Publicăm manifestul transmis de PNŢ publicului românesc după falsificarea alegerilor din 1946. Informaţiile conţinute în acest document sunt corecte şi au fost confirmate. Nelegiuirile şi crimele pe care le denunţa PNŢ-ul au fost amplificate exponenţial şi tragic timp de zeci de ani. Violenţa fizică împotriva liderilor aleşi de români în 1946 a fost mereu depăşită de violenţa împotriva conştiinţelor tuturor cetăţenilor. Dacă violenţa fizică a încetat (un timp), violenţa împotriva conştiinţelor continuă şi acum prin falsificarea istoriei şi prin îndepărtarea oamenilor de rând de propriul lor trecut. Unii sunt atât de rupţi de rădăcinile lor încât îşi închipuie că, de fapt, românii au vrut comunismul. Nu este adevărat. În 1946, românii au respins comunismul adus cu tancurile ruseşti şi au ales PNŢ-ul lui Iuliu Maniu. Maniu a fost liderul care în cel mai greu moment al istoriei ţării a reuşit să scoată ce e mai bun din poporul român. Până când nu vom recunoaşte rolul imens pe care Iuliu Maniu l-a avut în istoria nostră, nu ne vom regăsi pe noi înşine.
MANIFEST CĂTRE NAŢIUNE
Către voi, milioane de Cetăţeni şi Cetăţene care, cu sufletul încălzit de dragoste de Neam şi Ţară, v-aţi dus la urne să vă spuneţi voinţa voastră cinstită despre felul cum trebuie şi de către cine trebuie să fie cârmuită această Ţară, ne îndreptăm cuvântul nostru de mulţumire şi admiraţie.
De mulţumire pentru că aţi dat ascultare chemării noastre, care s-a adeverit că este una cu voinţa Ţării, de admiraţie pentru că în vremurile acestea de grea prigoană a tuturor libertăţilor aţi mers ca nişte eroi legendari expunându-vă bunurile şi viaţa pentru credinţele voastre.
<”Uităm prea uşor că noi am fost ocupaţi de sovietici până în 1958. Poporul român n-a vrut comunismul” Cicerone Ioniţoiu, lider PNŢ
Ţara noastră este bântuită astăzi de cea mai neagră urgie care s-a abătut vreodată asupra ei. Arse sunt câmpiile, arse sunt suflete noastre, arse năzuinţele noastre spre libertate şi lumină. Teroarea, minciuna, falsul încearcă să culce la pământ orice licărire de libertate, orice îndemn spre mai bine. Demnitatea şi mândria noastră naţională sunt îngenuncheate.
La 6 martie o mână de oameni, pe care Ţara nu i-a văzut la muncă, au confiscat puterea.
De atunci încoace au batjocorit toate instituţiile Ţării. Funcţionarii Statului, care nu s-au supus acestor oameni improvizaţi, au fost daţi afară. Armata ţării, sub pretext de democratizare, a fost deposedată de elementele capabile şi independente şi aservită intereselor politice. Justiţia a fost înfrânată în tot ce avea ea mai bun, judecătorii daţi afară şi înlocuiţi cu simbriaşii regimului.
Muncitorimii i s-a luat dreptul la muncă. Cei care nu au consimţit să fie slugi păcătoase regimului ci oameni liberi, au fost epuraţi fără milă.
Cetăţenii care nu au acceptat robia au fost persecutaţi. Negustorii, meseriaşii, industriaşii, urmăriţi în interesele lor.
Temniţele, tortura, persecuţiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate, tot ceea ce a inventat arsenalul infernal al hitlerismului şi fascismului a fost perfecţionat, sporit şi aplicat cu o cruzime de neegalat.
Presa partidelor democratice a fost sugrumată. Toate publicaţiile pe care partidul Naţional-Ţărănesc le avea înainte de 6 martie 1945 au fost suprimate, cluburile închise, întrunirile oprite.
