Mitul exterminării albigenzilor

    23

    Pentru a arunca în derizoriu credința, apostolii necredinței se uită în istorie, ignoră comunismul și nazismul, ideologiile omului-fiară răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, și încearcă să găsească dovezi ale propensiunii religioase spre violență. Una dintre temele dragi ale acestor anticlericali de salon este „exterminarea albigenzilor”. Dat de multe ori ca exemplu de intoleranță religioasă creștină, episodul ereziei catare este mult mai complex decât pare la prima vedere.

    Catarii

    Albigenzii mai erau numiți și catari, numele lor avându-și rădăcina în grecescul „katharos”, cuvânt ce înseamnă „pur”. Își mai spuneau Buni Creștini, Creștinii Adevărați, Prietenii lui Dumnezeu sau Oamenii Buni.

    Secta catară a apărut la sfârșitul secolului al XI-lea, în regiunea Languedoc din sud-vestul Franței, și era caracterizată prin credința într-un dualism absolut. În interpretarea maniheistă catară, existența este caracterizată prin lupta continuă dintre două principii eterne: principiul bun (ce a dat naștere sufletelor și Binelui) și principiul rău (care se află la originea Răului, a materiei și a corpului uman). Adoptând punctul de vedere al ereticilor marcioniști, albingenzii susțin că Dumnezeul Vechiului Testament nu este același cu cel al Noului Testament, dar ei merg chiar mai departe: îmbinarea catară dintre marcionism și maniheism are ca rezultat o viziune asupra istoriei care consacră crearea lumii ca acțiune a lui Satana.

    Materia fiind în esență rea, întruparea lui Isus nu are loc. Accepția catară este docetistă: Isus, ca și Fecioara Maria, e doar un spirit cu infățișare umană. Prin urmare, Hristos nu suferă pe cruce, nu moare și nu învie, iar păcatele omenirii nu sunt răscumpărate prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu. De altfel, viziunea catară despre moarte este cu totul diferită de cea creștină: catarii cred că prin moarte sufletul scapă din împărăția răului și revine în împărăția binelui. Moartea este, prin esență, eliberare dintr-o lume demonică.

    Ierarhia catară este secretă, iar promovarea se face în urma unor rituri speciale. Din punct de vedere social, catarii se împart în două categorii de adepți: credincioșii și desăvârșiții. Credincioșii încearcă să mai păstreze aparențele unei vieți normale, dar nu și desăvârșiții. Aceștia din urmă sunt modelul existenței catare și reprezintă punctul final al raționamentului catar. Îmbrăcați în negru și respectați de credincioși, ei se separă de familii și trăiesc în comunitate. Proprietatea privată este strict interzisă, iar ostilitatea față de Biserică este totală. Pentru a deveni unul asemenea lor, este necesară primirea unei binecuvântări; un alt desăvârșit o acordă prin punerea mâinii în cadrul ceremoniei de consolamentum.

    Consecințele sociale ale unei Weltanschaung care respinge lumea ca lucrare satanică sunt greu acceptabile. Carnea este impură, așa că mulți desăvârșiți refuză să consume produse animale și se hrănesc vegetarian și cât mai puțin posibil. Pentru catari, procrearea este odioasă – nașterea unui copil înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât aruncarea unui suflet în împărăția lui Satana. În practică, această oroare față de procreare duce de cele mai multe ori la o abstinență totală; întrucât scopul principal al căsătoriei este fondarea unei familii (părinți și copii), căsătoria este condamnată. Uneori, desăvârșiții chiar își părăsesc soții.

    Dar condamnarea trupului ca fundamental rău mai are o consecință, una diametral opusă abstinenței. Dacă forma fizică a omului nu mai are nimic divin în ea, atunci nu merită respect. Așa se face că unii dintre desăvârșiți ajung să considere doar căsătoria ca fiind rea, nu și sexul. Dacă nu duce la sarcină, sexul este perfect acceptabil și îl practică fără jenă, profeți avant la lettre ai eliberării sexuale.

    Conflictul

    Legenda intoleranței catolice față de catari are în centrul ei cruzimea cruciată ce ar fi fost instigată de Biserică, dar retorica anticlericală nu ține cont adevărul istoric. Înainte de orice altceva, Biserica Catolică a încercat să combată erezia cu ajutorul ordinelor călugărilor cerșetori. Ordinul cistercienilor a căutat să îi convingă pe catari să revină la creștinism, dar nu a avut prea mult succes; locul cistercienilor a fost luat de ordinul dominicanilor. Dominicanii s-au angajat într-o campanie de combatere a ereziei catare printr-un susținut efort misionar.

    Cruciații nu au fost singurii care s-au fi comportat josnic. Este adevărat că în anul 1209 locuitorii din Beziers au fost masacrați de cruciați, dar la fel de adevărat este că același lucru s-a întâmplat la Pujols, 4 ani mai târziu, din ordinul liderul catarilor, contele de Toulouse: victimele au fost catolice. Intoleranța a fost comună. Se uită și că albigenzii, mereu minoritari, nu au ezitat să recurgă la teroare pentru a-și impune punctul de vedere. Oamenii Buni nu era pe atât de buni pe cât s-ar crede citind operele celor ce caută să pună sub semnul întrebării creștinismul.

    Acestea fiind zise, trebuie evidențiat că toate aceste evenimente făceau parte din practica vremii. Cavalerismul și creștinismul au putut impune niște limite războiului, dar alunecările în barbarie erau inevitabile. Totuși, chiar și așa, ele pălesc în comparație cu războaiele „civilizate” și a-religioase ale secolului al XX-lea.

    Nu este lipsit de importanță nici faptul că la originea cruciadei împotriva albigenzilor se află complicații de natură seculară. Contele de Toulouse, Raimond al VI-lea, era un oportunist care își propusese să profite prezența catară pentru a-și însuși bunurile Bisericii. În acest sens, a promovat o atitudine conciliatoare față de albigenzi. Cererea expresă a Bisericii ca Raimond să combată erezia a făcut ca relațiile dintre conte și Vatican să fie oscilante, marcate de excomunicări urmate îndeaproape de promisiuni din partea lui Raimond și absolviri din partea Bisericii. Abia după ce trimisul papal, Pierre de Castelnau, a fost ucis din ordinul lui Raimond, papa Inocențiu al III-lea a îndemnat la cruciadă împotriva răzvrătiților.

    Cruciații sunt cavaleri francezi ce vin atât din Nord, cât și din Languedoc. În cele din urmă, cruciada s-a încheiat cu semnarea tratatului de la Meaux prin care Raimond al VII-lea, noul conte de Toulouse, cedează regelul Franței Languedoc-ul de jos. Dar pacea nu a fost de durată: Raimond al VII-lea, asemenea predecesorului său, era un adversar al Bisericii Catolice și al regelui francez. Intrat într-un nou conflict cu suveranul Franței, Raimond a instigat la asasinarea a doi inchizitori, crimă ce a fost comisă cu participarea conducătorului cetății catare Montsegur, Pierre-Roger Mirepoix. În sudul țării au izbucnit alte rebeliuni antiregale și anticatolice.

    Reacția suveranului a fost promptă. Rebeliunile au fost înfrânte, iar Raimond s-a trezit pus la respect. Montsegur a fost încercuit și cucerit după un asediu de 10 luni (1224). Învingătoare, forțele monarhiste au permis mercenarilor care au luptat de partea catară să părăsească cetatea ca oameni liberi. Toți catarii care renunțau la erezie urmau să fie cruțați, dar fideli crezului lor ce considera lumea materială o creație a Răului, cei mai mulți desăvârșiți au refuzat să o facă, ceea ce a dus, implicit, la arderea lor pe rug de către soldați. Astfel s-a încheiat conflictul militar cu catarii.

