Fiesta la Cancun

În urmă cu o săptămînă, pe 29 noiembrie, au început lucrările conferinţei de la Cancun, continuatoarea întîlnirii la nivel înalt de la Copenhaga, de anul trecut. Participă delegaţii din aproape 200 de ţări, o cremă selectă de oameni de bine formată din politicieni, birocraţi şi asortimentul obişnuit de activişti şi specialişti în domenii. Scopul este punerea climei la cale. Copenhaga a eşuat lamentabil în impunerea unei curbe de sacrficiu asupra agentului subversiv numit CO2, care, aşa cum ştie oricine capabil să citească un ziar sau să asculte la radio de Roxana Bojariu, supraîncălzeşte planeta acum şi în vecii vecilor.

Virtuţile ecologice de la Copenhaga au fost cam şifonate de scandalul Climategate, o expunere neaşteptată a fraudelor, incompetenţei şi şantajului practicate ştiinţific de furnizorii materialelor folosite în rapoartele cioclopedice emise periodic de comisarii IPCC ai ONU. În acest an însă, sinceritatea e la modă. Ottmar Edenhofer, specialist în domenii ieconomice şi membru IPCC, a declarat într-un interviu pentru o publicaţie elveţiană, cu puţin înainte de începerea conferinţei de la Cancun: noi nu ne adunăm ca să discutăm clima – nu-i aşa, clima se execută, nu se discută – noi ne ocupăm de redistribuirea economică la nivel mondial. De la exploatatori la exploataţi.

Acest lucru nu mai seamănă cu politica de climă pe care o ştiam.

În principiu, este o mare greşeală să discutăm politica de climă separat de temele majore ale globalizării. Conferinţa climatică de la Cancun nu este o conferinţă dedicată climei, ci una din cele mai mari conferinţe economice de după ce de-al doilea război mondial. De ce? Deoarece avem 11 mii de gigatone de carbon în rezervele de cărbuni de sub picioarele noastre – şi trebuie să emitem doar 400 gigatone în atmosferă dacă vrem să menţinem obiectivul de 2 grade Celsius. De la 11 mii la 400 – nu se poate evita faptul că marea majoritate a rezervelor fosile trebuie să rămînă în pămînt.

Practic, aceasta înseamnă o expropriere a ţărilor cu resurse naturale. Acest lucru duce la o dezvoltare foarte diferită de cea care a fost declanşată de politicile de dezvoltare.

În primul rînd, ţările dezvoltate au expropriat atmosfera, care aparţine comunităţii mondiale. Însă trebuie să spun foarte clar că noi redistribuim practic bogăţia lumii, prin politici de climă. Bineînţeles, proprietarii resurselor de cărbune şi petrol nu vor fi entuziasmaţi. Trebuie să ne dezbărăm de iluzia că politica internaţională de climă este politică ecologică, de mediu. Ce facem în prezent nu mai are aproape nicio legătură cu politica de mediu, cu probleme cum ar fi deforestarea sau gaura de ozon.

Neue Zürcher Zeitungtraducerea în engleză

Bineînţeles că gaura de ozon deasupra Antarcticii a devenit neinteresantă: măsuratorile prin satelit şi la sol arată că suprafaţa afectată s-a înscris pe un trend descendent în ultimii cinci ani. Abia am intrat în decembrie şi Marea Britanie este deja îngheţată şi sub zăpadă, a doua iarnă consecutiv, traficul feroviar şi aerian din Europa suferă datorită ninsorilor şi temperaturilor scăzute, iar în Norvegia luna noiembrie a bătut toate recordurile: din 1919 nu a mai fost atît de frig, în toate regiunile ţării deodată… Iluzii de care trebuie să ne dezbărăm.

