Adrian Papahagi: Formele pe care le ia delațiunea în România de azi. Ce diferență e între nulitatea invidioasă din 1949 și cea din 2019?

5

Cei mai mulți dintre noi, oameni decenți și liberi, detestăm visceral comunismul, regim satanic al minciunii, turnătoriei, invidiei, prostiei, lenei, urii, terorii și crimei.

Societatea îi condamnă pe cei care au colaborat cu Securitatea în perioada comunistă (uneori fără să discrimineze între bieți deținuți politici zdrobiți în închisori, care după torturi de nedescris au cedat și canalii carieriste, între victime și călăi).

Dar haideți să discutăm despre formele pe care le ia delațiunea în România de azi, când nu mai există nici comunism, nici Securitate. Sigur, oficiile la care poți fi turnat azi sunt mult mai numeroase în lumea noastră pluralistă: CNCD, ambasade, instituții de care depinde cariera cuiva, Facebook…

Ce altceva decât delațiune este raportarea unei voci care nu-ți convine și cenzurarea ei pe Facebook, acțiune atât de dragă noilor turnători, majoritatea activiști stângiști cu un puternic sentiment de justițiari? Păi și turnătorii la Securitate erau convinși că denunță fasciști și alte elemente dușmănoase. Și atunci vocile care deranjau erau cenzurate.

Ce diferență este între un delator din anii 1950 și un universitar care te încondeiază ca islamofob în engleză, într-o revistă științifică, pe baza unei postări pe Facebook după vreun atentat islamist – pentru a se convinge că înfierarea rămâne în baze de date, e lizibilă în engleză și îți poate afecta cariera atunci când poliția gândirii va stăpâni în universitățile românești ca în cele americane?

Ce diferență e între nulitatea invidioasă din 1949 și cea din 2019?

Să nu ne facem iluzii: turnătorii sunt printre noi. Ei au înțeles cine sunt noii stăpâni și cine sunt dușmanii de clasă care trebuie înfierați, turnați, stigmatizați, cenzurați, eliminați din viața publică, dacă din cea biologică nu se poate.

Le-am văzut chipul, căci s-au mândrit cu delațiunea lor, și îi știu: tinerelul obraznic dintr-un târg prăpădit de provincie, activistul LGBT plin de ură, universitarul marxist, consultantul abonat la fonduri europene, istoricul fără operă.

Toți aceștia, oameni noi în politică, în partide noi făcute de noua securitate, sunt pregătiți să calce la fel de nemilos ca vechii securiști peste cadavrele elitei autentice a națiunii.

Adrian Papahagi

SURSA   Facebook

Print Friendly, PDF & Email

5 COMENTARII

  1. Nu cred că putem să spunem că nu mai este comunism și securitate…
    În România de azi există un „comunism rezidual” – afecte, idei fixe, nostalgii care marchează societatea suficient de mult încât să avem un trend diferit de cel dintr-o societate care nu a cunoscut comunismul.
    Iar securitatea nu doar că s-a reciclat, având în „noile” servicii între 40 – 60% dintre „foștii”, ci a adoptat metode de lucru, programe și obiceiuri economice calchiate după cele „trecute” ! Se vede asta la tot pasul și este cauza pentru care noi, ca națiune-stat-comunitate de comunități nu avansăm în ritmul normal de a ne elibera de tarele trecutului.

    Când nu avansezi, nu stai pe loc, ci dai îndărăt. Vorba Eminescului:
    „ Vai de biet român săracul
    Îndărăt tot dă ca racul…”

    În aceste condiții, Dumnezeul vechiului Testament a și aplicat soluția radicală: i-a purtat pe ebrei 40 de ani de-a roata prin pustie, ca să moară toată sufletele strâmbe și întinate !! Noi am mai avea 10 ani, doar că ce-i aici nu se prea poate numi pustie…

  2. Nu e, dom*le, nici un 5 miliarde, parcă-ți spusăi !! – vezi că pe internet sunt două locuri unde niște savanți evrei credincioși au calculat că planeta are cca 16 000 de ani de lungimea celor de azi (365,3 zile).

    Deși ei intră de poimâine în anul 5780, tot oficial….

  3. Domnu Modoran, fiți bărbat, acceptați că nu puteți avea mereu dreptate !!

    Dl . Papahagi nu poate șterge comentariile de pe acest site….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here