Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Scurtă poveste de succes a socialismului în Grecia zilelor noastre

Săptămâna trecută am fost în Grecia la invitaţia unui credincios de acolo, pe care l-am cunoscut în ţară la noi când am făcut pomenirea unei doamne nu demult răposatã, fostă angajată a dânsului. Om în vârstã dar plin de energie şi cât se poate de lucid, CP aparţine unei generaţii care a produs zeci de ani bunăstare în toată lumea civilizată când, imediat dupa rãzboi, părinţii din Grecia îşi duceau copiii la vapor, să plece în lume spre a-şi găsi un rost mai bun decat în ţara sărăcitã de război civil şi fără mari perspective. Plecat de la 18 ani de acasă, alături de mulţi alţi tineri greci, tocmai în Australia, CP a luat-o de la zero şi fără vreo calificare anume a început cu munca în fabrică, apoi a închiriat o terasă pentru fast food, apoi i-a adăugat acesteia o frizerie devenită coafor (timp în care învăţa carte şi meserii pentru a putea ţine afacerile în Australia), apoi cu banii câştigaţi a început să investească în construcţii… O poveste comună unei generaţii întregi de greci plecaţi prin toată lumea ca plăcintari, frizeri, cârciumari, negustori de tot felul, care s-au ridicat şi s-au transformat în tigri ai capitalismului şi care au devenit cei mai puternici avocaţi şi susţinători financiari ai ţării de unde au plecat. Numiți „hidden resources” în ţara natală, oamenii ăștia au cărat zeci de ani bani în Grecia, legal sau mai puţin legal, bani care alături de banii americanilor şi ai britanicilor au ridicat ţara devenită în timp dependentă de suportul lor. Dacă România a avut un avantaj imens primind banii de la constructorii, menajerele şi muncitorii în agricultură plecați în Vest, toţi în număr de cam 2 milioane, grecii plecaţi din ţara lor egalează numărul celor rămaşi acasă şi, spre deosebire de ai noştri, majoritatea au dobândit o condiție socială cu mult superioară celei a românilor scăpaţi din comunism în Occident…

Povestea domnului CP continuă cu date comune generaţiei căreia îi aparţine: după tot succesul dobândit în Australia, cu banii de acolo a ridicat hoteluri în Grecia, a investit în contrucții timp în care şi-a trimis copiii la şcoalã la cele mai scumpe universităţi din Marea Britanie. Numai că, după ce s-au reîntors în ţara de origine, grecii care se ridicaseră financiar şi social în capitalismul occidental s-au lovit de socialismul pretinselor guverne de dreapta şi, acum, de comunismul unui guvern total rupt de realitatea economică a ţării. Investiţiile afaceriştilor greci au fost sistematic sabotate de stat, iar cele străine practic refuzate complet, în nepermis de multe cazuri. Un înfiorător caz de socialism la lucru este cel al vechiului aeroport al Atenei, folosit ultima oară pe perioada Jocurilor Olimpice din 2004. Aflat între munte şi mare, aproape de plajă şi la marginea suburbiei Glyfada, numită şi Beverly Hills a Greciei, vechiul aeroport privatizat ar fi putut aduce investiţii de peste 7 miliarde de dolari si locuri de muncă pentru între 50.000 si 70.000 de oameni. Ani la rând grupuri de investitori au încercat să pună la lucru probabil cea mai frumoasă bucată de teren din Europa, dar guvernele pretins de dreapta au sabotat procesul iar guvernul actual de stânga a alungat public investitorii, prețul fiind zeci de mii de locuri de muncă pierdute pe lângă miliardele care nu au mai venit la buget pentru concesiune.

Aeroportul Hellinikon

Aeroportul Hellinikon

http://www.reuters.com/article/2015/02/11/eurozone-greece-privatisation-idUSL5N0VL1O120150211 | http://www.thenational.ae/business/property/abu-dhabis-al-maabar-aboard-for-7bn-project-at-former-athens-airport | http://edition.cnn.com/2014/03/04/business/greece-could-redevelopment-of-a-ghost-airport/