Veneau cu avionul, ei trei, Harriman, Clark și Vîşinski, la București, ca să îndeplinească rezultatele conferinței de la Moscova, și au început să mai bea puțin whiskey, votcă, și s-au înveselit toți trei și au ajuns deasupra României, și atunci Clark l-a întrebat pe Vîșinski: «Ia spune, cum crezi că vor vota românii?» Și Vîșinski zice: «Cu tot ce putem să facem presiuni asupra lor, după informațiile noastre, cam 12% vor vota cu comuniștii și restul împotrivă.» «Dar cum, dumneavoastră admiteți chestia asta?» vine replica lui Clark, la care Vîșinski îi răspunde: «Dar ce credeți dumneavoastră, că noi am făcut revoluția, ca să schimbăm lumea, ca toate acestea să rămână la cheremul unui popor imbecil? Voturile rămân cum vrem noi, doar nu contează cine votează, contează cine numără.»” Pr. Matei Boilă
Faţă de acesta stare de lucruri înseşi Naţiunile Unite au cerut un regim mai omenesc, iar prin acordul de la Moscova s-a pretins, şi guvernul şi-a luat angajamentul solemn, să restaureze libertăţile şi să facă alegeri libere.
Guvernul nu a îndeplinit nici un angajament, a călcat în picioare obligaţiunile luate în mod solemn.
Guvernul a convocat corpul electoral pentru 19 noiembrie 1946.
Aţi văzut ce au fost aceste alegeri. Aţi văzut cum s-au răscolit din arsenalul întunericului toate mijloacele pentru îngenuncherea voinţei naţionale, pentru batjocorirea alegerilor, pentru săvârşirea furtului şi pentru falsificarea neruşinată a credinţelor noastre.
Acuzăm acest Guvern al terorii, dictaturii şi reacţiunii că a călcat în picioare legile Ţării, libertăţile Neamului Românesc, drepturile individuale şi colective ale poporului. îl acuzăm că a refuzat să înscrie în listele electorale pe cei ce aveau dreptul legal de a fi alegători, că au refuzat să împartă cărţi de alegători celor înscrişi.
Îl acuzăm că a terorizat cu bande de bătăuşi populaţia care se împotrivea dictaturii guvernamentale.
Îl acuzăm că a lăsat să fie asasinaţi atâţia şi atâţia nevinovaţi fără a urmări pe făptuitorii bine cunoscuţi ai fărădelegilor. Îl acuzăm că a întocmit secţiunile de votare în aşa fel ca alegătorii să nu poată ajunge la locul de votare.
ÎI acuzăm că a călcat în picioare propria lui lege electorală pe care a întocmit-o fără asentimentul partidelor democratice, asentiment impus prin Acordul de la Moscova. Această lege electorală, cu tot caracterul ei reacţionar, s-a dovedit insuficientă faţă de lipsa totală de popularitate a guvernului.
Au fost îndepărtaţi bărbaţii noştri de încredere ca să opereze fără control. Au fost introduse în urne buletine pregătite înainte de începerea votării, au fost date cărţi de alegător în alb unor persoane neîndreptăţite pentru a vota în repetate rânduri. S-a despuiat scrutinul fără asistenţă legală, rezultatul a fost falsificat, procesele-verbale au fost schimbate iar rezultatele o dată măsluite au fost din nou rectificate.
<”“Prestigiul lui Maniu era imens în țară. El provenea, poate ca și talentul cuiva, din naștere. Era Maniu. După mine, cred că se adăuga prezenței lui, intimidante, alt dar înnăscut – acela foarte natural de a conduce cu autoritate. Mi-am dat seama de lucru în consiliile de miniștri la care am asistat ca secretar, când generalul Sănătescu le conducea, prin delegație aș zice, urmând sugestiile impuse de Maniu printr-o autoritate formal politicoasă la extrem („rog respectuos pe domnul prim-ministru să…”). Se adăugau la darurile naturale cele deprinse prin educația sa perfectă a celor șapte ani de acasă, a școalelor catolice și universitare, măsura, rezerva rece, deși în fond era un sentimental, cum am băgat de seamă la închisoare, conformisme de care însă nu-ți trecea prin minte să-ți bați joc. Cei care au făcut-o, în afară de Constantin Stere, erau niște haimanale, chiar când erau oameni de cultură. Nu puteai explica nici prin seriozitatea sa – nu lipsită de o oarecare solemnitate; era omul gulerului scrobit, atât de folosita temă a caricaturiștilor. Poate privirea sa stranie să fi adăugat la misterul Maniu.” Camil Demetrescu, diplomat
Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crimă, de falsificare a voinţei naţionale.
