Au ieșit sondajele politice pe luna iulie, care au confirmat lucruri bănuite de ceva vreme – PSD păstrează primul loc, PNL vine în urmă, ALDE a scăzut ușor în popularitate, partidul lui Dacian Cioloș are la limită procentele pentru intrarea în Parlament, și cel al lui Victor Ponta reușește să crească la câteva procente, timp în care PMP e deja pe ducă. Și, de aici, oamenii încep să viseze…

Printre orășenii educați se crede că în PSD lumea încă se luptă să învețe cum să asorteze șosetele la șlapi, uitându-se cum a câștigat alegerile ultima oară, la pas, după ce avusese un guvern evacuat cu furie pe temeiul marii corupții de care se făcea clar vinovat și având un președinte neprieten la Cotroceni. Mai mult, chiar și cu niște afectați de nanism intelectual în frunte, cei de la PSD, la numărătoarea voturilor, au trecut liniștiți pe lângă “granzii” dreptei încă amețiți de numirile liberale de la primăria capitalei și de jocul contrariant al premierului Cioloș, dar și de noul concurent, USR, care promitea că va schimba echilibrul politic românesc cu o galerie de stângiști radicali în prim-plan, amestecați cu oameni de bună credință, dar fără multe repere și confuzi când e vorba de deosebit dreapta de stânga. În general, nu doar politic. USR a mers și merge pe exaltări pasagere, ceea ce-i asigură voturi cât să intre în Parlament și atât. Atunci când vor fi expuse deopotrivă toate prostiile propuse de ei, de la taxa pe zahăr la măsurarea decibelilor, invariabil trăsnăi de stânga, o să fie clar ce sunt și ce merită când se votează.

Cu domnul Cioloș și cu partidul dânsului se poate pierde frumos, dar nu se poate câștiga în niciun caz. Să ne amintim cum îl promovau liberalii în campanie, iar el tooot declara că încă nu se hotărâse dacă să se lase susținut politic… Partidul dânsului ar putea face performanța să sară de 10 procente dar nu cu atât se câștigă alegerile. Iar dacă îi citește cineva cu atenție platforma program a partidului, are vederea unei mărturisiri de credință a stângii noi amestecate din plin cu platitudini jenante. „România este statul tuturor cetățenilor săi, precum și al celor care aleg să trăiască pe teritoriul ei. Prin urmare, în structurile sale politice, ei și interesele lor au nevoie de reprezentare proporțională, ca femei și bărbați, din perspectivă etnică, teritorială și după alte criterii considerate relevante în privința reprezentării și participării politice.”

Clar! Partidul care poate schimba ceva cu adevărat rămâne PNL, dar numai dacă reușește să identifice corect date pe care PSD le-a valorificat încă de la alegerile trecute, anume cât de mult îi preferă electoratul românesc pe cei care își însușesc deschis discursul creștin-conservator.

Atenție, PSD a sprijinit în Parlamentul European toate nebuniile posibile ale stângii europene, dar în țară s-a prezentat invariabil ca partid filo-creștin și național. Mai mult, a făcut-o în locul PNL, care ar trebui să apere valorile conservatorismului românesc, în loc să pară un spațiu de exprimare al celor care promovează progresismul nou european, amestecați printre cei care sunt știuți ca apărători ai valorilor creștine. În 2016, PSD a început campania cu un discurs pe care liberalii ar fi trebuit să și-l asume, dar s-au trezit prea târziu și prea puțin, și la fel de slab credibili ca social democrații. Numai că aceștia din urmă au avut nucleul dur să voteze pentru ei, alături de cei convinși de un proiect care putea fi ușor dat peste cap, dar nu a fost nimeni acolo să o facă…

Acum, cei din PSD au iar un avans vizibil în prezentarea ca ocrotitori al valorilor tradiționale și cei din fruntea partidului găsesc folositor să privească cu interes la modelul Viktor Orban, imens corupt și imun la problemele pe care i le-ar putea face legea, dar acceptat, în schimb, ca erou al conservatorismului european, unul care pendulează senin între Occident și Rusia, pretinzând că face real politik.

În același timp, PNL are câțiva oameni înzestrați care pot să susțină credibil, real, discursul conservator, să schimbe percepția populației despre partidul care altfel nu mai reușește să treacă de 30 de procente la alegeri. În egală măsură, cei mai vizibili intelectuali de dreapta, care nu sunt angajați în vreun partid politic, ar trebui să fie atrași în PNL și puși în prim-plan. Așa se va realiza unirea dreptei, atât de cerută de alegători acum, prin aducerea la un loc, în PNL, a marilor figuri de dreapta din afara partidului și mai puțin prin alianța cu cine știe ce partid pigmeu care, în lupta pentru supraviețuire, încearcă să se lipească de partidul care poate trece din opoziție la putere dacă își folosește din timp și cu atenție vocația de apărător al valorilor tradiționale, puse acum în pericol.

ACP

Print Friendly, PDF & Email

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here