Strada Popa Tatu și Prefericitul Vasile Lăiu

Print Friendly, PDF & Email

Popa Take, Popa Rusu, Popa Tatu, Popa Savu și… Popa Laiu. Sau, mai bine spus, pentru că nu a devenit încă stradă, Vasile Lăiu – protopopul de Barlad. De acum vestit, protopopul bârlădean – zis și “eroul revoluției din Pungești” – a anunțat că preferă să moară în fruntea enoriașilor, la televizor, cu fruntea sus decât să mai trăiască ”cu capul în noroiul Chevronului”. Și, după el, un sfert din sat a ajuns la aceeași concluzie: că este mai înălțător, mai de “prime-time” să sfârșești așa… ca popa, mai ales când nu-ți ia nimeni zilele, decât să-ți plescăi pingelele, anonim ca până acum, prin noroiul netelevizat al Pungeștiului.

Asemeni iluștrilor săi înaintași din urmă cu un veac și jumătate, rămași în memoria noastră vizuală drept niște tăblițe emailate bătute-n cuie în cap de stradă, Popa Lăiu e o figură respectată, ascultată și urmată în comunitate – un adevărat păstor pentru turma lui. Cu o mică dar foarte importantă diferență, datorată, normal, trecerii timpului; sfinția sa, ecologist de seamă, este o figură marcantă a societății civile locale și nu doar un simplu agent electoral (urmat la vot, într-adevăr, de o întreagă mahala) pentru “albi” sau “roșii”, precum cucernicii săi precursori din vremea lui Constantin Bacalbașa.

Iar dacă, la vremea lor, Popa Take sau Popa Savu trebuiau să țină o mână pe stacana cu vin iar alta pe bâtă pentru a le fi mai persuasive “predicile” ținute în fața simpatizanților, la cârciumă, și a oponenților politici, în fața secției de vot, cuviosul protop, om cu dragoste pentru aproapele lui, le ține pe amândouă pe Biblie. Așa se postează, baricadă vie în fața jandarmilor – slujbași ai guvernului aflat în solda corporațiilor americane care au venit să jefuiască de bogății cea mai săracă și înapoiată unitate teritorială din Uniunea Europeană. Americani ce află și ei, de abia acum, că la Pungești și Bârlad au mai rămas români hotărâți să-și apere “sărăcia, nevoile și neamul”, cum atât de tulburător declară piosul revoluționar.

Da, eco-cuviosul din Pungești – cel ce se jură pe Sfânta Cruce că nu face jocul “ecologiștilor” de la Gazprom – este dovada vie că atunci când cineva propovăduiește apocalipsa, n-are nevoie pentru a convinge nici de rachiu nici de bâtă.

Aici Popa Lăiu e mai tare decat Popa Take! Când vorbesti despre “înrobirea țării, decimarea populației prin procedee subtile, armata invadatoare a corporațiilor străine, cutremure de pământ și lobbyști mână-n mână cu trădătorii de neam și țară”, atunci credincioșii mai tineri nu mai au nevoie de kilele de ulei, făină și zahăr, și-și întorc privirile dezinteresate, cu înspăimântată speranță, făcându-și cruci largi spre răsărit, locul de baștină al salvatoarei și pravoslavnice credințe, iar bătrânii încep să fredoneze recuperator versurile unui imn uitat: “Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator”.

Făcând o comparație, putem spune că, fără îndoială, Popa Savu, Popa Rusu sau Popa Take erau niște joviali și medievali “calugari Tuck” pe lângă severul și autoritarul ecologist în sutană, “Econarola” Lăiu.

Popa Lăiu la Alianța Verzilor din Parlamentul European, În imagine, cel din față cu ochelari, e Josh Fox, realizatorul filmului finanțat și promovat de Gazprom, "Gasland"

Popa Lăiu la Alianța Verzilor din Parlamentul European (în spate, centru-dreapta). Prezent și Josh Fox, cel din față cu ochelari, realizatorul filmului finanțat și promovat de Gazprom, „Gasland” sursa

Dacă aveau, în vestul Europei, un dușman de neînduplecat în persoana Teresei Forcades, sora benedictină de la mănăstirea Sant Benet de Montsserat și fruntașă a stângii radicale europene, iată că, mai nou, corporațiile – trimisele capitalismului internațional pe pământ – au un adversar redutabil și în estul ei, la Pungești, în persoana Parintelui Lăiu. Lațul se strânge!
http://www.bbc.co.uk/news/magazine-24079227

Acum, gândindu-mă la viitorul Parintelui Lăiu, eu nu sunt pesimist deloc; spun asta deoarece îmi amintesc de preotul Ioan Marina, care, riscând mult, i-a ascuns în casa sa, în timpul evadării din lagăr, pe eroii clasei muncitoare, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer. N-am auzit de strada Justinian Marina (sau poate o fi și nu știu eu) dar al treilea patriarh al Biserici Ortodoxe tot a ajuns!