Panagiotis Lafazanis, ministrul Energiei din guvernul comunist a declarat public că va anula orice încercare de dezvoltare a zonei de către un grup privat de investitori. De ce? E simplu: comuniştii nu-şi vând ţara, chiar dacă somajul bate peste 30% şi guvernul e în pericol să rămână fără bani pentru salarii. Sună cunoscut? Anii domniei iliesciene redivivus, dar la ei, de data asta. Ei bine, povestea acestui teren care ar fi putut deveni un nou Monaco s-a tot repetat şi se tot repetă în Grecia. Presa de stânga din Europa a „ajutat” de asemeni, exemplu fiind articolul din „Socialist worker”, din Marea Britanie, care a susţinut că vechiul aeroport nu trebuie sa ajungă pe mâna celor bogaţi care ar avea astfel de caştigat, ci să fie transformat într-un imens parc pentru popor chiar cu preţul unor pierderi financiare nemaivăzut de mari pe timp de pace. Nu se spune în schimb nimic despre zecile de mii de locuri de muncă ce ar fi putut fi create sau de sumele imense câştigate la buget în urma concesionării, nemaipunând în calcul şi veniturile ulterioare produse de zona transformată într-un rai al turismului.

http://socialistworker.co.uk/art/37886/Huge+anger+fuels+strikes+in+Greece

Să pomenesc ceva şi de Portul Pireu? Mai bine nu, am începe să credem că noi chiar nu stăm așa rău cu clasa politică, dupa zecile de ani de comunism (administraţia Iliescu inclusă). Dacă guvernul comunist al Greciei nu a putut face nimic folositor pentru ţară, lucrând sistematic împotriva bunăstarii grecilor, acum caută surse interne de finanţare şi cea mai vizibilă pare averea Bisericii Ortodoxe, avere facută în cea mai mare parte din donaţiile grecilor plecaţi peste mări care au vrut să aducă jertfă lui Dumnezeu după ce au reuşit să aibă parte prin munca de ce e mai bun în lumea liberã. Ca şi la noi, multora le curge nasul după darurile aduse Bisericii de cei care au muncit viaţa întreagă, daruri administrate cu mult mai bine decât ar reuşi Statul vreodată şi care îmbogăţesc Biserica ce atrage cu locaşurile ei credincioşi şi turişti din toată lumea, producând astfel solide venituri şi la bugetul de stat. Merită să menţionez că şi domnul CP, la hotelul căruia am stat, a ridicat o biserică din banii dânsului şi a donat cu mână largă Bisericii grecești ca jertfă de mulţumire adusă lui Dumnezeu. Nu are rost să spun cum îi pică acestui om ideea că banii Bisericii ar putea să ajungă la guvernul comunist. Dealtfel dânsul m-a dus să-mi arate vechiul aeroport lăsat în paragină de guverne care au acţionat împotriva interesului grecilor, dar spre comparaţie, şi zone ridicate de el şi cei ca el pe coasta Mediteranei. Cât despre Glyfada, Beverly Hills a Atenei, ca şi alte locuri, se îneacă în buruieni şi gunoaie după ce guvernul comunist a luat banii primăriilor şi ai consiliilor locale, nebunie care a dus rapid la distrugerea plajelor şi a majorităţii zonelor turistice administrate de stat.

http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-04-20/greek-mayors-to-protest-government-decision-to-seize-their-cash | http://www.ft.com/intl/cms/s/0/72b401ae-e828-11e4-9960-00144feab7de.html#axzz3aZMiv9WB

Cum au ajuns astfel grecii? Păi după ce ani buni guvernele numite de drepta au fost în realitate mai degrabă de stânga, mare parte din populaţie a fost dezamagită de slaba performanţă economică, singura posibilă când funcţionezi ca administraţie după canoanele stângii. Extrema dreaptă a fost tolerată (țin minte defilările celor cu cămăși negre și cu zvastici pe mână dinainte de criză, din Salonic), extrema stângă a fost cultivata de presă și cei mai mulți din cei care gândeau corect au mers pe cartea decenței și a neparticipării la o viață politică așa sulfuroasă. Ca și la noi, dealtfel. În momentul de față banii de afară ai grecilor nu mai merg în țara mamă, tinerii au început iar să plece masiv în afară și traiul pe banii altora nu mai este foarte posibil în Grecia. Acum a început sezonul și țara funcționeaza inerțial pe banii turiștilor veniți din toată lumea, dar e sigur că se îndreaptă către un dezastru de nemaivăzute proporții în Europa zilelor noastre, timp în care bătrânii nu mai vorbesc de americanii și englezii care le-au ajutat zeci de ani țara, spre a nu mări distanța fată de copiii și nepoții lor, adică noua generație vocal antiamericană. Cei care muncesc din greu își văd de traiul lor și consideră politica nepotrivită pentru oamenii cinstiți.

