Wafa al-Bass, numele speranţei

    6

    Wafa al-Bass avea 21 de ani în 2005. In acel an, tânăra palestiniană din fâşia Gaza, a suferit un accident nefericit, în urma căruia s-a ales cu arsuri grave pe o mare parte a corpului. Salvarea ei putea veni numai din Israel, Sheitan pentru conaţionalii ei şi duşmanul lor de moarte. Israelul avea spitale unde medicii de specialitate puteau să-i acorde îngrijirile necesare. Autorităţile israeliene au ţinut cont de gravitatea cazului şi i-au acordat tinerei palestiniene permisiunea de a intra în Israel. Wafa al-Bass a fost internată în anul 2005 în spitalul Soroka din Beersheba unde, timp de şase luni, a fost îngrijită cu abnegaţie de medicii israelieni, care i-au salvat viaţa. Costurile complicatelor intervenţii şi ale tratamentelor de specialitate au fost suportate de statul evreu, de contribuabilii israelieni, de duşmanii de moarte ai palestinienilor, aşa cum învăţase, încă de mică, Wafa. După vindecare, Wafa al-Bass a continuat să vină la spitalul din Soroka, acolo unde personalul medical începuse s-o iubească, pentru controale periodice. Familia ei şi-a manifestat recunostiinţa trimiţând pe adresa spitalului o scrisoare plină de mulţumiri călduroase. Brusc vizitele tinerei la spital au încetat. Logodnicul ei, care o tratase cu răceală după accident, a părăsit-o. După un timp Wafa a cerut permisiunea de a se prezenta din nou la spital. În ziua respectivă, la punctul de trecere al frontierei de la Erez, soldaţii israelieni care primiseră informaţii despre posibila infiltrare a unui kamikadze, au oprit-o şi i-au cerut să-şi dea jos lunga tunică neagră ce o acoperea. Sub veşminte, Wafa avea ascunsă o centură cu zece kilograme de explozibil, centura pe care copiii palestinieni sunt învăţaţi s-o poarte încă de mici. Realizând că a fost descoperită, Wafa a apăsat pe detonator. Gestul acesta ar fi trebuit să-l facă în incinta spitalului Soroka, în secţia de primiri ambulatorii unde, în fiecare dimineaţă se strângeau peste o sută de pacienţi, acolo în spitalul în care, cu cinism, destinul hotărâse ca viaţa lui Wafa Sultan să fie salvată. Acum, urlând de groază şi disperare, Wafa, făcea gestul aici, sub privirile soldaţilor israelieni apăsând, iar şi iar, detonatorul în faţa grilajului de fier al pasajului Erez, încercând cu deznădejde să devină martirul lui Allah. Aşa îi spusese să facă, noul ei “logodnic”, Brigăzile Martirilor Al- Aqsa.

    După ce a fost capturată, Wafa a cerut plângând îndurare: “Am vrut să fiu un martir, dar acum vreau să trăiesc. Iertaţi-mă vă rog şi nu mă condamnaţi pe viaţă.” A fost condamnată la 12 ani de închisoare pentru pregatirea unui atentat sinucigaş asupra unui spital, asupra spitalului în care, “duşmanii de moarte” ai palestinienilor îi salvaseră viaţa.

    Anul acesta, în 2011, în urmă cu câteva zile, Wafa al-Bass a fost eliberată ca urmare a “acordului Shalit”. A facut parte din primul lot de 477 de terorişti periculoşi, pe care Israelul i-a eliberat în schimbul soldatului Gilad Shalit. În urma cu câteva zile, după ce a ispăşit jumătate din pedeapsă, Wafa a ieşit din inchisoare pentru… a trăi. “Vreau să traiesc” cerea printre lacrimi Wafa în urmă cu şase ani. Şi ruga i-a fost ascultată de destin, de Allah sau de Sheitan – cine mai ştie? Cine poate spune ?

    “Sper că veți urma același drum pe care l-am urmat noi și, dacă Allah o va dori, unii dintre voi veţi ajunge martiri”. Aceste cuvinte au fost spuse de curând, în faţa a zeci de şcolari palestinieni care le-au aplaudat entuziasmaţi. Şcolarii veniseră s-o viziteze acasă pe eroina lor, pe cea care le vorbea din suflet, pe…Wafa al-Bass!

    Astăzi, pentru copiii palestinieni, speranţa “trăieşte” şi are în sfârşit, un nume: Wafa al–Bass.

    Print Friendly, PDF & Email

    6 COMENTARII

    1. Dumnezeule!
      ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
      Mai mult ca sigur, medicii si intreg personalul medical care au redat viata acestei femei, vor ignora (si) pe viitor proverbul „pe cine nu lasi sa moara…” Ei nu isi doresc sa devina martiri. Ei vor lupta cu boala si cu moartea pt sanatatea si viata pacientilor lor, ignorand fata hidoasa a urii…

    2. Adevarat, ma doare stomacul de greata. Mare-i ticalosia pe pamantul asta.
      Vlad P.,
      ai vreun link cumva la ce spui, de Jeffrey Arthur?

    3. Muhammad „profetul” fusese gâtuit de o fiinta invizibila, care-i tot spunea: „citeste!”, „citeste!”. Intrebând spectrul „ce sa citesc ?”, ala tot urla: „citeste!”. Muhammad spune ca simtea o dogoare ca de foc. Asta acolo unde e deja cald.
      Ingerii si arhanghelii Domnului nu se comporta astfel. Dumnezeu i-ar fi trimis un emisar „profetului”, spunându-i sa-i anunte si numele Lui, lui Muhammad. Nu ar fi scris, in ce a adus „Djibril”, ceva referitor la moarte, sclavie, samd, de vreme ce Insusi Domnul isi trimisese Fiul la taiere pentru salvarea Omului, cu sase secole mai devreme. Asadar si viitorii musulmani fusesera salvati.
      Improbabil ca Muhammad sa fi beneficiat de o redifuzare a filmului umanitatii, in varianta 2.0.
      A fost abuzat, fiind un spirit slab, naucit de hashish, incântat de bogatii materiale, ca turma din jurul lui.
      Asta o stiu multi musulmani, da’ le tremura izmenele când se gândesc la ce le-ar face fratii lor intru allahu’ incornorat daca ar deveni „apostati”. Apostati la pacea diavolului.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here