O activa Popa Lăiu azi în semi-ilegalitate, riscându-și viața pentru a combate frakingul și a păstra puritatea apei și veșnicia gazului rusesc, dar vremurile se schimbă și nu sună deloc rău… Preafericitul Vasile Lăiu! Deși, dacă ar fi după alții, nici în nomenclatorul stradal nu i-ar sta rău: Popa Lăiu, Popa Take, Popa Savu, Popa Tatu…

The following two tabs change content below.

12 gânduri despre “Strada Popa Tatu și Prefericitul Vasile Lăiu

  1. Bogdan, ca nebucureștean a trebuit să verific străzile ca să mă conving de existența uneia din ele, de care mărturisesc că n-auzisem. Căci după lectura articolului m-am gîndit în mod reflex la o verigă intermediară între Preafericitul Justinian aka Marina ( intrat în istorie cu sprijinul ieroilor clasei poreclită muncitoare) și energicul viitor fericit de Pungești. Mai exact, mi-am amintit de vajnicul senator FSN – FDSN Neculai-Simeon Tatu, ajuns acolo întrucît iliescul veșnic rînjitor dorea ca în front să fie reprezentate absolut toate păturile și păturicile imaginabile. Nu cred că de la acela se trage numele străzii cu pricina, dar tre’să recunoaștem că pentru purtătorul de satană sutană V. Lăiu ispita-i mare – să ajungi vedetă la televizor, senator, stradă, poate chiar fericit!

  2. daca ati fi mai calmi, ati avea mai mult de castigat. Stiti sa culegeti informatiile de pe net, cunoasteti „ce si cum” in legatura cu „oamenii lor de legatura”, clar aveti un exercitiu al deconspirarii anumitor personaje din spectrul opiniei publice romanesti … insa ati devenit, oarecum ca si echipa de politie de la mine din cartier care m-a suspectat (eu venind de la o sueta din centrul orasului) ca as avea nu-stiu-ce de impartit cu niste masini dintr-o parcare din cartier, cam intoleranti – un fel de „noi stim mai bine, voi nu stiti, sunteti prosti sau mai rau – sunteti rau intentionati ” – inca o data va scriu, voi trebuie sa atrageti, nu sa respingeti prin modalitatea voastra de exprimare. Nu e nevoie sa imi postati mesajul pe site, ideea e sa discutati intre voi. Sint de acord cu voi in anumite probleme, sunt in dezacord cu voi in alte probleme, e ceea ce am acumulat pana acum din ceea ce am citit, ce am facut, ce educatie am primit si ce educatie se pare ca am transmis. Daca nu este de acord cineva cu mine, nu inseamna ca e obraznic si e prost facut gramada ( chiar analfabet cum am mai vazut scris pe site-ul vostru – bunica-mea a avut doar doua clase, a invatat insa sa scrie odata cu frate-miu prin anii 70 pentru ca toti copii ei erau plecati pe la Bucuresti si avea nevoie sa tina legatura cu ei. A crescut sapte copii, analfabeta fiind, si a avut un respect deosebit pentru cei care au facut o scoala superioara. Este oare nevoie sa va spun ca ai mei bunici au fost regalisti si au votat intotdeauna cu PNL-ul sau PNT ul „atunci” ? ). Inca odata, stiu ca e greu sa acceptati toate prostiile spuse de unul si de altul, dar se vede ca nu aveti rabdarea aia pedagogica ca sa puteti sa va impuneti punctul vostru de vedere. Continuati in modul asta, o sa ramaneti la cei 650-750 de cititori de articol, asta inseamna o raspandire de cel mult 3000 de oameni. Daca voi credeti ca informatiile si explicatiile voastre sunt corecte, aveti mai multa rabdare, mai mult respect pentru ceilalti. Noi avem nevoie ca voi, ce din liniedreapta, sa aveti zeci de mii de cititori, pentru ca doar asa puteti insemna ceva pentru opinia publica romaneasca. Spor la treaba!

  3. @ Sorin

    Cred ca ai nimerit gresit aici, la „slujba” sau pe strada EcoPatriarhului Laiu. Nu vad ce legatura are comentariul tau, cu „predica” mea despre el. Incercand sa fiu calm, marturisesc ca la spovedanie ca n-am nimic cu analfabetii indiferent de sex si varsta, ba chiar, daca ar fi sa nu marturisesc stramb, am un cui de multe ori contra celor cu „scoala superioara”. Daca un om are bun simt n-are nevoie de diplome, iar daca n-are bun simt poate sa aiba si doua Nobele sau Mobile – tot degeaba. Oricum, desi nu cred ca trebuia, ti-am raspuns dupa puteri manat de o dorinta aparuta brusc, ca un virus pervers, de a ma avea bine cu cat mai multe sute de mii de cititori.

  4. @Sorin
    O sa fii surprins cat de multi oameni aveau nevoie de acest site, in mareea de ticalosie rosie ce nu se mai termina. Chiar n-ai observat cat de mult s-a redus spatiul ideilor sanatoase, bazate pe valorile umane, democratice, crestine? Si nu cred ca cineva bine intentionat, chiar daca are viziuni diferite de ale majoritatii celor de aici, este respins a priori. Dar in momentul in care isi da arama rosie pe fata, parca nu prea mai ai ce discuta cu el. Nici nu ai cum sa ii schimbi catusi de putin convingerile, ar fi o cauza pierduta.