    Încheiere

    Dar victoria finală împotriva ereziei catare nu a fost de natură militară. Albigenzii nu au fost exterminați, ci reconvertiți la creștinism. Acțiunea călugărilor dominicani, cuplată cu activitatea inchizitorilor, a fost cea care a eliminat, în cele din urmă, secta albigenzilor, nu campaniile de natură militară duse de nobilii francezi. De altfel, Inchiziția nu este, oricât de incredibil ar putea fi, un tribunal stalinist care lucra pentru un tiran divin. Această imagine de domnie a arbitrariului și fanatismului este falsă, rezultat al ostilității unei lumi care vânează orice greșeală a Bisericii și îi neagă orice virtute.

    Realitatea este mult diferită și necesită o discuție separată.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentCade faraonul?
    Articolul următorCăderea faraonului, varianta Glenn Beck

    23 COMENTARII

    1. Albigenzii, cum iti place tie, traiesc bine mersi, nu s-au convertit toti. E de-ajuns sa intri intro librarie in Franta sau Belgia, sa te convingi ca au si revistele lor. „Apostolii necredintei” e o formulare ca nefericita, ce zici?

    2. Ca or mai fi cativa, asta nu e de mirare, tache, doar exista nebuni care si acum cred in zeii greco-romani. Cei care nu-s convinsi, n-au decat sa se intereseze un pic de scena pagana a muzicii europene… Oricum, mie imi place sa le spun „catari”, dar am folosit „albigenzi” pentru ca sunt cunoscuti mai degraba dupa denumirea asta.

      Cat despre formularea „apostolii necredintei”, o gasesc foarte potrivita si o sa iti explic de ce. Apostolul necredintei nu este un om care nu crede. Din contra, apostolul necredintei este un om care crede in ceva: Dumnezeu este rau, credinta este otrava. El nu doreste sa fie lasat in pace si se considera un om cu o misiune – este trimis (apostolos) sa ii elibereze pe oameni din cusca credintei in divin. Ca atare, duce o sustinuta activitate de misionariat; se lupta pentru a castiga de partea sa sufletul oamenilor, atat ca o face pentru a-i indeparta de Dumnezeu. In locul Bisericii, propune o contra-Biserica cu propriile evanghelii (lucrarile asa-zis „stiintifice”) si proprii sfinti (anticlericali).

    3. @Vlad M.

      Nu stiu adevarul in cazul catarilor, cert este ca istoria a fost rescrisa de Progresism. Altfel nu se poate explica faptul ca, in mod de-a dreptul miraculos, in orice razboi major al omenirii par sa castige intotdeauna cei neprihaniti, iar cei (minim) 50 de milioane ucisi, direct sau indirect, de Stalin si ai lui sunt priviti de „zeitgeist” cumva mai prejos de cei 10 milioane exterminati de Hitler.

      O sa recunosc ca ceea ce spui tu are un sambure de adevar. Tristul adevar e ca progresismul (cu crimele sale) pare sa isi aiba originile in crestinism. Aici nu asistam la o lupta intre credinta si necredinta, ci – de fapt – intre 2 credinte, una mama si cealalta fiica. Ateismul (cu A mare), asa cum este el inteles de majoritatea aderentilor, poate fi privit ca pe un truc, prin care tot raul din lume este proiectat asupra religiilor teiste, ce sustin existenta paranormalului, astfel obtinandu-se distragerea atentiei de la ideologiile non-teiste si de la crimele lor: totusi, comunismul e de departe cel mai mare criminal din istoria omenirii, iar decolonizarea in numele democratiei (o alta emanatie egalitarista) a aruncat cam 50% din planeta in saracie abjecta.

      Chiar daca nu esti simpatizant al miscarii Atee, trebuie sa recunosti ca poate fi un aliat puternic impotriva Islamului. Insa dupa infrangerea Islamului (sa speram ca va veni cat mai curand), cred ca miscarea Atee va deveni in intregime o ramura de propaganda a Progresismului.

      Cei care sunt atei adevarati, cei care se bazeaza intru totul pe ratiune pentru a descoperi adevarul si a trai in modul cel mai bun cu putinta, sunt de fapt foarte putini. Nici macar eu nu sunt suficient de sigur pe creierul meu incat sa ma consider unul, dar totusi sunt 100% convins in imposibilitatea logica a existentei Dumnezeului biblic si mi-e mult mai usor sa cred ca toate povestile biblice au fost inventate, cand Dumnezeul omnipotent ar fi putut transmite mesajul sau intr-un mod mult mai eficient – de exemplu, prin telepatie. In fine, ideea e ca crestinismul in forma sa actuala nu este nici pe departe atat de nociv ca alte ideologii — dar, asa cum nici crestinilor nu le convine sa plateasca taxe statului progresiv anti-crestin, nici mie nu-mi convine acelasi lucru si, in plus, din banii mei sa se construiasca mega-catedrale sau sa fie indoctrinati copiii la orele de religie in scoli (e destul ca sunt indoctrinati cu ideologia progresista a autodeterminarii la orele de istorie).

      Problema e ca toti traim sub limbajul si spiritul progresismului, iar mirajul egalitatii (si al democratiei pe care egalitatea o implica) e unul foarte persistent. Daca privim cu atentie, fiica ateo-progresista a crestinismului nu este o tranzitie radicala spre ceva nou: pur si simplu se renunta la existenta unei divinitati logic contradictorii, care nu poate aduce noi aderenti printre rationalisti si oameni influenti crescuti in spiritul stiintei (sau mai degraba in umbra descoperirilor stiintifice si tehnice venite de la oameni si nu de la zei). In schimb, ideea venerarii Omului in locul unui zeu si ca toti oamenii sunt egali (un alt fundament al crestinismului — „all men are created equal”) intra in prim-plan, desi insasi stiinta atat de clamata de progresisti ne arata contrariul: nu suntem toti egali, iar genele fiecaruia au cuvantul poate cel mai greu de spus despre noi. Atunci cand sunt corect folosite, stiinta si ratiunea sunt unelte excelente pentru a pune la punct progresismul.

      Un blogger (care pare mai „de dreapta” decat noi toti la un loc) analizeaza pe larg istoria Progresismului si acest fals Ateism egalitarian (numit si Universalism) propovaduit de fapt pentru a avansa mai usor idealuri progresiste:

      Unqualified Reservations

      Recomand seriile de articole How Dawkins got pwned si A gentle introduction.

      Articolele sale ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru toti ce ce se considera de dreapta.

    4. Pentru a arunca în derizoriu credința, apostolii necredinței se uită în istorie, ignoră comunismul și nazismul, ideologiile omului-fiară răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, și încearcă să găsească dovezi ale propensiunii religioase spre violență. Una dintre temele dragi ale acestor anticlericali de salon este „exterminarea albigenzilor”. Dat de multe ori ca exemplu de intoleranță religioasă creștină, episodul ereziei catare este mult mai complex decât pare la prima vedere.

      1. Care apostoli ai necredintei? Ateii?
      2. Mi-e foarte greu sa cred ca toti revolutionarii bolsevici sau macar o buna parte a lor erau atei in conditiile in care majoritatea erau tarani si muncitori care nu citisera in viata lor o carte. Ideologiile astea abjecte nu sunt apanajul ateismului, unii crestini le-au imbratisat cu destula pasiune. Miscarea legionara e un excelent exemplu in aceast sens.
      3. Dar e un exemplu de intoleranta religioasa in general si crestina in particular. Intoleranta religioasa pentru ca o secta a fost decimata de catre religia mainstream i intoleranta religioasa crestina pentru ca partile beligerante sunt crestine amandoua.
      Catarii sunt tot crestini, unii mai ciudati dar tot crestini.
      4. Faptul ca „episodul ereziei catare e mult mai complex” nu sterge cu buretele faptul ca au fost exterminati catari. Normal ca au avut si catarii partea lor de vina dar asta nu absolva de vina pe catolici.

      Consecințele sociale ale unei Weltanschaung care respinge lumea ca lucrare satanică sunt greu acceptabile

      Probabil ca asa e dar nu uita ca mai sunt si alte secte crestine cu puncte de vedere aemanatoare. De exemplu martori lui Yehova conidera ca lumea e stapanita de Satan iar cei meritosi vor invia pe un Pamant renascut si eliberat de Satan.