Dacă această sinceritate dezarmantă pare o singularitate, ţin să vă îmbărbătez: specialiştii din domenii sînt unanimi. Dacă nu luăm măsuri hotărîte acum, planeta noastră albastră şi inocentă se va prăji iremediabil. Toată crema ştiinţifică de la Royal Society din Marea Britanie, fizicieni şi chimişti de la cele mai iepocale instituţii ştiinţifice din lume au avertizat, cu ocazia marii întruniri de Ultimă Remediere de la Cancun: dacă nu facem eforturi neprecupeţite să reducem drastic emisiile de CODOI, temperatura globală va creşte cu 4 grade Celsius în următorii zece ani, iar în 2060 vine Meteocalipsa (sau Ecocidul, în limbaj de specialitate): inundaţii, secete, migraţii în masă de refugiaţi climatici.

Din fericire, specialiştii din domenii au şi recomandări. Putem evita colapsul global printr-o conştiinţă ridicată. Înţelegem pericolul pe care l-am creat în urma deceniilor de industrializare iresponsabilă şi risipitoare şi ne pocăim cu smerenie. În primul rînd, ţările dezvoltate nu mai au voie să se dezvolte. Destul… acum e rîndul nedezvoltaţilor să recupereze. Cu responsabilitate, bineînţeles. Profesorul Kevin Anderson, director al Centrului Tyndall de Schimbare Climatică, recomandă stoparea dezvoltării economice a ţărilor occidentale pentru cel puţin 20 de ani de acum înainte.

Apoi urmează instrucţiuni simple, prin care fiecare poate să îşi aducă aportul la salvarea planetei. Acelaşi profesor prescrie abstinenţa de la călătoritul cu avionul sau maşina, un pulover mai gros iarna şi termostatul din interioare reglat la o temperatură mai răcoroasă, reducerea consumului de electricitate, de exemplu prin folosirea de mai puţine becuri, şi reducerea drastică a importurilor de alimente şi bunuri de peste mări şi ţări. Transportul pe distanţe mari este o risipă de energie, la fel şi industriile autohtone prea consumatoare de energie. În general, profesorul recomandă celor mai buni şi conştienţi dintre noi, politicienilor, să impună raţii de consum.

“Nu spun că trebuie să ne întoarcem în peşteri”, ne asigură profesorul Anderson. Desigur că nu, ne întoarcem doar în 1983. Raţii de ulei, zahăr, ouă, carne, benzină, un weekend circulă parii şi următorul imparii, apă caldă seara între ore variabile funcţie de sarcina conductei, gaz puţin şi rar pentru că e pericol de incendiu, iar între 8 şi 10 program tv unic, pentru buna fiabilitate a lămpilor şi tranzistoarelor. Se ard mai puţine, deci producem mai puţine şi nu risipim energie. Dacă e nevoie să importam ceva ne ajută amabil vecinii, pentru gazul pe care nu îl mai ardem de pomană. Trai pe vătrai. Avem know-how în salvarea planetei, deci ar trebui să fim conducători în forurile UE de specialitate, sau cel puţin recompensaţi cum se cuvine pentru drepturile de autor.

Între timp, consfătuirile de la Cancun decurg într-o atmosferă productivă şi prietenească. Delegaţii au sosit pe jos, vîslind peste oceane, sau pedalînd cu bicicleta, astfel oferind un exemplu civic de urmat. Singura masă pe zi este frugală şi dietetică, produsă în exclusivitate din ingrediente locale păstrate în frigidere eoliene (adică în aer liber) şi coapte pe plite solare (la soare, pentru neiniţiaţi). Peste zi se lucrează intens şi în desăvîrşită neutralitate carbonică, iar seara au loc festivităţi modeste la lumina lunii.



10 comentarii la “Fiesta la Cancun”

Citeşte sau adaugă un comentariu...

