Quo Vadis, Europa?

    Print Friendly, PDF & Email

    Europa cea batrînă a dat în mintea copiilor. S-a prostit atît de rău încît nu mai poate judeca bine.

    Și, bineînțeles, nici nu vede bine.

    Pe evrei, de exemplu, nu îi vede bine deloc.  Așa că, de ani de zile, tot mai mulți evrei sînt siliti să-și ia tălpășita și s-o apuce înspre Ierusalim.

    Dar nici acolo nu sînt lăsați în pace. Politicienii și liderii europeni – mai ales cei din țări și partide care trag pe stînga – acuză mereu Israelul de apartheid și de tot felul de crime și abuzuri (în opinia lor, Israelul e statul în care drepturile omului sînt încălcate mai mult decît în orice altă țară din lume – ca doar de-aia îl urecheaza și ONU mereu, prin acele ridicole rezoluții de condamnare.)

    Cu musulmanii, însă, e cu totul o altă poveste.

    Europa cea batrînă i-a imbrățișat cu drag, i-a poftit să vină cu milioanele și le-a dat casă și masă. Și terenuri pe care să-și ridice moschei unde imamii să-i învețe Coranul. Între timp, mai lua foc o sinagogă în Marsilia… apoi una in Paris, ( aici) mai niste magazine, acolo (și aici) iar franțujii au început să se obisnuiască cu ideea că, da, Allah e mare.

    Evreii au fost mereu întreprinzători; în orice țară au ajuns, ei n-au fost o povară pentru societate. Și-au dezvoltat business-uri, au construit magazine, au devenit bancheri, etc. etc.

    Au fost mereu fruntea.

    Europei nu prea i-a plăcut asta… așa că s-a descotorosit de ei cum a putut. Le-a făcut viața amară, le-a făcut vînt, i-a făcut chiar și scrum.

    Urmașii lui Mahomed se simt însă ca acasă. În Paris și Londra, în Amsterdam și Stockholm ei cresc, se înmulțesc și își umplu pîntecele cu mîncare halal, gătită nu de puține ori, pe cheltuiala țării gazdă.

    Dar iată ca năpîrca – pe care Europa a luat-o la sîn – mușcă.

    Mușcă rău de tot.

    Nu-mi iese din minte imaginea acelui polițist rănit, implorind mila bestiilor mascate care tocmai își răzbunasera profetul. Dar e imediat iîmpuscat în cap, cu sînge rece.

    Citesc, de câteva zile, tot felul de explicații și opinii experte despre motivul acestei tragedii. Pardon – mișelii. Căci tragedie e atunci cînd îți explodează o roată la mașina și te răstorni în șant, sau ești traznit, sau schilodit sub darîmături după un cutremur.

    Aud mereu aceleași explicatii, aceleași argumente, aceleași scuze: Cremenalii sînt niște jihadisti extremisti si crimele lor n-au nimic de-a face cu islamul.

    Nu pot însă să ne explice de ce musulmanii nu se pot integra, de ce nu vor să fie asimilați, de ce vor să-și păstreze cultura înapoiată și să traiască sub Sharia – un sistem de legi atît de contrare societății și civilizației occidentale. Dacă spunem că, probabil, învățăturile Coranului au ceva de-a face cu toate astea, că Islamul nu propovaduiește doar pacea – evident, sîntem niște islamofobi.

    Nu ajuta la nimic dacă arătăm, cu dovezi istorice de netăgăduit, că Islamul nu e o religie a păcii ci e o ideologie propagată cu sabia; ori o accepți – adică te supui – ori pieri ucis de sabie (sau, mă rog, împușcat, decapitat, aruncat în aer sau ars de viu în vreo școală sau biserică).

    O – ni se va spune –  dar nu toți cred asta; doar islamistii, radicalii, care sînt o minoritate. Marea majoritate – ni se spune mereu – sînt moderați, sînt pașnici…

    Însă oamenii aceștia deștepti și școliți nu vor să vadă că majoritatea pașnică este lipsită de relevanță. Nu îi vedem pe musulmanii moderați demonstrînd pe străzi și protestînd împotriva sutelor de masacre și violuri asupra creștinilor din Africa, Asia și Orientul apropiat. Minoritatea violentă a islamiștilor din lumea intreagă (între 15%-25%, zic unii) este cea care agită, dărîmă, dă foc, decapitează și face legea. Crează haos, propagă ura, cucerește prin sabie orașe, ținuturi întregi și chiar țări.

