Am ajuns la convingerea ca functionarii publici exista doar pentru a-si produce si reproduce existenta. Functionarii publici din Romania exista doar pentru ca sa-si ia salariul, sa faca copii pe care sa-i creasca si sa-i angajeze tot ca functionari publici. Pana la momentul in care copii ajung la varsta angajarii, functionarul public isi angajeaza rudele si cimotiile pentru a asigura in sistem preponderenta familiei sale. Serviciile publice ajung astfel un fel de domenii feudale, bazate pe dominatia unor clanuri familiale care incheie aliante matrimoniale in vederea cresterii influentei si a evitarii unor conflicte pagubitoare.
Functionarii publici din Romania nu exista pentru a duce la indeplinire rolul institutiei din care fac parte. Aceasta este o activitate secundara. Functionarii publici din Romania se ocupa in primul rand cu asigurarea propriei pozitii, dar si a pozitiei clanului din care fac parte.
(…)
Partidele politice vin abia pe locul al doilea in influentarea institutiilor publice romanesti. Pe primul loc sta clanul. Orice discutie referitoare la “restructurarea institutiilor publice”, “reformarea bugetarilor” este moarta din start. Cum isi poate imagina cineva ca vreun sef de clan de functionari publici va putea sa reduca salariile neamurilor sale sau sa isi restructureze verisoara?!?!
Filozofia vietii functionarului public a fost exprimata cu multa vreme in urma de conu’ Leonida: “de ce exista statul? nu ca sa dea salarii?” Exact asta gandesc toti functionarii publici: statul trebuie sa le dea salarii si apoi pensii. Cat mai mari. Informarea publicului despre ce hartii trebuie aduse? Simplu: “N-aveti stampila pe timbru, reveniti luni” Eficienta? “Lasati dosarul aici si reveniti peste trei saptamani. Nu, mai bine peste patru saptamani”. Cunoasterea legislatiei? “Nu stiu, nu ma ocup de chestia asta. Incercati la ghiseul patru” Nu vom afla cine conduce Romania pana cand nu vom avea o harta a neamurilor din institutiile publice. Pana atunci ne paste disparitia ca stat.
