National Portrait Gallery – o secţie din cadrul institutului Smithsonian specializată în arte vizuale – a inaugurat la Washington expoziţia Hide/Seek: Difference and Desire in American Portraiture, deschisă între 30 octombrie 2010 şi 13 februarie 2011. Cu un cost estimat la $750.000, De-a V-aţi Ascunselea este cea mai scumpă expoziţie organizată de NPG, iar lansarea în sezonul festiv este cum nu se poate mai potrivită. Expoziţia celebrează alteritatea şi imboldul erotic, prin „expunerea de capodopere ale portretisticii americane. Noi am dorit să ilustrăm felul în care întrebări legate de biografie şi identitate au contribuit la realizarea acestor imagini canonice” – David C. Ward, istoric şi organizator al expoziţiei. Demersul ilustrativ este întărit de rîndurile inscripţionate pe placa de la intrare: „NPG este dedicat prezentării unei teme majore din istoria americană, lupta pentru dreptate, astfel încît oameni şi grupuri să poată moşteni din plin promisiunea de egalitate, includere şi demnitate socială a Americii. În calitate de muzeu al biografiei naţionale, NPG are un interes vital în arta portretisticii şi felul în care aceasta reflectă ideile noastre despre noi înşine şi alţii”.

Ellen DeGeneres
Moştenirea este predată intactă publicului însetat de portretistică, iar imaginile sînt sută la sută canonice – în conformitate deplină cu canoanele postmoderne. Ellen DeGeneres se strînge de sîni într-o fotografie superbă şi meditativă, un adevărat carnaval de semne vizuale. „Narcis roz”, un video produs în 1971 de James Bidgood, prezintă fesele unui bărbat tînăr şi fierbinte în cadrul unui portret suprarealist al tinereţii viguroase care se îndreaptă victorioasă spre maturitatea homosexuală, asemeni transformării din crisalidă în fluture graţios. Din păcate, capodopera lui Bidgood, lungă de 71 minute în original, a fost scurtată la doar 7 minute.
Focul din burta mea
O nedreptate similară a făcut ca altă creaţie artistică de valoare excepţională, „Focul din burta mea” de David Wojnarowicz, să fie prezentată publicului într-o variantă de doar 4 minute, faţă de cele 30 de minute în original. Însă ce minute catartice! Furnici invadînd trupul răstignit al lui Iisus, gura însângerată a unui om cusută cu sfoară, organe genitale masculine, un castron umplut cu sînge, mumii umane. Filmate în Mexic, secvenţele formează o compilaţie poetică de imagini infuzate cu durere, pierdere iremediabilă şi moarte; furia imagistică a artistului, care a murit de SIDA, condamnă felul în care religia şi egoismul conspiră la marginalizarea şi stigmatizarea celor infectaţi – „Cînd mi s-a spus că am fost infectat de acest virus nu mi-a trebuit mult pentru a înţelege că fusesem infectat şi de o societate bolnavă.”

Alte exponate notabile sînt „Charles devorându-se pe el însuşi” şi „Sărut frăţesc”. Primul este o pictură pe ceramică, înfăţişându-l pe Charles într-un act de auto-canibalism. Charles s-a sinucis cînd a ajuns într-un stadiu avansat al bolii SIDA şi a fost prieten cu autorul portretului. De remarcat tehnica autentică: pasta de culoare a fost amestecată cu cenuşa corpului cremat al lui Charles, la care a fost adăugată şi ojă de unghii. A doua pictură îi prezintă pe Lyle Ashton Harris (autorul) şi fratele său Thomas Allen Harris într-o postură inedită ce solicită întrebări existenţiale din partea privitorului. Lyle şi Thomas se sărută în nud, iar Thomas ţine în mînă un pistol ţintind pieptul lui Lyle. Jerome Caja, maestrul mixturii din cenuşă umană şi ojă, este prezent în catalogul expoziţiei şi cu lucrarea „Bozo f**e moartea”, în care clownul Bozo aduce zîmbetul pe oasele faciale ale unui schelet. Pe calea anusului.

