Sistemul de educație, o frână în dezvoltarea României

Dacă vrem să vedem realitatea economică românească și să înțelegem unde este loc pentru creștere și modernizare, trebuie să ne raportăm la datele statistice furnizate de Institutul Național de Statistică, în special în raportul anual despre PIB, Produsul Intern Brut. În 2014 România a înregistrat un PIB de aproximativ 150 de miliarde de euro. Tot atunci s-a consolidat contribuția sectorului Informații și Comunicații (IT&C – Tehnologia Informației și a Comunicațiilor). Cu 6% contribuție la PIB, sectorul IT&C a depășit Agricultura care are o contribuție de doar 4.7% și este foarte aproape să depășească și sectorul Construcțiilor, care are 6.2%.

Având doar 93.000 de angajați, IT&C a contribuit mai mult în 2014 decât agricultura, silvicultura și pescuitul unde lucrează 2.600.000 de persoane. Exprimat în alți termeni, pentru producerea unui leu din PIB a fost nevoie de un singur om angajat în IT&C, în vreme ce pentru producerea unui leu în agricultura și-au dat contribuția 40 de persoane. Diferența este uriașă și s-ar putea mări dacă se păstrează tendința ultimilor patru-cinci ani, când IT&C și-a dublat procentul din PIB.

Bine-bine, veți spune: dar de ce vreți voi să discutați pe În Linie Dreaptă despre PIB, IT, economie și dezvoltare? Tocmai pentru că aici este cheia de boltă a raportului politic dintre discursul Dreptei politice și cel al Stângii. Dreapta își întemeiază proiecția politică pe libertate, stat de drept și economie de piață, pe când Stânga preia rezultatele muncii sectoarele productive și le redistribuie prin intermediul statului-tătuc, motorul intern și baza sa ideologică.

Sectorul IT&C se poate dezvolta în continuare în România și poate aduce o contribuție și mai mare la PIB-ul țării dacă, și numai dacă, va putea absorbi forța de muncă bine pregătită sau calificabilă într-una din sub-activitățile componente. Față de cele două sectoare de activitate menționate anterior, adică Agricultura și Construcțiile, IT&C nu își leagă producerea de valoare de numărul de angajați, ci de productivitatea lor, adică de gradul de pregătire și de propensiunea angajaților la schimbare, training și educație permanentă.

Un mediu dinamic
Cine lucrează în IT&C știe foarte bine că există o mobilitate foarte mare a angajaților în acest sector. Dinamismul domeniului se datorează progresului tehnologic, extinderii departamentelor deja existente și dorinței celor implicați de a se dezvolta din punct de vedere profesional. Un angajator din IT&C caută în special tineri care vorbesc cel puțin o limbă străină, au o pregătire informatică și se pot adapta cu ușurință la noi programe și tehnologii. Nu în ultimul rând, tot mai mulți tineri din sectorul IT sunt dispuși să își pornească propriile afaceri pentru a beneficia de oportunitățile pe care le oferă apartenența la piața economică europeană. Cu alte cuvinte, pentru a fi angajați în sectorul IT&C, tinerii trebuie să beneficieze de o pregătire corespunzătoare și este firesc să ne întrebăm care este situația din acest moment din educație.

Educație a la USL
De la venirea la putere a alianței dintre PNL și PSD, sistemul de educație, și așa imperfect, s-a prăbușit. Amputată în 2012 pentru a favoriza mediocritatea și aranjamentele birocratice ale elitei USL, Legea Educației Naționale a fost golită de conținut prin măsurile adoptate de miniștrii sprijiniși de USL. Moștenirea lor se vede cu ochiul liber.

Crin Antonescu și Victor Ponta, în vremurile de altă dată.

Crin Antonescu și Victor Ponta, în vremurile de altă dată.

Într-un recent interviu acordat revistei „22”, fostul ministru Mircea Miclea a subliniat că rezultatele dezastruoase ale evaluărilor elevilor din clasele primare la nivelul anului 2014 se vor perpetua până la Bacalaureat. Întreg sistemul educațional este afectat de imposibilitatea de a recupera în facultate a tot ce nu s-a înțeles în anii de studiu anteriori. Școlile generale produc astfel elevi care se adaptează greu la cerințe, întrucât, în cuvintele fostului ministru, „trei din patru copii nu au abilitățile necesare de analiză și prelucrare a informațiilor”.

