Teroarea a pătruns în viaţa mea chiar din prima zi în care am pus piciorul în Ierusalim: un arab şi-a cumpărat un cuţit de măcelar şi a început să căsăpească lumea pe stradă. Unul dintre răniţi a apucat să se ascundă chiar în clădirea unde trebuia să mă înregistrez ca nou venit. Pe scări încă era sîngele acelei victime atacate pentru simpla crimă de a se fi plimbat prin centrul Ierusalimului ziua în amiaza mare. Cine ar fi crezut că 25 de ani mai tîrziu locul cuţitelor avea să fie luat de arme automate, sinucigaşi şi rachete?
Israelul a încercat să facă pace, după cum se vede din paginile istoriei, chiar înainte de a se autodeclara stat pe teritoriul care îi fusese destinat prin hotărîrile Ligii Naţiunilor şi ONU. Ce-i drept, înainte de independenţa statului, au acţionat în Palestina Mandatorie organizaţii de rezistenţă evreieşti, care îi vizau de fapt pe englezii care făceau tot posibilul şi imposibilul pentru a submina înfiinţarea statului evreu – însăşi esenţa mandatului la care se angajaseră în momentul preluării, împreună cu francezii, a teritoriilor pierdute de Imperiul Otoman la finele primului război mondial. Maşina de propagandă palestiniană a deturnat şi acest fapt istoric, susţinînd că teroarea îndreptată de ei împotriva „sioniştilor” este rezultatul unor imaginare acte teroriste comise cu zeci de ani în urmă de evrei asupra civililor palestinieni paşnici şi neînarmaţi, cu intenţia de a-i izgoni de pe paminturile lor strămoşeşti. 1001 de nopţi, basme arabe (altă deturnare, aceste basme fiind de fapt persane, Şeherezada nefiind un nume arăbesc).
Cînd am ajuns eu în Israel nu se vorbea de Nakba – catastrofa palestinienilor – Nakba fiind un alt instrument de propagandă inventat acum vreo zece ani. Nu se vorbea nici de genocidul la care îi supune Israelul pe bieţii palestinieni, care aproape că şi-au sporit numărul de zece ori în ultimele şase decenii, sau de apartheid.
Acceptarea realităţii că nu Israelul este vinovat de starea de război din Orientul Mijlociu se face după metoda picăturii chinezeşti, mai ales că după fiecare picătură te ştergi, te usuci şi mergi mai departe. Numai că la un moment dat începi să suferi de efectul cumulat al picăturilor (ceea ce marxiştii numeau saltul calitativ, pare-mi-se) şi, de găleata cu apă care ţi se aruncă din cînd în cînd în faţă – cum ar fi atacurile de la Ras Burqa sau de la Naharaim sau cîte şi mai cîte alte crime odioase comise în numele „eliberării Palestinei”.
Arabii nu şi-au ascuns niciodată intenţiile de a duce la „bun sfîrşit” ceea ce fusese început de Hitler – exterminarea evreilor. În 1943, Amin el-Husseini, muftiul Ierusalimului propovăduia la Radio Berlin – „Ucideţi evreii oriunde i-aţi găsi, pentru plăcerea lui Allah.” Azzam Pasha, secretarul general al Ligii Arabe a declarat jihad împotriva Israelului chiar în ziua Declaraţiei de Independenţa, 15 mai, 1948: „Acest război va fi unul de exterminare si un masacru de proporţii monumentale, comparabil cu masacrele săvîrsite de mongoli şi de cruciaţi.” Intenţiile arabilor erau clare încă înainte de înfiinţarea OEP în 1964, trei ani înainte de războiul de şase zile în care Israelul a ocupat Gaza, Cisiordania. peninsula Sinai şi Podişul Golan. Primul Ministru al Irakului, care tocmai fusese creat din teritoriile preluate de la Imperiul Otoman, se lăuda înainte de razboiul din 1948 că arabii au nevoie doar de „cîteva mături” pentru a-i „arunca pe evrei in mare, imediat ce englezii ne dau semnalul”.
Iată deci că nu ocuparea teritoriilor şi nu politica de genocid sau apartheid stau la baza conflictului din Orientul Mijlociu, ci vechiul antisemitism bine fardat şi deghizat în anti-sionism, iar prezenţa noastră pe anticele teritorii ale Regatelor Israel şi Iudea (Iudea şi Samaria fiind de fapt Cisiordania) nu poate fi tolerată nici măcar pe un singur bob de nisip, ci numai în mare.
Vă propun prima serie dintr-o scurtă carte scrisă de David Meir-Levi, profesor de arheologie şi istorie a Orientului Apropiat, care a studiat la prestigioasele universităţi americane Johns Hopkins şi Brandeis, în prezent director pentru cercetare şi educaţie la Centrul Iniţiativa israeliană pentru pace din San Francisco.
„Cum este posibil?” scrie David Horowitz în introducerea la această carte. „Cum se poate ca răul sa îmbrace veşmintele justiţiei? Cum se poate justifica un război de genocid care urmăreşte distrugerea unui popor democratic ca fiind o luptă de eliberare naţională? Se poate prin crearea unor mituri politice care raţionalizează agresiunea şi justifică războiul contra unei populatii civile.”
P.S.
De la o vreme încoace se vîntură ideea că evreii de azi nu sint descendenţii israeliţilor şi ai iudeilor din antichitate, ci khazari convertiţi la iudaism. Adică orice ai face, dacă ai cea mai mică afinitate cu iudaismul eşti condamnat la moarte. Nu-mi amintesc ca Inchiziţia să fi iertat vreun evreu botezat, aceştia fiind persecutaţi timp de generaţii. Nu ţin minte ca Hitler să fi făcut vreo referire la khazari, ba din contra, legile lui draconice scotoceau trei generaţii în urmă pentru a determina originea ne-ariană a oricarei persoane. Cind Hitler spunea „Juden”, să se fi referit el oare la khazari convertiţi sau la iudei/evrei? Şi nici n-am auzit pe cineva spunînd vreodată „ce nas de khazar are cutare”…
Minciuni gogonate: Spulberarea miturilor războiului de propagandă împotriva Israelului
David Meir-Levi
1. Problema refugiaţilor
Versiunea arabă a tragediei refugiaţilor arabi care au fugit din Palestina Mandatorie înainte şi după războiul din 1948 şi respectiv din Israel imediat după război i-a dominat şi continuă să-i domine în asemenea măsură pe cei mai bine pregătiţi istorici, comentatori şi ziarişti, încît fuga din Israel a aproape un milion de arabi lipsiţi de noroc, ajutor şi speranţă este acceptată aproape ca un fapt. Din moment ce Israelul a creat problema, Israelul trebuie să o şi rezolve.
Deşi primită visceral şi aproape canonizată de propaganda anti-israeliană care plasează problema refugiaţilor în chiar centrul narativului despre conflictul din Orientul Mijlociu, această afirmaţie este absolut şi incontestabil – falsă.
Originile problemei
Statul Israel a fost creat printr-un demers paşnic şi legal sub egida Naţiunilor Unite. Teritoriul pe care s-a creat Statul Israel nu era palestinian, ci făcea parte din Imperiul Otoman. Turcii, care au condus Imperiul Otoman timp de 400 de ani, au pierdut aceste teritorii o dată cu înfrîngerea în primul război mondial. La vremea respectivă nu existau pămînturi „palestiniene”, pentru că nimeni nu susţinea că ar fi palestinian. Regiunea Palestinei era locuită de arabi care se considerau sirieni. Abia după primul război mondial englezii şi francezii, care au înfrînt Turcia, au creat în mod artificial din teritoriile Imperiului Otoman statele numite în prezent Iordania, Siria, Liban şi Irak. Iordania a fost creată pe circa 80% din teritoriul Palestinei Mandatorii, care fusese desemnat în mod official de Liga Naţiunilor ca parte din „patria evreilor”. După înfiinţarea Iordaniei, evreilor li s-a interzis dreptul de proprietate pe teritoriul regatului. Două treimi din cetăţenii Iordaniei sînt arabi palestinieni, deşi la domnie se află monarhia Haşemită.
În 1947, planul de partajare ratificat de Naţiunile Unite prevedea crearea a două state pe cincimea care mai rămăsese din teritoriul iniţial al Palestinei Mandatorii: Israelul pentru evrei şi încă un stat arab pentru arabi. Arabii au renunţat la stat şi au declanşat războiul împotriva Israelului. Aceasta este prima cauză a problemei refugiaţilor.
Refugiaţi arabi au devenit cele aproximativ 725.000 de mii de persoane care au fugit din calea războiului iniţiat nu de arabii palestinieni ci de statele arabe. Aceste dictaturi arabe nu puteau accepta ideea unui stat ne-arab în Orientul Mijlociu. Conducătorii a opt state arabe, a căror populaţie combinată depăşea cu mult numărul evreilor stabiliţi pe teritoriul Imperiului Otoman, au iniţiat razbioul, adică au invadat simultan şi pe trei fronturi statul evreu incipient. Încă de la început Israelul s-a adresat vecinilor cu propuneri de pace, şi oferindu-le relaţii de prietenie şi cooperare. Însă dictatorii arabi au refuzat invitaţia şi au răspuns cu un război de anihilare a Israelului.
Războiul a eşuat. Starea de război a rămas permanentă din cauza refuzului statelor arabe, în special Arabia Saudita şi Irakul, de a semna un tratat de pace cu Israelul. Pînă în ziua de azi, statele arabe şi palestinienii definesc eşecul agresiunii lor şi supravieţuirea Israelului drept Nakba – catastrofa.
Dacă arabii nu ar fi iniţiat agresiunea, dacă nu ar fi început războiul, dacă armatele arabe nu ar fi invadat teritoriul Israelului cu intenţia de a comite genocid, nu numai că nu ar exista astăzi nici un refugiat arab, ci statul numit Palestina ar fi existat în Cisiordania şi fîşia Gaza încă din 1948.
În timpul războiului Israelul a cucerit teritorii. În absenţa unui tratat de pace între părţile beligerente, legea naţiunilor permite anexarea teritoriilor agresorului ca urmare a unui conflict, cu toate că aceste teritorii care aparţinuseră iniţial turcilor trecuseră în posesia învingătorilor din primul război mondial. Israelul a oferit teritoriile cucerite în campaniile de apărare împotriva agresiunii arabe în schimul unei păci formale, şi cu ocazia negocierii armistiţiului în Rodos, şi la conferinţa de la Lausanne din 1949. Oferta a fost respinsă de conducătorii arabi care preferau să menţină starea de război cu scopul de a distruge în final statul evreu. Dacă oferta Israelului ar fi fost acceptată, toate problemele care afectează regiunea de atunci şi pînă în ziua de azi ar fi fost rezolvate în mod just şi imediat. Unica problema care nu s-ar fi rezolvat pe placul arabilor era dorinţa lor de a şterge Israelul de pe faţa pămîntului.
După victorie, Israelul a adoptat o lege care permitea revenirea refugiaţilor arabi în Israel cu condiţia să semneze o declaraţie de renunţare la violenţă, să jure credinţă Statului Israel, şi să-şi asume obligaţia de a deveni cetăţeni paşnici şi productivi. În deceniile următoare, peste 150.000 de arabi au profitat de ratificarea acestei legii pentru a duce o viaţă productivă în Israel. Evreii nu beneficiază de legi similare de încetăţenire în statele arabe, unde prezenţa lor este interzisă.
Orice observator raţional şi imparţial ar trebui să deducă deja ca nu Israelul este cauza problemei refugiaţilor şi nici piedica din calea soluţiei.
Dimpotrivă, problema refugiaţilor arabi este rezultatul direct al agresiunii iniţiate de statele arabe şi, în urma încercării nereuşite de a şterge Israelul de pe faţa pămîntului, al refuzului lor de a accepta pacea formală cu Israelul sau de a se ocupa de refugiaţii arabi din afara graniţelor Israelului.
