Tunisia: Revoluţia iasomiei

    30

    Tunisia
    Tunisia este o ţară magrebiană (face parte, alături de Algeria şi Maroc, din Magrebul Francez) cu 10.3 milioane de locuitori. Este considerată o ţară stabilă, cu un nivel de trai relativ bun în rîndul ţărilor arabe, cea mai „occidentalizată” ţară arabă.
    În cei peste 50 de ani de la obţinerea independenţei, regimul tunisian a fost secular, însă dictatorial şi cu certe înclinaţii socialiste şi naţionaliste. 98% din populaţie sînt arabi (sau berberi arabizaţi), iar religia este musulmană în proporţie de 99%. După retragerea francezilor, în ţară a scăzut dramatic numărul europenilor şi a creştinilor. Evreii au constituit un segment important de populaţie de-a lungul istoriei Tunisiei; aceştia au trecut, alternativ, prin perioade de relativ calm şi perioade de persecuţie crîncenă. După obţinerea independenţei, în urma persecuţiilor şi a atacurilor, populaţia evreiască practic a dispărut, aceştia refugiindu-se în special în Franţa şi în Israel (în 1948 in Tunisia trăiau în jur de 100000 de evrei; în 2004 numărul acestora s-a redus la aproximativ 1500).
    În cei 55 de ani de la obţinerea independenţei de Franţa, Tunisia a fost condusă de doi dictatori: Habib Bourguiba şi Zine El Abidine Ben Ali. Ben Ali a preluat conducerea în 1987 printr-o lovitură de palat. După 20 de ani de experiment socialist, prin anii 70 preşedintele Bourguiba a pornit o serie de reforme pentru liberalizarea economiei. Însă creşterea sectorului privat a durat doar vreo 10 ani, autoritarismul regimului împiedicînd dezvoltarea naturală a acestuia. În acest moment economia tunisiană este centralizată, stagnantă, instituţiile democratice cum ar fi libertatea de exprimare, de asociere sau alegerile libere sînt practic inexistente, iar corupţia este generalizată.
    Revoluţia Iasomiei
    În trecut, în Tunisia nu au prea avut loc demonstraţii de protest, pe de o parte datorită autoritarismului regimului, pe de alta datorită vieţii relativ bune a tunisienilor (în comparaţie cu celelalte ţări arabe). În decembrie 2010 au avut loc primele proteste, în general ignorate de media occidentală (SUA şi Franţa în mod special). Ignorarea protestelor şi a represiunii acestora este în general atribuită susţinerii de care se bucura regimul Ben Ali din partea SUA şi Franţei. Susţinerea se datorează în special descurajării şi chiar a persecuţiei islamiştilor fundamendalişti în această ţară.
    La mijlocul lui decembrie Mohamed Bouazizi din Sidi Bouzid şi-a dat foc în semn de protest după confiscarea tonetei sale de legume de către poliţie. Cîteva sute de tineri au protestat şi au fost împrăştiaţi de poliţie cu gaze lacrimogene. Un localnic s-a urcat pe un pilon în semn de protest şi a fost electrocutat, iar un altul s-a sinucis în urma unor probleme cu un credit. Poliţia a împuşcat alţi doi demonstranţi care şi-au pierdut viaţa. Acoperirea în media a acestor evenimente a fost extrem de limitată, fapt care a sporit revolta oamenilor.
    La sfîrşitul anului în Tunis şi în alte oraşe au avut loc demonstraţii de suport pentru localnicii din Sidi Bouzid organizate de cîteva sindicate. Acestea au fost în general dispersate paşnic de poliţie. Unul dintre proteste a fost organizat de 300 de avocaţi în apropierea palatului prezidenţial. Aceştia au fost dispersaţi cu forţa. Pe 3 ianuarie la un protest la care au participat în special studenţi, poliţia a folosit gaze lacrimogene, iar un cartuş a nimerit într-o moschee. Studenţii au aprins cauciucuri şi au devastat sediul partidului prezidenţial. Pe 6 ianuarie 95% dintre avocaţi au intrat în grevă în semn de protest. Acestora li s-au alăturat în ziua următoare profesorii.