http://www.huffingtonpost.com/justine-frangouliargyris/the-greek-diaspora_b_3550036.html

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

8 gânduri despre “Scurtă poveste de succes a socialismului în Grecia zilelor noastre

  1. Grecii îşi merită soarta. Au călcat în picioare toate darurile pe care le-au primit. Comunismul este în gena lor şi nu poate fi scos de acolo.
    În 1944-1945 în România erau o mână de comunişti, pe care i-ar fi stârpit şi gardienii publici. În Grecia erau sute de mii şi au dezlănţuit un război civil devastator, care a durat câţiva ani. Guvernul de la Atena a reuşit să facă faţă doar cu sprijinul masiv al trupelor britanice. După război au primit zeci de miliarde prin Planul Marshall, în timp ce zeci de milliarde au fost scoase de ocupanţii sovietici atât „legal”, prin despăgubirile de război stabilite la Tratatul de la Paris, cât şi „ilegal”, prin exploatarea sălbatică a resurselor româneşti făcută de către companiile mixte Sovrom Petrol, Sovrom lemn, Sovrom cărbune şi Sovrom orice.

    Cu toate acestea, abia în 1975 PIB-ul Greciei a devenit mai mare decât cel al României, detronând ţara noastră din poziţia de prima putere economică a Balcanilor, pe care îl deţinea de un secol. După căderea regimului coloneilor, nişte ţărănoi analfabeţi care mai degrabă făcuseră un regim caricatură decât unul de dictatură, au venit „democraţii”. Cel mai mult au guvernat „socialiştii” lui Andreas Papandreu, PASOK. Acesta era un regim populist, autoritar şi corupt, un fel de FSN 1990, nici măcar Năstase 2004.

    În 1981 Grecia a intrat în 1981 în UE, adică CEE cum se numea atunci. Fiind unica ţară săracă (Portugalia şi Spania au intrat în 198) şi având o populaţie mică, zeci de miliarde s-au revărsat asupra Greciei. Pentru raţiuni de uz intern, UE dorea să arate că este unica soluţie la problemele naţiunilor, şi că pe unde se lăţeşte curge laptele şi mierea. În 1981 Ceauşescu declanşa valul de erori economice care au dus la nenorocirea populaţiei, iar pe el personal la zidul de la Târgovişte. România a fost ruinată atunci şi de presiunile FMI care punea condiţii aparent iraţionale. FMI avea scopuri politice, răsturnarea regimului comunist, iar aceasta nu este teoria conspiraţiei.

    În anii 1980 şi 1990 Papandreu devenise protectorul terorismului palestinian care găsise un adevărat sanctuar în Grecia. În acest timp România lui Ceauşescu colabora exemplar cu Israel în probleme antiteroriste, de exemplu privind securitatea curselor de linie ale companiei Elal. După un val de atentate antiamericane din Grecia, SUA au somat Grecia să ia cele mai elementare măsuri de securitate la aeroportul din Atena. Papandreu a refuzat şi asta l-a costat pierderea dreptului de organizare a Olimpiadei de vară din 1996, la care grecii ţineau foarte mult pentru că se împlinea atunci centenarul de la organizarea primei Olimpiade moderne la Atena, 1896. În 1990 s-a luat decizia ca Olimpiada să fie găzduită la Atlanta. Ministrul grec al Culturii, Melina Mercouri, vitupera atunci contra americanilor, aruncându-le în faţă stereotipul că „Au dat Acropole pe Coca-Cola”. O proastă.

    Începând de prin 1990 pensiile grecilor au crescut de 10 (zece) ori, iar dezmăţul bugetar pe banii altora a continuat sub multiple forme. Ţara s-a umplut de drumuri şi autostrăzi construite şi/sau pe banii UE. Grecoteii care acum schelălăie împotriva „nazistei” Merkel ar trebui să ştie că au mâncat în mare măsură bani nemţeşti, pentru că Germania era şi este cel mai mare contributor la bugetul european.