      Acestea fiind zise, trebuie evidențiat că toate aceste evenimente făceau parte din practica vremii. Cavalerismul și creștinismul au putut impune niște limite războiului, dar alunecările în barbarie erau inevitabile.

      Cu atat mai naol pentru Biserica. De la niste atei fara nici un Dumnezeu ne-am astepta sa o ia pe panta barbarismului, nu acelasi lucru e de asteptat de la oameni lui Dumnezeu. Acestia ar trebui sa fie ghidati de morala aceea aboluta, ghidati de Dumnezeu.

      Această imagine de domnie a arbitrariului și fanatismului este falsă, rezultat al ostilității unei lumi care vânează orice greșeală a Bisericii și îi neagă orice virtute

      Pentru numele lui Dumnezeu, Biserica nu ar trebui sa faca asemenea greseli, clerici sunt reprezentantii divinitatii pe Pamant, ei ar trebui sa fie modele de urmat pentru restul oamenilor.

      Apostolul necredintei nu este un om care nu crede. Din contra, apostolul necredintei este un om care crede in ceva: Dumnezeu este rau, credinta este otrava.

      Este asta ceva rau? Si tu consideri ca restul credintelor sunt o otrava, numai a ta este medicament.

      In locul Bisericii, propune o contra-Biserica cu propriile evanghelii (lucrarile asa-zis “stiintifice”) si proprii sfinti (anticlericali).

      Pe bune? Unde gasesc Biserica Atee cu envangheliile atee?

    5. 1. Care apostoli ai necredintei? Ateii?

      Cat despre formularea “apostolii necredintei”, o gasesc foarte potrivita si o sa iti explic de ce. Apostolul necredintei nu este un om care nu crede. Din contra, apostolul necredintei este un om care crede in ceva: Dumnezeu este rau, credinta este otrava. El nu doreste sa fie lasat in pace si se considera un om cu o misiune – este trimis (apostolos) sa ii elibereze pe oameni din cusca credintei in divin. Ca atare, duce o sustinuta activitate de misionariat; se lupta pentru a castiga de partea sa sufletul oamenilor, atat ca o face pentru a-i indeparta de Dumnezeu. In locul Bisericii, propune o contra-Biserica cu propriile evanghelii (lucrarile asa-zis “stiintifice”) si proprii sfinti (anticlericali).

      2. Mi-e foarte greu sa cred ca toti revolutionarii bolsevici sau macar o buna parte a lor erau atei in conditiile in care majoritatea erau tarani si muncitori care nu citisera in viata lor o carte. Ideologiile astea abjecte nu sunt apanajul ateismului, unii crestini le-au imbratisat cu destula pasiune. Miscarea legionara e un excelent exemplu in aceast sens.

      Cand Lenin spune „Noi nu credem in Dumnezeu” si „orice adorare a divinitatii este necrofilie”, mai e cate_unul care nu il crede pe cuvant; Lenin n-avea cum sa fie ateu, domnule! Trotki a scris in Pravda ca „in esenta ei, [religia] este fundamental opusa comunismului”… Probabil si Trotki aiura. Cand Mao spune ca „religia e otrava”, iar Marx o considera „opiumul popoarelor”, mai vine cate_unul care transeaza problema proclamand, suveran, ca el crede ca Mao si Marx nu erau atei. Foarte simpatic, eu_unul, dar complet irelevant. Poti sa crezi ce iti doresti, dar acesti domni urau religia cu toata fiinta lor.

      3. Dar e un exemplu de intoleranta religioasa in general si crestina in particular. Intoleranta religioasa pentru ca o secta a fost decimata de catre religia mainstream i intoleranta religioasa crestina pentru ca partile beligerante sunt crestine amandoua.
      Catarii sunt tot crestini, unii mai ciudati dar tot crestini.
      4. Faptul ca “episodul ereziei catare e mult mai complex” nu sterge cu buretele faptul ca au fost exterminati catari. Normal ca au avut si catarii partea lor de vina dar asta nu absolva de vina pe catolici.

      Am scris ce si cum, dar fiecare este liber sa inteleaga ce, dar mai ales cat, poate. Tu il consideri un caz de intoleranta religioasa; eu il vad ca pe un episod de combatere a unei grup uman care subscrie unei viziuni nebunesti/ demonice asupra lumii. Niste oameni care cred ca viata este o sclavie, lumea este satanica, iar moartea o eliberare, sunt foarte periculosi, atat pentru ei, cat si pentru ceilalti.

      Probabil ca asa e dar nu uita ca mai sunt si alte secte crestine cu puncte de vedere aemanatoare. De exemplu martori lui Yehova conidera ca lumea e stapanita de Satan iar cei meritosi vor invia pe un Pamant renascut si eliberat de Satan.

      Martorii lui Yehova nu sunt crestini, dupa cum nu erau nici catarii. Un om care considera ca lumea sta sub semnul Diavolului nu este crestin.

      Cu atat mai naol pentru Biserica. De la niste atei fara nici un Dumnezeu ne-am astepta sa o ia pe panta barbarismului, nu acelasi lucru e de asteptat de la oameni lui Dumnezeu. Acestia ar trebui sa fie ghidati de morala aceea aboluta, ghidati de Dumnezeu.

      Nici vorba de asa ceva. Gnosticii sunt cei ce cred ca exista desavarsiti, oameni carora misterul existentei le-a fost revelat. In schimb, orice crestin stie ca omul este o fiinta cazuta, capabila de mult rau. Crestinismul nu poate schimba natura umana, dar ii poate oferi omului calea de a se apropia mai mult de idealul dreptatii si bunatatii divine.

      Pentru numele lui Dumnezeu, Biserica nu ar trebui sa faca asemenea greseli, clerici sunt reprezentantii divinitatii pe Pamant, ei ar trebui sa fie modele de urmat pentru restul oamenilor.

      Pentru numele lui Dumnezeu, intelege macar o notiune de baza: Pacatul.

      Apostolul necredintei nu este un om care nu crede. Din contra, apostolul necredintei este un om care crede in ceva: Dumnezeu este rau, credinta este otrava.

      Este asta ceva rau? Si tu consideri ca restul credintelor sunt o otrava, numai a ta este medicament.

      Stimate eu_unul, nici macar nu m-am sinchisit sa spun daca e bine sau e rau. M-am marginit sa observ caracterul religios al intreprinderii apostolilor necredintei.

      Pe bune? Unde gasesc Biserica Atee cu envangheliile atee?

      Pe bune. Ai putea incerci cu clasicii tai – Dawkins, Harris si Hitchens.

      P.S. Am observat o chestie simpatica Martorii lui Iehova si catarii sunt crestini, desi „invataturile” lor sunt cu totul opuse celor crestine; in schimb, Lenin, Mao si Marx nu sunt atei, desi ei aveau numai cuvinte de ocara pentru religie. Cum iti explici, eu_unul? Eu am o explicatie: esti doar un apostol al necredintei. Viata ta are rost numai in masura in care poti sa ii convertesti pe altii la Adevarata Religie – ateismul „stiintific”.

    6. Off, mai Vlade mai….

      Cand Mao spune ca “religia e otrava”, iar Marx o considera “opiumul popoarelor”, mai vine cate_unul care transeaza problema proclamand, suveran, ca el crede ca Mao si Marx nu erau atei. Foarte simpatic, eu_unul, dar complet irelevant. Poti sa crezi ce iti doresti, dar acesti domni urau religia cu toata fiinta lor.

      Unde am zis eu ca nu era Marx, Mao sau Lenin atei? Am zis doar „Ideologiile astea abjecte nu sunt apanajul ateismului, unii crestini le-au imbratisat cu destula pasiune.”
      Mai citeste si ce scrie omul! Comunismul luat ca model economic nu intra in conflict cu crestinismul, si cu nici o alta religie. De fapt daca citesti din Fapte 4:31-35 gasesti chiar modelul comunist de organizare al obstei.

      31. Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.
      32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
      33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.
      34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute,
      35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă.

      De la toti dupa putinta, fiecaruia dupa nevoi, parca asa era dictonul comunist.

