România la răscruce

    Print Friendly, PDF & Email

    Bronisław Wildstein, scriitor și jurnalist polonez, cunoscut deja cititorilor noştri, a participat activ la mişcarea de opoziţie anticomunistă din Polonia încă de la sfârşitul anilor 70. În 2006-2007 a fost Președintele Televiziunii Poloneze.
    Acest articol a apărut în săptămânalul Uważam Rze astăzi 13 august 2012.

    România la răscruce

    În 29 iulie a.c., noul guvern al României a organizat un referendum în scopul destituirii preşedintelui Traian Băsescu. Deşi cei mai mulți dintre participanţii la referendum au votat împotriva preşedintelui, acesta nu a atins pragul prevăzut de lege, al prezenței la vot de 50%, rămânând deci fără validitate. Preşedintele şi susţinătorii săi au apelat la boicot, refuzând să participe la un demers care încălca ordinea de drept.

    Consecința eșecului referendumului ar fi trebuit să fie revenirea în funcție a preşedintelui. Aceasta nu s-a întâmplat. Funcția de preşedinte o deţine în continuare Crin Antonescu, preşedintele nou ales al Senatului, care-i epurează din instituțiile de Stat pe oamenii numiți de Băsescu. Antonescu, precum și primul ministru, au declarat că aşteaptă decizia Curţii Constituţionale, care trebuia să se pronunțe asupra validității referendumului. Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple imediat după anunţarea rezultatelor, dar termenul a fost amânat până la 12 septembrie, iar apoi modificat, la 31 august.

    Ce ar putea schimba Curtea? Biroul Electoral a anunţat că prezenţa la vot a fost de 46%, iar pragul constituțional pentru valabilitatea unui astfel de referendum este de 50%. Autorităților actuale nu prea le păsa înainte de deciziile Curţii, care, printre altele, recunoscuse că nu existau motive pentru demiterea preşedintelui. Membrii săi s-au plâns de presiuni şi tentative de intimidare.

    Se pare că guvernul a mers atât de departe încălcând legea, în campania împotriva preşedintelui, încât nu mai poate retrage. Autorităţile încearcă să mai verifice odată dacă numărul persoanelor cu drept de vot nu a fost supraestimat, ceea ce ar putea creşte prezenţa la referendum – aceasta a fost o sugestie a „Vocii Rusiei” (radioul guvernamental al Moscovei destinat străinătății). Şeful Ministerului Afacerilor Interne, plângându-se de presiuni, a demisionat.

    Partidul de guvernământ s-a adresat procuraturii cu o plângere penală împotriva preşedintelui, fostului prim-ministru şi ministrului Justiţiei, precum şi altor 12 lideri ai opoziţiei, pentru „răspândirea de informaţii false”, în dauna economiei româneşti. Aceste „informații false” se referă la calificarea de către Băsescu a acţiunilor partidului de guvernământ drept lovitură de stat.

    Primul-ministru, Victor Ponta, a afirmat că Băsescu nu luptă atât pentru putere, cât pentru „libertatea şi viaţa lui”. Un deputat post-comunist a declarat la televizor că Băsescu ar trebui să demisioneze imediat, „dacă nu vrea să iasă cu picioarele înainte din politică”. Există, deci, motive de îngrijorare pentru viitorul României, mai ales dacă privim evenimentele din această ţară în context internaţional.

    Post-comuniştii se întorc

    Noul guvern a fost numit în luna mai a.c. Acest lucru a devenit posibil atunci când, pe neașteptate, majoritatea a fost dobândită de USL, o coaliţie a post-comuniştilor (PSD) şi liberalilor (PNL), sprijinită de un grup de deputaţi din diferite partide, care nu au putut explica în mod convingător schimbarea lor bruscă de orientare, în special în contextul alegerilor care se apropiau în toamna viitoare. Este greu să nu asociem acest eveniment cu semnarea, cu o lună mai devreme, de către primul-ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, a acordului cu gigantul american Chevron privind explorarea rezervelor de gaz de şist, recent descoperite în România. Această decizie a provocat furie în tabăra post-comunistă. În timpul unor manifestații „ecologiste” de protest, un deputat PSD l-a ameninţat pe premier cu „soarta lui Aldo Moro,” dacă nu blochează proiectul. În privința mentalității post-comuniștilor români dau mărturie câteva fragmente din discursul său public. „Am pierdut Războiul Rece. Şi cine l-a castigat? Americanii / … / să se ducă dracului!”

    Indiferent de cum gândesc moştenitorii lui Ceauşescu, înainte nu le scăpau asemenea declaraţii publice.

