Franţa este o democraţie. Ţara lui Liberté, Egalité, Fraternité. Slogan inventat de unii fără cap, care, fraternizând, au încercat să aducă egalitatea pe pământ francez, tăindu-le capul celor ce aveau aşa ceva.

În democraţia franceză de azi nu-ţi mai pierzi capul. Cu condiţia să nu ajungi la putere! Şi atunci situaţia nu e chiar atât de gravă. Dumnezeu nu-ţi ia capul, ci doar minţile. Ştiţi vorba aia înţeleaptă: “Când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi minţile”. Chestia asta cu “Dumnezeu” nu e bine s-o foloseşti în democraţia franceză. Franţa este, conform constituţiei, o ţară laică. Rişti să nu ţi se mai spună “bon jour”, ci “fundamentalist creştin”.
În schimb, dacă crezi că “Ăl de Sus” e Allah, atunci, paradoxal, poţi să spui şi sa faci ce vrei; deşi Allah nu e iertător, sau poate tocmai de aceea. El nu ia minţile, ci direct capul. Poţi chiar să-ţi faci rugăciunea pe stradă – singur, cu familia sau cu toată strada. Nu rişti nimic. Riscă doar cei ce nu obişnuiesc să o facă. Din cauza asta în Franţa nu există “fundamentalişti musulmani”, ci Islam – Religia Păcii! Sau, mai ştii, le-o fi greu francezilor să pronunţe cuvintele astea.

Spuneam că Franţa e o democraţie; nu sunt singurul, s-au mai înşelat şi alţii. Capul îţi rămâne pe umeri, banii în buzunar, cu condiţia să nu te duci la Luvru şi la Notre Dame… sau să vizitezi vreo tabăra de rulote. Însă, dacă vizitezi al 49–lea vilayet al Algeriei, de Marsilia vorbesc, s-ar putea să-ţi pierzi via… Dar mai bine să vorbim despre tricouri…

În schimb, îti poţi pierde tricoul! Sau dacă nu vrei asta, poţi fi reţinut de poliţie şi amendat. Nu există democraţie perfectă; numai dictatură perfectă! Nu-i nici o problemă daca ai un tricou ornat cu Che Guevarra, sau secera şi ciocanul, sau conturul Franţei împodobit cu steagul algerian… sau tunisian… sau marocan; nu contează, cu semilună să fie. Poţi purta fără probleme şi un tricou pe care scrie doar: “Nique la France”. V-am spus că în Franţa este democraţie. Bănuiesc că “Nique la France” se traduce la fel ca “Nique ta mere”; nici asta nu ştiu ce înseamnă. Problema apare când porţi un tricou ca ăsta:

Şi când ministrul de interne este socialistul Manuel Valls. Nu fiţi îngrijoraţi, domnul Valls apare peste tot însoţit de capul său.

În Franţa lui Hollande şi Valls, imaginea unei familii tradiţionale, chiar şi simbolică, întipărită pe un tricou, reprezintă un pericol pentru Republică! Şi un atac la adresa Legii Taubira, ce consfinţeşte căsătoriile între homosexuali. Domnul Franck Talleu nu ştia asta! Ce pretenţii să ai de la el? Nu este nici homosexual, nici socialist. Este doar un francez suspect – are 6 copii şi un tricou cu imaginea familiei tradiţionale. Simbol al mişcării “Manif pour tous”, ce încearcă să împiedice Franţa să intre în clubul restrâns al lumii civilizate; adică să se alăture celor 13 ţări care au legalizat deja căsătoriile între homosexuali.

S-a dus îmbrăcat cu el, însoţit de numeroasa-i familie, în grădina Luxembourg din Paris. Deci, de două ori vinovat! Lucru remarcat de patrula de gardieni care l-a sesizat că “poartă o ţinută contrară bunelor moravuri” ce trebuie acoperită, sau la care trebuie să renunţe. Guvernul domnului Hollande nu va renunţa la căsătoriile între homosexuali. Nu sunt contrare bunelor moravuri.

Domnul Talleu a izbucnit în râs. I-a trecut la postul de poliţie, unde i s-a întocmit un proces verbal. Vina: “organizarea unei manifestaţii ludice fără autorizaţie”! Va fi convocat la tribunal pentru definitivarea urmăririi judiciare. Nu fiţi îngrijoraţi, nu-şi va pierde capul; democraţia franceză e stabilă. Au mai fost şi altele.

Marie–Capucine (19 ani) are în comun cu domnul Franck Talleu două lucruri: tricoul şi amenda. O desparte procesul verbal; pe al ei scrie: “A deranjat liniştea celor ce se plimbau prin afişarea ostentativă de elemente cu trimitere la o manifestaţie interzisă”. Putin la Paris? Nu, Francois Hollande la Elysée şi Manuel Valls la Interne, adică socialiştii la putere. Aşa că, în Franţa, manifestaţiile n-au cum să fie interzise. Tricoul cu “mama, tata şi copii”, da. Toate au un început!

Unii zic că “unde nu-i cap, vai de picioare”. Cu toate acestea, domnul Valls este un om pe picioarele lui.
Fervoarea cu care a rostit cuvintele: “Marsilia este un pariu pentru mine. Determinarea mea este totală. Nu-mi voi încrucişa niciodata braţele”, a impresionat. Dorinţa sa de a reda Zona de Securitate Prioritară, Marsilia (ocupată de caizii drogurilor musulmani), Franţei, a convins.

Atenţia cu care a observat, cu braţele încrucişate, pe islamişti strigând pe Champs-Elysées(!) “Să le taiem gâtul evreilor” şi “Allah Akbar” – a trezit admiraţie. Hitler nu era un democrat, dar natura creează echilibru – Valls şi Hollande sunt!

Fermitatea cu care a monitorizat, cu braţele… în aceeaşi poziţie, pe cei câteva mii de suporteri arabi – cetăţeni francezi (ca alţi mulţi arabi), în timp ce aceştia sărbătoreau victoria Qatar–ului în campionatul de fotbal francez, vandalizând Trocadero şi Champs-Elysées, a provocat panică. Cei care-şi petrec timpul la Café Kléber, îmbrăcaţi cu ţoale Hugo–Boss şi apreciind favorabil egalitatea dintre cultura franceză şi cea a zuluşilor din Saint-Denis, fără să o cunoască pe a acestora din urmă, au avut o revelaţie

Eficienţa cu care jandarmii din subordinea sa le-au evacuat din grădinile Champs-Elysées pe cele două mame franceze, adepte ale mişcării “Manif pour tous”, a readus liniştea. Ultra minoritatea “prospeţilor căsătoriţi” poate respira uşurată; între ea şi marea majoritate a francezilor a fost pus semnul socialist al egalităţii. De jandarmi!

Pe 26 mai, tricourile interzise au apărut, din nou, pe străzile Parisului; cu sutele de mii. Au fost purtate de “fundamentalişti creștini” sau de atei, cu toţii francezi susţinători ai familiei tradiţionale. “Manif pour tous” iese din nou în stradă. Manuel Valls a mobilizat 4.500 de poliţişti şi jandarmi. În Franţa lui Hollande, familia tradiţională şi imaginea ei imprimată pe un tricou constituie o ameninţare la adresa Republicii. Stăpânii Marsiliei îşi curăţă cu zâmbetul pe buze kalaşhnikoavele.

Un arab îmbrăcat în djellaba l-a înjunghiat în gât pe un soldat francez aflat în patrulă. Nu într-un ued din deşertul algerian, ci în cartierul La Defense din Paris! Pe un monument ridicat în cinstea eroilor francezi, a apărut un graffiti: “Nique La France”