Presa românească e într-o mare pană de credibilitate – asta e deja o discuţie atât de veche încât nu are rost să mai insistăm. Dacă cei trei mari (foşti? nu încă, dar pe punctul de a deveni foşti) moguli de presă ar fi să se reunească astăzi, într-o emisiune la una din multele lor televiziuni, la aceeaşi masă, atunci “faliment” ar trebui să scrie pe acea masă (detalii: aici, aici şi aici). De altfel, nu numai credibilitatea e problema: pe lânga prostul management, se mai poate vorbi, totuşi, şi de orientarea înceată, cu paşi de melc, dar sigură, a publicului consumator de presă din România dinspre stânga către dreapta, iar trusturile celor 3 moguli, ca si organele de presă apartinătoare de acestea, oricum am lua-o, nu au fost niciodată decât de stânga, cel mult de stânga mascate în organe de presă de dreapta. Consumatorul mediu de presă din România, însă, se obişnuieşte, încet-încet, cu legile nescrise ale unui stat democratic: nu mai e suficient să spui “sunt de dreapta” ca lumea să te creadă, iar demagogii şi demagogiile au din ce în ce mai putină trecere.

Vineri 29 aprilie, SOV a fost în sfârsit arestat; e un semnal pozitiv, ce-i drept, dar, la “cariera” impresionantă de infractor a acestuia, documentată si răs-documentată în presă, nu e nicidecum un motiv de laudă pentru justitie. A fost nevoie ca Vântu să comită prostia monumentala de a încerca să şantajeze, în timp ce era cercetat penal pentru cu totul alte fapte, pe Sebastian Ghiţă, adică, pe deasupra, pe cineva care s-a dovedit a fi mai şmecher şi mai puţin megaloman decât el, pentru ca în sfârşit să se emită pe numele său mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile. Şi abia plecă bătrânul (luând dupa el şi ultima urmă de plauzibilitate a presei româneşti), ce mai freamăt, ce mai zbucium! Dintre hohotele de plâns, dor, jale şi alte fineţuri deontologice, sosiră până la noi rândurile unui dialog (detalii aici) purtat la B1 de trei din cei care, sub o formă sau alta, au încasat de-a lungul vremii bani de la SOV: Cristoiu, Turcescu si CTP.

Din dialogul în cauză, cel mai bine iese Cristoiu care, deşi recunoaşte că a avut o editură în care a fost asociat cu SOV, nu pare a se simţi pătat de lucrul ăsta în vreun fel, ba chiar îl mai şi critică pe fostul său asociat, la pachet cu ignoranţa bietului Elan:

„E un modus operandi al lui SOV, mă miră că, după atâtea experienţe nefericite ale victimelor sale – Ioana Vlas, Nicolae Popa -, SOV a mai găsit un nătâng pe care să-l tragă pe sfoară”

, şi mai face şi profeţii:

Profeţesc în următoarea perioadă un război epistolar în zona Realitatea Tv. Cei doi vor trimite epistole către presă şi angajaţi, iar angajaţii vor trimite scrisori către ei.

Turcescu, fiind cel care pune întrebarile, nu capătă nici el nici o pată în urma interviului, însă interesantă ramâne pozitia “crucişătorului presei româneşti”, cel care, în 2008, era împins să candideze la preşedinţie, într-atât de popular era, anume CTP:

A schimbat-o în rău (pe presă, n.a.). Chiar şi în perioada în care Realitatea TV a fost un post de televiziune jurnalistic, care nu făcea concesii mari soluţiilor facile, divertismentului, personajelor promovate de OTV, Vîntu a făcut rău prin cantităţile mari de bani pe care le-a injectat în presa românească, bani aduşi din afara presei. În felul acesta a modificat grilele de salarizare din presă, ceea ce a scăzut mult posibilitatea organismelor profesionale şi, în general, capacitatea deontologiei profesionale de a ţine în frâu breasla.

Păi da, e comod să spui asta dupa ce chiar tu ai încasat vreo 2-3 pălării din acelea, pentru prestaţiile din emisiunile făcute cu dl Hurezeanu. Sau nu? În ziua când vă veţi publica online măcar unul din fluturaşii de salariu, vă vom crede, dle CTP!

Mai zice dânsul apoi:

Când Sorin Ovidiu Vîntu a anunţat că Realitatea TV se retrage din Clubul Român de Presă, a spus că n-are nevoie să-i spună nimeni cum se face jurnalismul. S-a văzut: la început a fost un post pro-Băsescu – eram atunci o voce singulară în cadrul postului. Acest post păstra totuşi nişte linii jurnalistice care m-au făcut să menţin colaborarea.

