Unirea, tot mai aproape

Pe 27 martie 2016, cu ocazia celei de-a 98-a aniversări a Unirii Basarabiei cu România, act care dă startul desăvârșirii teritoriale a țării noastre în 1918, centrul Chișinăului a fost inundat de zeci de mii de oameni care au manifestat pentru unificarea Republicii Moldova cu România.

A fost cea mai numeroasă manifestație declarat și asumat unionistă din Chișinău care a avut loc vreodată. A fost un succes de imagine al tuturor celor care își doresc unificarea Republicii Moldova cu România.

În Republica Moldova există susținători ai ideii unirii cu România, și există cei care i se opun. În linii generale, susținătorii ideii sunt în cea mai mare parte etnici români, iar oponenții ei cei mai vocali sunt în cea mai mare parte etnici slavi sau găgăuzi. Însă lucrurile sunt în schimbare, iar în ultimul timp am putut observa în mediul on-line și nu doar acolo, mulți susținători ai unirii care provin din rândurile alogenilor.

Un raport clar al ponderii susținătorilor/opozanților ideii unirii cu România în societatea Republicii Moldova este greu de oferit, însă sondajele oficiale arată un număr de peste 20% din populația republicii a ajuns să-și dorească și să revendice în mod deschis această cale de evoluție pentru teritoriul dintre Prut și Nistru. Având în vedere discursul public care oferea părtașilor declarați ai unirii nu mai mult de 10 la sută în toți anii de după 1991, se poate ajunge la concluzia că s-au făcut progrese în promovarea oportunității unirii, asta și pe fondul evoluțiilor negative ale guvernării din Republica Moldova. În realitate, numărul celor care își doresc unirea sau nu ar fi împotriva ei este mai mare – doar că mulți dintre susținătorii actuali și potențiali ai ideii nu văd cum se poate aceasta realiza într-un mod benefic și într-un orizont de timp previzibil, motiv pentru care aleg să ignore această temă.

Această observație ne împinge către o altă concluzie: activizarea societății civile din România (nu neapărat a statului deci, și dincolo de omniscienții și prețioșii experți…) în sensul promovării unirii ar încuraja spiritele la Chișinău și în întreaga Basarabie. Trebuie înțeles așadar că, deseori, demoralizarea și abandonul ideii unioniste în R. Moldova au loc pe fondul percepției că în România nu există o societate care să răspundă în ecou solicitărilor și energiilor unioniste care vin din stînga Prutului.

http://infoprut.ro/43509-congresul-diasporei-unioniste-editia-a-ii-a-live.htmlhttp://sfatultarii.md/

Mai mult decît societatea românească, oponenții unirii din R. Moldova cunosc deja că numărul unioniștilor este în creștere și că aducerea dezbaterilor despre unire în zona concretă, a planurilor de integrare instituțională, administrativă, economică, va putea genera o majoritate robustă în favoarea unificării cu România în următorii câțiva ani. De aceea, ei și-au pregătit și reacții pe măsură, venite să contracareze ceea ce ei văd ca o amenințare la adresa ”statalității Republicii Moldova”.

Igor Dodon, de exemplu, bate monedă electorală în afara campaniilor electorale formale, pe invocarea obsesivă a ”pericolului unionist” în speranța disperată de a-și atrage simpatiile și, evident, voturile, tuturor alogenilor, în cea mai mare parte vorbitori de rusă. Dodon vrea să-i ia fața lui Renato Usatîi, interlopul președinte al ”Partidului Nostru” și primar al orașului Bălți absent sistematic de la locul său de muncă. Partidul lui Usatîi e cotat acum cu cele mai bune intenții de vot, socialiștii venind pe locul 2. Și Usatîi e anti-unionist, însă a preferat o retorică mai împăciuitoare, oarecum, în comparație cu Dodon. Ceea ce nu l-a oprit să spnă că va pune mâna pe kalașnikov dacă ”vin românii”.

De fapt, amenințarea cu războiul civil (pe care probabil îl vor începe tot ei, deoarece unioniștii nu vor recurge niciodată la acte de violență fizică pentru a-și promova ideea) răsună tot mai des și mai des în ultimul timp, și de la diferite persoane. Există toate șansele ca asemenea amenințări să răsune azi, 2 aprilie, din gura guvernatoarei Unității Teritoriale Autonome Găgăuze și o membră a Partidului Socialiștilor lui Dodon, Irina Vlah. Mai ales după ce colegii ei de partid au făcut gesturi demonstrative antiromânești în Parlament, socialistul Vlad Batrâncea rupând harta României Mari. La Comrat va avea loc un miting ”de protecție” a Republicii Moldova de ”amenințarea românească”.

irina vlah

„La 2 aprilie pornim într-un marș al susținătorilor statalității moldoveneși la Comrat. Să Spunem DA – independenței Moldovei și unei Găgăuzii puternice; NU – planurilor unioniștilor și a forțelor antistatale”.

