În lupta pentru Casa Albă au mai rămas doar Hillary Clinton, reprezentantul Partidului Democrat, si Donald Trump, candidatul Partidului Republican. Frontul românesc al alegerilor americane s-a împărțit corespunzător. Pentru a-și putea susține argumentațiile, pasionații de politică americană au apelat la metoda cea mai folosită în dezbaterile românești: invocarea răului cel mai mic. Fiecare tabără își construiește pledoaria pornind de la premisa că unul dintre candidați ar fi în mod obiectiv mai bun decât celălalt.

O singură problemă: nu întotdeauna există un rău vizibil mai mic. Uneori diferențele dintre candidați sunt foarte mici. Uneori aceștia reprezintă rele care depășesc limita acceptabilă. Uneori alegerea între aceste rele nu mai este o opțiune electorală legitimă, ci doar complicitate la falimentul moral al națiunii.

În cazul de față, distincțiile dintre Hillary Clinton și Donald Trump sunt minime. Ele țin mai degrabă de stil decât de esență. Clinton este calculată și ascunsă, Trump este impulsiv și exhibiționist. Ideile și caracterul însă îi apropie. Pentru început, să ne uităm la Hillary Clinton și o parte din scandalurile de corupție care i-au caracterizat viața publică.

Sistemul Clinton

Dacă am căuta un nume potrivit pentru corupția din politica americană, acela ar fi „Clinton”. El este sinonim cu un sistem de relații de putere unic în Occident. Născut în vremea în care Bill a fost guvernator al Arkansas, acesta s-a consolidat în mandatele sale la președinția SUA. Astăzi familia Clinton exercită o mare putere în Partidul Democrat, în aparatul de stat și în întreaga media. Vinde și cumpără influență la cel mai înalt nivel, așterne tăcerea peste tot ce nu îi convine.

Începuturile

Povestea corupției lui Hillary Clinton începe în anii 70. În 1974, la vârsta de numai 27 de ani, democrata H.C. lucra pentru Comitetul Judiciar al Casei Reprezentanților. Acesta îl ancheta pe președintele republican Richard Nixon, drept urmare a revelațiilor din scandalul Watergate.

Democratul Jerry Zeifman, superiorul său de atunci, a povestit că Hillary Clinton a încercat, alături de alți colaboratori, să deraieze lucrărilor comitetului. Susținători ai lui senatorului democrat Teddy Kennedy, aceștia încercau să îl ajute să devină președinte al Statelor Unite și erau convinși că șansele Kennedy depindeau de menținerea în funcție a lui Nixon. Un Richard Nixon slăbit de scandalul Watergate era victima ideală pentru viitorul candidat democrat. Pentru a atinge acest obiectiv, Hillary Clinton a sabotat pe cât a putut lucrările Comitetului. A oferit opinii legale mincinoase, s-a opus acordării de reprezentare legală lui Richard Nixon și chiar a sustras documente publice. Tabăra Kennedy nu a avut însă sorți de izbânda. Nixon a demisionat, fiind înlocuit de Gerald Ford. Câțiva ani mai târziu, Kennedy a fost învins de Jimmy Carter în alegerile primare ale Partidului Democrat și s-a ales praful de ambițiile sale prezidențiale.

Tot în anii 70 atunci a început și îmbogățirea familiei Clinton. În perioada 1978-1979, Hillary Clinton a avut venituri de 99.540 de dolari dintr-o investiție de doar 1.000 de dolari în comerțul cu vaci. Profitul de 9900% a fost asigurat de contribuția lui James B. Blair, un broker al Tyson Foods, o companie din industria alimentară din Arkansas. Acesta susține că, din „prietenie”, a „sfătuit-o” pe Hillary cum să își folosească fondurile. Ulterior, H. Clinton avea să declare că a învățat să facă afaceri citind Wall Street Journal.

Victoriile financiare ale lui Hillary coincid cu ascensiunea politică a lui Bill Clinton. În 1978, Bill era încă procuror general, dar 1979 este primul an din mandatul său de guvernator al Arkansas. Sub administrația Clinton, compania Tyson Foods a beneficiat de câteva decizii favorabile referitoare la protecția mediului și a primit și împrumuturi de stat în valoare de 9 milioane de dolari. Mai mult, persoane din conducerea companiei au fost acceptate chiar și în diferite comisii ale Arkansas.