Din nefericire, unii membri ai Congresului american sînt opaci la arta modernă. John Boehner şi Eric Cantor, Republicani din Camera Deputaţilor, au cerut conducerii NPG să retragă piesa video semnată de Wojnarowicz. NPG s-a conformat. Cenzură! Un moment. 65% din bugetul institutului Smithsonian provine din finanţele publice. Cînd o instituţie este finanţată preponderent din banii cetăţenilor, reprezentanţii acestora – parlamentarii – sînt îndreptăţiţi să interogheze şi să condiţioneze întrebuinţarea fondurilor publice. Este într-adevăr o chestiune de gust: dacă gustul cadrelor administrative de la NPG preferă necrofilia, homosexualitatea, desecrarea rămăşiţelor umane, incestul şi vulgarul, atunci ar fi cazul să nu mai deturneze fonduri publice pentru epatarea cu fetişuri şi depravări, sub titulatura de „muzeu al biografiei naţionale”. Gustul lor nu este pe gustul majorităţii, iar acest conflict contează atunci cînd nota de plată este achitată de majoritate. O astfel de expoziţie finanţată din donaţii particulare ar fi onestă măcar în această privinţă.

În Iran homosexualii sunt spânzurați de macarale
Apropos de onestitate şi curaj. Pe cînd un exponat intitulat (metaforic, evident) „Mahomed la groapa cu furnici”? Ştim la ce pericole extraordinare se expun artiştii specializaţi în crucifixuri şi madone scufundate în urină, trecute prin balegă sau năpădite de furnici. Chiar nimeni nu are curajul de a şoca in mod avangardist cu o instalaţie video, un portret, un colţ de şerveţel, măcar cu o gămălie de ac? Unde e creaţia provocatoare ce elimină bariere şi dă cu burjuii de pămînt? De exemplu, burjuii în şalvari care au propriile instalaţii în aer liber, cu spectatori grămadă şi personajul principal atîrnat homoerotic de cîrligul unei macarale.

Dar ce ne facem, că arta din Progresia şchioapătă puţin cînd se intersectează cu viaţa. În artă, Progresia deplînge tragedia SIDA şi ne bate obrazul cu empatia nemărginită afişată faţă de semenii noştri suferinzi. În viaţa reală, Progresia vrea cît mai mulţi infectaţi cu virusul deficienţei sistemului imunitar. UNAIDS, un grup umbrelă pentru mai multe agenţii ONU, şi Planned Parenthood, ONG-ul avortului nelimitat, au început o campanie de eliminare a legilor care cer homosexualilor infectaţi cu HIV să declare starea lor medicală oricărui partener sexual. Campania este îndreptată împotriva „stigmatizării” celor infectaţi cu HIV şi în acest sens militează pentru decriminalizarea celor care voit şi conştient împrăştie acest virus prin parteneri sexuali cărora li se ascunde riscul de a deveni purtători involuntari.

Empatia din Progresia nu se poate hrăni decît din puroiul întreţinut cu bună ştiinţă în viaţa reală. Vulturii artei au nevoie de cadavre pe care să le devoreze cu revoltă neîntreruptă şi tristeţe violentă. Moralitate perversă distilată din plăcerea sado-masochistă a distrugerii.

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentComisariatul corect politic al Alianţei pentru România Curată
Articolul următorOfensa dragostei
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

2 COMENTARII

  1. Un slide-show pe fondul unor comentarii de David Ward, istoric la National Portrait Gallery, care descrie motivatia din spatele acestei expozitii Hide/Seek ce examineaza portretistica americana prin lentilele sexualitatii si ale genului. – traducere de pe YouTube.

  2. Oare se va simti cineva ofensat daca voi spune ca eu gust numai arta frumoasa, adica nimic din ce ar putea fi expus acolo? Cred ca nu, asta fiind treaba mea personala.
    Oricum, la randul meu, nu ma voi simti ofensat daca cineva va afirma ca nu stiu despre ce vorbesc, sau mai rau, ca sunt depasit.
    Nu, domnilor, frumosul in arta este etern si in momentul in care arta coboara sub limitele frumosului, se transforma in deseuri.
    Deseuri apreciate de snobi, dupa cotele bursei snobilor.
    Caci deseuri similare, aflate in afara pretioasei burse de „arta” n-ar pretui nici la ei mai mult decat o ceapa degerata.
    Apreciate de snobi, ca sa primeasca ei insisi o cotare buna in comunitatea lor.
    Cotare importanta pentru ei. Dar nu si pentru mine.
    Emil, ai avut o retinere de fier, daca n-ai aplicat in articol calificativele care desigur ti-au venit in minte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here