    Dacă iniţial autorităţile au incercat minimalizarea evenimentelor, spre sfîrşitul anului preşedintele a avut o serie de apariţii la televiziune în care a condamnat „huliganii” şi teroriştii, a schimbat miniştri şi guvernatori, a promis 300000 de noi locuri de muncă, scăderea preţurilor, schimbarea politicilor economice şi multe alte bunătăţi. Protestele au continuat, elementul notabil fiind că într-o ţară 99% arabă şi musulmană, sloganurile au fost aproape în totalitate revendicări pentru drepturi civile, au lipsit sloganurile şi atentatele teroriste.
    După fuga lui Ben Ali în Arabia Saudită, puterea a fost preluată de Prim-minstrul Mohamed Ghannouchi, văzut în Tunisia ca mîna dreapta a lui Ben Ali. Preluarea s-a făcut cu încălcarea constituţiei tunisiene care prevede că puterea revine Preşedintelui Parlamentului. Peste noapte sloganurile s-au schimbat din „Jos Ben Ali” în „Jos Ghannouchi”. Sîmbătă, Curtea Constituţională a anunţat că puterea revine de drept Preşedintelui Parlamentului, iar acesta a precizat că va demara consultări cu liderii opoziţiei pentru organizarea alegerilor în termenul de 60 de zile prevăzut de Constituţie.
    Viitorul
    Problemele şi pericolele la care este expusă Tunisia în această perioadă sînt foarte mari.
    – Opoziţia este practic inexistentă. 25% din locurile parlament sînt atribuite de drept opoziţiei, însă aceasta este o opoziţie de faţadă, amestecată în jocul corupţiei împreună cu membrii partidului oficial. Nivelul lor de credibilitate este foarte scăzut în rîndul populaţiei.
    – Golul de putere este ocupat pentru moment tot de camarazii lui Ben Ali, iar în partidul prezidenţial nu se face simţit vreun curent reformator. Pentru moment au de partea lor armata care supraveghează instituţiile fundamentale.
    – Al Qaeda a salutat prompt răsturnarea regimului lui Ben Ali, ostil fundamentalismului islamic. În cazul liberalizării rapide, fundamentaliştii vor căuta să profite de nemulţumirile generate de tranziţie şi ar putea cîştiga o poziţie importantă.
    – Problema zilei sînt izbucnirile de violenţă apărute după fuga dictatorului, violenţe care aduc destul de mult cu „asaltul” teroriştilor din România în decembrie 89 după fuga lui Ceauşescu. Acestea ar putea justifica instaurarea unui regim de forţă sau chiar militar în contextul luptei pentru putere de la vîrf şi astfel ar permite perpetuarea regimului, însă cu alte personaje la conducere.
    Importanţa simbolică a Revoluţiei Iasomiei pentru arabii de pretutindeni va fi imensă, în special dacă va fi percepută drept victorioasă împotriva tiraniei. Al-Jazeera and Al-‘Arabiyya au transmis aproape în timp real informaţii despre protestele din Tunisia. Întreaga lume arabă este cu ochii aţintiţi asupra desfăşurării evenimentelor din Tunisia. Au avut loc proteste pe teme similare în Algeria (dispersate brutal de regimul militar) şi în Iordania. În schimb, în Egipt Frăţia Musulmană a încercat să confişte semnificaţia protestelor şi a lansat chemări la revoltă pentru răsturnarea regimurilor seculare din lumea arabă. În Sudan creşte nemulţumirea şi dezamăgirea opoziţiei, mai ales în urma referendumului pentru divizarea ţării.
    Nu ştim unde va duce în cele din urmă această schimbare de regim, însă ce este cert este că avem de a face cu prima dictatură arabă răsturnată paşnic, în urma unor proteste nemotivate religios, a unor demonstraţii pentru obţinerea de drepturi civile.
    P.S. Legat de Wikileaks – nu, tunisienii nu au aflat de corupţia din ţara lor de pe Wikileaks, aşa cum nici noi, în 1989 nu am avut nevoie de Wikileaks pentru a şti ce se întîmplă în România. Cel mult, cei din Vest au aflat din această sursă. Aşa că este ridicol şi jignitor pentru tunisieni să susţină cineva că dezvăluirile Wikileaks au produs revoluţia din Tunisia.

