Atacate în piaţa Tahrir din Cairo cu ocazia unui miting de Ziua Internaţională a Femeii

0

Revoluţia egipteană le-a debarcat pe femei la prima haltă din drumul spre democraţie.

O demonstraţie îndemnând autorităţile să acorde femeilor un rol sporit în construirea viitorului a fost atacată marţi 8 martie de un grup de bărbaţi, astfel trăgând o palmă usturătoare tuturor femeilor care au ajutat la propulsarea revoltei din Egipt.

„Ne-am luptat cot la cot cu bărbaţii în timpul revoluţiei, iar acum nu suntem reprezentate”, a spus Passat Rabie, o tânără care a venit cu prietenii, după ce bărbaţii au dispersat în mod agresiv protestul femeilor. „Am crezut că Egipt s-a îmbunătăţit, că este pe cale să devină o ţară mai bună. În cazul în care se schimbă într-un mod care va exclude femeile, atunci ce rost are? Unde este democraţia?”

Organizat în grabă pe Facebook pentru a coincide cu Ziua Internaţională a Femeii, protestul a fost denumit marşul unui „milion de femei”. De fapt a atras doar vreo 200 demonstranţi, majoritatea femei, dar şi câţiva bărbaţi. Opoziţia violentă cu care s-au confruntat demonstrantele sugerează că femeile egiptene trebuie să lupte pentru propria lor revoluţie pentru a obţine drepturi egale.

Manifestantele, care s-au adunat în Piaţa Tahrir – epicentrul a revoluţiei – s-au plâns de numeroase lucruri: consiliul militar de guvernământ al ţării până la organizarea de alegeri noi nu a reuşit să desemneze nici măcar o singură femeie în cadrul comitetului însărcinat cu redactarea amendamentelor constituţionale. Unul dintre amendamentele constituţionale propuse implică faptul că funcţia de preşedinţie este limitată la bărbaţi, prin exprimarea că un preşedinte nu poate fi căsătorit cu o femeie care nu este egipteană. Şi singura femeie din noul guvern al prim-ministrului Essam Sharaf provine din fostul guvern Mubarak.

Aproape imediat, femeile au fost copleşite numeric şi asediate verbal de către bărbaţii care s-au adunat în jurul lor. Unii dintre bărbaţi au provenit din tabăra vechilor protestatari din mijlocul pieţii.

Zeci de femei s-au angajat în argumente contradictorii cu bărbaţii, care au susţinut că femeile au deja destule drepturi, că acum nu e timpul de a solicita incluziune socială, sau că islamul nu permite ca o femeie să devină preşedinte. Unii dintre bărbaţi au fost politicoşi, dar mulţi au fost agresivi. La scurt timp după aceea, un grup mare s-a format în faţa protestatarelor, strigând insulte la adresa acestora. Un şeic de la universitatea Al Azhar a fost arborat pe umeri bărbaţilor, scandând lozinci împotriva femeilor.

„Du-te acasă, du-te şi spăla rufe,” au strigat unii dintre bărbaţi. „Tu nu eşti măritată. Du-te şi găseşte-ţi un soţ”, au spus alţii, sau „Ceea ce faceţi voi este împotriva islamului.” Către bărbaţii care demonstrau alături de femei au strigat „Ruşine!”.

Dintr-o dată, bărbaţii au decis că femeile au demonstrat suficient de mult timp acolo. Ţipând s-au îndreptat agresiv către protestatare, îmbrâncind violent prin rândurile de femei. Femeile s-au împrăştiat. Martori oculari au declarat că au văzut trei femei urmărite de mulţime. Un val de oameni le-au urmat şi ofiţeri ai armatei tras focuri în aer pentru a determina retragerea bărbaţilor.

Bărbaţii au preluat platforma ridicată unde femeile şi-au ţinut demonstraţia, în timp ce multe dintre femei tremurau de furie. În timpul învălmăşelii, unul dintre bărbaţi a pipăit-o cu brutalitate pe Fatima Mansour, studentă la colegiu, care s-a îmbrăcat în violet pentru Ziua Internaţională a Femeii şi l-a contrazis elocvent pe un bărbat care susţinea că nu este islamic pentru o femeie să devină preşedinte. Hărţuirea sexuală este o ofensă comună pentru femeile din Cairo, deşi practic a dispărut în primele zile ale revoluţiei. După atac Fatima a fost descurajată, dar hotărâtă să continue lupta.

SURSA   Christian Science Monitor

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentProgram de înarmare al Rusiei
Articolul următorAtac islamist în Nigeria: două sate de creştini luate cu asalt; 6 morţi
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here