Ce înduioşător! Aproape că nu ştiu ce să fac mai intâi: să caut batista, sau veceul, ca să vomit. Scuze pentru limbajul licenţios, însă nu ar trebui ca “editorialistul cu tuşe argheziene” CTP, cel care a introdus cuvintele “m..e”,”p..a”, etcetc, în presa scrisă prin editorialele sale, să se supere; apropo, chiar îl crede cineva când spune că SOV, la telefon, îi vorbea non-licenţios? De ce tocmai lui?

Păi se pune întrebarea logică atunci: şi când s-a retras, SOV, din CRP, dvs, dle CTP, unde erati, nu cumva erati ceva preşedinte, pe-acolo? De ce n-aţi protestat, un comunicat măcar, acolo, că pe Basescu aţi ştiut doar să-l daţi în judecată pentru că şi-a permis să înjure o ziaristă în maşina lui proprie, cu uşile închise, fără să ştie că e înregistrat ?

Adică să întelegem, din ce zice dl CTP aici, că maaaamă, ce deontolog mare si tare era dânsul, fiind singurul care se lua atunci de Basescu, din tot postul R. TV (complet fals, şi complet verificabil pentru oricine oricând, la un simplu search pe youtube: Băsescu era, şi atunci, ca şi acum, înjurat 24/7, pe Rtv)! Aş fi curios să ştiu şi eu care erau acele “linii jurnalistice care m-au făcut să menţin colaborarea”. Să fie oare cenzura pe fată şi manipularea groasă? Nu-i mai cinstit oare să recunoaşteti că salariul mare a fost cel care v-a legat de scaun? Hai, că pe SOV, prima dată când a fost reţinut, l-aţi spălat si dvs împreună cu toţi ceilalţi, n-am uitat încă.

Pe la sfârşitul anului 2007, s-a trecut la epoca anti-Băsescu. (…) S-a ajuns la derapajele uriaşe din perioada alegerilor din 2009 şi apoi din zilele noastre. Din acest motiv, colaborarea mea contractuală cu Realitatea TV – cea pentru emisiunea „Cap şi pajură” – a încetat în mai 2009.

Deontolog sadea, nu-i aşa?, dl CTP: vrea să ne facă să credem că din cauza cenzurii a plecat dânsul de la R. TV (ilogic: dânsul anti-Băsescu, Rtv anti-Băsescu; ar fi trebuit să rămână acolo, printre “liniile jurnalistice”, dar probabil n-a mai avut SOV nevoie de dânsul).

CTP alunecă în continuare tot mai adânc, pe panta penibilului:

Da. Omul are nişte lecturi semnificative în materie de literatură. A citit ceva cărţi, domnule! Are nişte repere, e capabil să emită nişte judecăţi destul de coerente şi de convergente spre anumite teme literare. De altfel, asta a fost, în bună măsură, tema discuţiilor noastre telefonice. Ele porneau de la nişte articole de-ale mele. Are această înclinaţie spre literatură, care se manifestă uneori spre zona literaturii de senzaţie.

Revenim, așadar, la SOV-marele talent literar (conform lui Mircea Dinescu), SOV-mecena, SOV-proprietar de fundaţie, SOV-proprietarul de biblioteca imensă. Plictisitor.

Alt moment înduioşător până la greaţă:

A fost toamna lui 2009 momentul cel mai rău pentru această televiziune? Da, probabil că a fost cel mai rău. Era extrem de greu şi pentru un colaborator extern ca mine – care nu avea nici cea mai mică legătură contractuală – să își impună condiţia independentă, neutră, în contextul politicii editoriale de acolo.

Dar cel mai interesant devine graiul CTP-ist atunci când acesta vorbeste, subînteles, chiar despre sine:

Se pot reabilita ziariştii de acolo?
Ziariştii se pot reabilita, mai ales că unii dintre ei ştiu că, pe vremuri se putea lucra şi altfel, fără tuşele astea groase de deprofesionalizare. Pentru că asta e, de fapt, problema cea mai deranjantă în faptul că ai o atitudine politică sau alta: faptul că te deprofesionalizezi, devii penibil. Transformi presa în propagandă. Asta s-a întâmplat acolo şi asta trebuie să înceteze.