      Tu il consideri un caz de intoleranta religioasa; eu il vad ca pe un episod de combatere a unei grup uman care subscrie unei viziuni nebunesti/ demonice asupra lumii.

      Da, il consider un caz de intoleranta religioasa. Nu pot sa spun ca a fost rea sau buna din varii motive dar fie ca a produs efecte bune sau rele tot intoleranta religioasa e.
      Daca il consideri doar un episod al combaterii unui grup uman care subscrie unei viziuni demonice asupra lumii tine minte ca si musulmanii considera ca viziunea crestina/hindusa/budista e una demonica ce trebuie combatuta si ar trebui sa te abtii de la a califica prigoana crestinilor/hindusilor/budistilor ca pe un exemplu de intoleranta din partea musulmanilor ci ca pe o actiune legitima.

      Crestinismul nu poate schimba natura umana, dar ii poate oferi omului calea de a se apropia mai mult de idealul dreptatii si bunatatii divine.

      Si ce concluzie tragi tu atunci cand sefii bisericii nu sunt mai aproape de idealul dreptatii si al bunatatii decat un pacatost de rand, decat un pagan, decat un ateu?
      Daca cretinimul te face un om mai bun de ce nu esti un om mai bun decat mine, ateul? Indiferent ca sunt crestini sau pagani, religiosi sau atei oamenii sunt la fel de buni sau rai si asta ti-o demonstreaza atat statisticile din inchisori cat si viata de zi cu zi.

      Pentru numele lui Dumnezeu, intelege macar o notiune de baza: Pacatul.

      Inteleg conceptul de pacat, inteleg si faptul ca oamenii sunt pacatosi dar ma astept ca cei ce se proclama pe sine ca fiind modele, ca fiind reprezentantii divinitatii pe pamant sa fie mai buni decat restul turmei.

      Stimate eu_unul, nici macar nu m-am sinchisit sa spun daca e bine sau e rau. M-am marginit sa observ caracterul religios al intreprinderii apostolilor necredintei

      Anti-religios vrei sa spui. Ateismul nu e o miscare religioasa, nu are dogme, nu are doctrina, nu are organizare ierarhica, nu are ritualuri, nu are nimic din cea ce are religia.

      Martorii lui Yehova nu sunt crestini, dupa cum nu erau nici catarii. Un om care considera ca lumea sta sub semnul Diavolului nu este crestin.

      Martorii sunt crestini, se considera crestini si se incadreaza in definitia crestinismului.
      creştinism – CREŞTINÍSM s.n. Ansamblul religiilor la baza cărora se află credinţa în persoana şi învăţăturile lui Iisus Cristos. – Creştin + suf. -ism (după fr. christianisme). CREŞTINÍSM s. (BIS.) (rar) creştinătate, (fig.) cruce. (~ a apărut în sec. I-II.)

      Pe bune. Ai putea incerci cu clasicii tai – Dawkins, Harris si Hitchens.

      Nu-i uita pe Dennet si Stenger. :))

      P.S. Am observat o chestie simpatica Martorii lui Iehova si catarii sunt crestini, desi “invataturile” lor sunt cu totul opuse celor crestine; in schimb, Lenin, Mao si Marx nu sunt atei, desi ei aveau numai cuvinte de ocara pentru religie. Cum iti explici, eu_unul? Eu am o explicatie: esti doar un apostol al necredintei. Viata ta are rost numai in masura in care poti sa ii convertesti pe altii la Adevarata Religie – ateismul “stiintific”.

      Ai observat gresit pentru ca nu ai citit ce am scris. Nu am zis ca nu ar fi Lenin ateu sau Marx sau Mao, cat despre invataturile martorilor total opuse crestinismului… ma faci sa rad. Nu sunt mai multe diferente intre doctrina martorilor si cea a ortodocsilor decat intre cea a adventistilor si cea a catolicilor. De fapt, habar n-ai care ar fi diferentele doctrinare dintre martori si ortodocsi, daca ai sti nu ai spune astfel de prostii.
      Cat despre scopul meu in viata… nu cred ca esti in masura sa te pronunti. Nu fac prozelitism, cel putin nu mai mult ca tine, eu nu am o misiune de a face cunoscut cuvantul Domnului asa cum ai tu, ca un bun crestin ce esti,

      Cat despre f

    7. Costin, nu iti iese la socoteala atei=comunisti si o dai in atacuri la persoana? Dupa tine orice critica a unui post de aici e trolling, chiar daca postul comentat e chiar el o mostra de trolling? Ce dracu, trebuie toata lumea sa inghita pe nemestecate afirmatii de genul „crestinimul e tolerant si asa a fost intotdeauna, cine nu e de acord cu mine e un comunist imputit care trebuie impuscat pentru ca a indraznit a critice adevarata credinta”.
      Niste crestini au exterminat alti crestini (nu atat de buni crestini) dar asta nu e un exemplu de intoleranta religioasa, noo, au fost doar „complicații de natură seculară”.
      Astept cu nerabdare sa aud si despre „complicațiile de natură seculară” din spatele razboaielor iconoclaste, sau din spatele masacrului din ziua sfatului Bartolomeu.
      Nu imi dau seama de ce nu si masacearea ahmadia din Pakistan nu e tot o complicatie seculara, sau cea a coptilor din Egipt sau cea a crestinilor din Irak?
      Astea-s clar exemple de intoleranta religioasa, slava Domnului ca in crestinism nu au existat asemenea episoade rusinoase. Ele exista doar in mintile bolnave ale comunistilor atei!

      PS. Nu sunt membu pe atei.ro, sunt membru pe forum.softpedia.com si mi-e de ajuns.

    8. Tu unul,

      E evident ca ceea ce faci e trolling.
      Nu e prima data ca intri sa-ti bati joc, si nu stii nimic despre tema discutata, nici macar nu citesti cum trebuie textul pe care pretinzi ca faci comentarii.

      Albigenzii nu erau crestini. Asta e o informatie. Tine de cultura generala. E tot din secolele alea care nu-ti plac tie, despre care nu vrei sa citesti.
      Albigenzii erau un fel de secta comunista. Au incercat o revolutie, dar in faza aceea nu le-a mers, nu era lumea destul de progresista.
      Mai tarziu au incercat altii, Revolutia Franceza, Revolutia Bolsevica, nazista. Autorii lor se pretindeau atei, si erau tot un fel de secte, in primele doua cazuri mai mult anti-crestine, in ultimul mai mult anti-iudaica, dar toate aceste secte erau foarte inrudite intre ele.
      Lor le-a mers, din pacate. Mortii, dupa victoriile sectelor „ateiste” depasesc, dupa cum se stie, cifra de 100 de milioane.
      Asa ca lasa-ne cu ironiile despre episoade rusinoase din istoria crestinilor, si, daca nu-ti place la noi, cauta un blog de aceeasi secta cu tine.

      Au fost pacatosi si printre crestini, sunt si acum, nu zice nimeni ca nu e asa, iar aceasta constatare nu numai ca nu contrazice invatatura Bisericii, chiar face parte din ea. Ce mare noutate crezi ca ne-ai spus?
      Dar crestinismul a produs multi sfinti si a creat o civilizatie. Ateismul a produs multe bestii si nu a creat niciodata nimic, doar a parazitat si a distrus cat a putut civilizatia pe care au construit-o altii.
      E o enormitate ca, in numele sectei ateiste, sa acuzi crestinismul de pacate. Mai bine uitati-te la pacatele sectei tale.

    9. Aveti si voi o obsesie si pe aia bateti moneda. Comunistii atei care asteapta la colt! De unde dracu ai tras concluzia ca ar fi o secta comunista? Si cum vine asta, comunistii nu mai sunt atei, in sfarsit avem si secte crestine comuniste?

      Revenind, „catarii nu sunt crestini” e o ineptie la fel de mare ca cea a lui Vlad cu „martorii nu sunt crestini”.

