Prin revendicările din decembrie, privind revenirea la situația dinainte de 1997, Putin cere, practic, ca toate statele foste comuniste să iasă din NATO și să revină în sfera de influență a Rusiei. 

Ucrainenii luptă și mor azi și pentru noi, pentru că prin acest război, Putin vrea să impună Occidentului să abandoneze Estul Europei. Este exact ceea ce a zis Lech Kaczynski în 12 august 2008 la Tbilisi, când trupele invadatoare ruse erau la câteva zeci de kilometri de capitala Georgiei:

Astăzi este vorba de Georgia, mâine Ucraina, poimâine statele baltice, iar mai târziu, poate, va veni și rândul țării mele, Polonia.

Iar după Polonia ar urma România.

Mulți azi i-ar vrea abandonați pe ucraineni în fața invaziei de “denazificare”, abandonați împreună cu românii din Ucraina toanelor de satrap ale lui Putin.

Cum ar trăi mai bine românii din Ucraina, sub un regim democrat imperfect, dar perfectibil, cum este guvernarea lui Zelenski, sau în umbra lui Putin? Cum am avea pârghii ca să influențăm în bine viața lor românilor de acolo? Cu o Ucraină integrată în Occident, alături de noi, sau sub un regim marionetă al Rusiei, în care nu se mai pune problema drepturilor românilor, sau tuturor locuitorilor Ucrainei?

Noi, ca români, știm foarte bine prin ce trec acum ucrainenii. Dacă sărim în ajutorul ucrainenilor, ne ajutăm pe noi, ținând Rusia departe de granițele noastre. Este vorba de vecinul nostru, cu care avem cea mai lungă graniță, victimă a unei “invazii la scară largă” din partea unui imperiu care ne-a invadat și pe noi de 12 ori în trecut. Ajutându-i pe ucraineni,  îi apărăm pe sutele de mii de românii care trăiesc azi în Ucraina, și care sunt, în aceeași măsură, victimele lui Putin.