    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    30 COMENTARII

    1. Esti optimist. Poate revendicarile protestatarilor erau seculare, tineau de drepturile civile, dar dupa cum spui, nu prea exista opozitie. are cine sa umple golul de putere acum pt a veni intimpinarea cererilor protestatarilor? Din cite am inteles, nu. Exista sansele sa se intimple ce s-a intimplat la noi si ceausescu lor sa fie inlocuit de un pretin ca iliescu? Daca nu, talibanizarea ii paste. Allah sa-i ajute sa nu se ajunga la allahu akbar!

    2. Costin
      islamizarea mi se pare si mie pericolul cel mai mare; in primul rind pentru ei, in al doilea ca factor descurajator pentru arabii neinregimentati in jihadul pentru califat din celelalte tari
      data fiind alternativa, un iliescu cred ca e de preferat in cazul asta…

    3. Liviu , multumesc pentru informatii . Nu stiu daca esti optimist dar bine informat esti :). As inclina sa-i dau dreptate lui Costin , pentru ca nu cred in ” simbolul luptei impotriva tiraniei ” . Musulmanii sunt paraleli cu asa ceva . Daca printr-o intamplare au parte de un pic de libertate , de democratie , se grabesc sa scape . Cred ca pentru musulmani gustul democratiei este asemanator cu gustul pe care-l avea ciocolata pentru copilul afgan care a primit un baton de la un soldat american . A muscat din ciocolata si spre surprinderea generala a scuipat scarbit tot ce avea in gura , in praful drumului .
      Asa ca in Tunisia va urma ori o tiranie seculara ori una islamica .

    4. ” Simbol al luptei impotriva tiraniei ” , n-as face acesta afirmatie ci as pune acesta intrebare . Posibil , desi musulmanii sunt paraleli cu libertatea si democratia . Nu scrie la Coran :). Pentru musulmani , democratia are gustul pe care l-a avut ciocolata pentru acel copil afgan care primind un baton de la un soldat american , a muscat si apoi spre surprinderea generala , a scuipat totul in praful drumului . Asa ca in Tunisia va urma o tiranie seculara sau una islamica . Multumiri Liviu pentru un articol bine documentat pe un subiect care merita discutat .

    5. Am inceput sa ma repet , de data asta nu din cauza sclerozei ( cu care incep sa devin de altfel , din ce in ce mai prieten 🙂 ) ci din motive tehnice . Am crezut ca primul comentariu nu a plecat . Scuze .

    6. Liviu,
      Interesant articol, sa vedem ce o iesi in Tunisia. Probabil ca nu va iesi o democratie de tip occidental, ci o emanatie, ceva. Dar nu poti sa nu ai simpatie pentru bietii oameni care vor si ei un pic de libertate, si au foarte putine sanse la ea, si nici nu prea stiu ce e aia.
      Costin,
      Salutare si Josiliescu!

    7. Magazinele si hipermarket-urile franceze : Geant , Carrefour , Casino , Monoprix , Magasin General , situate in Tunis si in alte orase tunisiene au fost jefuite in ultimile doua zile . Hipermarketul Geant de la periferia Tunisului a fost incendiat .

