Marianne Mikko, membru al Parlamentului European este performera verii în privinţa celebrităţii negative. Fiind responsabilă din partea comisiei pentru cultură şi educaţie cu redactarea proiectului de raport privind concentrarea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă în Uniunea Europeană, socialista Marianne Mikko a confirmat că politicienii de stânga încearcă să promoveze ideea că libertatea de gândire şi pluralismul ar fi în pericol datorită fenomenelor legate de globalizare.
A curs destulă cerneală în ziare şi s-au scris multe pagini pe net referitor la propunerile de înregistrare a blogurilor, dar documentul propus de Marianne Mikko este mai vast şi ar putea avea implicaţii legislative în toate ţările, binenteles numai dacă va fi acceptat de Comisia Europeană. Stânga socialistă s-a modernizat, nu mai face referiri explicite la sursele sale ideologice, îşi prezintă propunerile ca fiind corecţii de parcurs ale unor evenimente dăunătoare culturii şi educaţiei. Dacă stânga socialistă susţine că dreptul la informare şi acela al libertăţii de exprimare sunt puse în pericol, fiind vorba despre drepturi fundamentale al omului, iată că, tot stânga prin Marianne Mikko propune şi remedii. Pentru că media europeană s-a structurat într-un anumit fel, atunci neo-apostolul destructurării a tot ce mişcă sau nu pe lume – Jacques Derrida – a introdus soluţia antinomiei. Fondul problemei ar consta în pierderea de viteză a ideii socialiste ce a rezultat în urma unei abile concentrări a mediei europene în câteva structuri capitaliste, considerate automat că opresoare şi limitatoare a libertăţii de exprimare. De aici şi până la inventarea ombudspearson media – conform limbajului de lemn corect politic, care să impună pluralitatea, deci şi ideile anti-capitaliste – nu a fost decât un pas.
… Continuare
emil
Am recitit azi cîteva eseuri ale lui Constantin Noica din perioada interbelică şi dintr-un capriciu am început cu ultimul. Eseul cu pricina are venerabila vîrstă de 65 de ani iar fenomenul descris s-a amplificat între timp, ba mai mult, diagnosticul filozofic şi tratamentul preventiv prescris de Noica pentru inflaţia şi dependenţa de informaţie şi-au păstrat prospeţimea şi valabilitatea. Bine, ştiam aceste lucruri, nu eram la prima lectură. De data asta însă, tonul conversaţional, simplu şi direct al acestor bucăţi scurte de gîndire vie aplicată unor aspecte culturale sau de viaţă curentă familiare omului obişnuit, de pregătire medie, m-a intrigat mai mult ca alte dăţi. Am uitat să menţionez, cartea cuprinde textele unor conferinţe radiofonice pe care Noica le-a citit între 1936-1943 în cadrul emisiunii „Universitatea Radio”. Senzaţia unei prezenţe imediate a autorului şi de comunicare individuală, specifică emisiunilor radiofonice, răzbate clar din aceste lucrări şi dintr-o dată mi s-a părut firesc să-mi imaginez că dacă Noica ar fi trăit azi şi ar fi avut un blog, probabil că astfel ar fi arătat postarile lui.