Americanca Terri Schiavo a fost ucisă, din ordin judecătoresc, în 2005, prin înfometare și privare de apă. Un articol pe care l-am scris în 2005 pentru România liberă. Terri a fost deconectată de la tubul care o hrănea și hidrata în 18 martie 2005. A murit două săptămâni mai târziu, în 31 mai 2005.

Acest caz a deschis calea către exemple cutremurătoare în care judecătorii se joacă de-a Dumnezeu, precum cazurile CEDO – Vincent Lambert în 2015 (despre care a scris pentru ILD Andreea Popescu) și cel din aceste zile al micuțului Alfie Evans condamnat de judecătorul instanței supreme din Marea Britanie – Anthony Hayden.

Pinellas Park (Florida) are 45 de mii de locuitori. În medie, se înregistrează două crime pe an în oraș. Cu siguranță, uciderea prin înfometare a lui Terri Schiavo nu va fi adăugată la statistici. De acum, moartea prin înfometare e cu voie de la judecător.

Zorii unei Noi Ere mijesc din Pinellas Park.

Prevestesc vremuri în care poți fi lăsat să mori de foame și de sete pentru că nu poți spune „Mi-e foame!”, ori „Mi-e sete!”, nici măcar nu poți arăta că vrei să trăiești.

Vremuri în care poți fi ucis prin înfometare pentru că așa vrea soțul (care știe că ești o plantă, are de încasat o despăgubire de malpraxis și poate spune că de fapt dorința ta era să mori), pentru că așa vor un avocat bine plătit și judecătorul transformat în călău. Terri Schiavo nu a mai primit hrană sau apă de mai bine de zece zile.

Duminică, de Paștele Catolic, soțul lui Terri Schiavo (care, de altfel, trăiește cu altă femeie cu care are doi copii) s-a îndurat să-i permită unui preot să o împărtașească pe Terri. Terri Schiavo nu a putut înghiți ostia transformată în Trupul lui Hristos. Avea limba uscată. A fost împărtășită doar cu vin.

Disperarea mamei lui Terri (care vrea să fie lăsată să-și îngrijească fata) ar trebui să ne cutremure:

[perfectpullquote align=”full” bordertop=”false” cite=”” link=”” color=”” class=”” size=””]Dacă cineva ar lăsa un animal să moară de foame, ar ajunge la pușcărie. [/perfectpullquote]

Așa e.

Lașitatea doctorilor e, și ea, cutremurătoare: pacienta moare în spitalul lor pentru că, la cererea soțului, un judecător a decis să o decupleze de la tubul care o hrănea.

Și nici un doctor nu a îndrăznit să intervină. Să spună că Jurămantul lui Hippocrat poate fi mai presus decât nebunia judecătorilor.

[perfectpullquote align=”full” bordertop=”false” cite=”” link=”” color=”” class=”” size=””] Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa, nu voi da unei femei un remediu abortiv.   [/perfectpullquote]

Stupefiază ipocrizia acelora care promovează moarte prin inaniție a lui Terri Schiavo.

Sunt indignați că guvernul federal și statul Florida – președintele Bush și fratele său, guvernatorul Jeb Bush – încearcă să dea peste cap decizia judecătorilor, că vor ca biata femeie să fie din nou conectată la tubul care o alimentează. Statul se amestecă în chestiuni private, acuză apostolii culturii morții.

Sunt cam aceiași oameni care aplaudau intervenția administrației Clinton în cazul Elian Gonzales, puștiul luat cu forța de guvernul federal din custodia familiei din SUA și expediat înapoi în raiul comunist al lui Fidel Castro.

Dar peisajul este incomplet. Duminică l-am văzut pe Sfântul Părinte Ioan Paul II în agonie. A încercat să rostească binecuvântarea și nu a putut. A făcut semne de durere și de disperare. Papa putea să stea ascuns. Își putea ascunde durerea și neputința. Nu o face. Din contră, își poartă agonia în fața ecranelor. Nu poate să mai vorbească, dar vrea sa ne facă să înțelegem ceea ce nu au înțeles cei care i-au decis soarta lui Terri Schiavo. Că viața e sfântă din momentul concepției și până la moarte, că trebuie apărata, păstrată și prețuită.

Poate apostolii culturii morții vor avea câștig de cauza, iar Terri Schiavo va sfârși de foame și de sete. Dar aceasta „victorie” a lor va provoca repulsia celor care cred că civilizația occidentala este întemeiată pe valorile creștine, va trezi conștiințe adormite.

Prin acest caz extrem de mediatizat, misiunea apostolilor culturii morții, fanaticilor avortului și eutanasiei s-a dezvăluit în toată hidoșenia.

Articol publicat în România liberă, în 29 martie 2005 (și recuperat prin Hotnews.ro)