    8. Tunisia:Un avertisment si pentru Europa
      Ceea ce s-a intamplat în Tunisia (unde preşedintele a fugit în stilul Ceauşescu) poate fi, în parte, un avertisment si pentru unele state din Europa, a căror politică de austeritate nu doar a pauperizat un segment important din populatie, dar în care nici nu se întrevede o politică de ieşire din criza. Ce s-a petrecut, în ultimii ani, în cateva state din UE , între care si România, unde guvernantii au înţeles ca ieşirea din criza înseamnă numai taieri de salarii si diminuari de pensii sau majorări ale preţurilor nu va fi de bun augur dacă, în acest an, „luminita” nu se va intrevede.
      Cine a cunoscut Tunisia din mersul autobuzului ştie ca era o tara curată, frumoasă, cu un litoral ce nu făcea fata cererilor. Dar puţini ştiu ca şederea în Tunis, de pildă, a unui străin era reperata si urmărită cu stricteţe de un regim poliţienesc bine pus la punct. Pe de alta parte, „cultul” clanului prezidential făcuse renumita aceasta mica tara a Maghrebului pentru corupţia instituţionalizată si imposibilitatea de a te integra mediului fără sprijinul interesat al autoritatilor mari sau mici.
      Pe acest fundal, al şomajului imposibil de cunatificat (mai ales în randul tineretului), a scumpirii produselor de baza (flacara revoltei a fost aprinsă de un mic negustor de zarzavaturi), a birocratizarii execesive a administraţiei, dar si a lipsei de orizont economic, o tara pana mai ieri aparent linistita si „vanata” de mulţi turişti a dat semnalul ca o structura de stat oricat de bine pusă la punct nu poate rezista cetatenilor înfometaţi si plini de durerea zilei de maine.
      Va lua Europa învăţătură de ceea ce s-a intamplat în Tunisia? Mulţi vor spune ca nu sunt termeni de comparatie si ca noi, europenii, trăim în alta civilizatie.Si dacă acesta este doar un alibi pentru guvernanti?
      Sărăcia si umilirea cetatenilor prin „reforme” care aduc atingere numai individului si familiei sale nu pot fi singurele si interminabilele remedii nici pentru iesirea din criza si nici pentru viitorul oricărei naţii.
      http:accentedeconstantinradut.blogspot.com

    9. Constantin, stii ce vom apuca noi toti? Prabusirea statului social si a vietii pe credit. Da, se va alege praful de statul social si toate iluziile atat de dragi multora dintre noi. Fie va intra intr-un minunat faliment, fie se va renunta la el si va fi inlocuit de un sistem economico-social bazat pe creier si raspundere personala, adica pe acele valori cu care au trait mii de ani stramosii nostri.
      Orice prost stie ca daca primeste 10 mere, nu poate manca mai mult de 10. In mod uimitor, cetateanul statului social nu stie asta. El a auzit de „credit doar cu buletinul”. N-are bani? Nici o problema, se imprumuta pentru 10, 20, 30, o suta de ani si risipeste ce nu are si ce nu a produs/ castigat. La un moment dat, o economie bazata pe bani virtuali si productie virtuala va intra in colaps. Se intampla acum, in Vest si nu numai in Vest.
      Apoi avem problema demografica. Tot mai putini angajati trebuie sa tina in spate tot mai multi pensionari si bugetari. E o problema de numere, si aici se intra, la un moment dat, in colaps. Se intampla acum, in Vest si in frumoasa noastra Romanie.
      Daca vrem sa ne mintim in continuare ca putem sa o ducem ca pana acum, nu avem decat. Adevarul e ca nu se mai poate. Statul asistential moare, iar impreuna cu el moare si stilul de viata iresponsabil, bazat pe credit. Sa le fie tarana usoara!
      Cat despre revolutii, sa fim seriosi, astept sa vad o revolutie care sa nu cerseasca privilegii si ajutoare de la stat. Pe cand o revolutie a responsabilitatii?
      P.S. La De Referinta este un articol foarte bun scris de Victor Davis Hanson. Ce ar fi sa il citesti?

    10. Constantin @11. In Tunisia era dictatura si dupa ce vidul de putere va fi ” umplut ” va fi din nou dictatura . Politica de austeritate este altceva dar nu pentru oamenii care cred ca Basescu este de vina si pentru criza mondiala si pentru dictatura corupta din Tunisia .
      Gresesc cumva , domnule Constantin ?
      Cand capul familiei cheltuieste fara masura si fara cap si isi aduce familia la sapa de lemn , cel care-l imprumuta , sa nu moara de foame si sa incerce sa se puna din nou pe picioare , il strange cumva in menghina , facand asta ? . Ce parere aveti domnule Constantin ?

    11. ” Revolutia care s-a infaptuit cu ajutorul retelelor de socializare Twitter si Facebook ” . Tunisia face primii pasi pe drumul democratiei . Suna frumos si in cazul cand este si adevarat , cred c-ar fi prima data cand niste ” inventii ” ale secolului 21 , vor aduce pe scena politica ( e democratie si este permis , nu ? ) niste forte venite din intunericul evului mediu timpuriu – islamistii fundamentalisti .