Tinerii despre care vorbește Mircea Miclea au toate șansele să rateze intrarea pe cele mai dezvoltate sectoare ale economiei, fiind condamnați la alegerea unei meserii prost plătite, de multe ori chiar în agricultură sau construcții. Având carențe în educație este greu de crezut că își vor putea găsi mai târziu în viață un loc de muncă mai bine plătit sau că vor ajunge vreodată să poată iniția și pune în practică idei de afaceri.

De altfel, întreaga țară a văzut cum procentul de promovabilitate la Bacalaureat a fost mărit artificial prin reducerea cerințelor de la examene impuse de ministrul Daniel Funeriu. Problemele nu se opresc însă acolo, învățământul superior având propriile sale carențe. În România se scot pe bandă rulantă diplome care pun semnul egalității între afaceri precum Spiru Haret și centrele universitare serioase așa cum sunt Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea București. În condițiile în care diplomele de absolvire sunt tot mai lipsite de valoare, procesul de triere are loc pe piața reală, la angajare, dar îi pune pe absolvenții cu patalamale nelegitime în situații tot mai jenante.

Deși sloganul „Țara te vrea prost” nu apare scris pe frontispiciul Ministerului Educației Naționale, acesta este practic îndemnul pe care îl adresează românilor atât guvernul PSD condus de Victor Ponta, cât și politicienii care pretind că se află în opoziție. Sesizată cu ani în urmă de Sarmalele Reci, această dorință intimă a clasei noastre politice a fost transpusă în versuri care ar putea însoți orice dezbatere despre educația din România:

Ah! Ce frumos
Viitorul luminos
li se-arată celor idioți
Deci fii supus
față de cel mai sus pus
Nu uita că țara te vrea prost!

Răspunderea politică
Câtă vreme statul român nu renunță la politicile sale distrugătoare din Educație, deplângerea votului pentru găleți și pixuri rămâne o simplă constatare ipocrită a unei realități incomode. PSD, partidul socialiștilor îmbogățiți din afacerile cu statul, și-a fidelizat în anii ’90 un electorat needucat și dependent de pomeni electorale pe care îl ferește cum poate mai bine de tot ce l-ar putea deștepta și scoate din mizeria în care se zbate.

Ecaterina Andronescu, unul dintre groparii sistemului de educație.

Ecaterina Andronescu, unul dintre groparii sistemului de educație.

Aflat într-o opoziție de formă, PNL, partidul burgheziei de stat, continuă să fie părtaș la distrugerile pesediste. Cu doar câteva zile în urmă, Alina Gorghiu, co-președintele PNL, a declarat că propunerea acordării dreptului de vot începând cu vârsta de 16 ani trebuie tratată cu seriozitate. Dat fiind dezastrul din Educație, e limpede ce progres va aduce țării adăugarea la corpul electoral a tinerilor de 16 și 17 ani.

PSD și PNL nu își doresc cetățeni autonomi, inteligenți și critici, ci o masă de votanți insuficient educați, săraci și ușor de manipulat, numai buni pentru a fi păcăliți la fiecare nou ciclu electoral. Idealul politic al celor mai mari două partide din România se dovedește a fi un stat în care o minoritate produce valoare care apoi este redistribuită prin autoritatea statului, în schimbul voturilor.

Nici mărețul locatar al Palatului Cotroceni, Klaus Iohannis, de altfel un susținător nepocăit al loviturii de stat din 2012, nu se dovedește a fi mai breaz. Venit la putere pe un val de vot anti-PSD și anti-Ponta, actualul președinte se comportă ca un continuator al proiectului politic USL. Indiferența lui Iohannis față de guvernarea incapabilă a lui Ponta și lungul șir de complicități peneliste reflectă întru totul împăcarea de sine care a transformat PNL într-un banal simbiot al PSD.