  5. Si Gala Galaction a fost un socialist notoriu, poate ar trebui aruncat si el la gunoi pentru ca nu i sa parut ca o tara, vorbesc de Romania interbelica, cu 80% analfabeti, cu cea mai mare mortalitate infantila din Europa, plina de bordeluri s.a.m.d., este tocmai raiul pe pamant. Si ce sa vezi, dupa 23 de ani de capitalism sub obladuirea marelui licurici Romania incepe sa se intoarca la interbelic, cea mai mare rata de analfabetism din Europa, campioni la mortalitate infantila, tbc etc, ca sa nu mai vorbim de bordeluri.

  6. @5 alex costea

    Da, bordeluri! In Romania interbelica erau bordeluri peste tot, si pe unde nu erau, era analfabeti, si pe unde n-avea oamenii nici una nici alta se murea de foame…pe capete. Dezastru frate, hecatomba umana , ce sa mai o dam dupa colt. Si cine scapa peste granita, direct in URSS se ducea…in raiul pe pamant, la tata Stalin. Unde nu erau bordeluri, ca facuse lagare peste tot sa-ncapa toata lumea, si toti erau egali acolo, ca nu mancau unii icre negre si altii ceapa cu paine, ci mancau toti radacini sau, iarna, carne de om, ca se „baga” peste tot la „cantinele” de dincolo de Cercul Polar. Numai muncitorii din Leningrad si Moscova mancau, ca asa a zis chiar Stalin la congres, 150 de gr. de paine pe zi, dar asta n-a durat decat 3 ani, dupa aia a fost iara bine c-au mancat numa cartofi o perioada. Si la noi a fost bine pana acu’ 23 de ani, cat am trait sub obladuirea marelui Conducator, ca avea tot romannu’ ratia lunara asigurata: 1pachet de unt, 2kile de ulei, 1 de zahar, 4 gheare si 2 capete de „fratii petreus”, creveti vietnamezi cat cuprinde si paine cu buletinu’, nu caacuma de sta Alex Costea si se uita ca vitelu’ la poarta noua pe fereastra Carfurului si Kauflandului si moare de foame de prost ce e.

  7. S-avem pardon, nu erau 2 kile de ulei, ci unul singur, la doua sticle de juma’, care se confundau cu alea de bere. Ce zic eu bere, era un fel de pisat sau, cu noroc, bors. Dar era bine.

  8. Era bine, normal! Ca se plimba Tovarasu’ prin curtea palatului de la Scrovistea, impreuna cu asinii si Emil Bobu, ca Caligula, imparatul Romei. Ca avea Tovarasu” nu numa prestanta dar si cultura, ca terminase liceul la scoala de fete Zoia Kosmodemianskaya, d-aia auzise ca imparatii romani se plimbau prin gradini tinand de capastru niste asini – era semn de maretie. Asa facea si el. Pe Bobu il tinea doar de mana, ca nu-i pusese capastru; numa la asini si poporului roman. Da uite, ca lui Alex Costea i-a placut cu zabala in gura.

  9. Din vizuina cu spam, Peter Manu, academician de renume si admirator de Ponta, rezident in SUA, citeste ILD, dupa estimarea mea, aproape in fiecare zi, inclusiv comentariile. Din an in an, odata la cateva zile, mai lasa cate o pilda de la care sa ne adapam constiintele betege

  10. La Bucuresti parca era numai zahar si ulei pe buletin. Restul era la liber. Adica ne eliberaseram de unt si alte prostii.

  11. Adevarat Mihaela, ne eliberasem. Numai in Obor, cand se aducea varza, se omora lumea, se umplea tot cartierul, asa de multa era, desi eu, ca si alex, nu prindeam niciodata. Dar nu ma suparam, chiar daca n-aveam cu ce face sarmale de Craciun, ma duceam acasa linistit, pentru ca stiam ca nu trebuia decat sa astept serialul Dallas pt ca Partidul sa-mi dea si mie apa calda, locuitor la et. VIII. Da, adevarat, era bine.

  12. Denigratorilor! Întâmplarea face că nu am prins niciodată raţia de tacâmuri de la Ceaşcă. Cu o excepţie, pe 21 decembrie 89, când, trecând prin faţa alimentarei, am văzut o coadă minusculă. Şi, ce credeţi că „se dădea”? Nu au avut pui şi au dat iepure. Şoşoi, de i-a adus ghinion lui Ceaşcă, chiar zilele alea.
    L-am cunoscut şi pe Popa Tatu. Era haios, patrula cu o puşcă prin jurul mânăstirii, unde pusese pepeni, ca să-i păzească de hămesiţii din jur. Nu vorbea tocmai ca un Zosima, dar avea o voce bună la cântări.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.