Credeam că îmi vor lipsi Geoană şi Vanghelie. În 2009, figura lui Geoană de pe afişele electorale îi bine dispunea nu doar pe PSD-işti, ci şi pe băsişti. Eu ce să zic? Cum mă chemă Mihaela, am prelungit buna dispoziţie pentru că vreo şase luni după alegeri mi s-a spus „Mihaela-d’agostea-mea”.

Citesc periodic perlele mai vechi ale lui Vanghelie. Unele cred că sunt chiar bune de „Perene”. Preferata mea e „cine nu are loc de mine… nu mă interesează… să se înghesuieşte!”. Nici cele mai recente nu sunt mai prejos: „Pe domnul Dragnea pentru că este laş, nu neapărat fricos, este laş, pervers, as începe de la el, pe stradă, nu aş face decât i-aş rupe rotula. M-aş duce mai jos, pe strada asta de mafioţi, mai încolo şi aş da de Ghiţă ăsta, pe domnul Ghiţă aş pune pe cineva să-l filmeze cand i-aş da două bâte pe spinare, ca sa îl vada lumea real. Şi când ajung în capătul celălalt, Ponta fuge. Va fugi”.

Începusem să mă tem că vor fi marginalizaţi de PSD şi o să le ratez panseurile. Noroc cu vizita Victoriei Nuland, că au apărut noutăţi despre Geoană. Se pare că ar fi declarat că are „ok-ul” d-nei Nuland ca să îl debarce pe Ponta. Problema e că nu acelaşi lucru a înţeles şi ambasada SUA, care spune că „aceasta este o chestiune care priveşte exclusiv poporul român”. Adică faimosul ok era ceva gen ok, faceţi ce vreţi.

E interesant că PSD-iştii, cu tot patriotismul şi mândria lor de a fi români, tot caută să ne convingă că Vestul îi aprobă. Şi în campania electorală, mândrul Victor Ponta devenise şi mai mândru pentru că primise o confirmare din partea reprezentanţei pentru România a Fundaţiei Konrad Adenauer, care îşi reitera sprijinul pentru actualul director excutiv al IICCMER. Acesta fusese numit de Ponta, în primăvara anului trecut, la sugestia lui Sven Joachim Irmer, directorul reprezentanţei amintite, ca şi cum fundaţia ar fi avut vreo autoritate să se pronunţe pe tema respectivă.

Se pare că şefii PSD-işti pot să fie tupeişti, pot să facă discursuri patriotarde şi să acapareze simboluri, dar se simt mai siguri pe ei dacă îi validează vreun occidental, mai ales dacă are şi alură de şef.