Refugiaţii evrei
Conflictul dintre evrei şi arabi a generat şi alţi refugiaţi, pe care toţi cei situaţi pe partea arabă a controversei preferă să-i ignore. Între 1949 şi 1954, circa 800.000 de evrei au fost forţaţi să părăsească ţările arabe şi musulmane unde trăiseră de sute şi chiar mii de ani – Irak, Maroc, Tunisia, Iordania, Iran, Siria, Egipt, Liban şi alte state musulmane. Aceşti evrei nu fuseseră populaţii ostile în ţările arabe, ci cetăţeni paşnici. Cu toate acestea, ei au fost alungaţi, uneori sub ameninţarea armelor, permiţîndu-li-se să ia cu ei doar hainele cu care erau îmbrăcaţi. Unicul motiv al acestei expulsii l-a constituit setea de răzbunare pe minorităţile evreieşti din ţările arabe, spălarea ruşinii înfrîngerii în războiul de agresiune.
Majoritatea refugiaţilor evrei s-au îndreptat spre Israel, unde au fost integraţi în normalitate de micul stat evreu incipient. Statele arabe (şi ulterior OEP) au refuzat să facă acelaşi lucru pentru refugiaţii arabi, preferînd să-i menţină într-o stare de oprimare care să justifice starea de război împotriva Israelului.
Unii observatori sugerează că dualitatea situaţiei refugiaţilor ar trebui privită ca un „schimb de populaţie” – arabii au fugit spre ţări arabe în timp ce evreii au fugit spre statul evreu, şi unii şi alţii ca urmare a războiului din 1948, şi unii şi alţii în condiţii pe care fiecare le consideră drept evacuare forţată. Pe de altă parte, nici un factor arab nu a sugerat ceea ce este evident: dacă refugiaţii evrei au fost reaşezaţi pe pămînturi evacuate de fugarii arabi, de ce să nu fie reasezati refugiaţii arabi pe pămînturi de unde evreii au fost expulzaţi din statele arabe? Unul din motivele pentru care nimeni nu ridică această propunere este faptul că nici un stat arab, cu excepţia Iordaniei, nu acordă cetăţenie refugiaţilor arabi.
Dacă luăm în consideraţie proprietăţile confiscate de la evrei după izgonirea din ţările arabe şi musulmane, putem conclude că evreii au plătit deja despăgubiri substanţiale arabilor, pe drept sau pe nedrept. Valoarea proprietăţilor şi a bunurilor confiscate de guvernele arabe de la refugiaţii evrei a fost estimată la aproximativ 2,5 miliarde de dolari, la valoarea din 1948. Investiţi aceste fonduri cu modesta dobîndă de 6.5% timp de peste 57 de ani şi ajungeţi în prezent la un total de 80 de miliarde de dolari, pe care guvernele arabe şi musulmane din ţările care şi-au izgonit evreii le-ar fi putut aloca pentru bunăstarea refugiaţilor arabi. Suma este mai mult decît suficientă pentru despăgubirea lor. Deşi evaluarea bunurilor şi proprietăţilor lăsate de arabi sub controlul Israelului este imposibil de efectua, nici cea mai generoasă estimare nu se apropie de 2,5 miliarde de dolari la valoarea din 1948. Aşadar, în mod ipotetic, partea arabă a ieşit deja în cîştig.
Numeroasele războaie din secolul XX au creat zeci de milioane de refugiaţi în Europa şi Asia. În 1922, 1,8 milioane de persoane au fost relocate pentru a soluţiona războiul greco-turc. După cel de-al doilea război mondial, cam 3,000,000 de germani au fost forţaţi să părăsească Europa răsăriteană şi să reaşeze pe teritoriul Germaniei. În urma împărţirii subcontinentului indian, a avut loc un transfer de peste 12 milioane de persoane între India şi Pakistan.
Toate problemele legate de refugiaţi s-au rezolvat, cu excepţia celor aproximativ 725,000 de arabi care au fugit din Israel în timpul războiului din 1948, şi pe care statele arabe şi OEP îi ţin în continuare în tabere de refugiaţi.
Problema refugiaţilor arabi
Un alt aspect ironic legat de contextul problemei refugiaţilor este faptul că Israelul a rezolvat problema refugiaţilor evrei prin alocarea de resurse masive pentru educaţia şi integrarea acestora în societatea israeliană. Aceşti refugiaţi nu au devenit niciodată o povară pe spatele omenirii, si nici nu au avut vreodată nevoie de ajutorul ONU. Ţara gazdă nu le-a negat niciodată drepturile civile şi umane. Dimpotrivă, în pofida marilor dificultăţi, a discriminării şi a sărăciei iniţiale, precum şi a adaptării dificile, aceşti refugiaţi şi urmaşii lor au devenit cetăţeni productivi în unica democraţie din Orientul Mijlociu, şi îşi aduc contribuţia substanţială într-una dintre cele mai dezvoltate ţări din punct de vedere tehnologic şi social din întreaga lume.
Soarta refugiaţilor arabi este diametral opusă cu soluţia evident pozitivă a problemei lor. Conducerea arabă şi-a menţinut fraţii palestinieni în mizerabile tabere de refugiaţi care aduc mai degrabă cu lagăre de concentrare. Suferinţa locuitorilor este perpetuată de conducători machiavelici pentru a alimenta războiul de propagandă contra Israelului şi a vestului.
Palestinienii care s-au refugiat în 1948 în Gaza au fost aduşi cu forţa în situaţia în care se află, dar nu de forţele israeliene, ci de cele egiptene, care i-au ţinut sub pază armată şi au deschis focul asupra lor ori de cîte ori au încercat să plece. Nici unul din aceşti refugiaţi nu a primit vreodată cetăţenia sau paşaportul egiptean. (Aceste fapte au fost relatate de însuşi Yasir Arafat, în biografia sa autorizată, scrisă de Alan Hart, Arafat: terorist sau omul care aduce pacea? 1982). Oprimarea refugiaţilor din Liban este similară dar mai puţin draconică. Legea le interzice să practice aproape 70 de profesii, nu au dreptul la cetăţenie şi nu au voie să călătorească. Iordania este singurul stat care le-a acordat refugiaţilor cetăţenia.
Sakher Habash, membru la înalt nivel al Comitetului Central Fatah, a explicat succint motivul calculat pentru care conducătorii arabi, inclusiv cei palestinieni, refuză refugiaţilor palestinieni reîntoarcerea la o existenţă normală. La o conferinţa ţinută în 1998 (!!! n.t.) la Universitatea An-Najah din Sihem, Habash a declarat: „Pentru noi, problema refugiaţilor este atuul cu care vom cîştiga, care va duce la sfîrşitul Statului Israel.”
Cu alte cuvinte, război, teroare, izolarea diplomatică a Israelului, campanii de relaţii publice desfăşurate în lumea întreagă pentru a demoniza Israelul pot să eşueze (după cum au şi eşuat în mare parte); dar cîta vreme acest ultim atu este viu, speranţa de a distruge Israelul încă pulsează în inima arabilor dornici de revanşă.
Palestinienii fugiţi din Israel în 1948 şi care sînt încă în viaţă nu au nici un fel de drept legal să se întoarcă în Israel, deoarece conducerea arabă care îi reprezintă (naţiunile arabe pînă în 1993 şi ulterior Autoritatea Palestiniană) sînt de jure şi de facto în stare de război cu Israelul; deci, deocamdată, aceşti refugiaţi sînt potenţial ostili Israelului. Legea internaţională nu cere unui stat aflat în stare de război să se sinucidă prin acordarea dreptului de intrare pe teritoriul său a sute de mii de indivizi potenţial ostili. În contextul unui tratat de pace, refugiaţii arabi ar fi putut să beneficieze de oferta Israelului din 1949; dar conducerea lor a respins oferta.
În prezent, pretenţiile palestinienilor la „Dreptul de reîntoarcere” sînt bineînţeles însoţite pretenţia că nu este vorba de 725,000 de refugiaţi (minus cei care au decedat între timp), ci de 5 milioane. Această cifră este pusă în serviciul multor agende politice, dar conform legilor internaţionale, generaţiile născute în cadrul unei populaţii de refugiaţi care a fost reaşezată şi care trăieşte în exil nu mai deţin statut legal de refugiaţi. Ceea ce înseamnă că în prezent statutul legal de refugiat se aplică numai acelor arabi care au fugit în 1948 şi care sînt încă în viaţă, mare parte dintre ei fiind deja la o vîrsta înaintată.
Ideile principale
Conducătorii arabi prelungesc în mod artificial criza refugiaţilor arabi de mai bine de 57 de ani cu scopul de a exploata suferinţa propriului lor popor, cu scopul de a crea un „copil de afiş” pentru statutul de victimă al palestinienilor; iată un teren propice pentru lansarea acţiunilor de propagandă împotrivă Israelului; un cadru de formare şi antrenare pentru terorişti arabi; un atu în slujba războiului de jihad împotriva Israelului (cf. Sakher Habash) dupa ce toate celelalte modalităţi (război, teroare, eforturi diplomatice ) dau greş.
„Haq el-Auda”, „legea întoarcerii” arabilor palestinieni la fostele case, ferme şi livezi care fac parte din Statul Israel de peste 57 de ani este o escrocherie.
În urmă cu 60 de ani, în statele arabe din Orientul Mijlociu trăiau aproape un million de evrei: populaţie cinstită, muncitoare, care îşi aducea aportul la cultura şi economia ţărilor de domiciliu. În prezent aproape că nu mai sînt evrei în ţările arabe din Orientul Mijlociu, iar legislaţia rasistă de tip apartheid în vigoare în unele din aceste state interzice pînă şi accesul turiştilor evrei.
Pe de altă parte, cei cam 170,000 de arabi care nu au fugit din Israel în 1949 depăşesc în prezent 1,4 milioane. Dintre ei: 12 deputaţi în parlamentul israelian, judecători în toate tribunalele israeliene inclusiv la Curtea Supremă, doctori în ştiinţe şi profesori la colegiile şi universităţile israeliene. Ei se bucură de mai multă libertate şi au acces la educaţie şi oportunităţi economice mult peste orice alt sector similar de populaţie arabă care trăieşte oriunde în lumea arabă.
Conducătorii arabi au creat în 1948 problema refugiaţilor arabi prin războiul de agresiune împotriva tînărului stat israelian care a fost creat în mod legal de ONU; conducătorii arabi menţin încă de atunci statutul de refugiat al populaţiei arabe şi îi refuză orice posibilitate de a duce o viaţă normală în ţările arabe cu scopul de a folosi suferinţa creată de ei înşişi ca armă în nesfîrşitul război împotriva Israelului.
De-a lungul tuturor acestor decenii taberele de refugiaţi şi exploatatorii lor arabi au fost finanţaţi cu miliarde de dolari de la ONU, SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Uniunea Europeană şi alţii.
Cele opt etape în care s-a creat problema.
Fuga arabilor din teritoriul ce avea să devină Statul Israel a avut loc în opt etape.
1.
Încă din toamna anului 1947, înainte de planul de partajare oferit de ONU în 29 noiembrie 1947, era clar că războiul va izbucni indiferent unde vor fi trasate liniile de partajare. Anticipînd războiul, mulţi arabi înstăriţi (effendi) din vestul Galileii, de la Haifa pînă la Aco şi din toate satele dintre ele, şi-au închis casele şi au plecat la Beirut sau la Damasc, unde puteau să aştepte sfîrşitul războiului, graţie averii şi relaţiilor de care dispuneau. Nimeni nu-şi imagina că statul evreu incipient ar fi fost capabil să cîştige războiul cu statele arabe. Arabii fugiseră din calea primejdiei în ideea că după război se vor întoarce la casele lor. Obsevatori independenţi (Conor Cruise O’Brien este poate cel mai obiectiv în cartea sa „Asediul”) estimează în prezent numărul acestor fugari la 70.000.