Cazul Whitewater

În timpul campaniei prezidențiale din 1992, soții Clinton au fost implicați într-un scandal ce a avut în centru firma Whitewater. Compania fusese fondată în 1979 de Bill și Hillary Clinton împreună cu James și Susan McDougal. Activitatea economică presupunea construcția de case de vacanță pe loturi de teren achiziționate cu un împrumut de 203.000 de dolari.

Inițial, James McDougal a fost angajat consilier economic al guvernatorului Clinton, dar a demisionat pentru a cumpăra o mică bancă din orașul Kingston. Doi ani mai târziu, același McDougal a achiziționat un fond de depuneri și împrumuturi pe care pe care l-a intitulat Madison Guaranty. De-a lungul timpului, fondul a investit în mai multe afaceri operate de Whitewater, compania deținută de Clintoni împreună cu familia McDougal. În 1984, autoritățile federale au lansat o anchetă asupra MG. Madison Guaranty a fost cercetată pentru speculații cu terenuri, împrumuturi dubioase către conducerea băncii și comisioane bănoase plătite către familia McDougal și asociații ei.

Un an mai târziu, James McDougal a organizat o strângere de fonduri pentru familia Clinton, cu scopul de a plăti o datorie de 50.000 de dolari pe care soții Clinton o făcuseră în campania politică din 1984. Au fost strânși 35.000 de dolari, fiind clar cât din această sumă fusese sifonat din sumele de bani depuse la fondul de investiții. Câțiva ani mai târziu, în 1989, Madison Guaranty Saving and Loan a intrat în faliment. Anchetat pentru rolul său în falimentarea fondului, James McDougal a fost condamnat la închisoare pentru fraudă bancară, dar achitat un an mai târziu. Datoriile acumulate de MG 60 de milioane.

În 1992, soții Clinton au fost acuzați că au facilitat o serie de împrumuturi ilegale către Whitewater Corporation. În 1985, firma pentru care lucra Hillary Clinton, Rose Law, a devenit partenerul legal al Madison Guaranty. Hillary a fost acuzată că a fi falsificat documente pentru a ascunde un împrumut ilegal către Whitewater Corporation. 300.000 de dolari ar fi fost fost împrumutați de Capital Management Services Inc., o firmă condusă de judecătorul David Hale, către Madison Guaranty. Dintre aceștia, 110.000 de dolari ar ajuns în cele din urmă la Whitewater.

În 1988, Hillary Clinton i-a cerut lui James McDougal să îi acorde putere de reprezentare pentru a putea vinde toate loturile de teren rămase în posesia Whitewater. Mai mulți membri ai Rose Law aveau să declare ulterior că Hillary a solicitat în mod expres distrugerea documentelor legate de Madison Guaranty. După ce Bill a devenit președintele SUA, Hillary a ascuns mai multe acte esențiale din arhiva Rose Law. Ele au fost descoperite întâmplător în 1996, la Casa Albă.

Tot atunci au fost găsite și câteva documente care dovedeau că Hillary Clinton a fost direct implicată în epurarea staff-ului Președinției. Angajații concediați fuseseră înlocuiți cu persoane de încredere din perioada în care Bill Clinton a fost guvernator al Arkansas. Nu era loc pentru oameni a căror loialitate față de familia Clinton putea fi pusă la îndoială. Cei din afara cercului erau considerați dușmani.

Șantaj

Clinton s-a folosit de calitatea de Prima Doamnă a SUA pentru a obține acces la dosare FBI. Nu mai puțin de 900 de adversari politici au fost vizați. Printre aceștia, membri ale precedentelor administrații republicane Reagan și Bush, cât și femei care l-au acuzat pe Bill de hărțuire sexuală.

Subiectul este mai relevant decât pare la prima vedere. Hillary Clinton a înțeles riscurile pe care le presupune comportamentul deviant al soțului. Dacă acuzatoarele câștigau credibilitate, cariera politică a lui Bill lua sfârșit. Viitorul ei politic depindea de acesta, așa că Hillary a decis să îi apere escapadele. Șantajul și amenințările au fost arma ei preferată.

În timpul primei campanii pentru Casa Albă, Clinton a alcătuit o echipă specială care să se ocupe de potențialele amenințări. Împreună cu Betsey Wright, o colaboratoare din Arkansas, Hillary a condus o adevărată operațiune de strângere de informații. Detectivi privați au fost angajați pentru a descoperi materiale compromițătoare cu care să poată fi șantajate acuzatoarele lui Bill. În descrierea colorată oferită de Wright, echipa avea o funcție sanitară: trata „erupții de curve”.

(va urma)