    Orientarea pro-americană a preşedintelui Băsescu a fost unul dintre motivele de ostilitate dintre el şi oligarhia post-comunistă care deține controlul în economie şi mass-media, şi a cărei emanaţie politică este în prezent USL. Campania mass-media împotriva lui Băsescu a amintit de cea dusă în Polonia împotriva lui Lech Kaczynski. Poate că acesta a fost motivul pentru care premierul nou ales, şef al USL (precum și al PSD-ului post-comunist), Ponta, l-a pomenit drept idol al său politic, alături de Jose Zapatero, pe Donald Tusk. Ministrul său de externe de atunci, Andrei Marga, și-a criticat predecesorii pentru a fi neglijat bunele relaţii cu Rusia şi China, precum şi pentru legăturile politice şi militare cu Statele Unite. L-a lăudat pe Vladimir Putin, arătând că România şi Europa ar trebui să ia exemplu de la acesta.

    Critica pe care a declanșat-o această declarație a fost calificată de „Vocea Rusiei”, drept o acțiune a „adversarilor apropierii româno-ruse”. Acest post de radio, la care preşedintele Băsescu este descris ca „vasal american”, susţine toate mișcările lui Ponta, doar uneori, ca în cazul reacției acestuia față de referendum, reproșându-i „lipsa de hotărâre”.

    Una dintre primele decizii ale guvernului lui Ponta a fost un moratoriu asupra exploatării gazului de șist. În prezent, în urma protestelor americane, și în această chestiune, situaţia este neclară.

    Lovitura de Stat

    Imediat după preluarea puterii de către USL, a început epurarea în toate instituţiile Statului. Unul dintre primii revocați fost preşedintele Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului din România, un intelectual celebru, profesor la Universitatea Maryland, Vladimir Tismăneanu. Ca eminent istoric al comunismului românesc, Băsescu l-a numit, în 2006, preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. În acelaşi an, preşedintele a adoptat raportul acesteia, care a servit pentru condamnarea oficială a comunismului din România, ca regim criminal. Din acel moment a început campania de ură şi insinuări dusă de majoritatea mediilor românești împotriva preşedintelui şi a colaboratorilor săi. Una dintre principalele sale victime a fost Tismăneanu.

    Guvernul lui Ponta l-a schimbat rapid pe directorul Arhivelor Naţionale, unde sunt depozitate arhivele comuniste. Pentru a-și ubordona Institutul Cultural Român, printr-o ordonanță de urgență a schimbat modul de funcționare al acestuia şi l-a subordonat Senatului, ceea ce a dus la demisia din funcția de preşedinte a cunoscutului intelectual Horia Patapievici.

    Noul guvern, sprijinit de cea mai mare parte a mediei, a stârnit scandalul împotriva participării preşedintelui la summit-ului european din 29 iunie. Sistemul din România amintește modelul polonez, preşedintele este ales prin vot direct, are artibuții generale, inclusiv pe aceea de a reprezenta Statul, dar puterea se află în mâinile guvernului. Disputa în privința reprezentării a fost în România o repetare a ceea ce s-a întâmplat în Polonia, cu trei ani în urmă.
    Preşedintele s-a adresat Curţii Constituţionale, dar publicarea în Monitorul Oficial a verdictului care îi dădea dreptate lui Băsescu a fost oprită, iar la Bruxelles România a fost reprezentată de premier.

    În cursul primelor 4 zile ale lunii iulie, noua majoritate parlamentară, încălcând legea, i-a schimbat pe preşedinţii ambelor Camere şi pe Avocatul Poporului, care ar fi putut contesta deciziile Parlamentului la Curtea Constituţională, şi a adoptat o ordonanţă de urgenţă care limitează puterile acesteia. La 5 iulie, USL l-a acuzat pe preşedinte că, exprimându-se asupra unor chestiuni de Stat importante, ar fi încălcat Constituţia. Cerându-i-se avizul, Curtea Constituţională nu a confirmat aceste acuzaţii, dar, la 6 iulie, majoritatea parlamentară l-a suspendat pe preşedinte, i-a luat toate funcţiile şi a anunţat data referendumului.

    Corupţia ca fundal

    Cu puţin timp înainte, la 22 iunie, a făcut senzaţie în mass-media tentativa de sinucidere a fostului prim-ministru şi şef al PSD, Adrian Năstase. Televiziunile au transmis scene dramatice de la spital şi declaraţiile colegilor săi şocaţi, indignaţi de această persecuţie inumană care a condus un om de stat la închisoare şi la un pas de moarte. În acea zi, Năstase îşi începea ispăşirea unei sentinţe de doi ani pentru una dintre afacerile de corupţie al căror erou devenise pe când îndeplinea funcţia de prim-ministru. Pentru că rana s-a dovedit a fi superficială – de această dată, marele trăgător şi vânătorul experimentat a dat greş – executarea pedepsei a putut începe. Aceasta a declanşat în partidul acestuia o panică lesne de înţeles. Închiderea lui Năstase putea însemna că numeroase scandaluri de corupţie în care erau implicaţi post-comuniştii, şi-ar fi putut găsi finalul nu numai în sala de judecată, ci chiar în închisoare.