Cred că nu este chiar aşa. Mult mai mult rău decât a făcut SOV presei româneşti (în fond, ce putea face, altceva decât ce ştia cel mai bine – să arunce cu bani în stânga şi-n dreapta?), incomensurabil mai mult rău şi-a făcut ei însăşi, chiar presa, prin intermediul şi cu pixul unor ziarişti precum cei trei din interviul în cauză. Iar pentru CTP, consider că cea mai buna reabilitare ar fi să îl convingă pe amicul Dinescu să-i cedeze o parte din moşie, unde să se retragă în tăcere să-şi numere banii; n-ar trebui să uităm, eu unul n-aş putea uita, “cariera” lui CTP din 89 încoace: în ‘90 dânsul scria articole prin care aplauda minerii (si-a cerut scuze, evident nesincer, în 2010, la 20 de ani), îşi făcea apoi un nume în presa controlată strâns de Brucan – ziarul Adevarul – ca mai apoi să devină cu adevărat celebru în ‘98-‘99, când apărea la televiziuni cu celebra dumisale geacă de fâş, mereu oţărât, mereu nervos, ca să condamne regimul Constantinescu pentru ajutorul dat forţelor NATO în atacul asupra Serbiei (se învecina, în această atitudine, cu prietenul Dinescu).

Iarăşi, nu pot uita cum, în campania electorală din 2004, îi servea mingi la fileu lui Adrian Năstase, convingându-l să se lase de vânătoare, pentru ca, la câteva luni după aceea, să o înfiereze cu mânie pe Monica Macovei pentru cele n întâlniri ale acesteia cu Patriciu – întâlniri închipuite, după cum chiar Patriciu a demonstrat imediat, să ne amintim, cu vizele din paşaportul propriu; dar pentru aceste alegaţii CTP nu şi-a cerut nici macar un rând de scuze, fiind nevoiţi colegii şi prietenii săi din presă să-şi ceară scuze pentru el. Cam acesta e CTP, patron de ziare, editorialist, preşedinte de Club de Presă, prezentator de filme la tv, profesor, membru în numeroase comitete şi comiţii. Eu unul nu-l cred capabil de nici un fel de reabilitare; îi sugerez politicos şi insistent pensionarea.


ilustraţii adăugate prin bunăvoinţa d-lui Devis Grebu. mulţumim!

Print Friendly, PDF & Email

38 COMENTARII

  1. Eu nu cred ca populatia abandoneaza presa „de stanga” pentru cea „de dreapta”. E pur si simplu o reactie de respingere a unui produs de proasta calitate, asa cum este presa romaneasca nin ansamblu. Exista si cateva exceptii, dar nu fac decat sa confirme regula. Mai mult, oamenii sunt satui de vanzoleala politica, pentru ca incep sa realizeze ca aceasta nu aduce nimic bun pentru ei. Cei mai multi au ajuns sa ocoleasca rubricile politice ale ziarelor in favoarea celor mondene, sau economice, la fel cum ignora posturile de televiziune de scandal, preferand sa vizioneze un film. Fiecare incepe sa-si vada propriul interes si cred ca este o tendinta sanatoasa. Oamenii trebuie sa poarte propriile lupte, nu pe al altora, care nu le vor in niciun caz binele, ci doar ii ademenesc cu promisiuni false. Acesta este inceputul sfarsitului influentei absolute a deciziilor politice arbitrarea asupra vietii indivizilor.

    P.S. CTP-ul era tembel de mic, mai precis din dimpul armatei, cand arunca fumigene in cabina radarului mobil la o unitate de radiolocatie din Ploiesti. Prietenii stiu de ce 🙂
    .

  2. CTP n-a luat apararea minerilor in ’90, ci a spus doar ca fenomenul „Piata Universitatii” n-ar fi trebuit sa existe, neavand niciun fel de justificare (Iliescu castigase in mod detasat alegerile organizate democratic, iar protestul pro-liberalilor, pro-taranistilor, pro-regalistilor, pro-legionarilor si ce-or mai fi fost „golanii” din Piata Universitatii ar fi fost justificat doar in cazul fraudarii alegerilor !). Ma rog, ca Iliescu n-a procedat corect chemand minerii in loc sa mobilizeze fortele de ordine care aveau dreptul (si datoria) sa intervina prin lege, asta e altceva. Oricum, revenind la CTP, a considera nelegitima manifestarea din Piata Universitatii nu e acelasi lucru cu a lauda si justifica actiunile minerilor. Daca va prefaceti ca nu pricepeti nuantele si diferentele e treaba dvs., dar nu incercati sa ne prostiti si pe noi cu punctul dvs. de vedere.
    PS: Cu tot respectul, consider ca dvs. nici macar nu va apropiati de talentul (si sinceritatea) d-lui CTP, asa ca lasati-o mai moale cu criticile la adresa celor superiori dvs. (cel putin) din punct de vedere profesional !

