Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi intamplat dacă majoritarii i-ar fi sprijinit pe “progresiști”, de câtă “toleranță” și disponibilitate pentru “dialog” ar fi dat aceștia dovadă. Cum ar mai fi boicotat ei “barbaria” unui referendum care ar fi urmat să le dea câștig de cauză. Gândirea pios-neutră ne dă și în preajma referendumului din 7 octombrie lecții de liberalism, uitând să ne aducă aminte că ne aflăm în plin război cultural. Într-un război început și întreținut de către reprezentanții bine orientați ideologic ai minorităților sexuale.
Îdeea că Biserica n-ar avea voie să se amestece în treburile Statului este readusă în discuție cu o consecvență hipnotică – lasă că are voie Statul să se amestece în treburile ei! “Bunul simț” și “liberalismul” structural ne cer să ignorăm că acesta se amestecă de cel puțin 100 de ani în treburile acesteia. Marginalizând-o, interzicând-o, deposedând-o de bunuri, băgând-o în pușcării iar apoi, în culmea democrației, recompensând-o cu un rol decorativ. Sau, cum se întamplă în Rusia lui Putin, dimpotrivă, investind-o cu un rol activ în redeșteptarea imperialismului sovietic. Adică deposedând-o din nou de funcția ei reala.
Nu ne spune nimeni de ce ar trebui să ne temem mai tare de posibilele abuzuri pe care le-ar comite Biserica în raport cu Statul, decât de cele pe care le-a comis și le comite Statul în raport cu ea. Nu înțelegem iarăși de ce e democratic ca un cetățean să faca parte dintr-un partid creștin-democrat, dar e “iliberal” să militeze pentru implementarea creștin- democrației. Sau de ce, în mod repetat și voit, o temă care ține de reglementarea moralei publice, ca aceea a definirii căsătoriei, este confundată cu una ce se ocupă de interzicera libertăților individuale.
Minoritățile sexuale au tot dreptul să-și exprime dezacordul în legătură cu definiția tradițională a familiei, și să trăiască în dezacord cu ea, dar nu au voie să se exprime în locul majoritarilor asupra a ceea ce ar presupune o noua definire a ei. (Re)definirea din punct de vedere juridic a căsătoriei este o chestiune de ordin public și nu de ordin privat, așa cum ne sugerează în continuu intelectualii iluminați de logica “progresistă”, pentru că efectele ei se răsfrâng asupra întregii societăți. Dacă minoritarii ar fi singurele ființe din lume care se “căsătoresc”, atunci societatea nu ar avea nici o dilemă de rezolvat, după cum, până la momentul punerii în discutie a legalizarii căsătoriior dintre persoanele de acelasi sex, se știa foarte bine ce înseamnă căsătoria și nu era nevoie de nici o clarificare a termenului.
Deocamdată, comunității LGBT nu i se refuză nici un drept, și-l refuză ea singură. Cu dreptul la căsătorie e ca și cu dreptul la muncă: nu poți pretinde că ți-a fost refuzat, pe motiv că nu ai profitat de el. Sub pretenția că se ocupă de solicitarea unui drept universal, ea cere de fapt anularea actualei definiții a căsătoriei, care s-ar produce automat în momentul în care ar include termenii minoritarilor. De ce nu se pot căsători minoritățile sexuale? Simplu, pentru că nu acceptă definiția actuală a căsătoriei. Ca atare, problema trebuie cautată în modul în care este definit un drept și nu în acordarea/neacordarea lui.
Ce șansă au avut minoritarii în fața majorității? În principiu să devină convingatori, raționali, să nu mai confunde merele cu perele, și mai ales să n-o mai facă intenționat. Adică aceeași pe care au avut-o în celelalte democratii ale lumii. Ce-i drept, șansa de a-i convinge pe majoritari că se înșeală în problema legalizării căsătoriilor homosexuale este la fel de mare ca și aceea a majoritarilor de a le demonstra celor dintâi că au luat-o razna…
Cu cât ne apropiem mai mult de momentul referendumului, cu atât mă conving mai tare că trebuia organizat. Modul mizerabil în care organizarea acestuia este asociată cu satisfacerea intereselor actualului lider PSD, pentru a-i falsifica miza în ochii electoratului antipesedist, îmi dovedește încă o dată că nu trebuie să am nici o încredere în scrupulele formatorilor de opinie “progresiști”. De altfel,c red că românii au apelat la soluția referendumului tocmai pentru că și-au pierdut încrederea în buna credință a politicienilor și a “deontologilor” care le predau religia corectitudinii politice. Și, în mod real, pentru că nu se mai simt reprezentați aproape de nimeni.