    Frankfurter Allgemeine Zeitung a publicat un articol al corespondentului său în România, Karl-Peter Schwarz, care, printre altele, amintea de sinuciderea unui tânăr procuror, Cristian Panait, în 2002. Acesta cerceta conexiuni mafiote ale anturajului lui Năstase, care pe atunci exercita funcţia de premier, iar ultima persoană care l-a văzut înainte să se arunce de la fereastră a fost colegul său, un tânăr jurist care lucra la guvern, Victor Ponta. Din acel moment, cariera acestui politician a cunoscut o accelerare sub protecţia binevoitoare a lui Năstase, care a fost mentorul lucrării sale de doctorat.

    La 19 iunie a.c., renumita revistă britanică „Nature” a dovedit că această lucrare este un plagiat şi o mare parte din ea a fost pur şi simplu copiată din alte publicaţii. Ponta a spus că aceasta este o intrigă politică în spatele căreia s-ar afla Băsescu. Comisia academică de etică, aceea care a constatat că lucrarea de doctorat a premierului este un plagiat, a fost dizolvată de către ministrul educaţiei – membrii săi l-au acuzat de presiuni şi au apelat la solidaritatea mediilor academice. Cu toate acestea, ministrul a desemnat o nouă comisie, care l-a curăţat pe primul ministru de acuzaţii.

    Recent au fost dezvăluite proiecte de dizolvare de către noul guvern a Curţii Constituţionale, Direcţiei Naţionale Anti-corupţie şi de CNSAS, instituţia care se ocupă de arhivele poliţiei comuniste. În documente ale USL, acestea au fost descrise ca „organe ale poliţiei politice a dictatorului Băsescu.”

    Restauraţia sistemului

    Acţiunile USL sub conducerea lui Ponta constituie restauraţia „sistemului Iliescu” (termenul lui Tismăneanu). Comunismul, chiar şi în comparaţie cu ţările vecine, a fost în România extrem de crud. Ultimul său act a fost puterea dictatorială a lui Nicolae Ceauşescu, care a refuzat să accepte schimbările ce avuseseră loc în URSS sub conducerea lui Gorbaciov. Țara distrusă, a cărei economie era subordonată proiectelor faraonice ale dictatorului – cel mai cunoscut fiind palatul monstruos din centrul Bucureştiului – ameninţa cu o explozie necontrolată. Atunci un grup de lideri comunişti sub condcerea lui Ion Iliescu şi – aşa cum totul indică – în înţelegere cu Moscova, a pus la cale o conspiraţie. Aceasta a condus la revolte care s-au transformat în revoluţie. Deşi provocată, această revoluţie a fost autentică, iar în luptele cu formaţiunile lui Ceauşescu, în decembrie 1989, au murit peste 1.000 de oameni. Echipa lui Iliescu a profitat de situaţie şi a preluat puterea.

    În ciuda acceptării oficiale a formelor democratice, folosind controlul pe care îl deţinea asupra diferitelor domenii ale vieţii sociale, această echipă a creat în România un model de oligarhie post-comunistă. Sistemul, în care economia şi mass-media au fost preluate şi privatizate de către oamenii din sistemul nomenclaturii, corodat de corupţie şi de masiva influenţă a fostelor servicii comuniste, amintea starea de lucruri din cele mai multe ţări post-comuniste, în care democraţia este, de fapt, o faţadă. Diferenţa era ostentaţia şi brutalitatea autorităţilor post-comuniste ale României. Studenţii care au cerut decomunizarea în primăvara anului 1990 au fost masacraţi de miliţiile minereşti aduse în acest scop la Bucureşti.

    O schimbare reală a adus abia alegerea lui Băsescu în 2004. Noul preşedinte a reuşit să-şi construiască un sprijin politic şi să traseze trei direcţii strategice de acţiune: reorientarea autentică spre Occident a politicii României (Băsescu a vorbit despre axa Washington – Londra – Bucureşti), combaterea corupţiei şi decomunizarea. Faptul că României i-au fost atribuite elemente ale scutului anti-rachetă, pe care, fără succes, le-a solicitat guvernul Tusk, a demonstrat succesul lui Băsescu în realizarea obiectivelor internaţionale – în aceste chestiuni a colaborat cu Lech Kaczyński. În timpul celor două mandate ale sale consecutive, România a fost recunoscută de instituţiile internaţionale ca un lider în lupta împotriva corupţiei. Problemă decomunizării într-o ţară în care establishment-ul care deţine controlul în economie şi mass-media provine din sistemul comunist, este mult mai dificilă. În prezent, avem de-a face cu contraatacul acestuia.

