Discipol al lui Milton Friedman (foto) – Școala de la Chicago, José Piñera cutreiera capitalele Europei anuntand un cataclism:

Titanicul sistemului de pensii european se apropie de icebergul batranetii.

Icebergul de care vorbeste Piñera e o amenintare imediata. Nu s-a desprins din calota polara din cauza incalzirii globale, asa cum multi europeni prea inspaimantati de fenomenele naturale ar fi tentati sa creada.

Icebergul este sistemul de pensii european gandit de Bismarck pentru conditiile anilor 1870-1880. Pe atunci, speranta de viata era scazuta, chiar sub varsta de pensionare. Acest  sistem de pensii, nereformat, va da faliment inainte ca incalzirea planetei sa scufunde sub ape batranul continent ori ca un asteroid dusmanos sa loveasca Terra… chiar si inainte ca bravii ecologisti sa ne salveze punand lumea in miscare cu energia produsa de morile de vant.

Problema pensiilor este o bomba cu ceas. Iar in interviul ce va fi publicat de „Romania libera” veti descoperi ca José Piñera, acest charismatic economist chilian care imbina educatia scolii de la Chicago cu calitati certe de vedeta TV, e unul dintre cei mai priceputi pirotehnisti ai vremurilor noastre. Acum 27 de ani, in Chile, el a reusit sa dezamorseze bomba pensiilor clasice. Ministru al muncii sub Augusto Pinochet, Piñera a privatizat sistemului de pensii. Cele zece procente pe care chilienii le plateau drept contributii sociale au fost directionate spre conturi private individuale. Fiecare muncitor chilian pune deoparte banii pentru zile negre, fara a mai depinde astfel, odata ajuns la pensie, de darnicia mai tinerelor generatii.

In multe locuri din lume este semnificativa sustinerea bipartizana a acestei reforme, desi ea este rodul actiunii faimosilor „Chicago boys”, tinerii economisti chilieni formati la scoala lui Milton Friedman. In celelalte tari care au facut intr-o mai mare sau mai mica masura aceasta reforma, ideea e sustinuta de partidele mainstream de stanga si de dreapta. Inainte de toate, pentru ca este de bun-simt (poti cheltui cat pui deoparte); raspunde deficitului demografic ce ameninta lumea libera, pe care Bismarck nu avea cum sa-l anticipeze (sunt mai putini oameni activi care pot fi taxati pentru a plati din ce in ce mai multi pensionari); si leaga cel mai bine contributiile personale de valoarea pensiei primite.

Desigur, stanga radicala reproseaza sistemului privat de pensii ca ar distruge solidaritatea intre generatii. Dar este ridicola o astfel de acuzatie din partea unora care apreciaza doar solidaritatea financiara intre generatii (tinerii platesc pensiile batranilor) si dispretuiesc si distrug, in acelasi timp, toate valorile generatiilor trecute (credinta, familia, dreptul la viata).
De fapt, si stanga, si dreapta se confrunta cu aceeasi problema. Cine mai munceste ca sa mai plateasca pensiile sau, in cazul particular al Romaniei, cum vor putea sustine generatiile mai tinere pensiile foarte numerosilor „decretei” o data ce acestia vor iesi la pensie?
si in Romania, dupa sapte ani de tergiversari, prinde acum contur aceasta importanta componenta a reformei: pensiile obligatorii administrate privat. Incepand de astazi, vom putea subscrie la unul dintre cele 17 fonduri private aflate in concurenta.

Deocamdata, doar doua procente din venitul nostru brut vor ocoli bugetul de stat pentru a ajunge in contul nostru, pe care il vom putea accesa cand vom iesi la pensie. In urmatorii opt ani, partea redirectionata de la contributiile obligatorii de asigurari sociale catre sectorul privat va creste pana la sase procente.

Doua procente nu reprezinta mare lucru pentru noi. Pe de alta parte, faptul ca acesti bani din venitul brut nu vor mai intra in bugetul de stat creeaza, desigur, un dezechilibru. Dar, daca tinem cont de larghetea si iresponsabilitatea cu care toate partidele politice au sustinut recent „Caritasul cu pensii” (cresterea nesustenabila a punctului de pensie), este total nejustificata prudenta deciziei de a redirectiona doar 2% din contributiile noastre catre fondurile de pensii private.

Sa notam totusi ca Romania se alatura chiar si timid celorlalte tari constiente de apropiatul faliment al sistemului clasic de pensii. Pe termen lung, trecerea de la sistemul de pensii de stat la cel al pensiilor private va elibera pensionarii de dependenta de stat. Le va reda demnitatea. Nu vor fi subiectii predilecti ai demagogiei politice. In Romania, debutul pensiilor obligatorii administrate privat, chiar daca sovaielnic, este de salutat.

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentInstinct şi sensibilitate
Articolul următorDe la Marx la corectitudine politică
Gelu Trandafir
Gelu Trandafir a studiat jurnalismul în Franţa. A fost producător de emisiuni pentru ProTV, realizator şi editor pentru BBC World Service, editorialist la România liberă şi redactor-şef adjunct la Evenimentul Zilei şi Cotidianul. A făcut parte din Delegaţia Permanentă a PNŢCD la începutul anilor '90 şi este membru fondator al Fundaţiei Ioan Bărbuş. A fost membru CNA între 2006 și 2012.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here