ÎI acuzăm că prin politica lui nefastă a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, naosul economic şi înfometarea maselor populare.
Dar conştiinţa naţională a vibrat puternic din colibă până în palat. Toată admiraţia şi recunoştinţa noastră o închinăm ţărănimii care s-a ridicat, uriaş zăgaz de oţel, opunându-se celor care voiau să cheltuiască atât de ieftin independenţa şi demnitatea noastră naţională.
Vor binemerita de la Patrie femeile române pentru dârzenia şi cuminţenia cu care au ştiut să mânuiască arma votului luată pentru prima dată în mâna lor.
Muncitorii români vor binemerita de la Patrie şi vor avea prilejul să se bucur de rodul luptei lor. Ei au făcut front împotriva celor care înarmaţi cu pistoale voia să le răpească libertatea.
Lăudat să fie tineretul care s-a cinstit pe sine aruncându-se în luptă cu nemăsurată abnegaţie şi dragoste de neam şi libertate, urmând pildele înaintaşilor din 1848, 1877, 1914 şi 1918. Vigoarea lor este garanţia viitorului.
Naţiunea şi Partidul nu vor uita niciodată şi vor bine cuvânta pe toţi cei care a suferit şi suferă în această luptă. Martiriul lor asigură perpetuarea fiinţei naţionale
Sărutăm rănile şi obrajii loviţi şi umiliţi. Ne închinăm memoriei celor căzuţi eroic pentru apărarea drepturilor sfinte ale Neamului.
Români! Voi, cei insultaţi în demnitatea voastră de oameni liberi, aveţi dreptul să chemaţi Guvernul şi uneltele lui în faţa Tribunalului Naţiunii. împilatorii si falsificatorii nu vor rămâne nepedepsiţi.
”Opoziţia trebuie definitiv paralizată. Cu aceste cuvinte a început anul 1947 Grigore Preoteasa. Prin el vorbeau directivele Moscovei, care va trece la distrugerea opoziţiei din Ungaria, România şi Bulgaria, în cursul acestui an. Acest Grigore Preoteasa, în urma unor frământări, se mărturisise Anei Pauker că nu-şi reaminteşte dacă acceptase să fie informatorul lui Nicolae Turcu, în timp ce fostul comisar al siguranţei îi confirma lui Teohari Georgescu că i-a fost. Aceste suspiciuni i-au frământat pe foştii ilegalişti. El, Grigore Preoteasa, a trebuit să moară în 1957 într-un accident de avion, după ce depusese atâta zel pentru distrugerea opoziţiei. ” Cicerone Ioniţoiu
Nedreptatea va fi pedepsită.
Nimeni nu poate fi judecător pentru Naţiune, decât Naţiunea însăşi.
Smulgeţi masca tiranilor de pe faţa lor. Nici un cetăţean sau cetăţeană nu poate recunoaşte aceste alegeri. Cu toţii trebuie să pretindă alegeri noi, înfăptuite de către un guvern care să asigure libertatea lor.
Vă chemăm la luptă împotriva dictaturii şi tiraniei. Satele noastre năpădite de bătăuşi şi cuţitari, care voiesc să pedepsească pe cei ce nu sunt slugi plecate regimului, trebuiesc curăţate. Slujbaşii care au trădat Naţiunea trebuiesc denunţaţi, actele lor păcătoase dezvăluite şi înfierate.
Cu toate nelegiuirile lui, Guvernul n-a fost în stare să stoarcă majorităţi.
Guvernul a căzut în alegeri.
Lumea întreagă cunoaşte voinţa adevărată a ţării, cunoaşte minciuna şi frauda guvernului.
Se ştie că Parlamentul lui nu poate conduce legal destinul Neamului. Acesta a fost rolul suferinţei voastre, rostul luptei dârze pe care aţi purtat-o cu atâta bărbăţie.
Pătruns de măreţia jertfei voastre, Partidul Naţional-Ţărănesc se închină în faţa avântului de libertate, a virtuţilor cetăţeneşti şi a spiritului de sacrificiu şi vă cheamă la luptă neînfricată până la victoria deplină.
Această victorie a sufletului românesc va însemna: independenţa Ţării, libertatea cetăţenilor, muncă cinstită şi pâine pentru toţi.
Iuliu Maniu Nicolae Penescu
Preşedinte Secretar general