2.
Aceşti refugiaţi au creat un vid subit în conducerea politică şi socială a arabilor din Galileea, astfel încît în urma ostilităţilor care au început în iarna anului 1947 mulţi ţărani arabi (felahin) au fugit şi ei, urmînd exemplul conducătorilor. Acest val nu beneficia de banii şi relaţiile pe care le aveau effendi pentru a fugi din calea primejdiei şi a-şi transforma fuga într-o călătorie de plăcere. Din această cauză mulţi dintre ei au plecat pe jos spre Liban şi Siria, luînd în spate puţinul pe care îl aveau. Din moment ce conducătorii lor fugiseră, aceşti ţărani înţelegeau că lucrurile stăteau rău şi ar fi bine să plece şi ei. Şi ei erau siguri că se vor putea întoarce la casele lor, bazîndu-se pe ceea ce publica presa arabă la acea oră, anume că după război nu vor mai fi evrei în Israel, pentru că aveau să fie omoriti sau izgoniţi.
Nu există cifre precise referitoare la acest val de fugari, dar se estimează că a cuprins aproximativ 100.000 de persoane. Numărul lor a fost însă destul de mare pentru a determina statele arabe să ţină o conferinţă la Beirut pentru a decide soarta valurilor de arabi care treceau graniţa. Rezultatul a fost înfiinţarea de tabere speciale care au devenit cunoscute sub numele de tabere de refugiaţi. Aceşti arabi însă fugiseră din proprie iniţiativa. Nimeni, nici Israelul nici statele arabe nu i-au încurajat, constrîns sau forţat să fugă. Războiul nici măcar nu începuse.
3.
După 29 noiembrie 1947, a început cu adevărat războiul între organizaţia israeliană Haganah (Apărarea) şi voluntarii arabi care numărau zeci de mii de paramilitari.
Presa arabă şi discursurile publice au indicat cît se poate de clar de la bun început că va fi vorba de un război de anihilare, asemănător celor duse de hoardele de mongoli care ucideau totul în calea lor. Evreii aveau să fie ori ucişi, ori izgoniţi. Pentru Israel nu era un vorba de un război de independenţă, ci de unul de supravieţuire.
Pentru a apăra anumite zone unde evreii erau complet încercuiţi de arabi, (precum Iafo, unele sate şi chibuţuri din Galilea, regiunea deluroasă din centrul ţării şi Ierusalimul) trupele Hagana au adoptat o politică de înfricoşare, al cărei scop era să inspire teroare arabilor din aceste regiuni, pentru a-i face să se retragă în zone mai sigure. Astfel, trupele Hagana sperau să poată apăra aşezările evreieşti care ar fi rămas izolate şi ar fi căzut pradă planurilor de genocid ale arabilor.
Mulţi arabi din vestul Galileii, Iafo şi cartiere din Ierusalimul de vest, au fugit din cauza acestor tactici, în realitate zvonuri despre o armată evreiască uriaşă care urma să debarce în curînd, sau că se aruncă grenade de mînă în faţa caselor, sau că din jeepuri se trage foc automat spre pereţii sau gardurile caselor, zvonuri lansate de evrei vorbitori de arabă, pentru a face organizaţia Hagana să pară mult mai numeroasă decît era în realitate.
E important să reţinem că în această etapă evreii sînt parţial răspunzători de fuga arabilor, dar nu din cauză că ar fi urmărit să epurarea etnică a ţării sau exterminarea arabilor, ci deoarece se ştia că evreii minoritari şi lipsiţi de apărare care trăiau în enclave arăbeşti ar fi fost măcelăriţi sau alungaţi, aşa cum s-a şi întîmplat în Gush Etzion şi în cartierul evreiesc din Oraşul Vechi (sau în Hebron, în 1929). Numai faptul că duceau un război de supravieţuire împotriva unui inamic mai numeros şi mai bine înarmat i-a constrîns pe evrei să recurgă tacticile de mai sus.
De asemenea, este importat reţinem următoarele fapte: dacă conducătorii arabi ar fi acceptat planul de partajare propus de ONU, în 29 noiembrie 1947 s-ar fi înfiinţat pentru arabi statul Palestina, alături de Israel. Dacă armatele arabe nu ar fi invadat, nu ar fi existat nici un fel de problemă a refugiaţilor. Trebuie să reţinem aceste două fapte, pentru că în lumina lor devine clar că răspunderea iniţială pentru problema refugiaţilor apasă exclusiv pe umerii statelor arabe care au declanşat invazia, în contradicţie flagranta cu rezoluţia ONU 181 şi cu legile internaţionale.
4.
Conducătorii arabi ai forţelor paramilitare şi a trupelor venite din Siria îi îndemnau cu voce tare pe arabii locali să plece, pentru a lăsa armatelor arabe teren liber pentru aplicarea planurile de genocid împotriva evreilor. După război, adică după ce evreii aveau să fie expulzaţi sau omorîţi, locuitorii arabi puteau să revină nu numai la pămînturile lor ci şi la cele ale evreilor.
Este imposibil de estimat numărul arabilor care au fugit la auzul acestor anunţuri, dar după război un număr de purtători de cuvînt arabi au recunoscut că au făcut asemenea anunţuri, şi şi-au facut mea culpa în public, regretîndu-şi profund contribuţia la creerea problemei refugiaţilor. Este clar că mesajul transmis de conducătorii arabi a jucat un rol major în fuga multor arabi din Israel (1).
Trebuie de asemenea menţionat că au fost şi cazuri cînd conducerea evreiască a cerut în mod explicit arabilor să nu plece. Cel mai bun examplu este primarul oraşului Haifa. Cu riscul propriei vieţi, primarul a traversat cartierul arăbesc din Haifa cu un megafon montat pe maşină, îndemnîndu-i în limba arabă pe locuitori să nu cadă pradă propagandei arăbeşti.
Cu toate acestea, zeci de mii de arabi au fugit. Ofiţerii britanici care au fost martori la aceste evenimente fără să-şi poată crede ochilor au relatat ulterior aceste fapte. Arabii rămaşi în casele lor nu au fost vătămaţi în nici un fel şi au devenit cetăţeni israelieni (2).
Tot englezii au lăsat mărturie pentru posteritate un fenomen similar petrecut în Tiberiada (oraş în care populaţia arabă era mult mai numeroasă decît cea evreiască). Arabii au preferat pur şi simplu să părăsească oraşul, deşi evreii nu îi ameninţau în nici un fel, ba mai mult, au cerut ajutor de la englezi. Zeci de mii de arabi au fugit, ajutaţi şi păziţi de englezi, sub privirile evreilor, atît civili cît şi membri ai trupelor Hagana. Într-un caz total diferit, arabii din Safed (Ţfat) au fugit încă înainte de atacul trupelor Hagana, deşi forţele arăbeşti din oras erau de zece ori mai numeorase decît cele evreieşti.
Arabilor care au preferat să rămînă nu li s-a făcut nici un rău, ba mai mult, li s-a acordat cetaţenia israeliană.
Diferite lucrări istorice ulterioare contrazic teza conform căreia conducătorii arabi ar fi îndemnat populaţia arabă să fugă. Dar C.C. O’Brien in lucrarea sa „Asediul” şi respectiv Mitchell Bard in „Mituri şi fapte privind conflictul din Orientul Mijlociu” oferă dovezi greu contestat.
5.
Deir Yassin. Evenimentele care au avut loc la Deir Yassin sînt încă disputate. Dar, potrivit propriilor lor mărturii, conducătorii arabi recunosc în prezent că aşa-zisul „masacru” şi minciunile care îl înconjoară au fost inventate de arabi pentru a îndemna armatele arabe să lupte împotriva evreilor, şi pentru a înfricoşa arabii locali şi a-i determina să fugă. Satul se afla lînga Ierusalim, dominînd drumul Tel-Aviv Ierusalim. Pentru Ierusalimul evreiesc aflat sub asediu singura cale de acces era acest drum. Un contingent de trupe irakiene se afla în Deir Yassin încă din 13 martie 1948. Unele surse susţin că li s-ar fi cerut să plece. Aceştia însă nu au părăsit satul, şi după încetarea luptei, mulţi dintre ei, încă înarmaţi, au fost identificaţi printre morţi. Este clar că scopul lor era să blocheze accesul spre Ierusalim folosind poziţia strategică a satului. Acest lucru ar fi însemnat sfîrşitul Ierusalimului evreiesc. În 9 aprilie 1948, un grup de luptători de la Irgun (formaţiune paramilitară evreiască) a intrat în sat. Operaţiunea era perfect legitimă în cadrul regulilor de angajare a inamicului, din moment ce prezenţa soldatilor irakieni acorda satului respectiv statut de obiectiv militar.
Intenţia de a captura satul şi de a-i goni pe irakieni a fost exprimată clar de la bun început, cînd membrii Irgun au stăbătut satul cu un jeep, anunţînd la megafon populaţia civilă să se evacueze. Din nefericire, jeepul a cazut într-un şanţ, deci există posibilitatea ca unii dintre săteni să nu fi auzit mesajul; în orice caz, mulţi dintre ei au reuşit să fugă înainte ca trupele Irgun să intre în sat. În loc să înconjure satul şi să împiedice evacuarea civililor, luptătorii de la Irgun au lăsat cîteva drumuri deschise pe unde au fugit cîteva sute de civili. Cu toate acestea, soldaţii irakieni, deghizaţi în femei, cu armele ascunse sub burqa, s-au amestecat printre femeile şi copiii din sat. În momentul în care trupele Irgun au intrat în sat, „femeile” au deschis focul asupra lor. Cînd cei de la Irgun au ripostat cu foc, au căzut şi femei nevinovate, deoarece soldaţii irakieni in travesti se ascundeau în spatele lor. După ce au pierdut peste 40% din efectiv, luptătorii de la Irgun au reuşit să omoare sau să captureze soldaţii irakieni. După care, încă travestiţi şi ascunşi printre civili, cu toate că trupele irakiene se predaseră formal şi acceptaseră prizonieratul, aceşti irakieni au deschis iarăşi focul cu armele ascunse sub fuste. Trupele de la Irgun, luate pe neaşteptate, şi văzînd că iarăşi se trage asupra lor şi că iarăşi suferă pierderi, au ripostat cu foc asupra întregului grup. Irakienii care se predaseră cu adevărat au căzut împreună cu cei care doar se prefăcuseră că se predau numai pentru a redeschide focul.
Cînd cei de la Hagana au sosit în sat şi au văzut numărul mare de femei şi civili printre victime, i-au acuzat în mod eronat pe luptătorii de la Irgun de crime şi masacru. Organizaţia Crucea Roşei, la care s-a apelat pentru a acorda ajutor răniţilor şi civililor, nu a găsit nici un fel de dovezi în sprijinul acuzaţiilor de masacru. Mai ales că într-o recentă lucrare (iulie 1999) care reexaminează probele de la faţa locului, cercetători arabi de la Universitatea Bir-Zeit din Ramallah precizează că nu a fost vorba de nici un masacru, ci de o confruntare armată în care civilii au fost prinşi în bătaia focului. Potrivit calculeleor făcute la Bir-Zeit numărul total de victime arabe, inclusiv soldaţi irakeini se ridică la 107.