  3. Liv’u @3

    N-o fi aplaudat minerii, cum zice autorul, dar de aprobat i-a aprobat (țin minte că citeam oripilat toată presa pe vremea aia). Dar nu numai de asta e vorba și nici de talentul numitului, e chestie de gust la urma urmei. De sinceritate da, m-am îndoit puternic chiar dinainte de „evenimente”, citisem ceva proze ale ambițiosului inginer. În articol tocmai de asta e vorba, de aceea vă contrazic: e aberant să clamezi superioritatea, fie și profesională (mai ales că profesia e cea de ziarist), a unui asemeni… hm!… personaj. Citiți din nou articolul, ignorînd faza/fraza cu minerii.

  4. Liv St. Omer, stii ca pe acest site lasam atacurile iar pe atacatori – atata timp cat respecta limitele buneicuviinte – sa isi „desfasoare” intreaga panoplie a argumentelor. Referitor la PS-ul lui Liv’u, eu il pun in relatie cu parerea sa despre atitudinea lui CTP din timpul acelui ’90 cu lampase, iar daca maria-sa Crucisatorul presei romanesti nu si-a cerut scuze, nici adulatorii sai n-o vor face. Nu au cum, CTP-ul nu este un spadasin care sa se lupte la lumina – chiar la cea a tortelor intr-un castel medieval – cu adversarul, el este un manuitor de pumnal, care asteapta mereu de dupa o perdea ca apara un rege pe care sa-l strapunga.

  5. PS: Cu tot respectul, consider ca dvs. nici macar nu va apropiati de talentul (si sinceritatea) d-lui CTP, asa ca lasati-o mai moale cu criticile la adresa celor superiori dvs. (cel putin) din punct de vedere profesional !

    Cu tot respectul, vorba lui Pataphyl, daca dvs vedeti undeva sinceritatea lui CTP (poate pierduta printre „liniile” acelea jurnalistice:D), v-as ruga sa mi-o aratati si mie. Eu unul va spun ca nici nu aspir la „marele dumisale talent profesional”; dupa cum se stie, CTP, ca si dl Ursu, e inginer (automatist) cf. pregatirii profesionale, iar marele sau „talent” a iesit la lumina pe vremea razboiului din Serbia si a gecii de fash; a fost ultra-laudat pentru ca e primul care a introdus limbajul „arghezian” in editorialele de 1ma pagina (“m..e”,”p..a”, etcetc). Incat, la asemenea „telent”, eu unul zic „nu, mersi”.

  6. @Liv’u:

    EU zic ca dumneata ai o memorie scurta, scurta si nu e bine

    CTP, Adevarul, 1990:

    „Ca pe 13 iunie a avut loc in Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decit in termenii cretinismului sau candorii”… „Ceea ce s-a intimplat a doua zi in Bucuresti, incepind cu primele ore ale diminetii (n.r. – 14 iunie) a fost o reactie tot atit de inevitabila: spirala violentei, odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Presedintele si Guvernul. In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti nu avea cum sa fie pasnic”.

    Adica demonstratiile din Piata erau tentativa de lovitura de stat, iar minerii au fost provocati, domnule. Oricum ar fi venit, fara sa ii cheme Iliescu, oricum ar fi fost nevoiti sa reactioneze la „violentele” de acolo cu „hotarare”, nu?

    Eu zic sa ne lasati cu realitatea alternativa, CTP chiar asta a facut: a scuzat atat pe Iliescu cat si pe mineri, intr-un mod specific lui, fara abordarea directa, ci prin invaluire..

  7. Scuze! @9:”Cristian Tudor Popescu era „inginer de calculatoare” şi scriitor de literatură SF înainte de Revoluţie. A ajuns în presă, la ziarul „Adevărul”, la începutul anului 1990. A fost susţinătorul lui Ion Iliescu în campania electorală din 1990, l-a votat pentru că a crezut în el, a „desfiinţat”, în texte tăioase, partidele istorice şi pe reprezentanţii lor – ţărănistul Ion Raţiu şi liberalul Radu Câmpeanu. Apoi a prezentat Mineriada din vara anului 1990 ca pe o „spirală a violenţei” cu punctul de plecare 13 iunie.”