    După ce s-au îmbuibat pe banii altora, Grecii au început să fie din nou bântuţi de paranoia lor, intenţionând să devină cea mai mare putere politico-economică din Balcani, pe fondul crizei post-comuniste din celelalte state, pe care le-au penetrat economic, expansiunea economică grecească în România, Bulgaria etc constând mai ales în expansiunea sectorului bancar grecesc, unul dintre cele mai dubioase din lume. Aceasta a costat foarte mult România, adică crunta austeritate din 2010. România a îndurat austeritatea cu scopul de a primi circa 20 miliarde euro de la troică. Propriu-zis, România nu era atinsă de criza economică şi nici nu avea treabă cu criza datoriilor suverane (ale statelor) pentru că datoria sa externă reprezenta un procent rezonabil din PIB. Numai că din cauza crizei băncile din România, aproape toate sucursale ale unor bănci străine, urmau să-şi repatrieze fondurile şi să închidă liniile de credit. Era vorba despre băncile greceşti în special. Dacă se întâmpla un asemenea şoc artificial, care nu avea legătură cu realitatea economică românească, grecii ar fi adunat toţi euro de pe piaţă, aruncând în schimb leii disponibili. Cursul ar fi sărit de la 3,3 lei un euro cât era prin 2009 la 6-7 lei, ceea ce ar fi însemnat dezastru în România. Cu preţul austerităţii România s-a împrumutat pentru ca BNR să aibă rezerve ca să susţină cursul leului.

    Acum grecii nu au decât să-şi poarte crucea. Finalul balzacian al poveştii este că din „Megali Idea”, planul paranoic al grecilor de a reconstitui un soi de Imperiu Bizantin în Balcani unde ei să deţină influenţa politico-economică s-a ales praful. Grecia are un PIB de 238 miliarde dolari şi este atinsă de recesiune. România are un PIB de 200 miliarde dolari şi creşte, numai pe primul semestru 2015 având creştere 4%. Obiectivul este ca România să aibă cât de curând un PIB mai mare ca al Greciei şi să redevină prima putere din Balcani, cu excepţia Turciei, care oricum nu are decât 3% din teritoriu în Balcani, restul de 97% fiind în Asia.

  2. Daca spunem ca grecii isi merita soarta, putem spune ca nici noi nu avem scuze pentru perioada de dupa 1990, si asta chiar ar fi nedrept. Va reamintesc alegerile cand a trebuit, dupa Constantinescu, sa punem stampila de vot pe Iliescu ori pe Vadim. Oroare maxima! Trebuia sa fim abandonati de Vest? Sigur nu!
    In alta ordine de idei, e de inteles ca in Grecia s-a dat un alt razboi by proxy intre sovietici si Occident, cu mare efort din partea KGB si a masinii de propaganda a comunistilor de la Moscova si din toata lumea, iar comunistii au tot pierdut zeci de ani la rand.
    In ceea ce priveste jalnicul joc extern al lui Ceausescu fata de Israel, tin minte ca Arafat era tot timpul la el acasa cand venea la noi (si era tot timpul aici) si asta spune tot.
    Ca grecii vor sa fie cei mai buni din Balcani nu ne priveste pe noi ca tara. Grecii au inca afaceri grozave, de la shipping de top ten in lume, la banci, fonduri de investitii si multe alte domenii in care fac excelenta. Afaceristii si companiile au banii, nu guvernul, ca oamenii astia nu au de ce sa dea banii unui guvern care lucreaza impotriva lor.
    Grecii nu sunt majoritar comunisti, au devenit doar in majoritate indiferenti, evitand raul din teama contagiunii, dar dand astfel raului din tara lor posibilitatea sa creasca. Daca Grecia e abandonata, Vestul va da, cum au facut multi greci prin non combat, posibilitatea unui rau mai mare sa se instaleze in lume. Si asta nu se poate!

  3. Părinte,

    Vă înţeleg simpatia pentru Grecia. Şi eu am fost de vreo 6-7 ori acolo şi e posibil să mă duc şi în această vară.
    Nu accept comparaţia dintre România 1990 sau România 2000 şi Grecia din 1945, 2015 sau dintotdeauna. Iată de ce:

    Grecii au fost liberi să aleagă, noi nu. Ei au ales greşit. În timpul războiului civil au devenit comunişti cu armata britanică în ţară, nu cu cea sovietică, ca noi. Au devenit membri NATO în 1952 şi au primit miliarde prin Planul Marshall. Au devenit membri UE în 1981 şi au primit alte zeci de miliarde. Noi nu am avut şansa asta.
    Spuneţi că poporul român a ales greşit în 1990 şi 2000? Din moment ce Iliescu a devenit preşedinte aşa este, tehnic vorbind. Numai că poporul alege ce i se oferă, nu altceva.
    Lovitura militară din 1989 a dat-o V. Stănculescu. L-a dus pe Ceauşescu la Târgovişte şi l-a împuşcat. În paralel, l-a chemat pe Ion Iliescu la sediul MApN şi i-a oferit puterea în stat. Într-un interviu a fost întrebat de ce i-a dat puterea lui Iliescu, din moment ce era omul Moscovei? V. Stănculescu răspunde senin: pentru că a fost singurul care s-a prezentat. Din partea cealalată (din Occident, adică) nu a venit nimeni. Oare de ce n-o fi venit nimeni?

