Înlăturarea Laurei Codruța Kovesi pe 9 iulie de la conducerea DNA printr-un decret prezidențial a provocat o mare emoție în rândul partizanilor luptei anticorupție. Actul în sine a fost subiect de discuții la televiziune și articole de presă, cei care au încredere în Klaus Iohannis încercând să găsească motivațiile strategice ale decretului presidential, în timp ce susținătorii arcului guvernamental au clamat o victorie de parcurs.

În loc să iasă în fața națiunii și să își explice decizia, președintele a preferat să o trimită pe purtătoarea de cuvânt Mădălina Dobrovolschi pentru a face publică revocarea din funcție a Laurei-Codruța Kovesi. Păcat că lașitatea afectează comportamentul președintelui, mai ales că dăduse speranțe că va găsi o cale de ieșire. Klaus Iohannis s-a ascuns de presă până când a ajuns la Bruxelles pe 11 iulie unde a declarat că apreciază activitatea depusă în fruntea DNA de Laura Codruța Kovesi. Și gata, cu asta a terminat subiectul! Formal era obligatorie pentru președinte punerea în aplicare a deciziei Curții Constituționale, i-o cerea Constituția României, dar asta nu înseamnă că revocarea a fost un act etic bazat pe textul legii fundamentale. Klaus Iohannis era amenințat de adversarii politici și chiar pe 11 iulie urma să se discute în Parlament o propunere din partea PSD de a-l suspenda din funcție. Fără Kovesi la conducerea DNA, președintele a scăpat pentru câtva timp de spectrul suspendării și va încerca să se opună modificării legilor justiției. Lui Klaus Iohannis îi rămâne în actualul context politic doar tactica tergiversării, neexistând o soluție de blocare a buldozerului legislativ PSD-ALDE-& aliații lor.

Problema nu se pune acum dacă Președintele este mai liber în mișcări, nu asta este important, ci dacă prin înlăturarea șefei DNA nu s-a pierdut ocazia apărării și dezvoltării ideilor Constituției în fața deciziilor abuzive ale Curții Constituționale. Legea fundamentală a țării este departe de a fi perfectă, iar prin activitatea demolatoare a judecătorilor numiți politic la Curte se vor permite și mai multe abuzuri. Deși a sesizat faptul că decizia Curții l-a transformat din șef al Executivului într-un soi de conțopist al ministrului Justiției, Klaus Iohanis nu a reușit să vadă mai departe. Neapărând spiritul Constituției ci doar litera sa, președintele s-a comportat ca un gardian neputincios al legii fundamentale a țării. Dacă ar fi avut curaj și ar fi cerut Curții Constituționale să își reconsidere decizia pentru că încalcă spiritul Constituției era sigur că at fi fost suspendat, suspendarea din funcție ar fi fost urmată pentru Iohannis de o reîntoarcere triumfătoare la Cotroceni, pentru că la referendum s-ar fi văzut că poporul urăște corupția.

Fiind ales prin votul majorității românilor, președintele trebuia să protesteze vehement față de devierea de la spiritul Constituției. El trebuia să spună că judecătorii Curții Constituționale s-au dovedit a fi jucători politici, remarcându-se prin afinități și subordonări față de partidele de la putere. Decizia Curții care l-a forțat pe președinte să execute un act inițiat de ministrul Justiției arată că magistrații nu sunt adepții originalismului constituțional, al ierarhiei în executiv, ei schimbând chiar fondul unor articole care protejau lupta anticorupție de imixtiunea unor miniștri numiți politic.

Tăcerea și inactivitatea președintelui sunt acte politice cu bătaie lungă atunci când la mijloc se află Constituția s-a pierdut o mare parte din speranța că se va putea bloca asaltul corupților asupra legilor și instituțiilor justiției. Cu un președinte redus la un rol decorativ și cu o Curte Constituțională care s-a pus la piciorele lui Liviu Dragnea au dispărut angrenajele de check and balances între cele trei puteri în stat.

Mai există speranță doar la manifestările de stradă față de activitatea pro-corupție a regimului PSD? Se pare că da, partidele de opoziție având alte preocupări și alte priorități. PMP-ul se dezintegrează, PNL-ul nu are nimic mai bun de făcut acum decât sa își declare susținerea pentru Iohannis la un nou mandat iar USL-ul țipă mult dar are idei puține și unele extrem de proaste, ca aceea de a se opune inițiativei Coaliției pentru Familie.