  8. Liv’u @3. ” …dar nu incercati sa ne prostiti si pe noi… „. Aveti dreptate , nu este nevoie !

  9. @Liv St. Omer, din cate stiu eu CTP nu si-a cerut niciodata scuze pentru ca in 1990 a glorificat interventia minerilor, legitimand astfel regimul Iliescu si blamand „golanii” din Piata.
    Nici el, nici Lelia Munteanu si nici macar Corina Dragotescu nu si-au cerut scuze pentru ce au scris atunci.
    CTP este oricum un impostor. Pe vremea cand era la Adevarul avea 15.000 de dolari salariu si procente din publicitatea ce intra in ziar (sume de ordinul milioanelor de dolari anual), insa venea la TV in acelasi trening ponosit si cu aceeasi Dacie 1310.
    Acum se delimiteaza incet de SOV, insa anul trecut era in fruntea celor care acuzau institutiile statului roman de „politie politica” si cererea eliberarea patronului RTV.
    Nimeni nu-i contesta calitatile de jurnalist, insa ca om este o mizerie.

  10. @Liv St. Omer, din cate stiu eu CTP nu si-a cerut niciodata scuze pentru ca in 1990 a glorificat interventia minerilor, legitimand astfel regimul Iliescu si blamand “golanii” din Piata.

    In 2010, in EvZ, din cate tin minte, a fost un material mai mare cu cei care au scris pe vremuri atunci (uite ca, de Dragotescu, chiar nu stiam). Intervievat fiind (din cate imi amintesc, madame Lelia nici macar n-a acceptat sa raspunda la intrebari), CTP a spus ceva de genul „imi pare rau”, mai asa, mai cu jumatate de gura. Stiam demult de la persoane care au jucat tenis cu el, cum venea el cu geaca ponosita si cu Dacia 1310, sa joace tenis cu diversi miliardari (e si asta o imagine pe care si-a „ingrijit-o”, nu? imaginea de „saracul om bogat”). Insa dumneata spui:

    Nimeni nu-i contesta calitatile de jurnalist, insa ca om este o mizerie.

    hmmm, I beg to differ. Pentru ca mie mi se pare ca sunt cam interdependente; nu prea imi dau seama cum ai putea, si mai ales la nivelul asta de ultra-mega-editorialist, deontolog cu emisiuni tv, critic literar etcetc, sa fii simultan, un bun ziarist si o mizerie de om. In general, in orice meserie (si mai cu abitir in anumite meserii, de ex. jurnalist, scriitor, politician), dupa parerea mea, se reflecta felul in care esti ca om, si viceversa. Dar ma rog, asta-i numai parerea mea, n-as indrazni sa ma iau la tranta cu milionarii nostri pe tema asta, nici cu cei din presa nici cu altii. Nu de alta dar ar fi multi care ar fi in stare sa-mi si demonstreze cu argumente ca nu poti ajunge milionar, daca nu esti „o mizerie de om”, nici in Romania nici altundeva. Pare a fi, cumva, in anumite cercuri, o parere incetatenita, in Romania, ca nu poti deveni milionar fara asta. Cu toate ca e in mod evident falsa, intrucat exista nenumarate „mizerii de oameni” care n-au ajuns milionari. Dar deh, asa-i cu parerile astea „iincetatenite” :D.

  11. @ Liv St. Omer: Imi cer scuze pt. ultima remarca din postarea mea, cea in care comparam talentul dvs. cu cel al d-lui CTP. Acum imi pare rau c-am scris-o, chiar nu-si avea rostul. A fost o rautate gratuita din partea mea, in incercarea de-ai lua apararea d-lui CTP pe care-l atacati in articolul dvs. si pe care eu il stimez ca jurnalist (ca om nu-l cunosc si, deci, nu ma pot pronunta). Inca o dat, imi cer scuze.

