La moartea unui ceaușist: Vadim Tudor

    Print Friendly, PDF & Email

    În ciuda rolului negativ pe care l-a jucat în istoria României, Corneliu Vadim Tudor a fost înmormântat cu onorurile militare demne unui mare român. Regimentul 30 al Gărzii de Onoare a luat parte la ceremonie, iar pe timpul slujbei religioase elicoptere ale armatei au survolat Cimitirul Ghencea Civil. Ion Iliescu s-a îngrijit de toate acestea. Decorându-l cu Steaua României pentru ajutorul oferit de-a lungul celor trei mandate prezidențiale, președintele de onoare al PSD s-a asigurat că fondatorul România Mare nu va părăsi această lume fără onorurile cuvenite unui înalt reprezentant al statului.

    Fostul președinte Traian Băsescu a încercat, fără succes, să îi retragă decorația oferită liderului PRM, semnând un decret care anula hotărârea lui Ion Iliescu, dar decizia sa a fost contestată în instanță. Ulterior, Administrația Prezidențială a pierdut procesul. În consecință, decretul de anulare semnat de Traian Băsescu a fost invalidat și C.V.T. a fost repus în calitatea sa de cavaler al Ordinului Steaua României, cea mai veche și cea mai înaltă distincție oferită de statul român.

    Tovarășii

    Printre cei care s-au prezentat la înmormântarea Tribunului au fost mai mulți locotenenți de-ai săi. Gheorghe Funar, Dumitru Dragomir, Miron Cozma, Marius Marinescu, Codrin Ștefănescu și alții „patrioți” au ținut să îl omagieze pe marele autocrat, deși cei mai mulți dintre ei au căzut victime nu o dată furiei sale nestăvilite. Previzibil, laudele aduse personalității vulcanice a lui Vadim nu au venit doar din partea subalternilor săi.

    Ion Iliescu

    Printre primii care au reacționat la moartea fondatorului România Mare s-a numărat și singurul politician român care a avut trei mandate de președinte, deși Constituția îi permitea doar două: Ion Iliescu. Liderul social-democrat a explicat într-un comentariu publicat pe blog-ul personal că „poetul și omul de cultură Vadim Tudor (…) și-a iubit cu ardoare țara, cum puțini pot s-o facă” și a fost „un om complex, care nu poate fi judecat superficial”. În mod ironic, liber-cugetătorul Iliescu a găsit de cuviință să își încheie descrierea generoasă cu „Dumnezeu să-l odihnească în pace”.

    Mugur Isărescu

    Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a publicat în ediția print a Adevărul un text în care și-a exprimat regretul față de moartea fostului președinte al Partidului România Mare. Liderul PRM a fost descris de fostul prim-ministru al României ca „un om de cultură, un intelectual public” care a „iubit Ţara Românească şi istoria ei” și „a imprimat aceste trăsături ale personalităţii sale discursurilor politice, activităţilor jurnalistice şi inegalabilelor lui pamflete”. Isărescu, un personaj care până mai ieri era văzut un potențial candidat al dreptei, a menționat în mesajul său până și ziarul Tricolorul, o publicație similară în stil și conținut odioasei reviste România Mare.

    Nicolae Văcăroiu

    Nicolae Văcăroiu, prim-ministru al României în perioada 1992-1996, a afirmat că decesul liderului PRM văduvește România de una dintre marile sale personalități politice, dispariția sa fiind o „mare pierdere” pentru națiunea română. C.V.T. „a lăsat ceva în urmă pentru poporul român, această dragoste pentru poporul român, mândria de a fi român o exprima în permanenţă”, a comentat președintele Curții de Conturii. Pare-se că fără șovinismul ceaușist al lui Vadim nu puteam să fim mândri de identitatea noastră națională.

    Atitudinea fostului premier al lui Ion Iliescu nu este surprinzătoare. Guvernul pe care l-a condus acum 20 de ani s-a putut menține la putere doar printr-o strânsă colaborare cu mai multe partide politice național-socialiste fondate de comuniști. PUNR (Partidul Unității Națiunii Române, formațiunea politică din spatele lui Gheorghe Funar), PRM (sub atenta îndrumare a lui Corneliu Vadim Tudor) și PSM (Partidul socialist al Muncii, sub conducerea comunistului Ilie Verdeț) au permis Guvernului Văcăroiu să rămână la putere și să blocheze reformele atât de necesare unui stat abia ieșit din comunism. Colaborarea politică dintre PDSR, PUNR, PRM și PSM a fost cunoscută în epocă sub numele de Patrulaterul roșu și se face vinovată de multe dintre problemele economice și sociale cu care s-a confruntat România în a doua jumătate a anilor ‘90.

