Corupția lui Hillary Clinton (2): Fundația Clinton

    Print Friendly, PDF & Email

    În centrul sistemului de relații de putere păstorit de soții Clinton se află fundația ce le poartă numele. Înființată în 1997, în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Bill, Fundația Clinton (FC) are un rol dublu. Este principala sursă de venituri a familiei și servește pe post de paravan pentru traficul de influență al celor doi.

    Fundația Clinton


    Hillary și Bill Clinton se laudă adesea cu acțiunile umanitare pe care le desfășoară fundația pe care o conduc. Cei doi evită să discute însă despre adevăratele obiective ale instituției. Scopul principal al FC este împuternicirea și îmbogățirea familiei Clinton.

    O analiză a CNN arată că Hillary și Bill Clinton au obținut, din 2001 până la campania sa prezidențială din 2015, aproximativ 153 de milioane de dolari de pe urma a 729 de discursuri pe care le-au ținut la diferitele instituții unde au fost invitați. Multe dintre aceste discursuri ținute de membrii familiei Clinton sunt intim legate de lucrările Fundației Clinton. Nu se știe care dintre aceste fonduri au intrat în visteria Fundației sau au fost incluse direct în averea familiei.

    Cert este că lucrările FC au luat avânt după ce Hillary Clinton a fost numită de Barack Obama în funcția de Secretar de Stat. Hillary se afla într-o poziție unică: avea o fundație umanitară și conducea diplomația celei mai mari puteri a lumii. Cei care care doreau să obțină ceva de la Secretarul de Stat o puteau face investind sume importante în „activitățile umanitare” ale Fundației acestuia. O donație substanțială garanta o reacție din partea soților Clinton. Întâlniri între patru ochi, numiri în posturi cheie, schimbări la nivel de politică externă, intermedierea de tranzacții – nimic nu era exclus. Cu două condiții: suma să fie potrivită și riscurile acceptabile.

    Fundația Clinton: Bill Clinton, Hillary Clinton și Chelsea Clinton.

    Fundația Clinton: Bill Clinton, Hillary Clinton și Chelsea Clinton.

    Cum funcționa sistemul

    Pentru a înțelege modul de funcționare al Fundației Clinton, ne putem îndrept atențoa spre implicarea ei în reconstrucția Haiti, țară sud-americană brăzdată de uragane. În centrul afacerii se află Claudio Osorio, un om de afaceri din Miami. Osorio face parte din grupul select al finanțatorilor Partidului Democrat. Ca orice democrat care se respectă, Osorio a donat bani și către Fundația Clinton. Atenția sa nu a trecut neobservată.

    Osorio a fost susținut de Departamentul de Stat pentru a obține un împrumut de 10 milioane de dolari de la o agenție guvernamentală. Teoretic, banii urmau să fie folosiți la construcția de case pentru victimele uraganelor din Haiti. De reconstrucție avea să se ocupe compania lui Osorio, InnoVida. Nu a fost să fie. Osorio a sifonat 30 de milioane de dolari de la mai mulți donatori, printre care și statul american, transferând banii spre bănci străine. La sfârșitul operațiunii, InnoVida și-a declarat falimentul. În prezent, Osorio se află în spatele gratiilor, fiind condamnat de 12 ani pentru fraudă.

    De interes ar putea fi și contribuția lui Sidney Blumenthal, un apropiat al lui Clinton, la activitățile FC. Angajat de Fundația Clinton, el a încercat să o convingă pe Hillary să implice Statele Unite în războiul pornit de Franța și Marea Britanie contra lui Gaddafi. Blumenthal avea interese financiare care depindeau în mod direct de eliminarea dictaturii din Libia. Deținea acțiuni la Osprey Global Solutions, o companie militară, și spera că va putea trage ceva foloase de pe urma războiul civil libian.

    Sidney Blumenthall i-a cerut în mod expres lui Clinton să sprijine atragerea Osprey în planurile de consolidare a rebelilor. Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din târg. Victoria asupra lui Gaddafi a dus la destrămarea Libiei în mai multe teritorii disputate de o sumedenie de forțe militare cvasi-autonome. Așa se face că Osprey nu a putut să obțină mult-doritele contracte cu guvernul libian de tranziție.

    De legăturile dintre Fundația Clinton și Departamentul de Stat se ocupa Huma Abedin. Colaboratoare apropiată a lui Clinton, aceasta se îngrijea de extinderea influenței FC prin intermediul Departamentului de Stat. Abedin servea totodată pe post de punct de acces la Hillary Clinton.

    Corupție la nivel înalt

    Probabil cel mai grav exemplu de trafic de influență via Fundația Clinton are ca subiect uraniul. Departamentul de Stat condus de Hillary Clinton a permis rușilor de la Rosatom să preia o companie canadiană cu drepturi de exploatare asupra resurselor de uraniu din Statele Unite, Uranium One. Înainte de aprobare, o donație de 2,35 de milioane de dolari a fost făcută Fundației Clinton, iar Bill a primit 0,5 milioane de dolari pentru a ține un discurs la Moscova. New York Times raportează că o cincime din producția americană de uraniu se află astăzi pe mâini rusești.

    Tot sub Hillary Clinton, Departamentul de Stat a aprobat vânzarea de tehnologie militară către Arabia Saudită. Investitori cu peste 10 milioane de dolari în Fundația Clinton, saudiții au fost recompensați pe măsură efortului lor financiar. Cu doar două luni înainte de aprobarea înțelegerii, constructorul avioanelor, Boeingm a „donat” alte 900.000 de dolari către Fundația lui Hillary.

    Acest comportament nu trebuie să surprindă. Familia Clinton vinde favoruri guvernamentale încă de la începutul anilor 90. Printre partenerii lor s-au aflat întotdeauna puteri străine. La începutul anilor 90, Republica Populară Chineză (RPC) a investit masiv în campaniile politice americane. Diverși afaceriști chinezi aflați în strânsă legătură cu serviciile secrete ale RPC au investit sume importante de bani în 1992 și 1996. Milioane de dolari au ajuns în visteria Partidului Democrat și în fondurile de campanie ale Stângii americane. Sacrificiul financiar al părții chineze nu a fost însă în zadar. Bill Clinton nu s-a sfiit să ofere Chinei comuniste tehnologie americană a rachetelor balistice. Beijing-ul a reușit astfel să prindă din urmă colosul american în materie de înarmare militară nucleară.

    (va urma)

    The following two tabs change content below.
    „By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.