Frumuseţea şi profanarea

Dacă aţi fi întrebat o persoană educată, oricând între 1750 şi 1930, care este scopul poeziei, artei sau al muzicii, răspunsul ar fi fost „frumuseţea”. La un moment dat, ca o consecinţă a modernismului, frumuseţea a încetat să mai primească acele omagii.

Fuga de frumuseţe

Caracteristici care mai înainte trădau eşecul estetic sunt citate acum ca indicii ale succesului, în timp ce urmărirea frumuseţii este adesea considerată o retragere de la menirea adevărată a creaţiei artistice, aceea de a provoca ortodoxia şi de a elibera de constrângerile convenţionale.