Şi atunci de unde vine ideea de masacru? Aceleaşi surse arabe care recunosc că i-au îndemnat şi încurajat pe arabi să fugă, recunosc că purtătorii de cuvînt arabi de la acea oră au exagerat cu cinism numărul victimelor de la Deir Yassin şi au inventat relatări de viol în grup, femei gravide maltratate, prunci nenăscuţi smulşi din pîntecul mamelor lor pentru a fi ucişi de evreii setoşi de singe, şi numeroase cazuri de omor ale caror victime au fost aruncate în cariera de piatră din apropiere. Aceleaşi surse arabe recunosc că au minţit cu scopul de a determina naţiunile arabe să ia parte mai activă la conflict, astfel ca evreii să fie anihilaţi de numărul covîrşitor de invadatori arabi.
Numai că planul a dat greş. Rezultatul acestei propagande a fost panica şi fuga a zeci de mii de arabi, după cum a confirmat şi documentarul PBS din 1993 „50 de ani de război” în care li s-a luat interviu unor supravieţuitori de la Deir Yassin. Aceştia au mărturisit că l-au implorat pe Dr. Hussein Khalidi, director la Vocea Palestinei (staţia de radio palestiniană din Ierusalimul de Est) să elimine minciunile şi relatările despre atrocităţi care nu avuseseră loc niciodată. Răspunsul lui Khalidi: „Această măreaţă ocazie trebuie exploatată la maximum.”
Fuga arabilor începuse cîteva luni inainte de Deir Yassin, aşa că orice s-ar fi întîmplat în acest sat nu poate justifica fuga a sute de mii de arabi înainte de 9 aprilie 1948. Ba mai mult, în timp ce la ora actuală propaganda susţine că Deir Yassin a fost doar unul din multiplele masacre şi măceluri săvîrşite de evrei, nu există nici un document care să ateste că evreii ar fi comis asemenea fapte. Deir Yassin nu a fost un exemplu, ci o excepţie.
În concluzie, nu ceea ce s-a întîmplat la Deir Yassin a declanşat panica şi fuga a zeci de mii de arabi, ci minciunile inventate de Înaltul Comandament Arab şi de Dr. Hussein Khalidi de la postul de ştiri Vocea Palestinei. Nimeni nu poate învinui Statul Israel pentru aceste fapte.
Cu atît mai mult, deţinem mărturia unei surse celebre, Yassir Arafat în persoană (Alan Hart, „Arafat – Terorist sau omul care aduce pacea”, biografie autorizată) că minciunile de la Deir Yassin au fost fluturate „ca o pînză roşie în faţa unui taur” de către egipteni. Astfel, după ce i-au înspăimîntat cu istorii de acest gen, egiptenii s-au apucat să-i dezarmeze pe arabii din zonă şi să-i încarcereze în tabere de deţinuţi din Gaza (în prezent taberele de refugiaţi din Gaza). De ce au făcut egiptenii aceste lucruri? Dupa spusele lui Arafat, egiptenii doreau să evacueze arabii din zonă pentru a avea mînă liberă în război. Egiptul intenţiona să cucerească deşertul Negev şi partea sudică a cîmpiei de coastă. Numai de intervenţia arabilor locali nu aveau nevoie egiptenii pentru realizarea planul.
Deir Yassin nu a fost un masacru şi nu a semănat nici pe departe cu acuzaţiile aduse evreilor. Nu ştim cîţi arabi au fugit ca urmare a propagandei arabe referitoare la Deir Yassin. Se estimează ca sute de mii de persoane. Majoritatea au fost internate în taberele de detenţie înfiinţate de egipteni în Gaza.
6.
În afară de Deir Yassin, două alte incidente arată că refugiaţii arabi au fugit din cauza acţiunilor armate ale israelienilor: Lydda (Lod) şi Ramle.
Ambele sate stăteau „călare” pe drumul Tel-Aviv – Ierusalim. Pe măsură ce se strîngea chinga asediul asupra Ierusalimului, devenea clar pentru forţele israeliene că dacă vor să salveze evreii din Ierusalimul de Vest de la înfrîngere şi eventuală anihilare, drumul spre Ierusalim trebuie să rămînă deschis. Aşa că într-o noapte au intrat în cele două sate şi au forţat populatia arabă să plece. Arabii au fost luaţi din pat şi mărşăluiţi prin cîmp către zona sub control iordanez aflată la cîţiva kilometri depărtare.
Nici unul din ei nu a fost omorît. Nu a avut loc nici un masacru, ci pur si simplu au fost izgoniţi. Dar au fost izgoniţi pentru că satele lor stăteau de-o parte si de alta a drumului spre Ierusalim, şi unica modalitate de a asigura supravieţuirea a 150.000 de mii de evrei era ca forţele israeliene să asigure controlul asupra acestui drum.
7.
Încă înainte de 15 mai, 1948, forţele britanice părăsiseră teritoriul Palestinei mandatorii, iar organizaţia Hagana, care devenise între timp armata israeliană (Armata de Apărare a Israelului), avea deja mînă liberă. Şi armatele arabe aveau mînă liberă să atace, şi au şi atacat. Armate din opt dictaturi arabe, Liban, Siria, Iordania, Irak şi Egipt (cărora li s-au alăturat voluntari şi soldaţi din Arabia Saudită, Yemen şi Maroc) au inundat întregul teritoriu. Numărul lor era de cinci ori mai mare decit cel al soldaţilor israelieni. În luna care a urmat, israelienii au dus un război de apărare extrem de dificil, şi cu greu au izbutit să împiedice invazia forţelor inamice. Deşi aproape 63.000 de combatanţi se oferiseră voluntari în armata Israelului, arme erau doar pentru 22.000.
În iunie 1948, ONU a impus încetarea focului. În iulie arabii au reluat ostilităţile, dar israelienii folosiseră încetarea focului pentru a importa arme şi avioane din Rusia şi Germania, prin Cehoslovacia. Bine înarmaţi şi cu un efectiv de 65.000, luptătorii israelieni, prin însăşi determinarea lor, au întors şansele în favoarea lor.
Luptele au reînceput în iulie, armata israeliană a trecut la ofensivă şi a reuşit să scoată armatele arabe din teritoriul desemnat pentru Israel, dar şi din mari porţiuni pe care ONU le destinase statului palestinian (vestul Galileii, cîmpia de coastă din sud şi nordul fîşiei Gaza). Cînd a început această ofensivă, un nou val de arabi a fugit. Aşa cum am menţionat mai sus, arabii care nu au fugit nu au păţit nimic şi au devenit cetăţeni israelieni.
Contrar propagandei arabe revizioniste, nu a existat niciodată vreo intenţie de a masacra arabii, deşi arabii nu şi-au ascuns propriile intenţii de a-i masacra pe evrei. Mulţi civili au murit prinşi în bătaia focului, dar marea majoritate a refugiaţilor arabi a fugit degeaba, din proprie iniţiativă sau la îndemnul conducerii arabe care i-a minţit şi i-a intimidat. În cel puţin două cazuri un număr de arabi au fost izgoniţi de armată ca măsură defensivă, fără ca această acţiune să facă parte dintr-un plan de epurare etnică a ţarii sau de masacrare a arabilor. Aceste acuzaţii reprezintă un revizionism nou şi totodată fals, al carui scop este de a-i disculpa pe arabi de actele de agresiune şi de răspunderea pe care o poartă în creerea problemei refugiaţilor arabi. Intenţia acestor revizionişti este să transfere vina de la locul ei firesc – adică ei inşişi – pe umerii Israelului.
Iată dovezi că Israelul nu a avut niciodată intenţia de a epura Palestina de arabi: a) absenţă totală a relatărilor din presa internaţională, inclusiv cea arabă, şi cea apuseană, făţiş ostilă Israelului, a unor asemenea acţiuni întreprinse de Israel; b) lipsa totală de acuzaţii de această natură din partea purtătorilor de cuvînt arabi din acea perioadă, mai ales în timpul refugierilor (după Deir-Yassin), şi mulţi ani după aceea; c) soarta arabilor care au rămas: mulţi dintre ei au devenit cetăţeni israelieni care se bucură în prezent de mai multă libertate, democraţie, reprezentaţie politică, nivel ridicat de trai şi de învăţămînt şi oportunităţi economice în comparaţie cu confraţii lor arabi din restul lumii arabe.
În cele din urmă, după armistiţiul din 1949 care a semnalat încetarea războiului, zeci de mii de arabi au continuat să fugă din Israel. Evreii nu au întreprins nici o acţiune care să-i încurajeze sau să-i forţeze să fugă.
8.
În timpul negocierilor armistiţiului din Rodos, în februarie 1949, Israelul s-a oferit să returneze arabilor pămînturile pe care le ocupase ca urmare a războiului şi care fuseseră iniţial desemnate pentru statul Palestina cu condiţia ca arabii să accepte semnarea unui tratat de pace. Acest gest ar fi permis reîntoarcerea a sute de mii de refugiaţi la casele lor. Dar arabii au refuzat oferta, după cum au recunoscut ei înşişi, deoarece intenţionau să organizeze o nouă ofensivă. Deşi pierduseră prima rundă, arabii sperau să lanseze încă multe runde pînă la obţinerea victoriei. Noua lor ofensivă a luat forma a 9000 de atacuri teroriste lansate de fadeyeen, în special de pe teritoriul Egiptului între anii 1949 si 1956.
La conferinţa de la Lausanne care a avut loc în lunile august-septembrie 1949, Israelul s-a oferit să repatrieze 100.000 de refugiaţi chiar în absenţa unui tratat de pace. Statele arabe au respins şi această ofertă, care ar fi însemnat o recunoaştere tacită a Statului Israel.
Cu alte cuvinte, în pofida ofertelor de repatriere făcute de Israel, arabii au preferat să perpetueze mizeria şi suferinţa refugiaţilor arabi. Purtătorii de cuvînt arabi din Siria şi Egipt declarau în ziarele locale: „Vom ţine refugiaţii în tabere pînă cînd steagul Palestinei va flutura peste întreaga ţară. Refugiaţii se vor intoarce acasă numai în calitate de învingători, peste mormintele şi hoiturile evreilor.”
Mai mult decît atît, unii arabi au avut sinceritatea să anunţe in mod public că problema refugiaţilor va servi de „buboi care coace pe fundul Europei”, ca avantaj moral care poate fi folosit împotriva Israelului, pentru a cîştiga simpatia vestului împotriva Israelului.
Concluzie
Problema refugiaţilor arabi a fost creată de dictatori arabi beligerenţi, care au sfidat ONU, au invadat Israelul, au incurajat arabii să fugă şi apoi i-au forţat să lîncezească într-o stare de sărăcie lucie în scopuri propagandiste. Rolul Israelului în creerea problemei refugiaţilor a fost relativ minor şi s-a limitat la necesităţi militare legitime. Încercările Israelului de a rectifica această stare după război au fost respinse în mod repetat de statele arabe.
Problema refugiaţilor a fost perpetuată în mod intenţionat de statele arabe prin refuzul lor de a respecta hotărîrile ONU şi prevederile Convenţiei de la Geneva, refuzul lor de a integra refugiaţii în regiuni sub-populate din statele arabe (cu excepţia Iordaniei), refuzul lor de a se angaja într-un proces de negocieri de pace cu Israelul şi refuzul de primi orice ofertă de rezolvare a conflictului din partea Israelului sau a altor factori.
Prin perpetuarea problemei refugiaţilor, conducătorii lumii arabe au căutat să creeze un avantaj pseudo-moral împotriva Europei şi a Israelului, să menţină „un buboi uman purulent” pe prima linie a războiului de propagandă dus de ei împotriva Israelului, şi totodată să folosească acest subiect ca armă politică împotriva Israelului.
In 1979, cînd Egiptul semna tratatul de pace cu Israelul, egiptenii au refuzat să preia refugiaţii din Gaza, cedînd Israelului întreg teritoriul fişiei. Acelaşi model a fost folosit de Iordania în 1994, cînd a semnat tratatul de pace cu Israelul. Iordania integrase mii de palestinieni în economia sa, şi nu vedea nevoia sau responsibilitatea de a se ocupa de cei rămaşi pe teritoriul Cisiordaniei.