Final previzibil
Lăudat de mulți, dar subminat la tot pasul de autoritățile și partidele politice ale țării, sectorul IT&C se încăpățânează să se dezvolte într-un mediu economic ostil, profitând de forța de muncă bine pregătită dar decăderea sistemului de educație din România îi va pune însă capăt. La un moment dat, va interveni o lipsă de specialiști, iar sectorul cel mai dinamic al economiei naționale se va muta în alte țări. La consecințele unui asemenea dezastru nu s-au gândit nici PSD, nici PNL și nici echidistantul Klaus Iohannis. Ce este mai trist este că nici nu dau semne că se vor gândi. Au și de ce să se comporte în acest fel: nu strici bunătate de cooperare politică pentru un mizilic neaducător de voturi ca sectorul IT.

6 gânduri despre “Sistemul de educație, o frână în dezvoltarea României

  1. Succesiunea miniștrilor din guvernele Ponta USL/PSD la Educație din 2012 până în prezent e foarte grăitoare:

    Ioan Relu Mang – cel cu scandalul legat de plagiat
    Liviu Pop – cel care scria greșit în CV numele liceului la care a fost profesor
    Ecaterina Andronescu – cea cu multe scandaluri, Microsoft, plagiat, propunerea de studenție fără bac, etc
    Remus Pricopie – cel cu scandalul manualelor
    Sorin Câmpeanu – încă nu a plecat, și despre el s-a auzit că ar fi implicat într-un scandal de corupție de pe când era rector la Agronomie

    Așa premier, așa miniștri, așa educație.

  2. Articol scris fara a recunoaste faptul ca actualele rezultate din educatie sunt rodul aplicarii vestitei Legi1/2011. Stimate autor, acesta este rezultatul, nu mai incerca sa politizezi ceva ce nu trebuie politizat, si sa arunci vina pe unii care au lucrat cu ce au gasit. Ai vorbit cu personalul universitatilor, al scolilor, liceelor, sa vezi cu ce se confrunta? Legea 1 a fost o struto-camila mosita de consilieri straini, care, daca ma intrebi pe mine au vrut sa testeze un model, sau au incercat un experiment, croita pe principiile unui alt tip de societate…….ca Funeriu nu avea incredere in capacitatea specialistilor romani. Nu zic ca este gresita in integralitatea sa, dar intentiile nobile au fost depasite de prevederi anacronice, aplicarea lor ducand la forme fara fond, dorindu-se schimbarea de dragul schimbarii, cu efecte birocratice de ultrareglementare ce greveaza asupra functionalitatii sistemului si asupra personalului didactic….Aici sunt foarte multe de spus, spatiul nu permite….. Ca sa iti fie clar, sa stii ca aceasta lege este imperios sa fie schimbata, altfel ne adancim in dezastru. Nu stiu cum, cine si cand o poate schimba, dar deja a devenit o urgenta. Sa speram ca vor avea loc dezbateri publice ample si sa fie adoptata varianta optima.

  3. Stii ceva Dan A.? Este unul pe CriticSpanac cu care n-o sa fii de acord. El spune ca Legea 1 este bazata pe principiul competitiei, in care sa fie promovati „cei care au capacitatile intelectuale” pentru a face fata cerintelor. Ce e rau in asta? Ma rog, CriticSpanac militeaza pentru acordarea de diplome loazelor, activitate in care s-a specializat Abramburica &Co. A propos de ministreasa perpetua care vrea studenti fara bac, ea a si pregatit un proiect de lege care ne readuce la educatia „linistita” din vremea lui Ilici…

  4. De la venirea la putere a alianței dintre PNL și PSD, sistemul de educație, și așa imperfect, s-a prăbușit.

    Oare?! Nu observ modificări de substanță în procesul educațional, nici în nivelul de pregătire al absolvenților. Sunt aceleași cadre didactice, care fac aceleași lucruri, în aceleași școli.

    Amputată în 2012 pentru a favoriza mediocritatea și aranjamentele birocratice ale elitei USL, Legea Educației Naționale a fost golită de conținut prin măsurile adoptate de miniștrii sprijiniși de USL. Moștenirea lor se vede cu ochiul liber.