    12. Stimate domn,
      Ma simt foarte multumit sa vad un articol civilizat despre ce s-a petrecut in Tunisia. In mass media romana subiectul este neacoperit decat prin crampeie de informatii, asa ca e greu sa stii ce acolo.
      Pentru ziaristii romani ar fi si greu sa treaca brusc de la traditionalele gropi in asfat si cazurile de crima din satele si orasele romanesti, care acopera cam 50% din jurnalele de stiri la subiecte intr-adevar importante.
      Altfel, ma rog si eu pentru tunisieni sa nu cada din lac in put: sa scape de un distator laic si sa incapa pe mana unor islamisti fara mila.

    13. Din pacate cele mai multe sanse sunt pt o islamizare rapida a tarii. Nu cred ca fortele seculare vor putea face fata fanaticilor religiosi. Sper sa ma insel, dar in Magreb prob doar Marocul va rezista in fata ofensivei religiosilor. Acestia sunt bine organizati si foarte bine finantati, iar in plus dispun de un larg suport popular.
      Sper totusi sa nu fie asa

    14. Vom vedea, Dinu. Pana una alta, fortele de ordine trebuie sa restabileasca ordinea, cu orice pret. Astia s-au tot dedat la jafuri in ultima vreme, asa ca situatia este foarte proasta in Tunisia.

    15. David @15. Buna observatia : de la gropile in asfalt si criminalitatea la sate direct la informatii si analize despre o revolutie . Un salt imposibil majoritatii ziaristilor romani. Internetul a devenit pentru multi si devine pe zi ce trece pentru multi altii , singura sursa de informare.
      Revenind la subiect , am dat in urma cu cateva momente , peste declaratia unui tunisian care spunea ca , pericolul ca islamistii sa aiba vreun cuvant de spus in evenimentele din Tunisia in aceste momente nu exista . In cei peste 50 de ani de dictatura seculara , bazele fundamentalismului religios au fost pur si simplu desfiintate , fundamentalistii nefiind implicati in proteste . ( Hotnews ). Sa nu uitam insa ca , ion iliescu si ciracii lui , nu au fost nici la Timisoara , nici in Bucuresti , pana in dupa amiaza zilei de 22 dec 89. Asa ca , in Tunisia , ca si in Romania , este posibil sa se auda o voce : Ultimul pe lista , cu voia dumneavoastra ………….Fundamentalismul Islamic ! 🙂

    16. Tunisienii ( doar 1000 de oameni ) au iesit azi in strada pentru a striga : FARA COMUNISTI . M-a luat valul amintirilor si dau o informatie incorecta , pentru a striga : Afara cu Partidul Dictaturii . Au fost imprastiati cu gaze lacrimogene . Stie cineva , cum se numeste Piata Universitatii din Tunis ? 🙂

    17. Calehari, pe Euronews (iar Euronews este orice, dar nu de dreapta), se putea auzi cum aia strigau „Allah Akhbar!”. Sunt sceptic.

    18. Swedish tourists beaten up in tense Tunis

      A group of Swedish tourists on a boar hunting trip in Tunisia have been dragged from their taxis and beaten and kicked by locals in Tunis.
      The men were attacked as they returned to the capital after their flight was cancelled.
      It is reported the mob thought the group was some kind of militia after finding weapons in the vehicles.
      Ove Oberg was one of those caught up in the violence.
      “We didn’t know if it was the police or not, but they saw our guns and went crazy,” he said. “They had us down, they hit us and kicked us, and everyone was screaming.”
      Following the assault the men were taken to the police station where the mistake was discovered.
      The Swedish Foreign Ministry is looking into the incident. It had issued a warning about nationals travelling to Tunisia because of the current unrest. But the Swedes had arrived in the country before protests prompted President Ben Ali to flee to Saudi Arabia.

