Înfrângerea de la Smolensk

    Print Friendly, PDF & Email

    Przemyslaw Zurawski vel GrajewskiO consecință a dezastrului de la Smolensk și a evenimentelor care l-au însoțit a fost prăbușirea prestigiului internațional al Poloniei.

    În Polonia, dezastrul de la Smolensk este privit mai ales din perspectiva cauzelor sale. În legătură cu acestea are loc o aprinsă controversă. Mai puțini sunt cei care se gândesc la consecințele acestui eveniment. Ele sunt multidimensionale și nu pot fi prezentate toate într-un text scurt. Să ne oprim, așadar, la cea mai importantă dintre ele, aceea privind impactul acestui dezastru asupra poziției internaționale a Republicii Polone.

    Un Stat incapabil

    De siguranța vizitei președintelui Poloniei la Smolensk răspundeau serviciile subordonate guvernului. Totuși, indiferent care dintre structurile statului polonez este mai răzpunzătoare pentru neglijențele care s-au manifestat, cauzând dezastrul sau facilitând atentatul, și indiferent în timpul cărei guvernări au intervenit aceste neglijențe, pentru observatorii străini concluzia este evidentă – a fost un eșec al statului polonez, care nu a reușit să-și protejeze președintele și elita politică de moartea într-un dezastru aviatic pe teritoriul unei țări a cărei esență sistemic-civilizațională precum și al cărei conflict de interese strategice cu interesele statului polonez, dictau cea mai mare prudență în relațiile reciproce. Această obligație de prudență nu a fost îndeplinită. Ca urmare a dezstrului de la Smolensk, statul polonez a suferit așadar pierderi grele de imagine. S-a dovedit în ochii celorlalți participanți la jocul internațional ca fiind o structură incapabilă de a crea proceduri de siguranță adecvate, în măsură să-i apere eficient pe cei mai înalți reprezentanți ai săi, sau incapabilă de a impune respectarea acestor proceduri.

    Cedarea anchetei – pierderea capacității de coaliție

    Acțiunile guvernului polonez înainte și după dezastrul de la Smolensk au distrus prestigiul Poloniei ca aliat credibil într-o eventuală dispută cu Rusia. Jocul cu Moscova al guvernului lui Donald Tusk împotriva președintelui Poloniei înainte de dezastru, precum și comportamentul aceluiași guvern după acesta (cedarea anchetei în mâinile rușilor) duc la concluzia că Polonia a încetat să mai fie văzută de către țările terțe fiind vrednică de luat în considerare ca potențial aliat într-o acțiune contrară intereselor Moscovei. Aceasta amintește de situația Republicii Polone din secolul al XVIII-lea când, din cauza inerției țării noastre, deși aceasta era încă potențial puternică, nimeni nu a luat-o în considerare ca pe un aliat atractiv.

    Declarația lansată prin purtătorul de cuvânt al guvernului Paweł Graś, și confirmată de primul ministru Donald Tusk și apoi de președintele interimar Bronisław Komorowski, că Polonia nu cere preluarea anchetei privind moartea președintelui său și a persoanelor care-l însoțeau, întrucât această cerere „ar putea fi foarte rău receptată”, trebuie să fi fost interpretată în întreaga regiune a Europei de Est într-un sens foarte clar.

    Întrebarea unde și de către cine ar fi „rău receptată” cererea de preluare a anchetei de către Polonia este o întrebare retorică, iar răspunsul, cum că e vorba de Moscova – evident. Dacă este așa, atunci orice funcționar normal al unui departament de analiză de la MAE din Azerbaidjan, Belarus, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Moldova, România, Slovacia, Ucraina, Ungaria, dar, de asemenea Rusia, Germania, SUA, Marea Britanie sau Franța, trebuie să-și fi pus întrebarea: oare Polonia, care nu întreprinde nicio încercare de a prelua controlul asupra anchetei privind moartea președintelui său de teamă să nu irite Rusia, va întreprinde vreodată orice altă acțiune care ar putea-o expune la o astfel de iritare? Răspunsul trebuie să fi fost negativ și, astfel, Republica Polonă a trimis tuturor guvernelor din regiune semnalul să nu conteze pe solidaritatea ei sau pe opinia ei, în cazul în care se vor afla în conflict cu Moscova, cum a fost Estonia în 2007, sau cum a fost Georgia în 2008, sau ca Ucraina aproape în fiecare an de la Revoluția Portocalie, în „războaiele gazului” cu Rusia. Polonia a dat astfel un mesaj și activiștilor minorității poloneze, de exemplu din Belarus. Informația conținută în acest measj suna astfel: „Republica Polonă nu consideră că moartea președintelui său merită riscul unei răciri a relațiilor cu Moscova. Nu vă faceți iluzii că moartea voastră, de exemplu într-un accident de mașină, sau ca rezultat al bătăii din partea unor atacatori necunoscuți, va produce vreo reacție serioasă a Varșoviei”.

