Civilizații și tipare istorice: Neagu Djuvara și Horia-Roman Patapivici

    Print Friendly, PDF & Email

    (video, mai jos)

    Horia-Roman Patapievici: As vrea sa descriu figura intelectuala a domnului Djuvara si sa incepem sa depanam despre civilizatia occidentala, pornind de la o carte despre care nu incetez a spune, este, sa nu zic capodopera, una dintre capodoperele domnului Neagu Djuvara. Este lucrarea lui de doctorat, care in franceza se cheama  Civilisations et lois historiques: Essai d’étude comparée des civilisations, iar in romaneste se cheama Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor, lucrarea dansului de doctorat, pe care a lucrat-o intre 1951 si 1970, o lucrare de doctorat de filosofie a istoriei, pe care a trecut-o cu Raymond Aaron. Este o lucrare originala, remarcabil scrisa si din ea am cules profilul intelectual al lui Neagu Djuvara, pe care vreau sa vi-l prezint acum.

    Neagu Djuvara are doua trasaturi remarcabile.

    Noi toti avem doi ochi. Asta ne permite sa vedem in spatiu si sa putem aprecia, ceea ce e foarte important, distantele. Neagu Djuvara are si el doi ochi, ca noi. Ca si noi, vede in spatiu, poate aprecia distantele, dar ochii lui sunt particulari. Un ochi este ca o luneta, celalalt ochi este ca un microscop. Asta inseamna urmatorul lucru: in momentul in care studiaza un fenomen, el are, simultan, o privire binoculara, in care un ochi se departeaza si vede toata desfasurarea fenomenului, in amploarea lui, si il vede in distanta lui istorica si in intinderea lui spatiala, astfel incat, vede ansamblul. Celalalt ochi, simultan, se apropie infinitezimal de detali, il retine, cu ajutorul privirii de ansamblu, ii gaseste sensul si il incadreaza in serii de detalii care ofera aceasta dubla privire cu totul remarcabila pe care nu o intalniti in multi istorici.

    Unii istorici au o privire de tip luneta, vad marile ansambluri. Altii, au privirea de tip microscop, vad detaliile. Neagu Djuvara le are pe amandoua, ceea ce face ca lectura cartilor lui sa fie extraordinar de utila intelectual si moral pentru cititorul care nu este specialist in istorie, ori nu are interesele profesionale legate de acest domeniu. De ce? Pentru ca acest tip de privire, care conbina ansamblurile cu detaliul, pastreaza sensul. Orice pagina de Djuvara, citita, fie care este despre istoria romaneasca, fie ca este despre civilizatii, e capabila sa confere imediat, dupa cateva pagini, sensul.

    A doua trasatura remarcabila tine de trasatura lui Mos Neagu. Adica de povestitor.  Este un povestitor innascut. Orice ar prezenta este o poveste. Si stiti cu spune Noica, daca n-ar fi, nu s-ar povesti, asta stim din basmele noastre, dar daca nu s-ar putea povesti, nu ar fi. Faptul ca Neagu Djuvara are innascuta capacitatea de a transforma secventele in povestiri, le confera un alt tip de sens decat cel de care am vorbit mai devreme. Este un om care este capabil, prin felul in care pune lumea in poveste, sa o instituie ca fiinta, sa o instituie ca sens. E ceva care, inca odata, e imediat vizibil pentru oricine deschide oricare dintre cartile lui Neagu Djuvara. Si mai e ceva.

    Nu e simpla naratiune a povestitorului, pentru ca ea poate fi o naratiune mitografica. Nu este asa. Exista ceva profund rationalist, profund stiintific in felul in care isi construieste povestea, care ramane poveste, este faptul ca naratiunea e o naratiune logica.

    E remarcabil, am incercat, din punct de vedere profesional, sa vad cum functioneaza aceasta masina de povestit in secvente de naratiuni logice. E o retorica cu totul remarcabila si daca v-a cucerit cu ceva Neagu Djuvara, inraznesc sa spun ca v-a cucerit prin faptul ca orice cititor intelege ca Neagu Djuvara ii ofera aceasta privire binoculara, luneta si microscopul, si ii ofera in acelasi timp punerea lumii intr-o poveste de tip naratiune logica.

    Ori, in felul asta, doua lucruri se obtin, care in lumea noastra sunt destul de carente. Primul este sensul, intelesul lucrurilor, de ce se intampla lucrurile intr-un anumit fel. Si al doilea este ca inteleg, cititndu-l, ca esti in prezenta, nu spun ca o intelegi, dar esti in prezenta unui fapt de fiinta.

    Acolo e fiinta.

    Cum spunea Noica, ce nu se poate povesti, nu este.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.