    19. The self-immolation that set off the protest wave which toppled Tunisia’s leader has led to apparent copycat protests in other north African states, with four men setting themselves on fire in Algeria and one each in Egypt and Mauritania.

      http://uk.news.yahoo.com/22/20110117/tpl-uk-tunisia-protests-immolations-81f3b62.html

      Tunisia…the fall of Hubal!
      When I wrote yesterday that the lack of Islamist influence evident in the Tunisian events is a good thing, the objective was not to insinuate or agitate. In order to underscore what was meant, today let’s reflect on who is seeking to ride this high wave in the Tunisian stormy sea.
      The headline above, although it seems provocative, is not something of my own creation, but rather the words of Sheikh Yusuf al-Qaradawi, who recently issued a statement which can only be described as blatant incitement. His analogy was extremely simplistic, and does not reflect political awareness. Through the Qatar-based satellite channel al-Jazeera, al-Qaradawi said: “after Hubal [a pre-Islamic Arabian god] was overthrown, being the greatest idol, the rest of the idols surrounding him also had to fall, including al-Lat and Uzza. [Likewise] the rest of those who served in the regime which the Tunisians have suffered [must also fall]”.
      Of course, we are not here to defend the regime of Ben Ali, but please take a look at what al-Qaradawi is saying. In his sermon last Friday in Doha, where he is currently located, al-Qaradawi claimed that “Tunisia’s popular revolution was a revolution against injustice”. He called upon the Islamic people [to support it] because “it was rebelling against those who govern with an iron fist”. He added that “the people must rise up and demand their rights”, going on to say “I hold before God all Muslim leaders, except those who show mercy”.
      If al-Qaradawi had said: “The people have a right to freedom, and to protect their human rights, so long as they do not terrorize in the name of God, whose qualities are merciful and compassionate”, we would say that this was a reasonable address. If al-Qaradawi had issued his original statement, or at least made a similar argument, in opposition to the regime of Saddam Hussein, then we would say that he was a fair man. Even though the fall of Saddam was brought about by the Americans, wouldn’t God have grant victory to this religion, even through an immoral man? Or were Saddam Hussein’s actions against his people permissible, as long as he was overthrown by Americans [rather than a popular uprising]? Is it permissible that he governed for three decades with an iron fist, as long as those affected were the Kurds and Shiites? It is worth noting here that the injustice of Saddam Hussein’s rule has affected everyone, without exception.
      The question here is: What is this leadership model which al-Qaradawi wants the Tunisians to adopt? Is it the Islamic regime in Sudan, which has left us with a divided and separated Arab country? Or does he want a system similar to the Emirate of Hamas in Gaza, which sits perched upon the Palestinians, like an occupying force? Does al-Qaradawi want a state based on a certain principle, whereby what is prohibited is the foundation, and what is permitted is the exception? This is indeed a strange matter.
      If we want the Tunisians to prosper, let us leave them to their own devices. Among them there are the rational, aware, and well educated. They know the affairs of their country, and do not need al-Qaradawi’s advice, or his incitement. They know the truth about what is going on in their country. On the subject of incitement, Sheikh al-Qaradawi must excuse our ignorance, and enlighten us, when he held “before God all Muslim rulers, except those who show mercy”. What rulers were implied when he said: except those who show mercy? Will he not name them for us, in fairness to them, so that we can renew our allegiance, and so that people will not come out against them in the streets (although al-Qaradawi demanded this), and so that we know what leadership model His Eminence actually wants!

      http://www.aawsat.com/english/news.asp?section=2&id=23812

    20. calehari
      ei spun cam asa: „a cazut dictatorul, dar inca nu a cazut dictatura; protestele trebuie sa continue”
      si apropo: si acolo se vorbeste acum de sniperi pe acoperisuri, care apoi se dovedesc a fi turisti in balcoane (tare mai seamana unele chestii…)

    21. Vlad
      un mesaj catre habaucii suedezi 🙂
      http://highcoolyet.blogspot.com/2011/01/message-aux-chasseurs-allemands-et.html

      Dans un pays en État d´Urgence, où un couvre-feu est en vigueur depuis plusieurs jours, ou l´Armée est dans la rue et combat des milices qui pillent, volent et assassinent à l´aveuglette, vous trouvez rien de mieux à faire que de vous balader avec vos fusils de chasse dans un taxi… Normal quoi… Aaaah quel sens du timing. Je suis sûre que vos ancêtres étaient à Paris en Juillet 1789 en train de chasser le chien errant près de la Bastille. A mon avis les Tunisiens vous ont pris pour des sangliers tellement vous êtes moches, soyez heureux d´être en vie bande de crétins. Un conseil, la prochaine partie de chasse allez la faire ailleurs parce que les sangliers tunisiens ils vont vous mettre une Triha dont vous allez vous souvenir toute votre vie. Mneykin Taa Zebi (NDLR Putins d’Enfoirés ).
      Rentrez chez Vous, En Tunisie le peuple fait la révolution au cas où vous avez pas encore capté.