    După alegerile din Duminica Orbului americanii au declarat că acestea au fost libere şi corecte (sic!) şi au recunoscut noua putere. Sunt pro-american convins, nu am obsesii cu Ialta-Malta, dar s-a întâmplat că americanii nu mai aveau competenţe pe acest spaţiu, n-or fi avut oameni, au fost intoxicaţi, naiba ştie. În 1990, şeful staţiei CIA de la Ambasada Americană din Bucureşti, unde făcea potecă toată dreapta, ca să ia lumină, era un anume Harold James Nicholson. A fost recrutat de KGB şi este oficialul CIA cu cell mai înalt rang condamnat la închisoare, 23 de ani.

    Unul dintre motivele catastrofei dreptei din 2000 a fost faptul că în 1997, la Madrid, a fost respinsă candidatura României la NATO. Era ideea lui Bill Clinton care repeta papagaliceşte propaganda ruşilor că „nu trebuie trasate noi linii de divizare în Europa”. Tocmai de aceea inventase Bill şi „Partnership for Peace”, era doar un surogat pentru extinderea NATO. Dosarul candidaturii României la Madrid a fost ţinut de Strobe Talbot, mentorul soţilor Clinton, subsecretar pentru Europa de Răsărit la State Department. Ştiţi cum e numit acest individ în SUA? „Russia s man in Washington”.

    În 1998-1999 era cât pe aci să intrăm în încetare de plăţi. Pentru ca FMI (unde SUA e principal acţionar) să ne dea câteva sute de milioane de dolari am fost nevoit să aplicăm „programe de ajustare structurală” prin care s-au lichidat sute de întreprinderi. În 2000 în România erau 8 milioane oameni sub pragul sărăciei. Aceasta evident că s-a văzut la vot. Oare SUA şi instrumentul său FMI nu aveau bani să-i ajute pe români? Mă îndoiesc. Tot atunci, în 1998, a fost crahul economiei Rusiei, cu prăbuşirea vertiginoasă a rublei. Bill Clinton a crezut că e ca în vest, unde dacă bagi valută pe piaţă şi cumperi monedă locală cursul îşi revine. A făcut demersuri la FMI să se dea rapid 25 miliarde dolari Rusiei. Pentru salvarea României Clinton nu a avut bani. Dar pentru salvarea lui Boris Elţîn a avut. Ştiţi ce s-a întâmplat cu banii? S-au topit în câteva zile, pentru că emiterea de obligaţiuni ale guvernului rus devenise deja o schemă piramidală sau „ponzi”. Şi pentru că pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti, peste numai un an Rusia lui Elţîn a devenit Rusia lui Putin, cu efectele cunoscute.
    Am fost totuşi salvaţi în ultima clipă pentru că mult huliţii europeni, aşa maimuţoi cum sunt ei, ne-au întins o mână salvatoare, şi la Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999, România a fost invitată să adere la UE.
    În concluzie, noi nu am avut nicio şansă. Grecii au avut toate şansele. Iar alegătorii votează doar ceea ce li se dă să voteze, deşi ştiu că afirmaţia sună cinic pentru urechiuşele democratice.

    Şi spuneţi că grecii „fac excelenţă în domeniul bancar”? Părinte, sunteţi mortal, zău aşa, chiar mi-aţi devenit simpatic.

    Fireşte că aş vrea ca grecii să scape de necazuri, numai un nebun ar dori contrariul, având în vedere consecinţele. Dar în 2009 când a început criza au recunoscut că au 300 miliarde euro datorii. În acelaşi an bugetul UE a fost de 110 miliarde euro. Fără cuvinte.
    Vorba lui Zorba Grecul, când s-a prăbuşit funicularul: Stăpâne, ai mai văzut vreodată o prăbuşire aşa de frumoasă?