    O națiune dezbinată

    Țările enumerate în paragraful precedent sunt partenerii sau adversarii noștri în jocul pentru interesele Republicii Polone. Deciziile lor de după data de 10 aprilie 2010 sunt luate pe baza acelor cunoștințe despre Polonia pe care acest dezastru le-a dezvăluit lumii. Printre altele, pe baza lor, aceștia vor decide dacă să caute sau nu în Republica Polonă un aliat într-o situație sau alta, sau să renunțe la cooperarea cu Polonia, aceasta fiind o țară nepotrivită ca aliat. Aceleași cunoștințe sunt cele care stau la baza deciziei de a începe sau de renunța la activități având ca scop adâncirea diviziunilor interne poloneze, în vederea paralizării acțiunii poloneze pe scena internațională sau împingerii acesteia în direcția dorită. Rusia a asimilat aceeste cunoștințe și se folosește de guvernul polonez slab și de societatea dezorientată.

    Smolensk a dezvăluit Polonia ca o țară profund divizată, de al cărei conflict interior țările terțe pot profita eficient pentru a-i influența politica externă.

    despre asta v. și interviuri cu Bronislaw Wildstein:

    Dezintegrarea comunității cetățenești

    Evenimentele care au avut loc începând din anul 2010 validează opinia că există o acceptare masivă din partea polonezilor față de tratarea Poloniei într-un fel lipsit de respect.

    Elitele conducătoare poloneze nu și-au îndeplinit obligațiile care le reveneau în legătură cu dezastrul de la Smolensk. Una dintre aceste obligații era explicarea însemnătății acestuia maselor de concetățeni, astfel încât aceștia să fie conștienți de gravitatea acestei probleme în clipa când iau decizii electorale. Ca urmare a neîndeplinirii acestei sarcini, guvernul, asupra căruia apasă acuzațiile descrise mai sus, a trecut cu bine testul alegerilor. Străinătatea a mai primit încă o informație gravă cu privire la starea Republicii Polone. Ea sună astfel: Guvernul Poloniei nu numai că nu a fost în stare să se îngrijească de siguranța președintelui și a elitei politice a țării sale, nu numai că s-a angajat într-un joc cu guvernul rus împotriva propriului șef de stat, nu numai că și-a neglijat obligația de a asigura efectuarea unei anchete credibile în privința dezastrului de la Smolensk, dar în plus a primit pentru acestea acordul majorității alegătorilor activi.

    Aceasta înseamnă că gradul de identificare al cetățenilor Republicii Polone cu propriul Stat, gradul lor de conștiință politică și felul în care ei percep natura relațiilor internaționale permit ca Polonia să fie tratată astfel, fără vreo reacție din partea lor. Acesta este, probabil, dintre toate cele menționate mai sus, consecința cea mai periculoasă a dezastrului de la Smolensk. Întrucât provoacă atitudini ostile față de Polonia, în convingerea că ele vor rămâne nesancționate, pentru că nici guvernul, nici opinia publică poloneză nu li se vor opune.

    traducere: Anca Cernea

    The following two tabs change content below.
    Przemysław Żurawski Vel Grajewski

    Przemysław Żurawski Vel Grajewski

    Analist polonez, Departamentul de Studii Internaționale și Politologice, Universitatea Łódź.

    2 gânduri despre “Înfrângerea de la Smolensk

    1. Citind acest articol nu putem să nu constatăm cât de departe de realitate sunt habarnismele „experților pe spațiul estic” de prin părțile noastre – unul cu doctorat în Rusia, prieten al scriitorului Ernu, om cu trecut în diplomație și părând să aspire în prezent la o funcție de consilier pe axa București-Berlin-Moscova, altul părând doar să aspire la funcția de consilier la consilier – ambii plini de admirație față de dibăcia diplomatică a trio-ului Tusk-Sikorski-Komorowski și de rezultatele baletului acestora între Merkel și Putin.

    2. „există o acceptare masivă din partea polonezilor față de tratarea Poloniei într-un fel lipsit de respect”.

      Oamenii sunt ca oile, se iau după curentul majoritar, sunt manipulaţi şi de media. După tragedia de la Smolensk polonezii i-au votat pe alde Komorowski, umilindu-se în faţa profitorilor (sau autorilor?) catastrofei, adică ruşii.

      Dar mai înainte s-a petrecut ceva şi mai umilitor. În 2004 Al Qaeda a pus bombe în trenurile din Spania, omorând şi rănind sute de oameni. Teroriştii au somat Spania să se retragă din Irak.

      Atentatele s-au produs cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare. În sondaje conducea detaşat dreapta lui Aznar, care ridicase Spania din mizeria unde o băgaseră socialiştii şi o transformase într-o mare putere. Aznar decisese trimiterea trupelor în Irak.

      După atentate poporul spaniol s-a conformat fără să crâcnească la porunca unor criminali şi l-au votat pe socialiştii lui Zapatero, care militau pentru retragerea din Irak.
      Zapatero a reuşit să distrugă Spania într-un ritm rapid, din cauza incompetenţei, doctrinei socialiste, dar şi corupţiei. Pe Costa del Sol dar şi în alte părţi sunt câte trei autostrăzi paralele, una lângă alta. La Ciudad Real, 100 km de Madrid, a făcut un aeroport mai mare decât Madrid-Barrajas, o risipă de miliarde, unde nu aterizează niciun avion. Ca rezultat, Spania se află într-o criză cumplită. Procentul şomerilor l-a depăşit pe cel din SUA, din timpul Marii Crize din 1929-1933.

      Aşa că nişte popoare odinioară mândre, polonezii şi spaniolii, s-au transformat în turme de „consumatori” sau, dacă vreţi, în „buni europeni”.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.