    22. s-a anuntat guvernul de „uniune nationala”; 3 reprezentanti ai opozitiei ar face parte (dezvoltare regionala, sanatate si educatie 🙂 ); se desfiinteaza ministerul „informatiilor”; in rest ramin aceiasi (la vremuri noi, tot noi; si la ei 🙂 ) – „Il ne faut plus dire Révolution de Jasmin, mais Révoltion de Palais”
      alte „bunatati” de la „FSN” pentru tunisieni – toti bogatii si suspectii de coruptie vor fi investigati; toti detinutii politici vor fi eliberati

    23. Dictatura a cazut ! Urmeaza Renasterea – Ennahda ! Rached Ghannouchi , seful miscarii islamiste Ennahda ( Renasterea ) , aflat in exil la Londra de 22 de ani , si-a exprimat sambata dorinta sa se reintoarca in Tunisia . Miscarea Ennahda a fost interzisa de catre autoritatile tunisiene la inceputul anilor 90 , acuzata fiind ca pregateste o lovitura de stat contra conducerii laice a Tunisiei .
      ” Dictatura a cazut , nimic nu ma impiedica sa ma intorc in tara dupa 22 de ani de exil ” , a declarat Ghannouchi . Dealtfel Primul Ministru tunisian , Mohamed Ghannouchi ( coincidenta ? ) insarcinat cu creearea noului guvern de uniune nationala , a autorizat reintoarcerea din exil a opozantilor vechiului regim . Incepe !

    24. Vlad M @20 . Am mai multa incredere in ceea ce ai auzit tu , decat in ce ” informeaza ” ei . Liviu Craciun @23. Intradevar , multe asemanari cu ce-a fost la noi cu o singura mare deosebire ; la noi n-a fost revolutie 🙂

    25. Iliescul Tunisie inca intirzie sa apara.. Tunisia: Banned Islamist Group Poised to Take Power After Uprising…

      Tunisia’s underground Islamic movement has emerged at the forefront of nationwide protests against its leadership and appears set to emerge as the strongest political force in elections.
      Al-Nadha is lead by the London-based exile Rachid Ghannouchi who has said that he will return to the country as soon as the threat of life in prison is lifted.
      Mr Ghannouchi has the best claims to an electoral following in Tunisia after the disintegration of the ruling party. He has wide core support at the country’s universities and his followers secured 17 per cent in 1989′s election – an unrivalled following in Tunisia’s rigged electoral system.
      Senior lieutenants of the fundamentalist leader were yesterday prominent in the thousands strong crowd that demanded the resignation of all ministers – including Prime Minister Mohammed Ghanouchi – tainted by service to ousted dictator, Zine el-Abidine Ben Ali.
      Sadouk Chourou, a Tunis lawyer, has been seen organising groups within the protest.
      Ali Laraiedh, the Al-Nadha vice president, said that party activists of the banned movement had been mobilised.
      Tunisia’s strong record of promoting women’s rights and liberal stance on social issues such as the sale of alcohol is vulnerable as its political system is torn apart by the popular uprising.
      Sana Bel Mkaddem, a Tunis resident, said she was fearful her rights would be eroded after elections. “We need to know what the parties represent. Most Tunisians are open-minded and view religion as a private issue but because of the past of this country, I’m worried that we could see the Islamisation that we’ve seen in other countries.”

      cit despre articolul din care a citat constantin, mi se pare aberant de ignorant.

    26. Allah Akhbar!
      Coranul este cea mai toleranta carte religioasa…si totusi in numele lui s-au facut cele mai mari atrocitati!
      In toata istoria statelor musulmane NU a existat democratie ci doar autocratie sub diverse forma.Democratia,acolo pe unde a ajuns in forme firave a fost expulzata…cazul Iran-ului va mai spune ceva?
      Fundamentalismul islamic a trecut pare-se de la forma dura a terorismului la o forma soft prin care incearca sa rastoarne toate regimurile pro-occidentale si apoi sa preia controlul .
      Asemanarile cu Europa nu-si au rostul…

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here