    @ Rosu: Din fragmentul citat de dvs. reiese exact ceea ce spusesem si eu in postarea mea anterioara si anume ca dl. CTP considera nelegitim fenomenul din Piata Universitatii (ii spun fenomen pt. ca deja depasea granitele unei simple manifestatii), ba chiar il cataloga drept o incercare de lovitura de stat (ceea ce a si fost intr-un fel, din moment ce „golanii” de acolo vroiau rasturnarea lui Iliescu care fusese ales in mod democratic, prin vot popular, cu o majoritate confortabila). E adevarat ca nu minerii ar fi trebuit sa intervina ci fortele de ordine care sa puna capat acelei manifestatii prelungite si ilegale care contravenea regulilor si principiilor democratice. Iar afirmatia domniei sale „spirala violentei, odata initiata, urca intruna” o gasesc perfect valabila si justificata.

    @calehari: cand am scris „… dar nu incercati sa ne prostiti si pe noi …”, sub umbrela acelui „NOI” v-am inclus si pe dvs. desi, din cate se pare acum, pt. dvs. era deja prea tarziu !

  12. @Livu
    Daca preferati sa va prefaceti ca nu e asa, e treaba dumneavoastra.
    CTP a scuzat atat pe mineri cat si pe (mai ales pe) Ion Iliescu. Faptul ca a considerat ca spirala violentei a fost inceputa de catre demonstranti si ca Iliescu si minerii au reactionat firesc este o mostra de relativism incongruent cu calitatea de moralist.

  13. @15: nici o problema, apology accepted. Spuneti

    o incercare de lovitura de stat (ceea ce a si fost intr-un fel, din moment ce “golanii” de acolo vroiau rasturnarea lui Iliescu care fusese ales in mod democratic)

    ; eu nu as fi de acord cu asta. Probabil o sa ma contraziceti, dar eu nu am auzit vreo lege care sa spuna ca dreptul cetateanului de a cere demisia unui demnitar ales depinde de procentul cu care acesta a fost ales; pe de alta parte, acum, la 20 de ani de la „evenimentele din 13-15”, stim foarte bine cine a incendiat autobuzele alea si la ordinul cui, inregistrarea cu vocea lui Chitac se gaseste pe youtube. Iliescu si Roman au sange pe maini, iar oamenii care au scris atunci acele articole, inclusiv CTP, au, vorba cuiva, sange pe stilou. Sincer, va spun, daca CTP de maine s-ar limita la recenzii de filme si cronici literare, n-as avea nimic cu dansul; nu am absolut nimic personal cu dansul. Ce ma deranjeaza este ca scrie/apare in presa politica, si otraveste astfel mintile unor „nevinovati” (adica neinformati suficient, nu interpretati altfel) ca mine, ca dvs, si mai am inca cel putin 2 persoane din familie (fapt absolut real), si facand asta se mai si umple de milioane de E. Nu cred ca poti, in general vorbind, sa fii „o mizerie de om”, dar in acelasi timp un „super-meserias”, in nici o meserie. Nici eu nu il cunosc personal, ii cunosc numai manipularile (si minciunile crase, dar e un om inteligent, si din astea a comis totusi mai putine). Si dupa asta, tot el sa vina si sa spuna ca

    pe vremuri se putea lucra şi altfel, fără tuşele astea groase de deprofesionalizare. Pentru că asta e, de fapt, problema cea mai deranjantă în faptul că ai o atitudine politică sau alta: faptul că te deprofesionalizezi, devii penibil. Transformi presa în propagandă. Asta s-a întâmplat acolo şi asta trebuie să înceteze.

    , pentru mine e prea mult. Chiar ma indigneaza, cand citesc asemenea declaratii. Pentru mine, un ziarist trebuie, inainte de bani, atitudinide guru, talente literare si altele care tin de imagine, sa isi doreasca din tot sufletul sa spuna adevarul, sa il transmita mai departe. Daca asta nu exista, atunci totul (si ziaristul, CTP, in cazul de fata) e dupa mine =0 cu bara.
    Asta fara suparare, pentru ca deduc ca pe undeva il simpatizati.

  14. Liv’u @15. De un singur lucru sunt mandru : n-am fost , nu sunt si nu voi fi niciodata sub aceeasi umbrela cu dumneavoastra ! (@15)