    Teoretic grecii ar mai putea fi salvaţi. Problema este că politicienii de la Atena, ca toţi politicienii, amână deznodământul. Se tem să taie coada câinelui dintr-o lovitură, şi asta nu va face decât să continue scufundarea Greciei.

  4. Pe rand : Harold James Nicholson nu reprezenta statul american, ca spion pentru rusi el era un dusman al Occidentului si al libertatii camuflat in ambasador U.S., asa ca ultimul lucru ce trebuie reprosat americanilor ar fi felul in care a functionat ambasada lor de la noi intre 1990 si 1992. Clinton, la fel ca alti ilustri democrati, habar nu avea pe ce lume traieste, fiind mai aproape de rusi decat de lumea eliberata, cum dealtfel spuneti. Ne-a prins cu mandatele lui si in cea mai sensibila perioada pentru tara noastra… Bine, presedintii democrati au excelat cam toti la tradarea interesului american si nu numai, cum face acum si Hussein Barack Obama.
    Eu sunt convins ca o infrangere a Greciei ar fi o infrangere a lumii libere si o victorie a raului. Ar fi o infrangere prea grea dupa aproape o suta de ani de lupta impotriva comunismului, dusa in tara care a lasat lumii democratia. Miza e imensa.

  5. Grecii isi merita soarta, fiecare popor are liderii pe care ii merita. Datoria grecie nu este de 2-3 zile, ci este de 20 de ani mare, ipocrizia societatii este evidenta, cand au cerut drepturi si salarii grase negandu-se sa recunoasca socotelile comparativ cu alte tari. Cat producem si cand cheltuim. Nici macar acum nu vor sa-si recunoasca vina, umbla cu santaj, depasesc canoanele diplomatice si nu vor sa-si reduca cheltuielile curente, de parca ei ar fi singura tara din istoria lumii unde trebuie sa se faca reduceri bugetare, ba chiar incapacitatea lor de plata va fi suprotata si de catre romani si bulgari, tari mai sarace decat ei. Cum sa explici unui functionar roman ca trebuie sa-i tai lui din salariu ca sa-l mentina Grecia dublu la un functionar de-al ei. Spania a girat datoria greciei cu 26 de miliarde de euro, bani suficienti ca sa cumpere toate casele spaniolilor care au pierduto in urma crizii si bancile le-a confixcato si au ajuns in strada. Adica contribuabilul spaniol in loc sa-si ajute vecinul somer sa nu ajunga cu copii in strada a dat grecilor ca sa-i risipeasca si acum tot ei sunt nemultumiti.Popoarele nu au vina cand soarta lor este condusa de dictatori, dar grecia nu a fost o dictatura.Sincer au o problema de mentalitate colectiva, nimeni nu are nevoie de un asa asociat in nici un club.

  6. 4 Păr. Coman

    Exact asta spuneam şi eu părinte, că în anii 1990 am fost năpăstuiţi pentru că, în afara motivului obiectiv Ion Iliescu, SUA ne vedeau prin ochii unor de teapa lui Nicholson şi Talbot. Iar Clinton credea că e deştept dacă ne lasă pe noi în zona gri. Credea că astfel îl întăreşte pe democratul Elţân în faţa unor bolşevici răi care îl contestă. Nişte prostii.

    În ce-i priveşte pe greci, e clar că nu numai ei sunt de vină, ci toată lumea. O ţară din zona euro trebuie să îndeplinească criterii stricte, cum ar fi nivelul deficitului abugetar sau procentul din PIB al datoriei publice. Chiar să nu fi observat nimic necurat nici Eurostat sau Banca Centrală Europeană, oricât ar pretinde acum că grecii falsificau statisticile?

    O mare parte din vină o au nu politicienii greci de stânga/dreapta, ci capitaliştii occidentali, managerii băncilor şi fondurilor de investiţii. Grecii, ca să ia bani pe datorie, vindeau obligaţiuni greceşti pe pieţele internaţionale. Managerii străini presupuneau cumva că acestea sunt „putrede”, şi că nu se recomandă cumpărarea. De ce cumpărau totuşi? Pentru că pe hârtie arătau bune şi se constituiau în active profitabile ale fondului de investiţii, care tot pe hârtie păreau profitabile la sfârşit de an, motiv pentru care managerii îşi fixau singuri bonusuri şi prime exrbitante, de milioane de dolari.