      In primul rand ar trebui sa va spuna ceva faptul ca au fost acuzati de erezie si nu de paganism. Din punctul de vedere al BC si BO toate sectele protestante si neoprotestante sunt eretice, asta nu le face mai putin crestine.
      O grupare este crestina atata timp cat crede in divinitatea lui Isus si urmeaza invataturile acestuia.
      Ortodocsii or sa zica de protestanti ca nu urmeaza invataturile, protestantii or sa zica invers, dar si unii si altii sunt crestini pentru ca urmeaza invataturile asa cum cred ei ca e interpretarea corecta a Bibliei.

      ... they usually say of themselves that they are good Christians, … hold the faith of the Lord Jesus Christ and his gospel as the apostles taught … occupy the place of the apostles…. …they talk to the laity of the evil lives of the clerks and prelates of the Roman Church… … they attack and vituperate, in turn, all the sacraments of the Church, especially the sacrament of the eucharist, saying that it cannot contain the body of Christ… Of baptism, they assert that the water is material and corruptible … and cannot sanctify the soul… … they claim that confession made to the priests of the Roman Church is useless… They assert, moreover, that the cross of Christ should not be adored or venerated… Moreover they read from the Gospels and the Epistles in the vulgar tongue, applying and expounding them in their favour and against the condition of the Roman Church…
      – Bernard Gui, On the Albigensians

      Se gaseste usor cu gogu!
      Asadar erau crestini, crestini eretici dar crestini!

      Ateismul a produs multe bestii si nu a creat niciodata nimic, doar a parazitat si a distrus cat a putut civilizatia pe care au construit-o altii.
      E o enormitate ca, in numele sectei ateiste, sa acuzi crestinismul de pacate. Mai bine uitati-te la pacatele sectei tale.

      Vezi tu draga mea Anca, de la un nenorocit de ateu ma stept sa fie o bestie, doar nu are nici un Dumnezeu, dar crestinul, crestinul trebuie sa fie „cat mai aproape de calea binelui si a dreptatii”.
      Inca ceva, nu am vazut pana acum nici un ateu care sa ucida un alt om doar pentru ca nu e ateu. Au ucis pentru ca se opuneau revolutiei, ca se opuneau partidului, ca erau reactionari… dar niciodata nu au ucis ateii alti oameni doar pentru ca acestia nu erau atei.

      In fine… acesta e ultimul meu comentariu la acest post. Ce e prea mult strica, cei care pot sa inteleaga inteleg destul de binedin ce am scris. Mai departe ar fi flame inutil.

    10. Vezi tu draga mea Anca, de la un nenorocit de ateu ma stept sa fie o bestie, doar nu are nici un Dumnezeu, dar crestinul, crestinul trebuie sa fie “cat mai aproape de calea binelui si a dreptatii”.

      😆 ca de obicei, ateii ne invata cum trebuie sa fie crestinul, dar n-au nicio idee ce-nseamna sa incerci sa traieste crestineste. ce jalnici. eu nu-i inteleg de ce-si irosesc timpul. singura explicatie ar fi ca-i mana o impatimire religioasa de a-si impune opinia contrara asupra celor ce inca stau in bezna cunoasterii 😆

    11. eu_unul:

      nu am vazut pana acum nici un ateu care sa ucida un alt om doar pentru ca nu e ateu. Au ucis pentru ca se opuneau revolutiei, ca se opuneau partidului, ca erau reactionari… dar niciodata nu au ucis ateii alti oameni doar pentru ca acestia nu erau atei.

      Negatia „nu erau atei” este echivalenta cu „erau religiosi”. Pentru ceea ce urmeaza ma voi folosi de subsetul „erau crestini”. Deci, afirmatia ta are un echivalent si in: „niciodata nu au ucis ateii alti oameni doar pentru ca acestia erau crestini”.

      Fals. Ateii bolsevici au ucis nenumarati crestini. De ce? S-au opus ateismului de stat instaurat de Lenin. Opozitia lor a constat in afirmarea credintei crestine in biserici, comunitati si publicatii. Au fost deportati, torturati si ucisi in masa datorita faptului ca erau crestini. URSS a fost primul stat al carui obiectiv ideologic declarat si urmarit consecvent a fost eliminarea religiei. Religia nefiind o abstractie, eliminarea a insemnat si eliminarea fizica a crestinilor, in special clerul.

      In the wake of the Bolshevik Revolution of 1917, Lenin had pledged toleration but delivered terror. „Russia turned crimson with the blood of martyrs,” says Father Gleb Yakunin, Russian Orthodoxy’s bravest agitator for religious freedom. In the Bolsheviks’ first five years in power, 28 bishops and 1,200 priests were cut down by the red sickle. Stalin greatly accelerated the terror, and by the end of Khrushchev’s rule, liquidations of clergy reached an estimated 50,000. After World War II, fierce but generally less bloody persecution spread into the Ukraine and the new Soviet bloc, affecting millions of Roman Catholics and Protestants as well as Orthodox.

      Cross Meets Kremlin

    12. eu_unul

      Unde am zis eu ca nu era Marx, Mao sau Lenin atei? Am zis doar “Ideologiile astea abjecte nu sunt apanajul ateismului, unii crestini le-au imbratisat cu destula pasiune.”

      2. Mi-e foarte greu sa cred ca toti revolutionarii bolsevici sau macar o buna parte a lor erau atei in conditiile in care majoritatea erau tarani si muncitori care nu citisera in viata lor o carte. Ideologiile astea abjecte nu sunt apanajul ateismului, unii crestini le-au imbratisat cu destula pasiune. Miscarea legionara e un excelent exemplu in aceast sens.

      Dar poate ca am inteles gresit. De fapt, nu aveai nimic de spus, doar te aflai in treaba. „Unii crestini” poate fi inlocuit cu „unii” orice. Unii evrei sunt sarlatani, iar unii romani fura. Relevanta? Niic una.

      Comunismul luat ca model economic nu intra in conflict cu crestinismul, si cu nici o alta religie.

      Asta este, ma scuzi, o prostie. Numai unul care nu intelege nici macar chestiunile de baza ale crestinismului ar putea sa sustina ca ideologia comunista, profund egalitarista si anti-proprietate, nu intra in conflict cu crestinismul, o viziune asupra lumii care are in centrul ei existenta unei ierarhii si raspunderea personala pentru propria soarta. Egalitatea in fata lui Dumnezeu nu este acelasi lucru cu egalitate. Daca vrei un exemplu secular, gandeste-te la egalitatea in fata legii, doar este o rationalizarea a dreptatii crestine.

      Da, il consider un caz de intoleranta religioasa. Nu pot sa spun ca a fost rea sau buna din varii motive dar fie ca a produs efecte bune sau rele tot intoleranta religioasa e.
      Daca il consideri doar un episod al combaterii unui grup uman care subscrie unei viziuni demonice asupra lumii tine minte ca si musulmanii considera ca viziunea crestina/hindusa/budista e una demonica ce trebuie combatuta si ar trebui sa te abtii de la a califica prigoana crestinilor/hindusilor/budistilor ca pe un exemplu de intoleranta din partea musulmanilor ci ca pe o actiune legitima.

      Comportament tipic pentru un apostol al necredintei, mistuit de falsa obiectivitate. „Din varii motive”, nu poti sa spui daca a fost bine sau nu ca un grup uman de tipul catarilor sa fie combatut. Iti aplaud „obiectivitatea”. De!, probabil pentru tine totul e o chestiune de preferinta: unii tin cu Steaua, unii cu Dinamo, iar altii cred ca moartea e o eliberare din imparatia iadului material. De gustibus non disputandum, nu? Relativismul este incununat de o comparatie fortata: combaterea catarilor = persecutarii crestinilor de catre islamisti. Dar de ce sa ramanem la asta si sa nu ne gandim la hoti si criminali? Combaterea hotilor si a criminalilor = discriminare si intoleranta.