Abuzurile, exagerarile, minciunile şi distorsiunile practicate şi perpetuate de guvernele arabe, Agenţia ONU pentru Refugiaţi, şi de purtătorii de cuvînt ai refugiaţilor, au făcut imposibilă, încă din 1949, identificarea refugiaţilor adevăraţi.
În 1967 statele arabe au lansat un nou război împotriva Israelului, în urma căruia Israelul a devenit autoritatea guvernantă peste fîşia Gaza, Peninsula Sinai, Podişul Golan şi Cisiordania. Sub controlul Israelului, între 1967 şi 1992, populaţia palestiniana din Cisiordania s-a bucurat de cel mai ridicat nivel de trai din lumea arabă cu excepţia statelor producătoare de petrol. Acelaşi lucru este valabil şi pentru arabii israelieni. Populaţia arabă din Cisiordania şi Gaza s-a triplat faţa de iunie 1967!
Prin comparaţie, odată cu cedarea controlului Cisiordaniei în favoarea Autorităţii Palestiniene în 1993, bunăstarea populaţiei palestiniene sub conducerea OEP a început să se deterioreze rapid. Nivelul de trai al palestinienilor din Cisiordania s-a erodat şi produsul naţional brut a scazut la o zecime din cel atins sub control israelian. Acest fapt se datorează deturnării a peste 5.2 miliarde de dolari americani din fondurile Autorităţii Palestiniene în conturile personale ale lui Arafat şi ale acoliţilor săi (printre care şi Abu-Mazen, a cărui somptuoasă rezidenţă din Gaza valora peste 1.5 milioane de dolărei, n.t.), printre altele pentru achiziţionări masive de armament; infrastructura a fost neglijată, în schimb s-a purtat un razboi permanent de teroare împotriva căruia Israelul a fost nevoit să exercite controale defensive şi contra măsuri.
S-ar fi putut face dreptate pentru refugiaţii evrei şi arabi în contextul unui tratat de pace, dacă statele arabe ar fi fost dispuse. Şi astăzi se poate ajunge la o soluţie justă, dar numai în cazul în care Autoritatea Palestiniană ar renunţa la teroare.
Appendix
Surse care confirmă că refugiaţii arabi au fost îndemnaţi de conducătorii arabi să fugă şi respectiv rapoarte privind plecarea refugiaţilor arabi:
1. „Primul grup din coloana noastră a V-a îl constituie cei care îşi abandonează casele … Cum se iveşte mai mică problemă aceştia o iau la goană, nu cumva să fie nevoiţi să pună şi ei umărul la luptă” – Ash-Sha’ab, Iafo, 30 ianuarie, 1948.
2. „(Sătenii care fug) … ne fac pe toţi de ruşine … prin faptul că îşi abandonează satele” – As-Sarih, Iafo, 30 martie 1948.
3. „Evreii fac tot posibilul pentru a convinge populaţia arabă să rămînă pe loc şi să-şi continue traiul normal, să-şi vadă de magazinele şi de afacerile lor, pentru a-i convinge că vieţile şi interesele lor sînt în siguranţă.” – comandamentul poliţiei britanice din districtul Haifa, 26 aprilie 1948 (citat în Cîmpul de bătaie de Samuel Katz).
4. „Evacuările în masă, stîrnite parţial de teamă şi parţial din ordinul conducătorilor arabi, au transformat cartierul arăbesc din Haifa într-un oraş fantomă … Prin retragerea muncitorilor arabi, conducătorii sperau să paralizeze Haifa.” – Time Magazine, 3 mai 1948, pag. 25.
5. „Străzile arabe (ale Palestinei) sînt în mod bizar pustii (pentru că) … urmînd prostul exemplu al păturii avute, din Ierusalim a avut loc un exod, deşi nu de proporţiile celui văzut în Iafo sau Haifa.” – London Times, 4 mai, 1948.
6. „Civilii arabi au fost cuprinşi de panică şi au fugit fără pic de ruşine. Multe sate au fost abandonate mult înainte de a fi ameninţate de apropierea frontului.” – gen. John Glubb „Pasha”, The London Daily Mail, 12 august 1948.
7. „Faptul că aceşti refugiaţi există este consecinţa directă a refuzului statelor arabe de a accepta partajul şi întemeierea statului evreu. Statele arabe au căzut de acord unanim asupra acestei politici şi trebuie să contribuie la rezolvarea problemei.” Emile Ghoury, secretarul Comitetului Superior pentru arabii palestinieni, într-un interviu acordat ziarului Beirut Telegraph, 6 septembrie, 1948 (acelaşi care a apărut în The London Telegraph, august 1948)
8. „Cel mai determinant factor [în fuga palestinienilor] au fost anunţurile făcute la radio de Comitetul Executiv Superior al arabilor palestinieni, care îi îndemna pe toţi arabii din Haifa să fugă … Se sugera clar că orice arab care rămîne in Haifa şi acceptă protecţia evreilor va fi considerat renegat.” London Economist, 2 octombrie 1948
9. „Nu trebuie uitat că arabii au fost încurajaţi să fugă din casele lor din Iafo, Haifa şi Ierusalim de Comitetul Superior Arab” Staţia de Radio în limba arabă pentru Orientul Mijlociu, Cipru, 3 aprilie, 1949
10. „Arabii din Haifa au fugit în pofida faptului că autorităţile evreieşti le-au garantat securitatea şi drepturile de cetăţeni israelieni.” Monseniorul George Hakim, Episcopul greco-catolic al Galileii, New York Herald Tribune, 30 iunie, 1949.
11. „Autorităţile militare şi civile (israeliene) şi-au exprimat profundul regret faţă de această gravă decizie (adoptată de delegaţii militari arabi din Haifa şi de preşedintele Comitetului Superior pentru arabii palestinieni de a evacua Haifa în ciuda ofertei israeliene de armistiţiu). Primarul evreu al oraşului Haifa a facut un apel pasionat delegaţiei (de conducători militari arabi) de a reveni asupra deciziei.” – Memoriul Comitetului Arab Naţional pentru Haifa, 1950, către guvernele ligii arabe, citat de J.B. Schechtman, Refugiaţii din lume, NY 1963, pp 192f.
12. Sir John Troutbeck, Oficiul britanic pentru Orientul Mijlociu din Cairo, menţiona în telegrame către superiorii săi (1948-49) că refugiaţii (în Gaza) nu au nici un fel de resentimente faţă de evrei, în schimb îi urăsc cu patimă pe egipteni: „Ei spun ‘noi ştim cine ne sînt duşmanii (referdindu-se la egipteni)’, şi declară că fraţii lor arabi i-au convins să-şi părăsească, in mod inutil, casele … Ba chiar am auzit că mulţi dintre ei i-ar primi cu braţele deschise pe israelieni în cazul în care aceştia ar vrea să preia controlul asupra districtului.”
13. „Statele arabe care i-au încurajat pe arabii palestinieni să-şi părăsească provizoriu casele, pentru a nu sta în calea invaziei armatelor arabe, au eşuat în promisiunea de a-i ajuta pe aceşti refugiaţi.” – Falastin, cotidian iordanez, 19 februarie, 1949.
14. „Secretarul general al Ligii arabe, Azzam Pasha, a dat asigurări popoarelor arabe că ocuparea Palestinei şi a orasului Tel-Aviv va fi la fel de simplă ca o paradă militară… Arabilor din Palestina li s-a dat un sfat frăţesc – să-şi părăsească pămînturile, casele şi proprietaţile şi să se mute temporar în statele vecine surori, ca nu cumva să fie seceraţi de tunurile armatelor arabe invadatoare.” – Al-Hoda, cotidian libanez cu sediul la New York, 8 iunie, 1951.
15. Cine i-a adus pe palestinieni în Liban în calitate de refugiaţi care suferă acum de atitudinea malignă a presei şi a conducătorilor locali, care nu au nici onoare, nici conştiinţa? Cine i-a adus aici fără un ban, într-o mizerie crîncenă, dupa ce şi-au pierdut onoarea? Statele arabe, printre care şi Libanul, iată cine i-a adus.” Săptămînalul musulman Kul-Shay din Beirut, 19 august, 1951.
16. „Vom zdrobi ţara cu tunurile noastre şi vom nimici fiecare loc unde se ascund evreii. Arabii să-şi ducă soţiile şi copiii la adapost pînă cînd se potolesc luptele.” Nuri Said, prim-ministrul Irakului, citat în Sir An-Nakbah (Secretul din spatele catastrofei), de Nimr el-Hawari, Nazaret, 1952.
17. „Exodul arabilor … nu a fost provocat de bătălii, ci de descrierile exagerate răspîndite de conducătorii arabi pentru a-i aţîţa contra evreilor … Pentru fuga şi căderea celorlalte sate sînt răspunzători conducătorii noştri, care au raspîndit zvonuri exagerate despre crimele evreilor, pe care le transformau în atrocităţi cu scopul de a-i înflăcăra pe arabi … Răspîndind zvonuri despre atrocitaţile comise de evrei, despre omoruri de femei şi copii, etc…, aceştia au sădit teamă si teroare în inimile arabilor din Palestina, pînă cînd aceştia au fugit abandonîndu-şi casele şi proprietaţile în mîna duşmanului.” – cotidianul iordanez Al-Urdun, 9 aprilie, 1953.
18. „Guvernele arabe ne-au spus: Ieşiţi ca să putem intra noi. Noi am ieşit, dar ei n-au intrat.” Un refugiat citat de ziarul Al Difaa (Iordania), 6 septembrie, 1954.
19 „Întregul exod se datorează în parte convingerii arabilor, alimentată de elogiile din presa nerealistă şi de declaraţiile iresponsabile al unor conducători arabi, că în doar cîteva săptamini evreii vor fi înfrînţi de armatele arabe, şi că arabii palestinieni vor avea posibilitatea să se reîntoarcă şi să-şi ia ţara înapoi.” Edward Atiyah (Secretarul Ligii arabe, Londra, The Arabs, 1955, p. 183).
20. Încă din primele luni ale anului 1948, Liga arabă a emis ordine care îndemnau oamenii să caute refugiu provizoriu în statele vecine, pentru a se întoarce mai tirziu la căminele lor şi a-şi obţine partea din proprietăţile abandonate de evrei.” – Bulletin of the Research Group for the European Migration Problems, 1957.
21. „Israelienii susţin că statele arabe i-au incurajat pe palestinieni să fugă. Adevărul este că arabii care au rămas în Israel îşi amintesc cum comandanţii militari arabi îi îndemnau să evacueze Haifa pentru că vroiau să bombardeze orasul.” – Newsweek, 20 ianuarie, 1963. (precum Nasrallah în 2006, cerînd arabilor să evacueze nordul Israelului. Arabii din Haifa au declarat la TV – „Nu repetăm prostia pe care am făcut-o in 1948.” n.t.)
22. „Ziua de 15 mai 1948, a sosit … În acea zi, muftiul Ierusalimului a apelat la toţi arabii Palestinei să părăsească ţara, pentru ca armatele arabe să poata intra şi lupta în locul lor.” Cotidinaul Akhbar el Yom, Cairo, 12 Octombrie, 1963.