    Am văzut recent ce măcel și ce haos au putut doar trei teroriști să producă în Franța. Mă îngrozesc la ideea că într-o zi s-ar putea ca sute de astfel de ‘minoritari’ să atace simultan în zeci de orase europene sau americane.

    Experții aceștia în Islam suferă de o naivitate ce mă sperie. O miopie care îi impiedică să vadă ‘the elephant in the room’ – și anume faptul că islamiștii n-au declarat razboi doar unor caricaturiști fără de nici un Dumnezeu, ci tuturor celor ce nu se inchină dumnezeului lor.

    Biserică transformată în casă sursa: liftupthyneighbor.com/

    Biserică transformată în casă | sursa: liftupthyneighbor.com/

    Alții – experți în crestinism și istorie – spun că de ce să-i criticam doar pe musulmani fiindcă și crestinismul este violent (și iar ne pun placa aia cu cruciadele…) și la fel sînt hindușii și budiștii. Iar evreii îi întrec pe toți. De cînd au ieșit din Marea Rosie au vazut doar roșu înaintea ochilor; de la Iosua și pina la Macabei au vărsat sînge și au exterminat cam tot ce le-a ieșit în cale: bărbați, femei, copii și chiar animalele. Și, cică, tot așa fac și acum: omoară palestinieni – bărbați, femei și copii (mai puțin animalele).

    Bineințeles, sînt și voci care au o altă explicație pentru odioasele crime pariziene: adică vina este a celor morți, pentru că și-au căutat-o cu lumânarea. Așa le trebuie dacă își bat joc de cele sfinte.

    Explicatia acestor evenimente constă mai degrabă (așa cred eu, ne-expertul) în faptul că bisericile Batrînei Europe sînt mai mult goale, in timp ce moscheile – care se înmulțesc continuu –  sînt pline ochi… și urechi care ascultă un anumit fel de mesaj. Un mesaj care face ravagii în lumea întreagă… dar naivii lideri ai Europei nu văd, nu aud. Iar dacă, totuși, aud – nu au curajul să ia nici o măsura ca să oprească cumva distrugea națiunilor lor.

    E incredibil ce mesaje virulente sînt răspîndite în unele moschei (vezi aici) și mulți tineri islamiști au fost îndemnați astfel la acțiune. Unii chiar s-au pus în slujba Jihadului din Siria, Irak sau Afganistan și-apoi s-au întors acasă să-și ia din Franța pasaport de martir pentru a pleca mai curînd la mult râvnitele virgine din paradisul islamic.

    Dar în marile și vechile biserici creștine nu prea mai sînt ascultători care să asculte mesajul Evangheliei, al Adevărului care transforma oameni. Oameni care, la rîndul lor, vor duce vestea bună semenilor între care locuiesc și lucreaza. Cînd oamenii își însușesc – și trăiesc după – principii și valori iudeo-creștine, ei își vor alege și lideri pe măsura.

    Morala, respect pentru proprietatea privată, responsabilitate individuală, iubirea aproapelui, hărnicie (și nu dependenta de guvern) – iată valorile tipice întîlnite în societățile care iau în serios învățăturile Bibliei.

    Dar, cum am mai spus, aceste lucruri sînt propovăduite îndeobste într-o biserică, nu în școli și universități, nici în Le Monde sau pe BBC.

    Și – mai ales – NU în Charlie Hebdo.

    Europa cea bătrînă ar face bine să se trezească. Să-și pună apoi ochelarii și să vadă care e, cu adevărat, problema. Și poate că bisericile-i muzee vor deveni, din nou, doar simple biserici. Pline de Viață și de Adevăr. Și de oameni care vor afla astfel iar Calea spre adevărata libertate.

    The following two tabs change content below.

    2 gânduri despre “Quo Vadis, Europa?

    1. Pasajul in care denuntati antisemitismul generalizat al Europei ar trebui nuantat, din punctul meu de vedere, e excesiv de sever. In definitiv, evreii europeni au constituit o minoritate si n-au fost singura minoritate religioasa sau etnica persecutata in Europa. Acuzatia corecta ar fi fost de exclusivism sau sovinism, care trebuiesc acceptate ca niste fatalitati- si combatute cand se manifesta. Iar asta e o trasatura transnationala, de care sufera inclusiv evreii. Solutia finala si hitlerismul nu le-as atribui Europei, eventual numai Germaniei.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.