Retorica bolșevică a dușmanului extern, cuplat la vermina trădătoare internă, revine în forță. Pentru eșecul (predictibil) al unui stat artificial, creat în urma unui pact între doi criminali – Stalin și Hitler, sunt făcute responsabile „forțele antistatale”și complicii lor interni, „unioniștii”.

O motivație în plus pentru această contra-manifestație a fost dată și de deputații de stânga din Parlament, în frunte cu PSRM, PCRM (ca inițiator) și PDM, care au adoptat împreună o „declarație de afirmare a suveranității și a neutralității permanente a Republicii Moldova”.

http://stiri.tvr.ro/parlamentul-de-la-chisinau-a-adoptat-declara-ia-pentru-neutralitatea-permanenta-a-republicii-moldova_72591.html

Aceasta prevede adoptarea de legi pentru urmărirea penală a celor care-și doresc unirea. În schimb, declarația omite cu eleganță să vorbească despre trupele Federației Ruse existente în stânga Nistrului și care ocupă, atât de jure cât și de facto, Republica Moldova, ceea ce înseamnă că o neutralitate permanentă în aceste condiții este imposibilă.

E de menționat că această „declarație”, asumată de cele mai vehemente partide „stataliste” din Moldova: PCRM, PSRM și PD, vine la cîteva zile după marșul unionist, dar și după vizita discretă a vice-ministrului de externe rus, Grigori Karasin. Unii observatori au dedus din această vizită faptul că Rusia, în contextul crizei pe care o traversează, pare să nu mai fie în stare să întrețină regimul transnistrean, încercînd astfel să resusciteze ideea mai veche a federalizării R. Moldova, ce presupune „legalizarea” regimului de la Tiraspol prin transformarea acestuia într-un subiect federativ. În condițiile în care deja este nevoie de foarte multă coalizare a forțelor pro-europene pe malul drept al Nistrului pentru degajarea unei majorități pro-vest, (re)integrarea Transnistriei în cadrul Moldovei, ce va presupune participarea populației, profund filoruse, din stînga Nistrului în cadrul proceselor electorale ale Moldovei (reîntregite), va avea ca efect creșterea cu cel puțin 10% a opțiunii pro-est și în consecință diluarea per ansamblu a opțiunii pro-vest.

S-a speculat astfel că vizita vice-ministrului rus a avut ca obiect discutarea posibilității participării la alegerile prezidențiale din toamna 2016 din Moldova a cetățenilor din stînga Nistrului, pentru prima dată după războiul din 1992 și separarea Transnistriei.

http://www.dw.com/ro/se-merge-spre-federalizare/a-19151496

Totuși, creșterea curentului unionist, faptul că discuțiile în jurul opțiunilor unioniști/stataliști sunt reflectate de televiziunile cele mai urmărite, dar și în Parlament, înseamnă că devine tot mai greu ca subiectul să fie evitat, cu toate riscurile de denigrare asupra mișcării și atacurilor pro-rușilor la adresa ei. În curând, toate lumea de aici, indiferent de vârstă, etnie sau religie, va trebui să facă o alegere: România sau back in URSS.

 

Un articol de:

Marcela Țușcă     Dan Nicu  

Marcela Țușcă    Dan Nicu         

The following two tabs change content below.
Scrisori din Basarabia

Scrisori din Basarabia

Scrisori din Basarabia

Latest posts by Scrisori din Basarabia (see all)

4 gânduri despre “Unirea, tot mai aproape

  1. Intrebare de la o persoana de departe:
    Cum se va realiza unirea in conditiile in care parte din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de armata rusa?
    Ce se va intampla cu teritoriul ocupat?
    Ce are de spus UE?
    Care va fi statutul autonomiei Gagauze, in conditiile in care Romania este un stat unitar?
    Oare continuarea autonomiei nu ar provoca probleme/precedente in Romania, unde exista minoritati nationale existente pe teritoriu contiguu care discuta autonomia?

    Oare folosirea cuvantului „alogen” este potrivita pntru gagauzi si bulgari?
    Gagauzii si bulgarii au migrat pe teritoriul Moldovei acum sute de ani si este patria lor.

    Gagauzii in particular , crestini-ortodoxi ca si romanii, nu au patrie-mama. Turcia musulmana si islamizata nu reprezinta nimic pentru ei.

    V-as aminti ca apelativul de „alogen” a fost folosit in Romania antebelica si in timpul razboiului al doilea mondial in context rasist-antisemit.

    Evreii au fost persecutati inainte de razboi si exterminati in timpul razboiului, mai ales pe teritoriul Bucovinei si Moldovei sub titlul de „alogeni”.

    Asta in conditiile in care evreii nu cereau si nu pretindeau nici un fel de autonomie de nici un fel si nici un fel de drepturi nationale, ci numai drepturi cetatenesti umane si normale. In loc de asta li s-a negat dreptul la viata.

    As sugera ca folosirea cuvantului „alogen” nu este de bun augur in contextul Unirii, cand se doreste insuflarea de incredere intr-un tratament fair si egalitar, etnicilor ne-romani.

