Primul tur al alegerilor din Columbia s-a încheiat cu un rezultat previzibil – candidatul stângii a fost depășit de la distanță de candidatul dreptei conservatoare. Țara cunoscută pentru violența extremă întreținută de gherilele marxiste FARC (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia) și ELN (Ejército de Liberación Nacional), dar și de renumitele carteluri ale drogurilor Cali și Medelin, vine după o perioadă fastă, în care statul de drept și domnia legii au fost treptat impuse, începând din anul 2002, odată cu mandatele președintelui Alvaro Uribe.

Gherilele marxiste au pierdut războiul “revoluționar” pornit în 1964 și, în mare parte, s-au dizolvat, în urma acordului de pace din 2016, iar fostele mari carteluri ale drogurilor au fost drastic reduse.

Din anul 2000 până în 2015, sărăcia extremă a scăzut de la 16,2% din populație la 5,5%, iar Produsul Intern Brut s-a triplat în aceeași perioadă, de la 97,7 miliarde de dolari ajungând la 286 de miliarde. În momentul de față, Columbia a fost admisă în OECD (anunțul a fost făcut pe 25 mai, iar pe 30 mai are loc, la Paris, primirea formală în organizație) tocmai datorită performanței economice și a stabilității politice de care a dat dovadă în ultimii ani. Organisation for Economic Co-operation and Development este organizația țărilor dezvoltate care acceptă principiile democrației reprezentative și pe cele ale economiei de piață liberă. Este, așadar, un club select. În plan militar și politic, de asemeni, Columbia se conturează ca un actor important pe plan internațional, după ce a devenit primul partener NATO din America Latină.

Pe lângă toate acestea, columbienii au fost și martorii aventurii politice din țara vecină, Venezuela, de unde au înțeles pe deplin cum funcționează socialismul, urmărind la jurnalele de știri mulțimile de flămânzi care se înghesuie la graniță să scape din ceea ce a fost cea mai prosperă țară din America Latină până la venirea la conducere a “bolivarienilor” Chavez, și, apoi, Maduro – adică până la preluarea puterii de către comuniști.

Au putut să își reamintească de conduita și de practicile teroriste comune comuniștilor, ale membrilor gherilelor marxiste din junglă, care acționau la fel cum o fac acei “colectivos” ce țin sub control cartierele supraaglomerate din orașele Venezuelei. Au putut compara ajutorul Statelor Unite, care a făcut posibil progresul extraordinar al Columbiei, acordat tocmai pentru că țara a funcționat democratic, cu cel al Rusiei și Cubei, care au fost alături de Venezuela în drumul său spre marginea prăpastiei și, mai departe, la prăbușirea în hău.

Gustavo Petro, candidatul stângii la președinție, fost membru în grupările paramilitare marxiste, care se recomandă acum “progresist”, a obținut numai 24% din voturi, în primul tur al alegerilor. “El Diario”, publicație online a stângii spaniole, îl numește “speranța progresistă a Columbiei“.

Discursul lui depre redistribuirea bogăției (temă știută bine de la vecinii din Venezuela) ori despre renunțarea la folosirea combustibilor fosili e absolut aiuritor în țara scăpată de prea puțină vreme din haosul războiului civil și e de mirare că reușește să convingă încă destui alegători columbieni.

Candidatul dreptei conservatoare, Ivan Duque, este susținut de fostul președinte Alvaro Uribe (2002-2010), care a învins practic grupările armate marxiste și a reușit în primii doi ani în funcție, între 2002 și 2004, să reducă cu 50% numărul crimelor și al atacurilor teroriste. Alvaro Uribe este, de asemeni, un adversar al acordului de pace încheiat între statul columbian și FARC din 2016, forțat de Juan Manuel Santos, președintele de la acel moment al Columbiei, acord care nu a avut deloc suportul popular.

Candidatul dreptei, Ivan Duque, a declarat în mai multe rânduri că intenționează să amendeze acordul și să îi pedepsească pe comandanții FARC care au comis crime, mulți dintre ei fiind acum în Congres, în loc să fie în închisoare.

Mai mult, Ivan Duque intenționează să recupereze integral și zonele rămase sub controlul ELN. Problema care apare din această poziție este că face să pară justificat unora discursul electoral al stângii, care susține că Duque ar putea reporni războiul civil. Discursul asta e adresat în special acelora care nu rețin sau nu inteleg faptul că țara a fost curățată tocmai de fostul președinte Alvaro Uribe, acum susținătorul candidatului dreptei conservatoare. Ivan Duque a obținut 40% din voturi duminică, în primul tur. Următorul tur al alegerilor are loc pe 17 iunie.

ACP