    În ce fel a fost amputată Legea Educației? Care sunt acele prevederi de substanță, prin care se modifica semnificativ modul în care se face școală în România, care au fost modificate? Nu numai că nu se văd cu ochiul liber, dar nici nu există. Și nu există pentru că Legea lui Funeriu nu a produs schimbări semnificative în școala românească. Această așa-zisă ”reformă” nu a fost decât o sumă de măsuri formale ori administrative, dintre care unele au fost bine-venite, iar altele au fost aiureli.

    De ce s-a întâmplat lucrul acesta?! Nu este un caz de rea-voință, nici o mare conspirație cu implicații electorale, ci doar un caz de superficialitatea balcanică. Din comisia condusă de Dl. Prof. Miclea, al cărei raport stă la baza legii, au făcut parte universitari reputați, experți în fizică, psihologie, chimie, etc., dar prea puțini experți în educație. Oamenii și-au spus părerea, căci ce altceva erau să facă?!

    În concluzie, Legea lui Funeriu este o manea. Dintr-o manea poți să scoți liniștit o strofă fără să pierzi mare lucru.

    rezultatele dezastruoase ale evaluărilor elevilor din clasele primare la nivelul anului 2014

    … au fost la fel de dezastruoase ca în trecut.

    procentul de promovabilitate la Bacalaureat a fost mărit artificial prin reducerea cerințelor de la examene impuse de ministrul Daniel Funeriu

    Nu cred că Funeriu a dat indicații privind alcătuirea subiectelor. Ar fi fost o gafă enormă. Dar Funeriu a impus mai multă seriozitate și rigoare în organizarea examenului de Bacalaureat. Este marele său merit.

    În România se scot pe bandă rulantă diplome care pun semnul egalității între afaceri precum Spiru Haret și centrele universitare serioase așa cum sunt Universitatea Babeș-Boliay și Universitatea București.

    Această afirmație este falsă. Există o clasificare a universităților.

    Sesizată cu ani în urmă de Sarmalele Reci

    Apelul la clasici este întotdeauna un bun argument.

  5. Rad Band, cu privire la modificarile aduse Legii Educatiei un raspuns foarte bun este in articolul „Modificarea legii educației, prin ordonanță, în beneficiul mediocrității din universitățile de stat” scris de Ovidiu pentru La Coltu’ Strazii. Citez citeva puncte (3) din articol:

    1. Este eliminată posibilitatea ca Statul să taie parțial sau complet finanțarea unei universități care încalcă grav legea. Astfel, este abrogat alineatul (b) al art. 125, prin care ministerul educației putea „reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finanțările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică și management universitar”, pentru universitățile care nu se conformau unor principii fundamentale enumerate de art. 124, precum respectarea legilor, transparența deciziilor, libertatea academică a personalului, asigurarea calității etc. În aceste condiții, singurele sancțiuni rămân revocarea rectorului (inutilă, dacă Senatul este cel care girează încălcarea principiilor respective) și desființarea universității (un proces lung și greoi, dificil de aplicat în practică, dar și o decizie radicală, care nu se ia ușor).

    2. Dispare competiția între universități pentru granturi doctorale din fonduri publice. Prin modificarea art. 160 din LEN, granturile doctorale se vor aloca prin decizie a ministerului educației, în locul competiției organizate de CNCS. Astfel, se reintroduce arbitrariul deciziei politice în alocarea fondurilor publice pentru doctorat.

    3. Este permis accesul la fonduri publice pentru programe de masterat și doctorat tuturor universităților, indiferent de calitatatea cercetării.

    Recunoasterea meritelor lui Daniel Funeriu in impunerea rigorii si seriozitatii la bacalaureat ii descalifica pe urmasii sai USL-si de la conducerea Ministerului, cei care s-au straduit sa creeze conditiile in care sa creasca procentul de promovabilitate prin reducerea dificultatii subiectelor de examen.

    Referitor la clasici, cred ca ministrii Educatiei din Guvernul USL- apoi PSD pot sa figureze intr-o categorie aparte care ar pune accentul pe plagiat vezi cazurile Andronescu si Mang si/sau la categoria greseli de exprimare in limba romana – vezi cazul lui Sorin Campeanu: „Eventuale schimbări la nivelul legii educaţiei, acestea vor putea fi făcute decât prin iniţiative Parlamentare”.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.