Pretenția din secolul 19 a rușilor, de nimic real justificată, de a avea primatul asupra întregii Ortodoxii a adus pe curs de coliziune cu Moscova toate bisericile naționale ortodoxe, neslave cel puțin. Ideea rușilor de a face din Moscova “A Treia Romă” a apărut ca o masivă mamaligă în geam pentru toată Ortodoxia, nu numai pentru Biserica noastră, în ortodoxie sinodalitatea fiind lege și regulă dintotdeauna.

De la ocuparea Basarabiei din 1812, rușii au lovit Biserica Ortodoxă Română confiscând bisericile noastre de sub ocupație și dându-le Bisericii Ruse, iar credincioșilor români interzicânduli-se slujirea în limba maternă atât de strict încât nu mai puteau să zică nici măcar “Hristos a Înviat” în limba română.

În prima parte a secolului 20, apariția Uniunii Sovietice a așezat iar România și Biserica ei între obiectivele de distrus ale Moscovei, și pentru asta, pe lângă presiunea politică și militară asupra romanilor, s-a exercitat direct o formă neconvențională de atac prin susținerea și dirijarea schismei care a dat naștere Bisericii pe Stil Vechi, după cum arată documente din epocă. Obiectivele ar fi fost slăbirea uneia din cele mai importante instituții ale statului român prin atacul direct la spiritualitatea ortodoxiei latine și punerea unei părți mari a credincioșilor ortodocși în ascultarea unei biserici rusificate. Rușii, având în comun cu noi numai credința ortodoxă, au încercat să folosească aceasta caracteristică, dar rezultatele au fost modeste, în ciuda schismei minore apărute între credincioșii ortodocși, ce a dus la apariția Bisericii de Stil Vechi. Rezultate minore, deoarece românii au știut și știu încă bine cine sunt și ce vor rușii, ca sa parafrazez un clasic în viață.

După 1989, Biserica Rusă a reluat campania susținută împotriva Bisericii Ortodoxe Române, unul din motive fiind acum dat de reactivarea Mitropoliei Basarabiei sub ascultarea Patriarhiei Române, reactivare naturală, perfect justificată, de vreme ce Basarabia e locuită de etnici români, a fost și este pământ românesc și acolo trăiesc un număr mare de cetățeni români. Numai că reactivarea punea Mitropolia Moldovei, aparținând Bisericii Moscovei, într-o situație deloc fericită, atât pentru prestigiul acesteia în lumea ortodoxă (se punea iarăși în lumină faptul că e o Biserică a ocupației militare, lucru deloc acceptat de canoanele ortodoxe), cât și din rațiuni care țin de controlul politic al zonei, ținută sub control de Armata a 14-a și de o solida agentură a FSB.

Peste asta, ofensiva Rusiei asupra țărilor din jurul ei a activat în fostele țări comuniste, deci și la noi, o coloană a cincea pro-moscovită care arată că are ca obiectiv și atacarea Bisericii Ortodoxe Române, foarte suspect arătând în sensul asta chiar și vreo doi-trei slujitori din interiorul Bisericii noastre. Propaganda extrem de violentă dusă de “creștini ortodocși” împotriva Patriarhului și ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române pe situri ca “Apologeticum”, “Saccsiv” și înca vreo câteva, folosește mult prea mult datele folositoare mașinii de mințit a rușilor, ca să nu fie legată de aceasta. Oarecum vizibil în sensul ăsta e și un preot, Mihai-Andrei Aldea, minor rostitor de prostii care recită manualul propagandistic al Kremlinului pe nerăsuflate, dar care a fost gonflat public, în ultimii ani, într-un mod justificat doar de foamea de exotic a presei românești, pentru care și Fernando de la Caransebeș a fost plauzibil ca vedetă.

“Rusia ne zambește”, spunea Aldea în perioada în care România era amenintata explicit și grosolan de la Moscova. Apoi, când a avut parte de reacții violente în mediul online la panseul asta, a dres-o tot în notă kremliniană: bun, Rusia o fi rea, dar americanii sunt mai răi și nu ne pot ajuta chiar dacă ar vrea, din cauza depărtării geografice. Acum e pus vizibil de partea celor care ataca Patriarhul și ierarhii Bisericii Ortodoxe Române pentru participarea la Marele Sinod din Creta, de anul acesta, asta fiind alta temă majoră exploatată de propaganda Kremlinului. Explicația e simpla: Rusia, după ce a participat la Sinaxa Sinodului, la stabilirea temelor ce urmau să fie discutate, a refuzat în ultimul moment să participe la Marele Sinod, singura explicație logică fiind teama că Ucraina va primi aprobarea Sinodului și suport pentru a avea propria Biserică autocefală. Astfel Moscova ar pierde ce mai rămăsese din influența sa în Ucraina, odată cu pierderea ascultării ucrainienilor față de BORu, și, la fel de grav, ar pierde și câteva zeci de milioane de credincioși.

Așadar propaganda moscovită are un motiv solid să atace cu toate armele participanții la Sfântul și Marele Sinod, iar dacă din asta apar și alte avantaje, cum ar fi scindarea Bisericii Ortodoxe Române pentru a lua din ascultarea sa un număr mare de credincioși, cu atât mai bine pentru Moscova. Propagandiștii rușilor s-au aliniat și au început, cum era de așteptat, atacul. Punctul culminant al propagandei este amenințarea ierarhiei Bisericii noastre cu revolta și cu ieșirea unui număr imens de slujitori și credinciosi din Biserica Ortodoxă Română. A fost publicată o somație adresată ierarhilor, semnată de un număr de inexistenți, sau de oameni care și-au retras apoi adeziunea, îndată ce au înțeles cu adevărat ce au susținut prin semnătura lor. Oamenii Moscovei au vorbit de mii de slujitori și credincioși care susțin somația, dar eu unul, preot de douăzeci și doi de ani, cu colegi și slujitori cunoscuți de mine personal în toată țara, în toate mitropoliile, nu am auzit de unul singur care să susțină această somație dată împotriva Bisericii noastre. Așadar, lucru așteptat, propaganda folosește iar minciuna și doar minciuna împotriva ortodoxiei romanești. Iar cei câțiva slujitori înșelați de ruși și enormitățile lor rămân sursa de fantezii pentru ziariști care nu au habar ce înseamnă Ortodoxia românească, dar găsesc că e o sursa legitimă de rating exploatarea scandalurilor inexistente din interiorul acesteia. Cât despre slujitorul dat ca exemplu, Aldea, el rămâne la forma și funcțiunea care l-au făcut cunoscut – automaton al propagandei rușesti, al carui studiu de caz trebuie să înceapă de la o informație sine qua non pentru întelegerea deplină a situației sale, anume faptul că el apare pe lista lui Dughin, unde sunt trecuți colaboratorii și oamenii de încredere ai rușilor în țara noastră.

Când zic “automaton” nu mă gandesc la roboții capodopere produși de familia Jaquet Droz, la sfârșitul secolului 18, care puteau fi programați chiar și să scrie sau să facă alte mișcări complexe, sau la “Turcul Mecanic” al lui Von Kempelen, tot din secolul 18, care dădea impresia că e o capodoperă mecanică ce putea juca șah, dar era de fapt manevrat pe ascuns de un om aflat sub masă, nu! La noi, servanții propagandei rusești lucrează rudimentar, cu metode simple și miscari previzibile, logic, pentru o corespunzător rudimentară și previzibilă parte a publicului și alegătorilor.

Vedeți și Biserica noastră și Kremlinul