23. Enumerînd motivele eşecului arabilor în 1948, Khaled al-Azm (prim-ministrul sirian) notează: ” al cincilea factor a fost îndemnul adresat de guvernele arabe locuitorilor Palestinei de a se evacua (din Palestina) şi de a se îndrepta spre ţările arabe vecine. Din 1948 încoace, noi cerem reîntoarcerea refugiaţilor, deşi noi sîntem aceia care i-am făcut să plece. Noi am adus nenorocirea pe capul a un milion de refugiaţi arabi, incitîndu-i şi presîndu-i să plece. Noi i-am învăţat să cerşească … noi am contribuit la distrugerea moralului şi a statutului lor social. Apoi i-am exploatat, i-am pus să comită fărădelegi – să ucidă, să ardă, sa dea cu pietre în bărbaţi, femei şi copii … toate acestea pentru a servi unor interese politice…” Khaled el-Azm, prim ministru al Siriei după războiul din 1948, în memoriile din 1972, publicate in 1973.
24. „Statele arabe au reusit să împrăştie poporul palestinian şi să-i distrugă unitatea. Statele arabe nu i-au recunoscut ca popor unit pînă ce statele lumii nu i-au recunoscut ca atare, ceea ce este trist.” Abu-Mazen (Mahmoud Abbas), din ziarul oficial al OEP, Falastin el-Thawra („What We Have Learned and What We Should Do”), Beirut, martie 1976. (Abu-Mazen, Mahmoud Abas, academician made in USSR, doctor în negarea Holocaustului – nota bene, în URSS se poate studia şi obţine doctorat în negarea Holocaustului – unul dintre organizatorii masacrului atleţilor israelieni de la Munchen, tocmai el vorbeşte de poporul palestinian care a fost inventat de sovietici? Păi nimeni nu a recunoscut poporul palestinian pentru că nu există. Şi chiar dacă l-a recunsocut cineva, el există? Există printr-un singur numitor comun: dorinţa de a şterge Statul Israel de pe faţa pămîntului, n.t.).
25. „Încă din 1948, conducătorii arabi au abordat problema palestiniană în mod iresponsabil. Ei s-au folosit de poporul palestinian în scopuri politice, ceea ce e ridicol. Ba aş spune chiar criminal…” Regele Hussein, Regatul Haşemit al Iordaniei, 1996.
26. „Abu Mazen (doctorul în istorie de mai sus, n.t.) acuză statele arabe care după părarea lui sînt cauza problemei refugiaţilor palestinieni” (Wall Street Journal, June 5, 2003):
În martie 1976 Mahmoud Abbas (Abu Mazen, n.t.) a scris un articol în Falastin al-Thawra, ziarul oficial al OEP în Beirut: „Armatele arabe au intrat în Palestina pentru a apăra palestinienii de tirania sionistă (observaţi, vă rog, schimbarea de ton – nu mai sînt evreii ci tirania sionistă. Aaaah, cum se învaţă propaganda de la to’arşii sovietici!!!, n.t), dar în schimb i-au abandonat, i-au forţat să emigreze şi să-şi părăsească patria, impunîndu-le o blocadă politică şi ideologică, şi aruncîndu-i în închisori asemănătoare cu ghetourile în care trăiau cîndva evreii din Estul Europei.”
După cum sugerează Abu Mazen, aproximativ 700.000 de arabi au fugit din Israel în 1948 din cauza ameninţării şi intimidării venite din partea conducătorilor arabi, cînd tînărul stat evreu era invadat de armatele arabe. De atunci, populaţia mereu crescîndă a refugiaţilor, 4 milioane după estimările ONU, a fost îngrămădită în tabere mizere răspîndite în întregul Orient Mijlociu – Liban, Iordania, Siria, Gaza şi Cisiordania.
În 1950, ONU a înfiintat UNRWA – Agenţia ONU de Ajutorare ca mijloc provizoriu (c’est le provisoire qui dure, n.t.) de asistenţă pentru refugiaţii palestinieni. James Galloway, fost director al agenţiei, a declarat opt ani mai tîrziu că „statele arabe nu vor să rezolve problema refugiaţilor, ci vor să o menţina ca pe o rană vie, ca armă împotriva Israelului. Conducătorii arabi nu dau doi bani pe viaţa refugiaţilor arabi. Singurul lucru care s-a schimbat de atunci [1949] este numărul palestinienilor închişi în aceste lagăre de prizonieri.”
Nu numai conducătorii arabi nu vor să schimbe soarta refugiaţilor palestinieni, ONU însuşi nu vrea să schimbe soarta acestor nefericiţi. Bugetul anual al agenţiei pentru 2008 depăşeşte jumătate de miliard de dolari cu care salariaţii ONU fac aproape ce vor, pentru că nu-i controlează nimeni, sau mai bine zis nimănui nu-i pasă că peste 2/3 din cheltuieli sînt legate de întreţinerea personalului: salarii, birouri, maşini, secretare, călătorii… finanţele UNRWA. Astăzi văd la ştiri că mii de persoane de culoare, barbati, femei şi copii, mor de holeră în Zimbabwe, pentru ca nu se găsesc fonduri pentru ei. Slavă Domului că sînt bani pentru palestinieni şi ONU nu este o organizaţie rasistă.
Acesta este vestitul sat arab Suqrir, pe ruinele căruia palestinienii susţin că s-ar fi construit oraşul Aşdod: în 1944-45 avea o populaţie de 390 de persoane, care locuiau în case de piatră şi deţineau 12.270 de dunami de pămînt, pe care cultivau cereale, banane şi citrice (sau cel puţin aşa susţine Walid Khalidi în cartea sa Ce a mai rămas: Sate palestiniene ocupate şi depopulate de Israel). Unde „cultivau cereale, banane şi citrice”? întreb eu. Sub nisip? Şi cam ce populaţie avea în 1917, să zicem? Dar în 1850? Sau în 1514?
Un dunam echivalează cu aproximativ 1000 metri pătraţi. Cam cîţi copii, bătrîni şi femei gravide sînt într-un sat de 390 de persoane, sau mai bine zis cam cîte persoane ar fi fost cu adevărat capabile să lucreze la cîmp?
3. Problema ocupaţiei şi a coloniilor
Pe lîngă problema refugiaţilor, cele două elemente principale ale propagandei arabe sînt aşa zisa ocupaţie evreiască a pămînturilor arabe precum şi existenţa coloniilor in Cisiordania şi Fîşia Gaza (între timp Gaza a fost evacuată, n.t.). Pentru a demistifica aceste alegaţii şi a examina realitatea din spatele lor, este nevoie să le privim prin prisma războiului arabilor împotriva Israelului care se desfăşoară fără întrerupere de la înfiinţarea Statului Israel în 1948, şi la care se adaugă ostilitatea arabilor faţă de evrei din perioada premergătoare statului.
Context istoric
Sionism timpuriu
Începînd cu mijlocul secolului XIX, pionieri sionişti au început să se alăture comunităţilor evreieşti locale în idea reconstruirii patriei evreieşti în ceea ce era la vremea respectivă Imperiul Otoman, prin achiziţionare de pămînturi de la Poarta şi de la latifundiarii arabi (effendi). Nu a avut loc nici un fel de invazie, cucerire sau furt de pămînturi arabe – şi mai ales nu de pămînturi palestiniene, din moment ce arabii care trăiau în regiune fuseseră supuşi otomani timp de 400 de ani. Lipsiţi de arme şi de forţe militare, evreii au cumpărat atît de multe terenuri de la arabi, încît în 1892, un grup de effendi au scris sultanului rugîndu-l să declare ilegale vînzările de pămînt către evrei. Succesorii lor au repetat rugămintea, trimiţînd o telegramă în 1915. E clar aşadar ca simpla prezenţă a evreilor proprietari de pămînt – chiar dacă acest pămînt fusese achiziţionat în mod legal – în Orientul Mijlociu era o insultă pentru unii.
Nu există nici o îndoială ca nu a fost vorba de vreun furt, pentru că nimeni nu s-a plîns de aşa ceva. Nici un arab nu a fost dat afară din casa sa. Ba mai mult, un studiu publicat de Universitatea Columbia (Justin McCarthy – Populaţia Palestinei, 1990) demonstrează că populaţia arabă din regiune a crescut considerabil în această perioadă, datorită în parte progresului economic generat de evrei. Între anii 1514 e.n. şi approx. 1850, populaţia arabă din această regiune a Imperiului Otoman a fost mai mult sau mai puţin statică şi s-a menţinut la cam 340.000 de persoane. Numai că această populaţie a început să crească brusc în jurul anului 1855, ca în anul 1947 să ajungă la aproximativ 1.3 milioane de persoane – adică a crescut de 4 ori în mai puţin de un secol. Cauzele exacte ale acestei creşteri nu constituie obiectul acestui eseu, dar corelaţia cauzală dintre acest fenomen documentat în mod independent şi întreprinderea sionistă depăşesc cadrul unui argument raţional.
Nu numai că pionierii evrei nu i-au alungat pe arabi, nu le-au furat pămînturile şi nu le-au ruinat economia, ci activitatea acestora în secolul XIX şi începutul secolului XX a ajutat populaţia arabă să crească numeric de patru ori, economia să intre în era modernă şi societatea să scuture cătuşele stării de iobăgie caracteristică relaţiei effendi-fellah din perioada otomană. Un arab care lucra într-o fabrică evreiască sau într-o comunitate agricolă avea posibilitatea să cîştige într-o lună ceea ce tatăl său ar fi cîştigat într-un an de trudă la cîmp, folosing metode agricole medievale. Mortalitatea infantilă a scăzut considerabil, iar longevitatea în rîndul arabilor a crescut considerabil din momentul în care evreii au început să împărtăşească tehnologia medicală modernă de care dispuneau cu vecinii lor arabi.
Mare parte din pămînturile cumpărate de sionişti erau zone deşertice şi mlăştinoase, nelocuite sau considerate nelocuibile de arabi. Tehnicile agrare moderne introduse de evrei, împreună cu sîngele şi sudoarea a mii de sionişti idealişti, au revendicat acele pămînturi, le-au ridicat preţurile considerabil, şi le-au transformat în ferme înfloritoare, în comunităţi crescînde, dotate cu tehnologii moderne şi cu o sănătoasă economie de piaţă. Rezultatul acestor schimbări a fost un val de migraţie arabă din statele înconjurătoare: sute de mii de persoane care căutau o viaţă mai bună şi prospecte economice mai bune. Avînd în vedere cele de mai sus, se poate presupune că un număr însemnat, dacă nu chiar majoritatea arabilor care trăiesc astăzi în Israel îşi datorează propria existenţă eforturilor sioniste.
Această istorie, care contrazice pe deplin propaganda arabă de zi cu zi, provine dintr-o sursă surprinzătoare: într-un interviu televizat în mai, 2005 (clip MEMRI), şeicul Yousuf al-Qaradhawi, îşi mustră învăţăceii astfel: „Din păcate, noi [arabii] nu excelăm nici în industria militară nici în cea civilă. Noi importăm totul, de la ace pînă la rachete … Cum se poate că banda de sionişti a reuşit să ne devină superioară, deşi ne este inferioară numeric? Ne-a devenit superioară prin cunoaştere, prin tehnologie şi prin tărie. Ne-a devenit superioară prin muncă. Noi am avut deşertul în faţa ochilor, dar nu am făcut nimic cu el. Cînd ei au pus stăpînire pe deşert, l-au transformat într-o oază înfloritoare. Cum poate să progreseze o naţiune care nu munceşte? Cum poate să crească?”