9 Comments
adib
21 September 2018Au inceput sa se raspandeasca tot felul de fake news si de spaime pe retelele sociale. Ca intrebarea e nu stiu cum, ca e o capcana. (Acestea sunt prostii, Nu va lasati influentati !) Mass-media are acum ocazia sa lupte cu fake news. O va face ? probabil ca nu.
Dorin
21 September 2018Marius, e o minune sa citesti un astfel de tip de biografie, simt ca ma relaxeaza buna inteligentza ! Articolul e excelent, pacat ca nu se dezbat macar prin facultati asemenea pozitii intelectuale.
Daca intrebarea de la referendum ramane aia prima, e cam eliptica ! E musai sa apara in clar ca e. vorba de art. cutare, redefinirea casatoriei , etc
Hagau Marius
21 September 2018lui Dorin
PSD-ul, din pacate,poate compromite aproape orice idee.Cred ca toti conservatorii antipesedisti traiesc cu aceasta convingere.Problema de fond este insa urmatoarea:numai Dragnea si putinistii care s-au amestecat in chestiunea referendumului vor profita de pe urma lui?
Daca intrebarile din formularele cu pricina vor fi irelevante pentru validarea referendumului atunci da,numai ei vor profita,pentru ca ne vor minti din nou.Ei si ”progresistii” care oricum boicotau referendumul.
Ipocrizia ”progresista” tocmai in asta consta:pe de o parte ne arunca in fata ca toata chestia cu referendumul e o facatura pesedisto-putinista,iar pe de alta abia asteapta sa fie asa, ca sa-l poata compromite.
AT
21 September 2018Sper ca sunt prea paranoic, dar o problema e ca nici modificarea propusa nu e clara. “Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre un barbat si o femeie”, gramatical vorbind, pune o determinare asupra familiei, nu asupra casatoriei. Aceasta formulare inseamna, luand lucrurile cu rea vointa, ca o casatorie intre un barbat si o femeie intemeiaza o familie, dar pot exista si alte tipuri de casatorii. Formularea trebuia sa fie “Familia se intemeiaza pe casatorie. Casatoria e uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie”.
Daca vi se pare ca asta ar fi prea de tot, vedeti cum a argumentat judecatorul CCR Daniel Morar: opţiunea legiuitorului constituant din 1991 pentru sintagma “între soţi”, care nu era limitată la uniunea dintre un bărbat şi o femeie, demonstrează “viziunea sa democratică şi progresistă”.
Hagau Marius
21 September 2018pentru AT
Nu am nici o problema cu prima formulare.In ce priveste insa ideea ca legiuitorul din ’91 i-ar fi avut in vedere si pe homosexuali,trebuie sa va intrebati un singur lucru:cum putea sa-i includa si pe ei in sintagma depre care vorbim,din moment ce homosexualitatea a fost dezincriminata in Romania abia in septembrie 2001?Ce faceau cuplurile de homosexuali in anii ’90,mergeau sa se casatoreasca la primarie si imediat dupa aceea ii salta politia cu duba?!…
Lola
21 September 2018Hop-șa.Pe lumea curentă femeile aleg iar bărbații prezintă.De ce e așa?Pentru că femeile nasc iar bărbații fug.De azi?Nu, dintotdeauna.Un copil costă iar femeia îșj ia angajamentul în clipa în care a ales, să plătească.Prețul e mai ceva ca rata la bancă și e plătit pe dooj de ani și moralmente,nu numai material. așa că riscul facerii trebuie împărțit.Și iote-așea s-a inventat cosotoria în care masculul își ia angajamentul de a deveni bărbat și tată adică de a rostui viața lui,a femeii și a pruncului în fața martorilor unde el declarăcă va împărți povara cu consoarta și va sta pe picioarele dinapoi pentru ai lui pentru că consideră că e vrednic a fi considerat cineva.Acu nu înțeleg de ce un puști cu disforie sexuală ar avea nevoie să-și declare bărbăția-i zmucită zdravăn de crize identitar politice decăt în cazul în care vrea să maimuțărească un bărbat,așa cum stânga ajunge să maimuțărească orice sau o femeie, whatever,un zee un they(s-o putea însura de unu’ singur ca să se declare “familie p-ormă?! )sau mai ști ce exemplar al faunei în devenire.Oricum ar fi, chestia asta cu “minoritățile sexuale”și tâmpeniile aferente sunt un os dulce de ros mult timp de către o serie lungă de telectuali fără chef de muncă și cu vocație de clămpăi activiști viteji pe sticlă și iuți la plăcintă, amatori de bani nemunciți și balerini în propria lor meserie.
