Am prieteni buni, conservatori, dintre care pe unii îi stimez foarte mult, pe alții îi iubesc de-a dreptul și care susțin curentul “anti-mască” (din fericire numărul lor nu este mare). Nici eu nu sunt un fan al măsurilor restrictive de combatere a acestei pandemii, ba chiar cred ca ma vor aduce in viitor în pragul falimentului, dar încerc să fiu oarecum obiectiv și să prezint niște fapte care mie îmi generează două dileme morale și filozofice majore. O să-i rog pe acești prieteni de suflet să mă ghideze să deslușesc mai bine aceste două sofisme:

1. Știm cu toții că libertatea unui individ se termină acolo unde exercitarea ei ar afecta libertatea unui alt individ. Este o aserțiune celebră, comună, foarte corectă și foarte des utilizată în lumea “de dreapta”, fie ea conservatoare, liberală sau libertariană. Dacă analizăm mai atent această frază, vom constata că ea nu este o axiomă, ci un corolar, pentru simplul fapt că se bazează pe faptul că libertatea ca și concept poate exista exclusiv în condițiile stabilirii precedente a unei ordini, a unei discipline care să permită libertăților să se manifeste între anumiți parametrii bine definiți. Bun! Atunci ajungem la concluzia lui Olavo de Carvalho că: “această libertate este doar o marjă de manevră lăsată cetățeanului în cadrul rețelei de relații determinate de o anumită ordine juridică stabilită. Prin urmare, principiul fondator este acela al „ordinii”, nu al „libertății”. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că „libertatea” nu este un principiu, ci doar consecința mai mult sau mai puțin accidentală a aplicării unor principii diferite.”

Hai să vedem cum stă treaba asta în cazul măștii: există studii științifice și modelări matematice irefutabile (dintre care cea mai bună mi s-a părut cea publicată de Royal Society Publishing, deși nu este chiar cea mai ușor de înțeles) care demonstrează, cu rigurozitatea specifică matematicii, că purtatul măștii reduce incidența infectării cu virusul asta minune… și așa cum știm cu toții, de fapt nu se pune problema despre protejarea sănătății celui care o poartă, ci despre protejarea sănătății celorlalți din jur. Adică: ”dacă tu porți mască, mă protejezi pe mine și dacă eu port mască, te protejez pe tine”, concluzie care este trasă cu subiect și predicat chiar la finele studiului respectiv.

Și acum vin eu și îi întreb pe acești prieteni și amici buni de dreapta care susțin curentul “anti-mască”: cât de similară vi se pare ideea asta desprinsă din studiu, cu așa-numitul corolar asupra libertății care spune că libertatea individuală se poate extinde până în punctul în care îngrădește libertatea altuia? Nu cumva concluzia studiului științific de mai sus despre mască (deși obținută prin metode stiințifice care n-au nici o treabă cu filozofia politică) este de fapt, izbitor de asemănătoare ca structură logică și chiar congruentă cu aplicarea în practică a corolarului libertății enunțat la paragraful precedent?

Păi și atunci, nu vi se pare că ne dăm practic singuri cu stângu’n dreptu’ când facem spume împotriva purtatului maștii?

2. O parte dintre acești prieteni analizează statistic numărul morților din anul 2020 și constată faptul că este mai mic decât numărul morților din anul precedent pe aceeași perioadă. Mai departe, concluzia pe care o trag ei este că acest virus nu este nici pe departe la fel de mortal cum s-a vehiculat, ba mai mult, este mai inofensiv decât o gripă banală. Probabil așa o fi, nu mă pricep, nu sunt medic, n-am analizat niciun fel de statistici comparative cu privire la acest lucru… dar îmi pun problema care este procentul din această reducere a numărului de morți din 2020 raportat la aceeași perioadă a lui 2019, care este datorat purtării măștii și măsurilor restrictive pe care diverse administrații din lume le-au adoptat. Este o întrebare la care eu nu am răspuns, dar îi invit pe cei care știu să mă lumineze. Eu fac presupunerea rezonabilă că nu este un procent nul. O fi el mic, dar nu e zero.

Chiar dacă acest procent este infinitezimal, eu, dacă aș fi la butoane, aș avea o mare dilemă morală: oare să legiferez măsuri restrictive ca să salvez viața acelora care potential se încadrează în acest procent infinitezimal, în defavoarea prezervării prosperității câtorva milioane și în defavoarea “exercitării pe deplin a libertăților individuale ale celorlalți”? Sau mă abțin și nu institui niciun fel de restricții și-mi asum că absența lor va conduce la moartea câtorva indivizi? Un coleg îmi zicea că: “dom’ne nu se pune problema de prezervarea prosperității sau de respectarea libertății câtorva milioane, ci se pune problema de împingere a multora în pragul pauperității“. Bun, chiar și așa, este moral și creștinește să condamn atunci unu, doi sau N indivizi la moarte sigură? Câți dintre noi ar putea face asta și să mai zică dup-aia că sunt cu morala la zi?

Print Friendly, PDF & Email

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here