Tocmai acest succes al eforturilor sioniste a stîrnit frica şi mînia conducătorilor arabi. Progresul, tehnologia şi economia aduse de sionişti, cuplate cu dorinţa evreilor de a împărtăşi tehnologia cu vecinii arabi, puneau în pericol chinga medievală în care effendi îi ţineau pe ţăranii locali (fellah). Metodele turceşti de a asigura liniştea sub papucul sultanului erau draconice (mda, cititorii români ar cam trebui să înţeleagă despre ce e vorba aici, n.t.). În consecinţă, făcînd parte din Imperiul Otoman, arabii din regiune nu vroiau să provoace tulburări civile, drept care suportau cu stoicism prezenţa evreilor în regiune, fapt interpretat de unii ca toleranţă. În schimb, englezii care au preluat controlul după cel de-al doilea război mondial au fost mai îngăduitori. În momentul în care Imperiul Britanic a preluat controlul asupra Palestinei Mandatorii (în prezent Israel şi Iordania), conducătorii arabi au descoperit că aveau practic mînă liberă. Drept care, sub conducerea lui Hagi Amin el-Husseini, reprezentanţi ai familiilor de proprietari de pămînturi de seamă, au început sa aţîţe şi să înflăcăreze resentimentele ţăranilor simpli, inventînd minciuni despre intenţiile evreilor de a distruge islamul. Aşa a început jihadul islamic condus de muftiului Ierusalimului, sub egida căruia au avut loc un număr de progroame împotriva evreilor.
Planul de partiţie Peel
Între anii 1919 şi 1936 numărul actelor de violenţă ale arabilor împotriva evreilor s-au înmulţit şi au atins noi nivele de brutalitate. Englezii nu au ridicat un deget pentru a le stăvili, ba chiar de multe ori au asistat tacit. În 1936 lordul Peel a condus o comisie de anchetă cu scopul de a găsi o soluţie paşnică la violenţa aparent interminabilă. Sugestia sa era partiţionarea teritorială: evreii să-şi alcătuiască propriul stat pe 15% din terenurile achiziţionate şi răscumpărate, iar arabii să aibă propriul stat pe restul de 85%. Cu alte cuvinte împărţirea terenurilor a fost pusă pe rol tocmai din cauză că arabii nu reuşeau să trăiască în linişte şi pace alături de evrei.
În 1922, Imperiul Britanic a cedat întregul teritoriu al Palestinei Mandatorii aflat la est de rîul Iordan emirului Abdullah. Acest teritoriu a devenit Regatul Haşemit al Iordaniei, unde populaţia în majoritate palestiniană interzicea prin lege intrarea evreilor. În 1937, cînd li s-a oferit conducătorilor arabi propriul stat pe aproximativ 85% din teritoriul aflat la vest de rîul Iordan, conducătorii arabi au ales calea războiului şi a terorii. Astfel a început „Marea Revoltă Arabă” dintre anii 1937-1939. Fiind ajunul rcelui de-al doilea război mondial, englezii n-au pierdut timpul şi au înăbuşit această răscoală cu mare cruzime.
Între timp, eforturile pionierilor sionişti au continuat prin achiziţionarea de terenuri care aparţineau coroanei engleze. Este important să subliniem că în contextul legilor internaţionale, pămînturile care aparţinuseră Porţii trecuseră în proprietatea coroanei engleze şi erau administrate de mandatul britanic. Vînzarea sau împarţirea acestor terenuri prin tranzacţii legale constituia dreptul legal al englezilor, conform legilor internaţionale. În momentul în care Occidentul a ieşit victorios din război, organizaţiile sioniste deţineau 28% din teritoriul actual al Israelului, în timp ce restul de pămînturi erau propietatea privată a arabilor sau propietatea coroanei engleze.
La sfîrşitul războiului, conducerea arabă a recurs iarăşi la violenţă şi teroare împotriva aşezărilor evreieşti şi împotriva englezilor. Majoritatea conducerii evreieşti a preferat să se abţină de la violenţă şi a căutat soluţii paşnice prin intermediul ONU care tocmai se alcătuise. Doar o minoritate a acestei conduceri a preferat teroarea împotriva englezilor şi represalii violente împotriva arabilor.
Planul de partiţie ONU
Sătui de violenţă şi confruntaţi cu criza politică şi economică care a urmat celui de-al doilea răboi mondial, englezii şi-au abandonat în mare parte imperiul şi au hotărît să încredinţeze „problema palestiniană” în mîna Naţiunilor Unite. În 1947 un număr de misiuni de cercetare din partea ONU a ajuns la concluziile formulate de comisia lordului Peel un deceniu mai devreme. La data de 29 noimebrie 1947 ONU a declarat înfiinţarea a două state: unul pentru arabi pe aprox. 45% din teritoriul disponibil, şi Statul Israel pentru evrei pe restul de aprox. 55%. Peste jumătate din teritoriul destinat Israelului era de fapt deşertul Negev, care aparţinuse coroanei engleze şi era în mare parte nepopulat şi considerat lipsit de valoare. Planul de partiţie adoptat de ONU (rezoluţia 181) a creat aşadar graniţe impracticabile între cele două proaspete state, bazate pe proprietatea asupra pămînturilor şi distribuţia populaţiilor.
Statele arabe erau deja membre ONU. Calitatea de membru ar fi trebuit să reflecte dorinţa acestora de a respecta deciziile majoritare ale acestei organizaţii mondiale formate nu de mult. Statele arabe au refuzat să respecte.
Într-o demonstraţie de sfidare şi aroganţă faţă de planul de partiţie aprobat de ONU, statele arabe au lansat un război de agresiune, care potrivit propriilor lor declaraţii publice, urma să fie un război de anihilare. Intenţia lor nu era retrasarea graniţelor sau recuperarea unor teritorii pierdute într-un război precedent. Nu, intenţia lor era distrugerea proaspătului Stat Israel şi descotorosirea prin orice metoda necesară de cei 605.000 de locuitori evrei.
Spre eterna lor mîhnire, statele arabe au pierdut războiul de agresiune. Înfrîngerea a însemnat pierderea unei porţiuni considerabile din teritoriul desemnat de hotărîrea ONU pentru statul palestinian. Cu toate acestea, chiar şi acea rămăşiţă din ceea ce ar fi trebuit să devină statul palestinian (Cisiordania şi Gaza) au fost obliterate de două state arabe vecine. Egiptul a ocupat ilegal Fîşia Gaza, în timp ce Iordania a anexat ilegal Cisiordania. Ambele acţiuni au constituit acte de sfidare şi desconsiderare a legilor internaţionale şi a hotărîrilor ONU 181 şi 194. Nu s-a înregistrat nici un act de protesta arab sau palestinian împotriva acestor abuzuri. De ce? Singura concluzie logică este faptul că în 1949 palestinienii nu se considerau încă „palestinieni”, ci pur şi simplu arabi, şi de fapt termenul „Palestina” era universal acceptat ca statul evreu.
Israelul a continuat să-i pună pe arabi într-o lumină proastă oferindu-le în 1949 un tratat de pace formal, în cadrul căruia Israelul se oferea să returneze mare parte din teritoriile cucerite în război şi să accepte repatrierea unui mare număr din arabii refugiaţi ca urmare a războiului (Tratativele de Armistiţiu, Rodos, februarie – iulie 1949). Dacă naţtiunile arabe ar fi acceptat planul de partiţie ONU sau oferta de pace israeliană, nu numai că statul palestinian ar fi existat încă din 1949, dar în prezent nu ar exista problema refugiaţilor arabi.
Cu toate aceste, răspunsul arabilor a fost un nu categoric păcii. Refugiaţii se vor putea întoarce acasă numai cînd steagul Palestinei va putea fi ridicat peste cadavrele evreilor. În loc să recunoască prezenţa unui stat nemusulman în mijlocul lor, conducătorii arabi au preferat să-i lase pe palestinieni să putrezească în tabere de refugiaţi. Ca şi în 1937, conducătorii arabi au respins oferta de a forma un stat palestinian şi au preferat să continue agresiunea împotriva Israelului. Nu înfiinţarea Statului Israel a creat refugiaţii sau problemele ulterioare, ci războiul de anihilare lansat de statele arabe, care au respins şi a doua ocazie de a crea un stat palestinian.
Teroare anti-israeliană ante-1967
Între anii 1949 şi 1967 Egiptul a dus un război de teroare împotriva Israelului, folosind celule teroriste organizate în taberele de refugiaţi din Fîşia Gaza pentru a lansa aprox 9.000 de atacuri. „Campania Sinai” din 1956, în care Israelul înfrînge din nou armata egipteană a pus capăt războiului de teroare menţinut de Egipt, deşi SUA a forţat Israelul să retrocedeze Egiptului peninsula Sinai fără semnarea unui tratat de pace. Teroarea continuă însă pe alte fronturi.
În 1964 se înfiinţează Organizaţia Pentru Eliberarea Palestinei (OEP) al cărei scop nu este eliberarea palestinienilor de sub dominaţia iordaniană sau egipteană, ci pentru a porni o nouă campanie de teroare împotriva Israelului cu scopul declarat de a-i „împinge pe evrei în mare”. Finanţati iniţial de Kuweit şi ulterior de Arabia Saudită, Egipt, Iraq, Iran şi alţii, conducătorii OEP declară război fără sfîrşit Israelului, pînă la eliberarea întregii Palestine, pînă la răscumpărarea acesteia prin „foc şi sînge”.
Între 1949 şi 1967 nu au existat colonii evreieşti în Cisiordania sau Fîşia Gaza. „Palestina” pe care căuta Arafat s-o „răscumpere” nu era Cisiordania sau Gaza, unde palestinienii erau supuşii amărîţi ai iordanienilor sau respectiv egiptenilor, ci întregul Stat Israel, aflat în interiorul „liniei verzi”, a graniţelor sale din 1949. Lectura versiunii originale, din 1964, a Statutului OEP, art. 24 este instructivă: Organizaţia (OEP) nu exercită nici un fel de suveranitate regională asupra Cisiordaniei în Regatul Haşemit al Iordaniei, în Fîşia Gaza sau regiunea Himmah (zona Tiberiada, n.t.).”
Din moment ce statutul original al OEP recunoaşte în mod explicit Iudea, Samaria, Ierusalimul de Est şi Fîşia Gaza ca aparţinînd altor state arabe, unica „patrie” pe care urmărea s-o „elibereze” în 1964 era statul care aparţinea evreilor. Trei ani mai tîrziu, în 1967, cinci state arabe – inclusiv Iordania – atacă Israelul. Israelul cîştigă războiul şi ca urmare ocupă Cisiordania de la agresorul iordanian, care oricum o anexase în mod ilegal cu 18 ani mai devreme. Răspunsul OEP la noua realitate este revizuirea Statutului la data de 17 iulie 1968. Prevederile art. 24 au fost şterse şi pentru prima dată apare pretenţia „palestinienilor” asupra Cisiordaniei si a Fîşiei Gaza. Cu alte cuvinte, pretenţiile palestinienilor se adresează doar evreilor.
Ocupaţia iordaniană asupra Cisiordaniei şi controlul egiptean asupra Fîşiei Gaza au fost întruchiparea represiunii brutale şi totalitare. Arafat însuşi relatează cum în 1948 egiptenii i-au „mînat” pe palestinieni în tabere de refugiaţi înconjurate de sîrmă ghimpată, au trimis spioni să asasineze conducătorii palestinieni şi i-au executat pe cei care încercau să fugă (Alan Hart, „Arafat – Terorist sau omul care aduce pacea”, biografie autorizată, 1982). Palestinienii nu au protestat împotriva acestei represiuni, sau pentru a-şi exprima dreptul la auto-dereminare care tocmai le fusese negat.
Naţionalism palestinian întîrziat
Motivul pentru care palestinienii nu s-au agitat în nici un fel în privinţa propriei identităţi naţionale înainte de 1967 este perfect clar. Ideea Palestinei ca naţiune şi a palestinienilor ca popor în sine nu au existat printre arabii din provinciile turceşti care au devenit Palestina Mandatorie după primul război mondial. În pofida narativelor contorsionate, forţate şi bine plănuite ale apologeţilor care susţin războiul palestinienilor împotriva Israelului, precum Raşid Khalidi, Baruch Kimmerling şi alţii, nu a existat niciodată un stat numit Palestina, nici o ţară locuită de palestinieni; înainte de 1967 nici măcar conceptul unei entităţi aparte din punct de vedere politic, cultural sau lingvistic, care să reprezinte un grup aparte definit de această apelaţie.