Dan MAȘCA
21 September 2018Înțeleg că ești artist de loc din Luduș, Mureș, iar la liceul de arta de la Tg Mures si la academia de arta de la Cluj nu s-a predat nimic legat de democratia occidentala bazata pe reprezentativitate sau pe democratia directa occidentala bazata pe referendum, deoarece daca ar fi fost astfel de lectii, atunci intelegeau prin studii comparative cu legile proaste din ROMANIA, de ce avem aceasta situatia a libertatii de a nu alege, de a nu vota, pentru unii de a boicota.
Explicatia este simpla: cind ai praguri impuse de prezenta obligatorie de 30% sau 50% pe vremuri sau de obligativitatea de a stringe un numar imens de semnaturi pentru a putea concura, atunci efectele sunt pe masura si genereaza paragrafe de genul celui din introducerea postarii tale.
Daca legea era ca patria referendumurilor , adica Elvetia, atunci situatia era alta si optiunea boicotului nu mai exista.
Ar fi bine sa aprofundezi inainte, deoarece altfel este ca in cazul meu, care din generala de la IERNUT nu am mai pictat si m-as apuca sa iti dau lectii in zona asta, fara sa am habar cam de nimic legat de teoria culorilor si ce ai mai invatat tu in x ani de scoli de arta.
Cetatenii elvetieni au o lege prin care chiar se ofera cetatenilor dreptul de a stringe semnaturi mai usor ca in ROMANIA, cam de doua ori mai putine decit in ROmania, iar dupa ce le string ei nu mai trebuie sa astepte ca nu stiu ce majoritate parlamentare formata din 2/3 sa voteze ca sa treaca initiativa lor si sa se declanseze referendumul, ci parlamentarii lor doar voteaza cind va avea loc referendumul.
Cind merg sa voteze cetatenii din ELVETIA merg cam toti informati, deoarece prin posta este obligatoriu ca guvernul confederatiei sa trimita tuturor cetatenilor cu drept de vot un pliant cu trei explicatii oferite de : tabara DA, tabara celor care sustin NU si pozitia guvernului care organizeaza referendumul.
Cetateniii au libertatea de a nu merge la vot la referendum, dar este declarat cistigator cei cu da sau cei cu nu, care obtin votul majoritatii celor prezenti.
Deci nu trebuie sa fie prezenti 30% obligatoriu, nici 50%, iar in acest fel se genereaza cu adevarat dezbatere intre tabere si ies la vot cei interesati cu adevarat de aceasta problema, deoarece mai sunt si cei care sunt neutrii…
Hagau Marius
21 September 2018Dragul meu Dan Masca, articolul meu ataca obiectiile de ordin ideologic sau politic care se aduc acestui referendum si nu pe cele de ordin tehnic.Faptul ca acest referendum s-ar putea sa fie deturnat de la adevarata lui miza,nu inseamna ca nu ar fi trebuit sa aiba loc.Discutia despre referendum este una, iar cea despre cum ar trebui sa decurga el este alta.
Ceea ce se intampla acum in media, este faptul ca aceste teme distincte se amesteca in mod intentionat.Nu esti de acord?
In ce priveste cunoasterea modului in care functioneaza democratiile occidentale, sunt convins ca esti mai bine pregatit decat mine si promit solemn sa aprofundez subiectul.Pana una-alta,sa-mi dai voie sa-ti spun ca toate sistemele politice la care visam in prezent,inclusiv draga ta Elvetie,pot fi pervertite de vointa umana.Iar depre om si natura raului,ingaduie-i artistului din mine sa creada ca stie si el cate ceva.
Lola
21 September 2018mi se pare că ratați amândoi esențialul.Referendumul ăsta este așa cum e majoritatea iar altul mai bun nu cumpără tata așa că e bine să ne folosim de el așa cum e, păduchios și conjunctural, cât despre”patria referendumurilor”alegd popoul ce vrea și vrea, în general,cam ce vrea propaganda.Inputurile sunt false și așa sunt și rezultatele relativ la interesul comun.Democrația europeană e un deziderat în literă, nu în spiritul actual cât despre economie, după consumarea inerției prăbușirea va fi cu atât mai atroce.Deja berlinul , parisul și londra scârțâie serios iar berna nu se vede prea bine între ele cu moneda ei cu tot.