    Sub patronajul lui Băsescu, în combaterea crizei, autorităţile române au luat o serie de măsuri drastice de austeritate. Astăzi, preşedintele este acuzat de către guvernul lui Ponta de distrugerea economiei ţării. Sloganele de la referendum au fost, „Băsescu mi-a furat pensia (familia, sănătatea).”

    Prin iresponsabilitatea economică şi atitudinea promoscovită, premierul Ponta aminteşte de fostul prim-ministru al Ungariei, Ferenc Gyurcsany, care şi-a dus ţara în criza economică şi, în mare măsură, a făcut-o dependentă economic de Rusia.

    De data aceasta, UE a protestat vehement împotriva acţiunilor lui Ponta, iar Comisia Europeană a emis o listă de exigenţe pentru noile autorităţi ale României. Cu toate acestea, atitudinea UE faţă de premierul ungar Viktor Orban, care nu a încălcat nicio lege, şi cea faţă de „greşelile prietenului meu”, aşa cum a definit acţiunile lui Ponta preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, arată din nou standardele duble ale acestei instituţii.

    Astăzi, încă o dată în istoria sa, România se află la răscruce.

    Traducere: Anca Cernea

    The following two tabs change content below.
    Bronisław Wildstein

    Bronisław Wildstein

    Bronisław Wildstein e un intelectual polonez reprezentativ, jurnalist și publicist conservator, provenit din rândurile Solidarității și fost președinte al Televiziunii Poloneze, un susținător curajos al lustrației. A studiat filologia polonă la Universitatea Jagielona din Cracovia. Și-a început activitatea în opoziția anticomunistă în timpul studenției, în 1977, a fost unul dintre fondatorii SKS – Comitetul Studențesc al Solidarității – prima formă de opoziție structurată din Cracovia. În septembrie 2006, Wildstein a fost decorat cu Crucea de Ofiţer al Ordinului Renașterii Poloneze, pentru activitatea din opoziția anticomunistă de către preşedintele Lech Kaczynski.

    10 gânduri despre “România la răscruce

    1. Frankfurter Allgemeine Zeitung a publicat un articol al corespondentului său în România, Karl-Peter Schwarz, care, printre altele, amintea de sinuciderea unui tânăr procuror, Cristian Panait, în 2002. Acesta cerceta conexiuni mafiote ale anturajului lui Năstase, care pe atunci exercita funcţia de premier, iar ultima persoană care l-a văzut înainte să se arunce de la fereastră a fost colegul său, un tânăr jurist care lucra la guvern, Victor Ponta. Din acel moment, cariera acestui politician a cunoscut o accelerare sub protecţia binevoitoare a lui Năstase, care a fost mentorul lucrării sale de doctorat.
      Asasinul procurorului Panait crede ca daca a scapat atunci, va scapa si acum.
      Felul in care acest individual actioneaza reflecta in mod clar tendinte pshihopatice si antisociale, tipice ucigasilor.

    2. @TranssylvaniaPhoenix
      Trebuiesc evitate astfel de acuze ce nu au un suport factual. Mai mult ca sigur ca sinuciderea a fost anchetata si exista un dosar cu o rezolutie in acest sens. Probabil cazul a fost clasat si deci poate fi accesat de public. Ar fi bine ca cineva sa verifice observatiile facute de procuror in dosar si de abia atunci putem emite opinii in acest caz. Daca vorbim din auzite nu facem altceva decat sa-i ridicam mingea la fileu plagiatorului.

    3. http://www.faz.net/aktuell/pol.....32870.html acesta este link-ul catre articolul din FAZ de care vorbesti. In ultimul paragraf vorbeste despre Panait insa corespondentul o mentioneaza ca sursa pe ziarista Ela Simona Fica. Cel putin atat am inteles eu cu germana mea de balta. Asa ca tot accesul dosarului este solutia.

    4. Evenimentul Zilei a publicat in editia online articolul Bronisław Wildstein: „Post-comunistii se intorc in Romania” in care se preia postarea InLinieDreapta>:

      Articolul lui Bronisław Wildstein, care a fost şi preşedinte al Televiziunii Poloneze între 2006 şi 2007, tradus în limba română de Anca Cernea şi citat de inliniedreapta.net, vorbeşte despre situaţia după referendumul de demitere a preşedintelui şi subliniază faptul că „post-comuniştii se întorc”.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.