    Iar datoriile nu s-au dus doar pe pensiile grecilor, ci şi pe produse şi servicii importate din Occident, cum ar fi armament, sau dotări pentru Olimpiadă, care a costat miliarde. Şi dacă miniştrii greci au luat şpagă să facă asemenea achiziţii, e clar că şi cineva le-a dat şpaga, de exemplu companiile nemţeşti, dar nu numai. Fiscul german nu vedea cum dispar unele sume din contabilitatea firmelor naţionale? Păi banii ar fi putut ajunge nu doar la politicienii greci, ci chiar la managerii nemţi, ceea ce ar fi fost, în funcţie de caracterul operaţiunii, fie evaziune fiscală, fie delapidarea propriei firme dacă s-ar fi adeverit. În Suedia a fost un caz cu un manager care pretindea că a dat şpagă unor miniştri români, dar instanţa a dovedit că individul fura banii firmei şi pretindea apoi că a dat şpăgi în România pentru a facilita afacerile.

    În ce priveşte rezolvarea problemei greceşti, nu pot să dau eu soluţii, dar pare încurcată rău de tot şi cu un potenţial exploziv.

  7. 4 Păr. Coman

    Exact asta spuneam şi eu părinte, că în anii 1990 am fost năpăstuiţi pentru că, în afara motivului obiectiv Ion Iliescu, SUA ne vedeau prin ochii unor de teapa lui Nicholson şi Talbot. Iar Clinton credea că e deştept dacă ne lasă pe noi în zona gri. Credea că astfel îl întăreşte pe democratul Elţân în faţa unor bolşevici răi care îl contestă. Nişte prostii.

    În ce-i priveşte pe greci, e clar că nu numai ei sunt de vină, ci toată lumea. O ţară din zona euro trebuie să îndeplinească criterii stricte, cum ar fi nivelul deficitului abugetar sau procentul din PIB al datoriei publice. Chiar să nu fi observat nimic necurat nici Eurostat sau Banca Centrală Europeană, oricât ar pretinde acum că grecii falsificau statisticile?

    O mare parte din vină o au nu politicienii greci de stânga/dreapta, ci capitaliştii occidentali, managerii băncilor şi fondurilor de investiţii. Grecii, ca să ia bani pe datorie, vindeau obligaţiuni greceşti pe pieţele internaţionale. Managerii străini presupuneau cumva că acestea sunt „putrede”, şi că nu se recomandă cumpărarea. De ce cumpărau totuşi? Pentru că pe hârtie arătau bune şi se constituiau în active profitabile ale fondului de investiţii, care tot pe hârtie păreau profitabile la sfârşit de an, motiv pentru care managerii îşi fixau singuri bonusuri şi prime exrbitante, de milioane de dolari.

    Iar datoriile nu s-au dus doar pe pensiile grecilor, ci şi pe produse şi servicii importate din Occident, cum ar fi armament, sau dotări pentru Olimpiadă, care a costat miliarde. Şi dacă miniştrii greci au luat şpagă să facă asemenea achiziţii, e clar că şi cineva le-a dat şpaga, de exemplu companiile nemţeşti, dar nu numai. Fiscul german nu vedea cum dispar unele sume din contabilitatea firmelor naţionale? Păi banii ar fi putut ajunge nu doar la politicienii greci, ci chiar la managerii nemţi, ceea ce ar fi fost, în funcţie de caracterul operaţiunii, fie evaziune fiscală, fie delapidarea propriei firme dacă s-ar fi adeverit. În Suedia a fost un caz cu un manager care pretindea că a dat şpagă unor miniştri români, dar instanţa a dovedit că individul fura banii firmei şi pretindea apoi că a dat şpăgi în România pentru a facilita afacerile.

    În ce priveşte rezolvarea problemei greceşti, nu pot să dau eu soluţii, dar pare încurcată rău de tot şi cu un potenţial exploziv.

  8. Unchiu Sam, stim impreuna ca Grecia a trebuit sa se inarmeze ani buni in oglinda cu Turcia, tara aflata in fantastic avant economic si cu o populatie de multe multe ori mai mare ca a Greciei. Cursa inarmarilor e scumpa si cine face pasul gresit se duce rapid in jos. Grecia a avut cel mai mare procent din buget, din toata Europa, alocat Apararii. Mai mult de dublu decat majoritatea tarilor europene. In situatia asta, daca cineva a vrut sa puna tara la pamant ca o ia gratis, treaba a fost usor de facut.

    @Marco, de acord sau nu cu dumneavoastra, va multumesc pentru comentariu.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.