Inca mai cresc copaci care au vazut aceasta,
Pamântul mai tine minte forma cizmei, gustul sângelui.
Cerul stie limba în care s-au aruncat comenzile,
Pâna au cazut împuscaturile de care el înca rasuna…
| Cisnie sie do swiatla niby warstwy skóry Tlok patrzacych twarzy spod ruszonej darni. Spogladaja jedna zza drugiej – do góry Ale nie ma ruin. To nie gród wymarly. |
Se împinge spre lumina ca prin straturi de piele Apasarea fetelor de sub tarâna miscata. Se uita în sus, una din spatele celeilalte Dar nu sunt ruine. Nu e cetate moarta. |
| Raz odkryte – krzycza zatechlymi usty, Leca sobie przez rece wypróchniale w srodku W rów, co nigdy wiecej nie bedzie juz pusty Ale nie ma krzyzy. To nie groby przodków. |
Odata dezvelite – striga cu guri statute, Printre mâini mucegaite pe dinauntru In santul care niciodata nu va mai fi gol. Dar nu sunt cruci. Nu sunt morminte de stramosi. |
| Sprzaczki i guziki z orzelkiem ze rdzy, Po miskach czerepów – robaków gonitwy, Zgnile zdjecia, pamiatki, mapy miast i wsi Ale nie ma broni. To nie pole bitwy. |
Catarame si nasturi cu vultur în rugina, Prin blidele de teste – fugareala de viermi, Fotografii stricate, amintiri, harti de asezari. Dar nu sunt arme. Nu e câmp de batalie. |
| Moze wszyscy byli na to samo chorzy? Te same nad karkiem okragle urazy Przez które do ziemi dar odplynal bozy Ale nie ma znaków, ze to grób zarazy. |
Nu cumva au bolit toti de aceeasi boala? Aceleasi rani rotunde pe grumaz Prin care în pamant s-a scurs darul dumnezeesc. Dar nu e groapa cu însemne de molima. |
| Jeszcze rosna drzewa, które to widzialy, Jeszcze ziemia pamieta ksztalt buta, smak krwi. Niebo zna jezyk, w którym komendy padaly, Nim padly wystrzaly, którymi wciaz brzmi. |
Inca mai cresc copaci care au vazut aceasta, Pamântul mai tine minte forma cizmei, gustul sângelui. Cerul stie limba în care s-au aruncat comenzile, Pâna au cazut împuscaturile de care el înca rasuna. |
| Ale to swiadkowie zywi – wiec stronniczy. Zreszta, by ich sluchac – trzeba wejsc do zony. Na milczenie tych swiadków moze pan ich liczyc Pan powietrza i ziemi i drzew uwiezionych. |
Dar acesti martori sunt în viata, deci partinitori. Si oricum, ca sa-i asculti – trebuie sa te duci în zona. Pe tacerea acestor martori se poate stapânul bizui – Stapânul aerului, si pamântului, si copacilor întemnitati. |
| Oto swiat bez smierci. Swiat smierci bez mordu, Swiat mordu bez rozkazu, rozkazu bez glosu. Swiat glosu bez ciala i ciala bez Boga, Swiat Boga bez imienia, imienia – bez losu. |
Iata o lume fara moarte. Lume a mortii fara omor, Lume a omorului fara ordin, a ordinului fara glas. Lume a glasului fara de trup si a trupului fara de Dumnezeu, Lumea lui Dumnezeu fara nume, a numelor fara soarta. |
| Jest tylko jedna taka swiata strona, Gdzie cos, co nie istnieje – wciaz o pomste wola. Gdzie juz smiechem nawet mogila nie czczona, Dól nieominiety – dla orla sokola… |
E numai un asemenea loc pe pamânt, Unde ceva ce nu exista, tot striga razbunare. Unde nici macar cu râsete nu este cinstita groapa, Prapastie de netrecut pentru vultur soim… |
| „O pewnym brzasku w katynskim lasku Strzelali do nas Sowieci…” |
„Intr-o zi, în zori, în padurea Katyn-ului Ne-au impuscat sovieticii…” |
(Traducere Anca Cernea)