      Si ce concluzie tragi tu atunci cand sefii bisericii nu sunt mai aproape de idealul dreptatii si al bunatatii decat un pacatost de rand, decat un pagan, decat un ateu?
      Daca cretinimul te face un om mai bun de ce nu esti un om mai bun decat mine, ateul?

      eu_unul, hai sa iti spun un secret: cultura din jurul tau e crestina. Ca iti convine, ca nu, asta este realitatea. E usor sa fii ateu inconjurat de crestinism. Mai greu sa fii ateu in Islam. Vezi tu, religiile nu sunt egale intre ele. 😉 Iar statisticile din inchisori, daca vei face vreodata rost de ele, confirma intocmai diferentele culturale date de religiile diferite ale unora si altora.

      Inteleg conceptul de pacat, inteleg si faptul ca oamenii sunt pacatosi dar ma astept ca cei ce se proclama pe sine ca fiind modele, ca fiind reprezentantii divinitatii pe pamant sa fie mai buni decat restul turmei.

      Spui ca intelegi pacatul, dar apoi sustii ca reprezentantii trebuie sa fie mai buni decat restul turmei, ceea ce demonstreaza ca nu intelegi defel aceasta notiune de baza. Nici un om, fie el slujbas al unei biserici sau mirean, nu are o scuza pentru pacat. Dar Biserica e alcatuita tot din oameni, asa ca sansele ca ei sa fie nepatati sunt zero.

      Anti-religios vrei sa spui. Ateismul nu e o miscare religioasa, nu are dogme, nu are doctrina, nu are organizare ierarhica, nu are ritualuri, nu are nimic din cea ce are religia.

      Nu, vreau sa spun religios. Apostolii necredintei sunt ateii agresivi, slujitorii contra-Bisericii Adevarului Stiintific. Am explicat de cateva ori prin ce se deosebesc de cei care nu cred. Principala lor caracteristica este prozelitismul religios. Cat despre ierarhii, te inseli amarnic, dar nu e de mirare, doar e mai usor sa vezi paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul tau. Contra-Biserica are proprii sfinti (Dawkins et. Co), propriile evanghelii (The God Delusion etc.) si proprii preoti (cei ca tine), iar Adevarul revelat „stiintific” este noul Logos.

      Martorii sunt crestini, se considera crestini si se incadreaza in definitia crestinismului.
      creştinism – CREŞTINÍSM s.n. Ansamblul religiilor la baza cărora se află credinţa în persoana şi învăţăturile lui Iisus Cristos. – Creştin + suf. -ism (după fr. christianisme). CREŞTINÍSM s. (BIS.) (rar) creştinătate, (fig.) cruce. (~ a apărut în sec. I-II.)

      Fiecare secta acuza cultul din care s-a rupt de erezie. 😆 Mai ridicol e ca tu ii crezi pe cuvant.

      cat despre invataturile martorilor total opuse crestinismului… ma faci sa rad. Nu sunt mai multe diferente intre doctrina martorilor si cea a ortodocsilor decat intre cea a adventistilor si cea a catolicilor. De fapt, habar n-ai care ar fi diferentele doctrinare dintre martori si ortodocsi, daca ai sti nu ai spune astfel de prostii.

      Ba uite ca stiu mai multe decat tine. 😉

      Autoizolându-se şi refuzând contactele cu străinii, Martorii sunt fideli unei viziuni stranii asupra vieţii, extrem de neliniştitoare pentru orice stat şi pentru orice societate civilizată, indiferent de natura regimului său. Secta nu recunoaşte statele şi guvernele, respinge simbolurile statulului (drapelul, imnul), refuză serviciul militar şi apărarea patriei în caz de război. În general, Martorii manifestă ostilitate faţă de relaţiile de colaborare cu autorităţile şi încurajează neparticiparea la viaţa politică ori socială. Interzicerea transfuziilor, a vaccinurilor, a transplanturilor şi a altor tratamente medicale completează acest tablou anti-social.

      Considerându-se singura structură creştină din lume şi acuzând toate celelalte confesiuni de rătăcire şi pactizare cu forţele răului, organizaţia respinge orice tip de dialog cu celelalte culte creştine, deşi îşi propune să se bucure de privilegiile de care beneficiază acestea în faţa aceluiaşi stat pe care îl dispreţuieşte şi în interiorul aceleiaşi societăţi de care se separă în mod voluntar.

      Curat crestini!

      Cat despre scopul meu in viata… nu cred ca esti in masura sa te pronunti. Nu fac prozelitism, cel putin nu mai mult ca tine, eu nu am o misiune de a face cunoscut cuvantul Domnului asa cum ai tu, ca un bun crestin ce esti

      In articol nu am propavaduit nimic. In schimb, interventiile tale denota ca esti un om cu o misiune; ti-am spus si care este aceea: propavaduirea invataturilor Contra-Bisericii, ca un autentic apostol al necredintei ce esti. 🙂

    13. Ca si in alte ocazii, dupa trecerea pe la blogul nostru a Lui-unul, e bine sa facem putina ordine in idei. Evident, nu avem aici loc si timp sa lamurim chestiunile exhaustiv, ci doar sa lansam invitatii la lectura si promisiunea de a reveni pe blog asupra acestor teme.

      1. Catarii nu erau crestini. Nu erau un fel de protestanti avant la lettre. Nu erau un grup disident, desprins din Biserica Catolica, dar ramasi crestini, doar cu diferente dogmatice. Nu credeau nici macar in Sf. Treime. Erau un fel de comunisti-nazisti avant la lettre. Punerea in aplicare a credintei lor echivala cu o revolutie sociala, arunca in aer toata societatea existenta, pentru a o inlocui cu un proiect utopic. Catarii nu ezitau, si nu au ezitat sa recurga la forta pentru a-si impune proiectul.
      Au fost numiti eretici, in sensul ca erau oameni care primisera Evanghelia, Botezul, facusera parte din Biserica. Nu veneau din afara crestinismului ca ceilalti pagani.
      Erau o secta gnostica. (Vom mai reveni asupra temei, si asupra caracterului de secte gnostice al ideologiilor marxista si nazista de mai tarziu.)
      Aici ma voi rezuma la a-l cita pe Voegelin, care explica in The New Science of Politics caderea in gnosticism a unor intelectuali de la sfarsitul Evului Mediu; pe scurt, ar fi cam asa:
      Crestinismul este, pana la urma, o mare aventura personala, spirituala si intelectuala. Credinta este un pariu, increderea pusa in Cuvantul lui Dumnezeu, relatia cu El, relatie in care omul nu detine controlul. Trebuie ceva pregatire intelectuala ca sa intelegi si multa barbatie ca sa asumi aceasta situatie. Iata ca aceia care au inteles, dar nu au avut curajul sa asume credinta, au ales apostazia.
      Dar apostazia, explica Voegelin, nu putea sa mai insemne revenirea la zeii greco-romani sau la paganismul popoarelor barbare. Apostazia pastreaza intotdeauna amprenta puternica a religiei de care se leapada apostatul in cauza.
      De la crestinismul Evului Mediu, o religie foarte inalt diferentiata, caderea se face nu in paganism, mult prea primitiv si indepartat deja in timp, ci intr-o imitatie gnostica a crestinismului. In gnosticism, ti se pune la dispozitie controlul pe care nu il ai in credinta ortodoxa (in sensul de „dreapta credinta”). Te mantuiesti singur, prin cunoastere, odata ce ai fost initiat, stii secretele care iti permit sa preiei controlul. Este, in fond, promisiunea sarpelui, atunci cand i-a indemnat pe Adam si Eva sa manance din pomul cunoasterii binelui si raului. Le-a promis ca astfel vor deveni ca Dumnezeu. Rezultatul, cum stim, a fost altul.
      Voegelin a aratat in cartea lui Wissenschaft, Politik und Gnosis caracterul de secte gnostice imanentiste al religiilor politice bolsevica si nazista.
      Despre asta gasiti -in romaneste- si cartea lui Alain Besancon Nenorocirea Secolului.
      Besancon vorbeste si de filonul gnostic marcionist ca ingredient al nazismului.
      Catarii, a propos, aveau in invataturile lor multe elemente marcioniste – de aceea am zis mai sus ca erau nazisti avant-la-lettre.

