Sigur că mai toată presa spune că Trump e răul suprem şi că acum mai important decât orice este ca el să piardă. Multora nu le e clar de ce, dar se uită puţin la tv și pe câte un site, îl văd că e când din topor, când caraghios, când admiră dictatori; mai aud şi de trecutul lui de escroc şi fac imediat conexiunea: aşa trebuie că arată ucigă-l toaca. E clar că umanităţii îi va merge mai bine fără Trump, iar covidul va dispărea odată cu el – după cum insinua chiar Biden zilele trecute cu un dispreţ total pentru inteligenţa omului care se uită în gura lui.

Presa românească a preluat cu o frenezie decerebrată fixaţiile mass mediei de afară, deşi românii nu prea au de ce să se plângă de administraţia Trump. Poate pesediştii, pe care ambasadorul SUA i-a numit tâlhari, omul ştiind prea bine că ne-a trecut glonţul pe lângă ureche cât timp aceştia au avut ţara pe mână, cam cum le trece acum turcilor.

Tot administraţia Trump, în ciuda unei diplomaţii a sfidării reciproce cu Vestul Europei, a găsit doi piloni economico-militari în Europa de Est: unul mai ţeapăn – pe polonezi – şi unul, pardon, mai scălâmb – pe noi. E greu de crezut că ieşeam mai bine dacă chinezii se apucau de construit reactoare nucleare pe la Cernavodă, aşa cum le promisese Dragnea via Dăncilă.

Iar militar, americanii şi-au arătat intenţiile pentru Marea Neagră acum nici două luni când şi-au trimis bombardiere să zboare la lângă frontiera maritimă a Rusiei, o abordare provocatoare pe care doar ruşii o făceau până acum, uşchindu-le astfel puţin iluziile celovecilor că Marea Neagră e lac rusesc (vezi monitorulapararii.ro, MAS – Raport săptămânal din data de 14- 20 sept. a.c.). Mai mult, sunt discuţii ca o parte dintre trupele americane care părăsesc Germania să fie relocate la noi. Ceea ce înseamnă un plus de securitate pentru România, mai multă încredere pentru investitori, inclusiv cei americani etc.

Dincolo de România

Trump mai are câteva isprăvi care nu-s chiar de trecut la rubrica de fapt divers, în comparaţie cu politica externă a lui Obama. Pentru că Trump a scos SUA din acordul cu Iranul, adică a tăiat în bună măsură oxigenul regimului criminal fundamentalist islamic de la Teheran. Cum Iranul era sponsorul principal al terorismului din Orientul Mijlociu, s-au resimţit financiar organizaţii ca Hezbollah, din Liban, Hamasul şi Jihadul Islamic, din Palestina, Ansar Allah, care are pe steag scris „Allah este mare, moarte Americii, moarte Israelului, blestemați să fie evreii, victoria islamului” şi care întreţine războiul din Yemen, opoziţia şiită din Bahrain, care ar vrea să transforme regatul într-o anexă a Iranului etc.

Trump este și cel care a decis fără rezerve lichidarea comandantului militar Soleimani – că general cu şcoală n-a fost niciodată -, unul dintre marii terorişti ai planetei, la moartea căruia ciurde de pacifişti din lumea occidentală au ieşit în stradă implorând regimul destul de hărtănit de la Teheran să-i lase în viaţă.

Tot Trump s-a ambiţionat să-l vâneze şi în cele din urmă să-l trimită la Domnul pe Abu-Bakr al Baghdadi, liderul ISIS.

Și a mai reușit Trump ceva care părea neverosimil în urmă cu câţiva ani: pacea dintre Israel şi deocamdată 3 ţări arabe, altele fiind anunţate.

Să-i reproşezi lui Trump la grămadă măsurile izolaţioniste, fără să ai în vedere fiecare caz în parte, este cel puţin indecent. Pentru că Trump a decis să taie fondurile palestinienilor, bani care ajungeau să întreţină familiile teroriştilor morţi sau întemniţaţi, şi Pakistanului, poligon şi şcoală de terorişti islamişti.

Trump a mai hotărât că o serie de organizaţii internaţionale nu mai merită să se facă că muncesc pe banii Americii sfidând deopotrivă conducerea SUA şi drepturile omului. Aşa au rămas fără fonduri sclavii Chinei de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, având printre membri reprezentanţi ai mai multor satrapi şi a cărui singură grijă de ani de zile e să pună la zid Israelul etc.

Cât despre regimul criminal de la Beijing, după ce a nenorocit miliarde de oameni şi a frânat evoluţia umanităţii, era nevoie de un personaj ca Trump care să-l trateze agresiv. Iar aici se pun la socoteală nu doar stilistica și etichetele din discursuri, ci şi garanţiile de securitate pe care le-a întărit pentru partenerii din sud-estul Asiei, în primul Taiwanului și Japoniei, iar mai nou şi Vietnamului.

O istorie la fel de lungă ar putea fi scrisă despre ce promite să aducă Biden dacă va câştiga preşedinţia SUA.

Vorba vine „să aducă Biden” pentru că omul a cedat de ceva vreme partida în faţa demenţei senile. Nu e un calificativ, ci constatare medicală la nivelul simţului comun. Chiar la mitingul de azi din PA și-a prezentat nepoata mulțimii: „El e fiul meu Beau”. Beau e fiul care i-a murit în urmă cu cinci ani. Foarte probabil, cu Biden președinte, SUA ar ajunge să fie conduse de personajul tenebros Kamala Harris. Odată cu ea, corectitudinea politică atât de aberantă încât pare scoasă din ficţiuni ar putea să devină politică de stat a SUA.

Poate merită expusă o mostră de viitor luminos sub președinția celor doi. La mijlocul lunii septembrie, primărița democrată a Los Angelesului a anunțat The Abundant Birth Project, program-pilot prin care autoritatea locală va oferi o mie de dolari pe lună mamelor însărcinate, cu condiția ca acestea să fie negrese sau cu origini din Pacific. Programul este de neînchipuit pentru o societate care consideră rasismul o plagă socială, dar într-un spațiu condus de democrați, trece drept firesc. Și tot la capitolul corectitudine politică în floare, sub Harris-Biden, americanii vor avea din nou parte din plin de cursuri de învinovățire în masă pentru privilegiul de a fi albi, cursuri pe care Trump doar ce le-a eliminat din instituțiile publice (am scris despre ele aici).

Harris are conexiuni cu lobby-ul regimului islamic de la Teheran spune ceva şi despre cum s-ar putea orienta SUA în „administraţia Harris”, așa cum a zis-o chiar ea de curând într-un act ratat. Își închipuie cineva că o America condusă de ea și cu Biden în vitrină va însemna militar altceva decât ezitare, eludare a problemelor și împăciuitorism, cum ar zice Viorica? Concluzia nu poate să fie decât una singură: Nu vezi ce nenorocit e Trump? Să piardă odată, să nu-l mai vedem.

Print Friendly, PDF & Email

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here