Venitul minim garantat, un eșec inevitabil

    1

    Pe 4 iunie, într-un articol de pe Reuters, publicat și de New York Times, a apărut sau, mai degrabă, a fost reluată, știrea despre proiectul venitului minim garantat care va fi acordat necondiționat celor fără posibilități din Stockton, California. Cunoscut pentru rata mare a criminalității și a sărăciei, orașul este condus de un tânăr primar democrat, Michael Tubbs (27 de ani), absolvent al Stanford University cu specializarea în Comparative Studies In Race and Ethnicity, și al unui master despre Policy, Leadership and Organization Studies, în timpul căruia a fost și beneficiarul unui stagiu de practică la Casa Albă, în perioada Obama.

    Michael Tubbs, primarul orașului foarte sărac, chiar falimentar cu câțiva ani în urmă, nu a descoperit surse inovatoare, spectaculoase, de venit pentru a putea susține generosul proiect, ci are în intenție să uzeze mai întâi de susținerea financiară oferită de către fundația The Economic Security Project, condusă de unul dintre fondatorii Facebook, Chris Hughes. Hughes a propus ca, după terminarea finanțării private pentru proiect, banii să fie obținuți din taxarea suplimentară a celor cu venituri de peste 250.000 $ pe an.

    OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development), în schimb, nu agreează această formă de ajutor, argumentând că sărăcia nu va putea fi combătută astfel.

    Ideea acordării unor sume lunare fără niciun fel de condiții, cât și punerea ei în practică, vin din Finlanda, unde, începând de la 1 ianuarie 2017, până la 31 decembrie 2018, 2000 de persoane cu vârste între 25 și 58 de ani primesc lunar 560 euro. S-a crezut că banii îi vor ajuta pe beneficiari să se pregătească pentru o nouă carieră, să își caute o slujbă nouă, ori să își pornească o afacere personală, printre altele, la fel de generoase. Proiectul finlandez a fost foarte apreciat pe plan internațional și a atras o mulțime de susținători, cei mai cunoscuți fiind Elon Musk, CEO Tesla, Ray Kurtzweil de la Google, Richard Branson și Chris Hughes.

    „Surpriza” a fost că, în urma analizării rezultatelor parțiale dezamăgitoare, statul finlandez a decis să nu mai continue acest experiment. Heikki Hiilamo, profesor de politici sociale la Universitatea din Helsinki, afirmă că există teama că cei care sunt beneficiari ai venitului minim garantat stau acasă, pierzând vremea pe computer, după ce se constatase deja că nu își mai caută de lucru.

    În acest context, proiectul primarului din Stockton este cu atât mai curajos cu cât vrea să pună în practică o idee care, testată în Europa, nu a dat rezutate. Să dai bani lunar, fără condiții, unor tineri fără slujbe dintr-o zonă unde criminalitatea e ridicată, unde consumul de narcotice și de alcool afectează o bună parte din populația tânără, este o dovadă clară de curaj!

    Daca adaugăm și datele realității americane – o perioadă de creștere economică solidă, timp în care șomajul este la un minim istoric pentru Statele Unite – Michael Tubbs, tânărul primar din Stockton, apare, cu siguranță, ca un bărbat foarte special, care dă dovadă de mare curaj, cel puțin în fața ridicolului.

    ACP

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    1 COMENTARIU

    1. Dar ce se întâmplă dacă domnul primar Tubbs vrea să inițieze nu o nouă „gold rush” ci o foarte actuală „welfare rush”? Fără să îi pese că goana după aur viza o cantitate nedeterminată de aur, pe când programul lui Tubbs de asistență socială îi împovărează chiar pe cei care îi plătesc lui, primarului, impozite.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here