      2. Cu privire la aparenta asemanare dintre viata comunitara a primilor crestini, descrisa in Faptele Apostolilor, si proiectul comunist de societate:
      In aceeasi carte a lui Besancon, se constata ca marxismul comunist este o imitatie draceasca a crestinismului, o Evanghelie pe dos.
      Da, e adevarat ca primele comunitati crestine puneau totul in comun, etc. Asta nu inseamna ca Biserica propovaduieste ca toata omenirea sa traiasca asa. E un model care a putut functiona in comunitati mici. Odata cu extinderea crestinismului, lucrurile nu mai puteau sa mearga astfel; modelul a ramas insa cu totul viabil si s-a aplicat cu succes in comunitatile de pustnici si mai tarziu in manastiri. E ca viata de familie. Cand familia devine numeroasa, chiar daca membrii sunt inca legati intre ei prin afectiune, solidaritate, etc, nu mai e practic posibila viata in comun.
      Dar a sustine ca Faptele Apostolilor au vreo legatura cu comunismul e ca si cum ai zice ca satanismul e inrudit cu crestinismul intrucat si satanistii folosesc crucea in slujbele lor – doar ca e pusa invers, spre bataie de joc.

      3. Exista dovezi istorice incontestabile cu privire la legatura de origine a marxismului, resp nazismului, cu secte sataniste. Vom mai reveni la acest subiect. L-am mentionat in treacat, pentru a explica de ce aceste religii politice, desi se pretind atee, in fapt au dat dovada de o ura cu totul disproportionata fata de religie.

      4. Ateismul propovaduit de El unul are la baza frauda de care am mai vorbit, si anume pretinsul caracter rational si stiintific.
      Asa cum a recunoscut si El unul, si n-avea incotro, orice ateu cat de cat inteligent isi da deama de asta, INEXISTENTA LUI DUMNEZEU NU POATE FI DOVEDITA RATIONAL SI STIINTIFIC.
      De aceea, tot esafodajul construit pe aceasta ipoteza este o optiune subiectiva a celui care o asuma. E o religie, dar care, spre deosebire de religia iudeo-crestina, nu poate aduce argumente rationale in sprijinul ei.
      In toata istoria umanitatii, oriunde te-ai uita pe glob, nu au existat oameni care sa nu creada intr-o religie, fie ea oricat de ciudata. Ateismul e o pretentie, o gaselnita aparuta de curand, intr-o zona restransa a mapamondului. Daca te uiti bine, cu lupa, adeptii ei aveau, au, cu totii, de fapt, o religie. Unii cred in mantuirea prin lupta de clasa, altii in rasa, altii in stiinta, evolutionism, horoscoape, reincarnare, extraterestrii. Nu poti sa nu crezi in nimic. E in firea omului sa creada intr-o religie. Doar ca ateii moderni, cum spune Voegelin, pastreaza in apostazia lor gnostica elemente iudeo-crestine. De aici si pana la totalitarismele secolului XX si cele pregatite pentru sec XXI, evolutia e logica si previzibila.

      Dar aici mai vine o frauda. In orice debate cu Hitchens, de plida, sau aici pe blog cu El unul, ateul recurge la ea.
      Partea atee a meciului ii arunca in fata intotdeauna partii crestine traditia, istoria Bisericii, Inchizitia, razboaiele religioase, etc. Crestinul trebuie sa dea socoteala de toate pacatele facute de toti oamenii botezati, de doua milenii, plus de cele din Vechiul Testament. De exemplu, Vlad e ortodox, roman. Nici el, nici vreunul din stramosii lui, nu a participat la cruciada impotriva albigenzilor. Eu sunt romanca, greco-catolica. Nici eu, nici ai mei, nimeni din familie nu provine din descendentii celor care s-au luptat cu catarii.
      Ateul insa, nu isi asuma din trecut decat ce ii convine. Nu, nu ii reprosati lui crimele Revolutiei Franceze si imensul patrimoniu cultural distrus de aceasta. Nici comunismul, vai de capul meu. Cum puteti confunda ateismul cu comunismul! Nazismul? Cu atat mai putin, doar Hitler era de „dreapta”, iar ateul din ziua de azi se considera de stanga.
      Ateul din dezbatere poate oricand reseta trecutul. Este exact ce spune Olavo de Carvalho in conferinta despre Mentalitatea Revolutionara.
      Revolutionarul se reclama de la traditia revolutionara doar in masura in care ii convine; restul, milioanele de morti, nu sunt pe numele lui, sunt aplicari gresite ale unui proiect generos, prost inteles, etc.

    14. Ateu, inainte de toate, doresc sa iti multumesc pentru raspunsul elaborat si sa imi cer scuze pentru raspunsul tarziu. Chiar daca nu am prea mult timp la dispozitie, doresc a schitez un raspuns la problema ridicata de tine.

      Chiar daca nu esti simpatizant al miscarii Atee, trebuie sa recunosti ca poate fi un aliat puternic impotriva Islamului. Insa dupa infrangerea Islamului (sa speram ca va veni cat mai curand), cred ca miscarea Atee va deveni in intregime o ramura de propaganda a Progresismului.

      Din pacate, mi se pare ca lucrurile stau invers. Miscarea Atee a devenit deja o ramura de propaganda a Progresismului si, ca atare, nu poate sa ajute deloc in combaterea islamismului. De ce spun asta? Pentru ca miscarea Atee are ca principala adversar crestinismul… Nimic nu o inversuneaza mai tare decat religia crestina, iar eforturile ei se concentreaza pe ruperea slabelor legaturi pe care le mai avem cu fondul nostru religios. Prin asta, miscarea Atee pregateste terenul pentru propria sa negare. Nu numai ca nu realizeaza caracterul profund religios al propriei intreprinderi, dar nici nu intelege ca spatiul nu va ramane gol, ci va fi umplut de o alta credinta, una mult mai puternica.

      Miscarea Atee sapa fundatiile crestine ale civilizatiei noastre, dar nu se uita la marginile ei si nu vede ca se pregateste o invazie careia nu ii va putea face fata. Ne face sa ne pierdem credinta, dar nu are nimic de pus in locul ei; nu realizeaza ca relativismul si hedonismul, semne ale unei civilizatii muribunde, nu au nici o sansa in fata inflexibilitatii si misionarismului Islamului, o credinta pe cat de fanatica, pe atat de vie.

    15. Revizionistule mic, dupa logica asta minunata, nu sunt justificabile si persecutiile romane impotriva crestinilor? Ca si ei, pana la urma, reprezentau o amenintare pentru ordinea de stat a imperiului si o organizatie subversiva care refuza sa recunoasca autoritatea divina a imparatului. Multe din atributele catharilor insiruite de tine pot fi aplicate fara probleme asa-zisei „biserici primare” (respingerea lumii materiale drept impura, dispretul fata de procreere, refuzul de participare la viata publica etc). M-ai convins, vladutz, revocam edictul de la Milano!

      Despre ce s-a discutat la comentarii nici nu mai intru in detalii, aceleasi clisee obosite cu hedonism, postmodernism si bolsevici, de parca respingerea supranaturalului ar fi in sine o ideologie. De parca n-ar exista si o droaie de atei de dreapta sau conservatori, admiratori Ayn Rand sau HL Mencken.

      In alta ordine de idei, stati linistiti, anticlericalismul de salon e cvasiinexistent in Romania, unde postul de stat face propaganda creationista, popularizandu-l fara jena pe Harun Yahya:
      http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-02-14-15-20.flv&id=Semne

    16. Relativismul par excellenace: combaterea catarilor = discriminare si intoleranta; persecutarea crestinilor = discriminare si intoleranta => combaterea catarilor = persecutarea crestinilor = persecutarea catarilor. Super, pacat ca nu tine. Dupa gandirea dumitale, stimate caligula, combaterea hotiei = discriminare si intoleranta si intra in acelasi regim ca persecutarea crestinilor. Asadar, nu revocam edictul de la Milano, nici nu permitem hotilor sa scape nepedepsiti.

      aceleasi clisee obosite cu hedonism, postmodernism si bolsevici, de parca respingerea supranaturalului ar fi in sine o ideologie. De parca n-ar exista si o droaie de atei de dreapta sau conservatori, admiratori Ayn Rand sau HL Mencken.