  1. fiesta a fost deschisa de Christiana Figueres, Executive Secretary United Nations Framework Convention on Climate Change (aka the Boss :) ), cu o rugaciune catre Ixchel, zeita mayasa a lunii (probabil Ixchel e in masura sa puna o vorba buna pe linga Gaia sa ia in considerare indulgentele vindute de dl Gore, sa ierte pacatele carbonice ale activistilor prezenti) si un frumos discurs despre goblenuri

    Weaving this tapestry is urgent. [...]
    I know that, because in the past, you have woven tapestries that have turned into significant achievements [...]
    a richer tapestry of efforts is needed [...] (asta e preferata mea – n.m.)
    A tapestry with holes will not work and the holes can only be filled in through compromise. [...]
    Excellencies, the goddess Ixchel would probably tell you that a tapestry is the result of the skilful interlacing of many threads. I am convinced that 20 years from now we will admire the policy tapestry that you have woven together and think back fondly to Cancun and the inspiration of the goddess Ixchel.

    din CV-ul d-nei:
    – trained and authorized by Al Gore to deliver his presentation An Inconvenient Truth. – http://figueresonline.com/bio.htm
    (al gore si onu au mai impartit in trecut, printre altele, si premiul nobel pt pace in 2007)

  2. Trebuie să ne dezbărăm de iluzia că politica internaţională de climă este politică ecologică, de mediu. Ce facem în prezent nu mai are aproape nicio legătură cu politica de mediu, cu probleme cum ar fi deforestarea sau gaura de ozon.

    “Nu spun că trebuie să ne întoarcem în peşteri”, ne asigură profesorul Anderson. Desigur că nu, ne întoarcem doar în 1983. Raţii de ulei, zahăr, ouă, carne, benzină, un weekend circulă parii şi următorul imparii, apă caldă seara între ore variabile funcţie de sarcina conductei, gaz puţin şi rar pentru că e pericol de incendiu, iar între 8 şi 10 program tv unic, pentru buna fiabilitate a lămpilor şi tranzistoarelor. Se ard mai puţine, deci producem mai puţine şi nu risipim energie. Dacă e nevoie să importam ceva ne ajută amabil vecinii, pentru gazul pe care nu îl mai ardem de pomană. Trai pe vătrai. Avem know-how în salvarea planetei, deci ar trebui să fim conducători în forurile UE de specialitate, sau cel puţin recompensaţi cum se cuvine pentru drepturile de autor.

    Imi este clar. Oamenii astia sint aceeasi cu cei care interzic menta si usturoiul in Romania si care reglementeaza curbura catravetelui pe teritoriul UE. Lumea e condusa de nebuni!

  3. Daca le pui o petitie sub nas si pomenesti de sabotarea SUA sau interzicerea de “substante toxice”, delegatii climei pe pamint o semneaza pe loc:



    Intre timp, meteorologii din Marea Britanie anuleaza sarbatoarea de Craciun, datorita conditiilor nefavorabile.

  4. S-a oprit fiesta la Cancun datorita celei mai joase temperaturi din ultimii …100 de ani ! Cele 54 grade Fahrenheit (12 grade Celsius) au demonstrat ridicolul la care se supun delegatii la aceasta conferinta asupra incalzirii climatice.

  5. Si aici o postare misto despre asta:
    “Gore effect” strikes Cancun Climate Conference 3 days in a row

    Mor de râs…. nici clima nu-i mai suportă pe aceşti cretini.

  6. 10dr pepper

    si totusi…

    Între timp, consfătuirile de la Cancun decurg într-o atmosferă productivă şi prietenească. Delegaţii au sosit pe jos, vîslind peste oceane, sau pedalînd cu bicicleta, astfel oferind un exemplu civic de urmat.

    sau pedalind pe hidrobiciclete :)
    sper ca intr’o zi, cineva sa le intinda nota de plata acestor ( hmmmm, cum sa le spun?) “oameni de stiinta” care si’au batut joc de banii celor ce platesc taxele.
    Prince Charles to Save the World!

    There is no sense of proportion, or shame, for the global warming fanatics.

    fanaticii incalzirii globale au pierdut orice forma a proportiilor sau macar a decentei.

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.