    Cred ca e mai indicat sa se foloseasca termenul de minoritati nationale-etnice.
    Multumesc pentru consideratie.

  2. daca moldova va fi federalizata si integrata in uniunea eurasiatica… peste 15 ani, rusia va fi si mai saraca, in dezintegrare. moldova va vrea atunci unirea cu o romanie mult mai bogata decat acum.

  3. @1 Stefan
    Schiță de răspuns:
    http://inliniedreapta.net/moni.....r-moldova/

    Da, nu zice nimeni că nu sunt probleme de rezolvat, și nu pretind că dau eu acum răspunsul complet pe acest fir de comentarii.

    UE să facă bine să-și amintească de unirea Germaniei. Dacă Germania a avut voie, România de ce nu are?
    Să nu uităm că despărțirea Basarabiei de România se datorează înțelegerii dintre Germania și URSS, adică e o consecință a crimelor celui de-al III-lea Reich în frăție deplină cu Uniunea Sovietică.
    Dacă făptașii au fost iertați și lăsați să se unească (Margaret Thatcher a fost contra; și uite că avea ea ceva dreptate, acum Germania iar diktează în Europa, în înțelegere cu Rusia) atunci părțile vătămate de ce trebuie să suporte în continuare consecințele acelor crime istorice?

    Găgăuzii de acum nu știu cât mai sunt ei chiar găgăuzi, de tradiție creștin-ortodoxă și de etnie turcă. Nu de asta e vorba. Uitați-vă la ei, cum se comportă dpdv politic – vreau să zic, șefii lor. Zelul lor indică spre Rusia. Chiar credeți că e vorba de identitatea lor găgăuză? De asta le arde acelor șefi?
    Și, cine le-o amenință? Românii? UE? Occidentul multikulti?
    Dar i-ați auzit vreodată pe liderii găgăuzilor îngrijorându-se de imperialismul rusesc din R. Moldova? Sau vorbind de suferințele găgăuzilor din vremea sovieticilor?
    Eu cred că problema găgăuzilor se rezolvă dacă scapă de kaghebiștii infractori care îi conduc. Când vom face Unirea, serviciile noastre ar face o faptă bună să-i studieze puțin pe acei indivizi și să le scape dosarele la presă, pe surse (sau la Parchetul românesc, dacă se va dovedi că e cazul, nu m-aș mira deloc, lumea kaghebistă e profund întrepătrunsă cu lumea interlopă). Fără acei lideri, poate nu va mai fi așa de mare zor cu autonomia găgăuzilor.

    Mi se pare cu totul exagerat saltul de la folosirea termenului „alogen”, de către Marcela și Dan în acest articol, la antisemitism și masacrele împotriva evreilor din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial – comise în contextul alianței lui Antonescu cu Germania. Asta nu-i scuză pe românii care le-au comis. Dar fără antisemitismul și rasismul german, nu s-ar fi comis acele crime. De aceea, victimele au fost evreii și nu găgăuzii. Nemții aveau ce aveau cu evreii pentru că erau evrei, nu pentru că erau considerați „alogeni”.

    Cf. DEX, cuvântul „alogen” nu are conotație negativă. Constată un fapt, și anume că o anumită populație se deosebește de mediul respectiv prin origine, adică e venită din altă parte.

    Nici nu reiese că diferența asta etnică și culturală ar deranja pe cineva în România. Aici avem și turci musulmani, și nu există probleme cu ei. De ce ar exista probleme cu turcii creștin-ortodocși?

    Nu reiese nici că populația „alogenă” nu e la ea acasă în acel loc.
    Nu reiese că trebuie trimisă în Turcia.
    (Poate că liderii actuali ai găgăuzilor, da, ar merita să fie exportați. Dar mai degrabă în Rusia, că Rusia pare să fie de fapt patria lor. Altfel spus, dacă ar fi să-i exportăm pe acei lideri, i-am exporta nu fiindcă sunt găgăuzi și nu sunt daco-romani, ci fiindcă sunt agenții Rusiei. Adică agenții unei puteri străine, ostile României și Civilizației din care facem parte, și care poartă cu aceasta un război hibrid – rece, adică indirect, în această fază.)

    În plus, tărăboiul pe care îl fac cu autonomia liderii găgăuzi actuali nu e în interesul real al etnicilor găgăuzi. Dimpotrivă.
    Etnicii găgăuzi ar avea numai de câștigat dacă liderii lor ar fi mai mult pro-găgăuzi decât pro-ruși. Le-ar fi mult mai bine în România decât în sfera de influență rusească, așa cum sunt acum – săraci, aflați cu totul la mâna unor mafioți kaghebiști.
    Probabil de aceea, așa cum autorii articolului observă, și printre găgăuzi sunt unii care încep să încline în favoarea Unirii cu România.

  4. @Stefan, iar in Belgia se foloseste cuvantul allochtoon, care inseamna acelasi lucru si este folosit in mod curent fara sa aiba conotatii negative. Nu inteleg ce rost are comentariul tau, ai urmarit ce cred autorii despre Israel, de exemplu? As pune pariu ca nu.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.