  15. Manifestatia din Piata Universitatii a inceput inainte si nu dupa ce tradatorul de neam si tara Ion Iliescu a fost ales presedinte . Ea a inceput in ziua cand Dumitru Dinca, cel care se afla in fruntea celor care manifestau de mai multe zile , avand ca principala revendicare independenta TVR, a fost arestat . Vestea ca unul dintre adevaratii eroi din seara si noaptea de 21 dec , a fost arestat la doar 4 luni de la caderea lui Ceausescu , a adus in Piata Universitatii in doar cateva ore , peste 10 mii de oameni . La ora 15 , in aceeasi zi Dinca a fost eliberat , dar era prea tarziu . Dupa aia Iliescu ne-a facut golani , adapati si hraniti de fortele reactionare . A fost deschis balconul , a aparut Marian Munteanu …… Acum aflu c-am incercat sa dam o lovitura de stat , chestia asta o spunea si Bogdan Duca anul trecut tot aici . Ce pot sa spun ? Imi pare bine c-am incercat si-mi pare rau ca n-am reusit . Un lucru este sigur ; n-a fost vina noastra ci a turmei care s-a lasat manipulata si prostita si a carei reprezentati rescriu istoria astazi . Printre ei si CTP . Atunci ca si acum isi facea meseria : mutila Adevarul !

  16. Draga Liv, am fost de la inceput si pana la sfarsit si banuiesc ca sunt printre putinii care am mai ramas in tara . Am fost la inmormantarea lui Cristi Paturca si acolo am mai putut sa revad cateva zeci , poate o suta de ” golani „.

  17. cheers! eu am fost, probabil, ceea ce se numea un „pui de golan” 😀
    Ti-am scris un mail

  18. LIv St Omer. Fiind foarte ocupat zilele astea n-am apucat sa te felicit pentru articolul asta . Ma bucur ca l-ai scris , pentru ca este foarte bine atunci cand asupra ramelor este atintita lumina puternica a unui reflector . Apar alte anelide care incearca sa demonstreze ca ramele au coloana vertebrala si se deplaseaza pe doua piciore .

  19. Liv St Omer @22. Pui de golan au fost si ma bucur ca unii dintre ei au ramas , golani veritabili .

  20. 😀 nu mai felicita, ma simt aiurea. E trist, si uimitor, in acelasi timp, cata lume in Romania se mai uita inca „in gura” unor ziaristi de tip CTP (pt. ca el nu e singurul, intre timp modelul s-a perpetuat). Si atunci revin (ca gandacul catre lampa, daca iti plac metafore din astea) la ce scriam, anume ca pana la urma presa insasi e de vina, ca s-a „prostituat”, ca s-a lasat manipulata in „perioada Brucan”, etc; presa, insemnand anumiti ziaristi (CTP, Lelia Munteanu, Sergiu Andon, uite, si madame Dragotescu….e vina lor ca s-au vandut pentru (multi) bani, nu a banilor (sau a milionarilor, din ce polimer or fi fabricati acestia) ca i-au cumparat.

  21. Ce m-a deranjat si ma deranjeaza la CTP este pozitia de „mare inchizitor” pe care si-o aroga (desi, felul cum se vorbeste azi despre inchizitor si inchizitie ar putea fi, repet AR PUTEA fi, o prejudecata, dar acesta e alt subiect). Incrancenarea cu care critica si acuza, alaturi cu propriile „ne-deziceri” (l-a votat pe Iliescu, apoi nu l-a mai votat, dar tot in tabara batranului tovaras continua sa se simta bine; nu i-o fi laudat pe mineri, nu direct, dar a gasit justificata revarsarea de violenta si ura impotriva Pietei Universitatii etc.) dau un portret trist, chiar respingator al „jurnalistului” care se pretinde reprezentant al „presei= a patra putere in stat”.

  22. @Mih. MA faceti curios in legatura cu

    felul cum se vorbeste azi despre inchizitor si inchizitie ar putea fi, repet AR PUTEA fi, o prejudecata

    In tot cazul, CTP e genul de jurnalist de scoala veche, el nu trebuie sa „transmita” adevarul, el trebuie sa il „detina”, el, precum marii jurnalisti ai anilor 80, Romania ceausista, se presupunea ca e un fel de mafalda, de unde aparuse si ideea ca „maica, daca zice in presa/la tv, trebuie sa fie adevarat”. Ceea ce nu inseamna ca il inteleg sau compatimesc, doar ca incerc sa analizez fenomenul.

  23. ctp-ul va ramane in istorie prin geaca, jaful de Dacie, baschetii si palaria de gabor cu care apare la cineteprinde si nu prin articolele sale. ceea ce este corect!

  24. E corect. Mi-l si imaginez pe undeva, citind postul asta, si vituperand (un verb re-folosit! 😉 ) la adresa dreptacilor care il urasc si il persecuta.