      Amesteci merele cu perele, dar, te rog, nu te jena! Trebuie sa traiasca si anticlericalismul de salon din si pentru ceva.

    17. De ce va tot consumati atat in discutiile astea?
      Eu am fost dintre catarii care au fost arsi pe rug atunci cand au fost exterminati ….
      Am vrut sa-l lichidez pe papa….
      Sunt multe de zis, dar chiar nu mai conteaza.

    18. vaaaaaaiiiii cat ma puteti plictisi.
      mai puneti mana pe carte.
      pe masura ce citesc ma gandesc sa trec la… cathari. (accepta si rit bizantin?)

    19. Vlad, chestiunea catara este o teza sau o simpla teorie sau speculatie menita sa risipeasca negurile unei prersupuse propagande anticlericale? ca recunosc, m-am cam ferit sa comentez acest subiect caci pur si simplu nu’i inteleg ratiunea: este iubire de adevar sau spirit combativ?

      Daca tii atat de mult la adevarul istoric atunci poate ar fi trebuit sa documentezi mai aprofundat relatia papalitate/monarhii iberice, precum si legaturile foarte stranse intre regii spaniioli si provinciile albigenzilor. Nu ar fi delicat, dar sigur ar strica adevarului istoric omisiunile asupra conflictului latent dintre monarhii franci catolici ferventi si familiile nobiliare de toulouse, respectiv rudele lor catalane si aragoneze catolici de nevoie. n’ar fi daunat textului o minima paranteza introductiva a contextului istoric, in special a situatiei fragile in care se afla crestinatatea iberica aflata sub dominatia califatului, intr’un moment de recrudescenta a fundamendalismului mahomedan.

      Si ramane cel mai important aspect: cultul cathar este aproape imposibil de criticat in termeni religiosi, din simplul motiv ca tot ceea ce au scris propovaduitorii acestei credinte a fost distrus, iar informatriile ce ne’au ramas si parvenit sint in cea mai mare parte afectate de subiectivismul sursei. Dp meu dv orice comentariu pe marginea unor marturii rostite de niste reprezentanti ai unui cult rival ori, mai grav, a unor marturisiri obtinute prin mijloace de constrangere ne-ortodoxe este superfluu. Valoarea de adevar a afirmatiilor unor participanti la astfel de evenimente sangeroase tinde spre zero daca acestia provin din tabara invingatorilor.

      Ca atare,

      a] nu pot admite ca acest cult poate fi calificat drept secta sau erezie. La asemenea concluzie nu se poate ajunge decat utilizand premise false precum depozitiile unor membri ai fortelor de represiune,in primul franceze, direct interesate in infrangerea nobililor catari si chiar anihilarea oricarei rezistente antimonarhice in arealul urban, in burguri si orase-port dezvoltate pe baze nonreligioase, si este evidenta aceasta politica chiar in masacrul de la beziers unde au pierit si crestini si evrei, pe langa catari.

      b] din informatiile de care dispunem nici macar nu putem decela caracterul crestin al acestui cult.

      c] daca ar fi fost crestini, mai curand decat secta sau erezie, ei ar fi putut fi urmasii denominatiei ariene ce a cunoscut maxima expanskiune in sanul populatiei vizigote stabilite -coincident?- in acelasi spatiu -nordul spaniei, provence, nordul italiei. In niciun caz nu putem admite infierarea unei religii de extractie crestina fara sa dispunem de niciun izvor istoric valid asupra textelor sacre sau macar litugice ale membrilor ei.

      d] este semnificativ faptul ca papalitatea a incercat la inceput sa distruga acest cult utilizand armele adversarului, scopul fiind acela de a taia sustinerea populara a catarilor, si abia din aceasta strategie putem ghici, dibui cate ceva despre practica religioasa a acestora. din moment ce primii ‘osteni’ ai papei au fost proaspat infiintatele ordine calugaresti putem specula asupra pauperitatii, monahismului, abstinentei si idealului de puritate ca elemente ce ar fi caracterizat elitele clericale catare, insa cu greu putem admite caracterul lor peiorativ -in mod absurd asemuit cu comunismul sau chiar nazismul- din moment ce inainte de declansarea conflictului nu exista nicio atestare scrisa a propensiunii autoritar-colectiviste a acestor sacerdoti. iar catolicii traiau totusi printre ei, nu au existat expulzari sau prigoniri ale populatiei crestine din languedocul cathar, caci, daca ar fi existat in mod papalitatea cu cronicarii sai ne’ar fi adus la cunostinta.

      e] ezoterismul cultului este pura speculatie. inaintea de declansarea conflictului armat, episcopii cathari erau persoane publice, sint bine cunoscuti de catre ierarhia rivala catolica, urmariti, spionati chiar, iar mentionarea acestor fapte se regaseste -culmea- in surse papale. ulterior, in urma abandonarii de catre papi a confruntarii pasnice, pe taramul ideilor si prozelitismului activ, era firesc ca multe dintre capeteniile clericale catare sa inceapa sa se ascunda si sa activeze clandestin,cel putin din momentul in care tot languedocul intra sub dominatia regilor francezi, catolici inveterati.

    20. Mai sus spunea cineva că putem suprapune creştinismul şi comunismul din cauza organizării economice foarte similare a comunismului cu cea a comunităţii apostolice primare. Este o interpretare veche şi distorsionată, mă miră să văd că mai sunt dintre cei care pretind că fac comentarii serioase pe marginea ei şi subscriu la această suprapunere.

      Diferenţa dintre comunitatea apostolică primară şi comunism este un abis de netrecut. Acest abis constă în prezenţa eschatologică şi concretă, vizibilă a Duhului Sfânt în comunitatea apostolică. Numai în virtutea acestei Prezenţe, atunci când ea se dă ca reală în viaţa individuală şi/sau comunitară putem fi comunişti. Sau anahoreţi. În lipsa Duhului Sfânt omul ajunge la comunism doar prin Gulag, experimentul Piteşti, educaţie combinată după modelul Makarenko-Pavlov-Dzerjinski/Ejov/Iagoda, revoluţia culturală, Katyn, Canalul Dunăre-Marea Neagră, planuri cincinale, propagandă pentru spălare pe creier, delaţiune, teroare, poliţie politică, execuţii sumare, confiscarea proprietăţii, demonstraţii mamut şi „Cântarea României”… Well, you should know the drill by now…

      În zilele noastre, la comunism se ajunge prin taxe, impozite, inflaţie şi… „obamacare”.

    21. Pretinsa asemănare a proiectului comunist cu modul de viață al comunității creștine apostolice nu este altceva decât o minciună drăcească – de altfel, comunismul în sine asta este, o minciună drăcească.

      După cum bine știm, comunismul nu este o alegere liberă a unui grup de persoane care doresc să-și pună bunurile în comun, ci este un regim criminal, bazat pe violență și pe tâlhărie. În urma sângeroaselor colectivizări și naționalizări, se statornicește o tagmă a jefuitorilor, care trăiește în lux și îndestulare, obținute nu prin munca și priceperea proprie, ci din jaf și vărsare de sânge. Iar violența și genocidul nu sunt accidente, devieri ale praxisului de la doctrină, ci sunt prevăzute foarte explicit în scrierile lui Marx.

      E interesantă observația lui Alain Besancon, comunismul e un fel maimuțăreală drăcească a creștinismului, pretinde că vine cu un mesaj de mântuire universal, în timp ce nazismul face același lucru cu iudaismul, e vorba de un popor ales – doar că naziștii pretind că ei sunt acel popor. Și comunismul și nazismul au încercat să substituie religia, să-i paraziteze ritualurile, simbolurile. Dar asta nu înseamnă că au ceva comun cu ele – relația e ca aceea pe care o are cineva cu caricatura sa grotescă și răuvoitoare, făcută pentru a-l batjocori.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here