    Patriarhul Daniel

    Într-un alt mesaj de tristă amintire, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a elogiat personalitatea celui care, vreme de câteva decenii, a instigat la ură și violență, construindu-și o carieră politică pe seama dezbinării naționale pe criterii etnice și clasiale. „Om credincios şi erudit, patriot şi bun orator, domnul Corneliu Vadim Tudor va rămâne în memoria românilor pentru pasiunea şi spiritul său dinamic, dovedite în susținerea propriilor sale convingeri”, a scris Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române despre politicianul care amenința, nu demult, că va organiza execuții pe stadioanele țării.

    Oare teoriile despre guvernarea cu mitraliera l-au convins pe cel mai înalt ierarh din Biserica Ortodoxă Română că liderul PRM a fost un bun român? Oare șuvoiul de lături pe care îl îndrepta spre adversarii săi l-au convins pe Patriarh de erudiția sa? Oare participările repetate la emisiunile de scandal l-au convins pe Preafericitul Daniel de adânca sa credință? Nici nu mai contează.

    Acest mesaj rușinos nu poate decât să facă și mai mult rău unei Biserici desfigurate de cooperarea cu regimul comunist. Regretele exprimate de Patriarhul Daniel la moartea lui C.V.T. confirmă toată bănuielile privind infiltrarea securistă a Bisericii Ortodoxe. BOR nu va renunța să plângă moartea celor care au distrus România câtă vreme se mai află în mâinile unor complici ai regimului comunist.

    Vocea poporului


    În fața morții și a bolii, mila are prostul obicei de trece înaintea rațiunii. „Despre morți numai de bine” spune o vorbă românească mult prea des folosită la moartea ticăloșilor nației, invocată și acum. Dincolo de pierderea resimțită de colaboratori și de puținii săi susținători, destui români s-au mărturisit impresionați de moartea Tribunului, deși nu îi împărtășeau ideile politice. Se obișnuiseră cu el, se împacaseră cu stilul său incendiar și cu violența sa verbală imposibil de stăvilit. Unora le devenise chiar simpatic prin reacțiile sale ieșite din comun și puterea memoriei sale. Era nebunul „nostru”.

    Această reacție este rezultatul succesului pe care l-a avut avut mass media în înșelarea națiunii și a adormirii simțului său critic. În timp ce trăia, televiziunile au fost dispuse să ofere fondatorului PRM o platformă de unde să îi poată insulta pe toți cei care nu-i erau pe plac. Izbucnirile sale de ură – mai întâi împotriva ungurilor și a evreilor, apoi a tuturor celor care amenințau interesele foștilor comuniști și securiști – au folosit întotdeauna celor care doreau să mențină România într-un haos de care puteau să profite.

    La catafalcul lui Eugen Barbu: Regizorul Sergiu Nicolaescu îi sărută mâna lui Corneliu Vadim Tudor.

    La catafalcul lui Eugen Barbu: Regizorul Sergiu Nicolaescu îi sărută mâna lui Corneliu Vadim Tudor.

    Așa cum s-a mai întâmplat și la decesul altor propagandiști comuniști precum Sergiu Nicolaescu sau Adrian Păunescu, mulți români s-au lăsat mult prea ușor păcăliți. Și de această dată, un bard al regimului Ceaușescu, care a jucat un rol esențial în menținerea României în subdezvoltare, a fost plâns ca un martir care și-a închinat viața poporului său.

    Cei prea tineri n-au habar de câte a făcut Tribunul la viața lui, iar cei mai în vârstă pare-se că au uitat prea repede cine a fost părtaș la spolierea acestei țări. Corneliu Vadim Tudor se face vinovat de sprijinirea comuniștilor și securiștilor, blocarea reformelor economice ale țării, ridiculizarea patriotismului și a expresiei sale politice. Comentariile iscate de moartea sa ne arată că anticomunismul este la fel de necesar în 2015 precum era la începutul anilor ’90.

    P.S. Trupul lui C.V.T. a fost depus la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, aceeași biserică unde se află osemintele voievodului-martir Constantin Brâncoveanu, decapitat pentru că a refuzat să treacă la mahomedanism. Tot acolo a fost depus în 1889 și trupul lui Mihai Eminescu înainte de a fi îngropat. În ziua înmormântării, pe site-ul bisericii „Sf. Gheorghe Nou” a fost publicat un mesaj în care oficialii parohiei și-au exprimat speranța că liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, va fi acceptat de Dumnezeu în rândul „îngerilor” Săi.

    Notă: Mai multe informații despre bilanțul și moștenirea liderului PRM pot fi citite în articolul Corneliu Vadim Tudor, un alt gropar al României.

    The following two tabs change content below.
    „By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

    Un gând despre “La moartea unui ceaușist: Vadim Tudor

    1. Multumesc, Iulian Ene, pentru atentionare. Nu-mi explic de ce, dat fiind ca stiu foarte bine cine sunt cei doi, dar l-am incurcat pe subalternul lui Vadim, Marius Marinescu, cu Marian Jean Marinescu. Am corectat textul si imi cer scuze atat fata de cei pe care i-am indus in eroare, cat si fata de fostul parlamentar PDL.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.