  25. Lansez o rugaminte in eter:
    daca aude cineva vreo cat de mica replica a dlui CTP, la acest articol, il rog sa ma informeze. Desi nu cred sa existe.

  26. @28 Liv St Omer
    Cred ca ceea ce as putea spune este sub nivelul curiozitatii dumneavoastra (si o spun cu sinceritate). La nivelul omului contemporan obisnuit si fara cunostinte aprofundate in domeniu (categorie in care ma includ), inchizitia si inchizitorul reprezinta, in general, chintesenta obscurantismului, fanatismului, cruzimii extreme (imaginea cunoscuta din carti de istorie sau beletristica, filme). M-am intrebat la un momentdat daca aceasta imagine este sau nu, corecta. Din cate am reusit sa aflu, ceea ce stiam (sau credeam ca stiu) sunt cu adevarat lucruri tributare unor prejudecati, unor tipare care au preluat doar aspectele cele mai grave,negative, ale unui fenomen mult mai complex si adesea, mult mai putin de condamnat.

  27. Sensibilitatea Gânditorului a fost mult dezbătută anul trecut: atît la modul serios-încîntat cît și mai ales la caterincă (frivol pentru puriști). Și așa se clădește reputația… spiritualității: Eye contact 🙂

    Un gând mi-a trecut prin plexul solar: ar mai putea intra cineva în toaletă, un el sau o ea, sfâşiind totul. N-a intrat nimeni, am rămas doar noi doi până la capăt. Hârtia igienică ruptă, năvala apei, chiloţii, colanţii, fusta. Mă gândeam să ies odată cu ea. Dar ea a rămas pe loc. Totul era terminat, dar a rămas pe loc, îi auzeam răsuflarea. Nu ştiu nici acum cât am stat aşa, nemişcaţi, ascultându-ne, zece secunde, un minut, trei. Apoi, cu un geamăt strâns între dinţi am dat drumul lichidului din vezica chinuită, jetul culca iarba dacă aş fi fost pe câmp. Se scurgea şi sufletul din mine.

  28. Da Pataphyl, articolul pus de tine seamana mult cu asta:
    http://www.google.ro/search?q=bandes+dessinees+Edika&hl=ro&biw=1280&bih=931&prmd=ivns&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=MELWTauJA8WfOvD27ZYH&ved=0CEMQsAQ
    cu diferenta ca, in mod esential, dl Edika are umor, CTP nu. Nu stiam de seria aceea de articole ILD, dar nu strica sa reamintim din cand in cand cine e dansul. Ca dl Crucisator vorbeste, si prosteste, si-i pacat ca-la-tineri-nimereste (asta nu e o pastisa ci un omagiu, asa cu Proust scria „a la freres Goncourt” 😉 ).

  29. Despre mogulul de bine Fraţii Păunescu, nimic, nimic? Probabil că ăştia au ales „bine” şi asta le-a şters toate păcatele (inclusiv creditele luate de la Bancorex, probabil tot printr-o anexă la Monitorul Oficial, nepublicată)? Nu aş vrea să se tragă de aici concluzia că dau reject la conţinutul articolului, chiar sunt de acord cu fondul discuţiei (excelent punctate extrasele din CTP din Adevărul zilelor acelea).

  30. @37,
    moguli de bine sau de rau, nu-mi dau seama daca reiese suficient de clar din articol faptul ca eu cu CTP si altii ca el aveam ce aveam aici, nu cu mogulii. Pana la urma mogulii, chiar si Vantu, fac ce stiu ei sa faca mai bine, si anume bani; daca ii fac ilegal, si daca justitia romana e suficient de, si de, si de, incat sa-i prinda, atunci mai fac si putina parnaie, daca nu, nu. Insa atitudinea CTP-ista mi se pare de toata jena; stii vorba aia din popor, nu e prost mogulul care cere, e prost ziaristul care da (limbi-ma rog, am adaptat-o eu, pe vorba). Atata timp cat mogulul reuseste sa cumpere constiinte de ziarist „la bucata”, si atata timp cat e suficient de destept s-o faca si legal (cum Vantu stim ca a fost, pentru ca toti acesti „colaboratori”, inclusiv CTP-ul, stim acum, aveau in contract stipulat clar ca vor respecta „politica postului”), de vina sunt constiintele alea, nu el. Si problema e ca acele constiinte sunt dublate de cate un pix, de cate o gura care vorbeste la radio/tv….si ne mai miram de ce Romania e in momentul asta o natie de ipocriti si de mitomani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here