Afirmația că dreapta se identifică prin apologia civilizației occidentale a devenit un loc comun. Doar că sunt cel puțin două moduri în care cuvântul „civilizație” poate fi folosit. Conservatorii și liberalii în tradiție clasică înțeleg prin „civilizație” două lucruri diferite. Nici contradictorii, nici contrare. Sunt numai criterii care ocupă alte poziții în sistemul de elemente care alcătuiește civilizația. Și, cel mai important, criterii care dau naștere unor ethos-uri diferite.

Pentru un conservator, să zicem pentru Roger Scruton, civilizația se identifică cu cultura înaltă. Civilizația occidentală înseamnă, pentru el, în primul rând, Eschil, Dante, Shakespeare, Bach, Bernini, să nu îl uităm pe Milton – foarte important – ș.a. Creatori care au atins culmile umane, care într-un fel sau altul au dat măsura umanului, care au forat adâncimile naturii și psihologiei umane, creatori care tratează temele cele mai importante, veșnice. Problema cu o definiție a civilizației de felul acesta este că nu poți infera niciun criteriu constitent pentru a justifica un anumit de tip de ordine politică, altul decât acela că orice ordine politică este justificată atât timp cât conservă cultura înaltă și creează cadrul în care cultura înaltă se poate dezvolta. Însă cultura înaltă se poate naște în orice tip de ordine politică. Chiar Noica, cel mai articulat susținător al culturii înalte în România, argumenta într-un loc că condițiile materiale și politice dificile sunt factori care favorizează cultura înaltă.

Pentru un liberal în tradiție clasică, să zicem pentru Hayek, civilizația înseamnă altceva decât cultura înaltă. Înseamnă, în primul rând, o infrastructură instituțională care asigură libertatea oamenilor și un cadru juridic compus din norme justificabile rațional, în care fiecare persoană este tratată egal. Civilizația, continuă argumentul, este produsul interacțiunilor libere, a coordonării voluntare dintre oameni și a schimbului de informație care are loc pe piață. Consecințele acestor interacțiuni voluntare dintre persoane sunt imprevizibile, ele dau naștere unor instituții naturale precum banii, piețele sau limbajul. Civilizația este, pentru un liberal în tradiție clasică, totalitatea instituțiilor care apar spontan și se întrețin voluntar prin relațiile libere dintre oameni.

Distincția dintre modul în care cuvântul „civilizație” este folosit de conservatori și de liberalii în tradiție clasică este importantă, din punctul meu de vedere, pentru că implicațiile sunt foarte mari și, mai mult, pentru că pune în lumină motivațiile diferite ale apologiei civilizației occidentale.

Robert Gabriel

SURSA   FACEBOOK