Ba mai mult, tocmai opusul este valabil. Arabii care au apărut în faţa comisiilor ONU de anchetă în 1947 au susţinut sus şi tare că o Palestină separată nu a existat şi nici nu ar trebui să existe vreodată. Tot ei au susţinut că teritoriul în discuţie face de fapt parte din sudul Siriei din punct de vedere istoric, şi că timp de secole a fost cunoscut sub numele de „Balad eş-şam” (ţinutul Damascului). Mai ales că la acea vreme termenul de „palestinian” era aplicat numai evreilor care locuiau în Palestina Mandatorie. Arabii din regiune erau pur şi simplu „arabi”.
În 31 martie 1977, într-un intervieu acordat ziarului Dagblad de Verdieping Trouw care apare la Amsterdam, Zahir Muhsein, membru al comitetului executiv OEP declara: „Nu există un popor palestinian. Crearea unui stat palestinian este doar un mijloc pentru a ne continua lupta împotriva Statului Israel şi pentru unitatea arabă. În realitate, astăzi nu există nici un fel de diferenţă între iordanieni, palestinieni, sirieni şi libanezi. În prezent vorbim despre existenţa unui popor palestinian doar din motive politice şi tactice, deoarece existenţa unei identităţi palestiniene distincte serveşte intereselor naţionale arabe care se opun sionismului. Din motive tactice, Iordania, care este un stat suveran cu graniţe bine definite, nu poate ridica pretenţii asupra oraşelor Haifa şi Yaffo, dar eu, ca palestinian, pot fără doar şi poate sa cer să mi se dea înapoi Haifa, Yaffo, Beer-Şeva şi Ierusalimul. Cu toate acestea, în momentul în care vom recăpăta toată Palestina înapoi, nu va trece nici un minut şi ne vom alipi Iordaniei.”
Chiar şi în prezent, manualul de ştiinţe sociale pentru clasa a 5-a în şcolile siriene arată Siria Mare ca fiind formată din Siria, Liban, Iordania şi Israel. Nu există nici o naţiune numită Palestina. Termenul „palestinieni” desemnînd arabi care au locuit timp de milenii in „Palestina istorică” este o ficţie creată în scopuri politice şi militare după cum descrie Zahir Muhsein. Frenezia întîrziată a palestinienilor pentru auto-derminare naţională este pur şi simplu un paravan respectabilitate din spatele căruia terorismul arab genocidal poate fi îndreptat împotriva evreilor cu sprijinul binefacătorilor internaţionali si al „idealiştilor”. După Holocaust, liberalii occidentali nu mai pot închide ochii la terorismul genocidal; în schimb pot îmbrăţişa cu căldură şi entuziasm un popor asuprit care tînjeşte profound şi sincer după libertate. Iată cum au ajuns propagandiştii terorii lui Arafat să inventeze minciuni despre identitatea naţională palestiniană şi despre ocupantul şi asupritorul israelian.
Războiul de şase zile din 1967
Contrar propagandei arabe, dar în conformitate cu toate rapoartele de presă contemporane evenimentelor, Israelul a fost victima unui război genocidal de agresiune lansat de arabi în 1967. Pe data de 15 mai, 1967, Egiptul a cerut evacuarea imediată a trupelor de pace postate de ONU în peninsula Sinai încă de la campania din Sinai. U-Thant, Secretarul General al organizaţiei, s-a conformat instantaneu din motive care rămîn neclare pînă în ziua de azi. După care Egiptul a închis strîmtoarea Tiran, blocînd portul israelian Eilat şi a plasat două batalioane de tancuri şi aproximativ 150.000 de soldaţi în apropierea graniţei vestice a Israelului. Pactul militar cu Siria şi Iordanul precum şi violarea spaţiului aerian israelian prin zboruri de recunoaştere deasupra reactorului atomic de la Dimona au completat ameninţările. Aceste cinci acţiuni au constituit casus belli: acţiuni pe care legeli internaţionale le defineşte ca ameninţătoare faţă de un stat suveran şi care fiecare în sine crează un motiv legitim pentru reacţie militară defensivă. Dacă Israelul ar fi răspuns cu forţă letală fiecăreia dintre ele, acţiunile sale militare ar fi fost considerate perfect legale conform legilor internaţionale în vigoare, ca răspuns defensiv legitim la ameninţările existenţiale venite din partea unui agresor.
Cu toate acestea, Israelul nu a întreprins imediat acţiunea de retaliere, ci a încercat întîi calea negocierilor, numai că plîngerile la ONU au rămas fără răspuns. Apelurile către preşedintele Johnson, care garantase în 1975 intervenţia SUA în cazul în care Egiptul va închide Strîmtoarea Tiran sau dacă remilitarizează Sinaiul au trecut neobservate. Johnson era prea implicat în războiul din Vietnam pentru a cîntări o intervenţie militară americană în altă parte a lumii, cu toate că preşedintele Eisenhower, cînd l-a forţat pe Prim Ministrul Ben Gurion să se retragă din Sinai după victoria fenomenală din 1956, promisese Israelului protecţie americană eternă chiar şi în cazul în unei ameninţări armate din partea Egiptului.
După ce a privit timp de trei săptămîni cum forţele egiptene, siriene si iordaneze sporesc şi se concentreză în jurul graniţelor sale, Israelul a întreprins o ultimă acţiune diplomatică. Prin intermediul colonelului norvegian Od Bul, commandant al forţelor ONU staţionat în Ierusalim, guvernul israelian a trimis un mesaj regelui Husein al Iordaniei: „Dacă nu invadezi Israelul, nici Israelul nu va invada Cisiordania.” Hussein a aruncat biletul înapoi cu dispreţ colonelului Bul şi i-a întors spatele.
Luni, 5 iunie 1967, după primirea raportului de la departamentul de informaţiunii militare că în cîteva ore Egiptul urma să lanseze invazia prin Fîşia Gaza, Israelul a lansat propria sa acţiune defensivă preventivă, şi anume un atac aerian care a distrus la sol forţele de aviaţie ale Egiptului, Iordaniei şi Siriei. Odată asigurat controlul aerian absolut, infanteria şi blindatele israeliene au pus armata egipteană pe fugă şi au ajuns la Canalul de Suez în două zile.
În ciuda avertismentului israelian, regele Husein al Iordaniei a iniţiat un baraj de artilerie asupra Ierusalimului şi a altor oraşe israeliene aflate de-a lungul Liniei Verzi. După mai bine de o zi de bombardament intens, soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi israelieni, şi cu pagube de milioane de dolari, Israelul a trimis un al doilea mesaj regelui haşemit: „Dacă încetezi bombardamentul acum, vom considera că ţi-ai executat „salva de onoare” necesară din punct de vedere politic şi nu vom riposta.” Acest mesaj a fost trimis prin ambasada României, de la ambasadorul din Ierusalimul de Vest (partea israeliană) către ambasadorul din Ierusalimul de Est (partea iordaneză). Regele Husein a ignorat avertismentul şi a ordonat infanteriei să invadeze partea israeliană a Ierusalimului. Numai în acest moment Israelul a ripostat cu propria sa invazie a Cisiordaniei.
După aproape o săptămînă de atacuri ale artileriei siriene asupra oraşelor şi satelor israeliene din Galilea, Israelul a cucerit înălţimile Golanului, a distrus artileria siriană şi a împins armata siriană 40 km înapoi spre Damasc.
Israelul nu a invadat Egiptul dincolo de Canalul de Suez, deşi forţele sale ar fi putut să înainteze nestingherite spre Cairo. Israelul nu a traversat rîul Iordan, deşi Legiunea iordaneză era complet răvăşită după ce parte din soldaţi îşi aruncaseră bocancii şi armele pentru a înota mai uşor spre malul estic. Israelul nu şi-a continuat avansul de pe înălţimile Golanului spre Damasc, deşi ar fi putut-o face cu uşurinţă avînd în vedere că trupele siriene erau înfricoşate şi decimate. Israelul a oprit avansul pe cele trei fronturi după ce şi-a atins obiectivele militare: distrugerea armatelor care îi ameninţau existenţa şi stabilirea unor graniţe defensibile.
Legea internaţională şi suveranitatea Israelului
Pînă şi unul dintre cei mai aprigi critici ai Israelului, prof. Avi Schlaim recunoaşte că Israelul a fost victima agresiunii arabe în războiul de şase zile. Anul 1967 este un punct crucial în ceea ce priveşte coloniile israeliene şi suveranitatea israeliană în Cisiordania şi Fîşia Gaza. Legea internaţională este extrem de clară. Dacă Israelul ar fi fost agresorul, ocuparea Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza ar fi fost ilegală, precum ar fi fost orice expansiune ulterioară a populaţiei israeliene în aceste teritorii.
Cu toate acestea, în calitate de victimă a unei acţiuni agresive, poziţia legală a Israelului este diametral opusă. Din punct de vedere legal, soarta teritoriilor cucerite într-un război defensiv poate fi determinată doar în cadrul unui tratat de pace între părţile beligerente. În absenţa unui astfel de tratat, suveranitatea precum şi activităţile economice asupra teritoriilor cucerite exercitate de victima agresiunii sînt complet legale atît timp cît aceste acţiuni nu afectează nefavorabil populaţia indigenă. Adevărul este ca suveranitatea Israelului asupra Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza a fost favorabilă, după cum vom arată, pînă în momentul în care controlul a fost preluat de Autoritatea Palestiniană conform acordurilor de la Oslo.
Imediat după încetarea războiului Israelul a oferit să restituie teritoriile proaspăt cucerite în schimbul unui tratat de pace formal. Naţiunile arabe au respins oferta, aşa cum au respins ofertele similare venite în urma campaniilor precedente de agresiune iniţiate de arabi. Deşi avea drepturi legale asupra teritoriile proaspăt cucerite, Israelul a preferat să nu le anexeze în eventualitatea în care naţiunile agresoare şi-ar fi venit în fire şi ar fi dorit să-şi recapete teritoriile, pe care Israelul le-ar fi restituit măcar parţial în schimbul păcii.
În cazul Egiptului, Israelul a procedat exact cum am descris mai sus, returnînd întreaga Peninsulă Sinai cu ocazia acordurilor de pace de la Camp David din 1979. În cadrul acestor acorduri preşedintele egiptean Anwar el-Sadat a refuzat să primească Gaza înapoi, preferînd ca palestinienii care trăiau acolo să rămînă sub suveranitate israeliană. În momentul semnării tratatului de pace cu Iordania în 1994, regele Husein a exclus în mod intenţionat Cisiordania din tratative, pentru că deja 96% din palestinienii care trăiau în aceste teritorii se aflau sub controlul Autorităţii Palestiniene şi Husein a renunţat la orice fel de pretenţie asupra teritoriilor şi a locuitorilor arabi de pe aceste teritorii.
În concluzie, Israelul este unicul stat din istoria omenirii care s-a creat în urma îmbunătăţirii legale de pămînturi aride (spre deosebire de metoda aproape universală de cucerire). Victoria Israelului în războaiele din 1948 şi 1967, în care Israelul a fost ţinta agresiunii genocidale, precum şi refuzul naţiunilor arabe de a negocia pentru pace, îi conferă Israelului dreptul legal de a-şi menţine suveranitatea asupra teritoriilor cucerite şi de a dezvolta aceste teritorii după cum crede de cuviinţă cîtă vreme nu prejudiciază bunăstarea populaţiei indigene. Dacă liderii arabi ar fi fost dispuşi să facă pace cu Israelul, s-ar fi putut infiinţa un stat palestinian în 1937, sau în 1947, ba chiar şi în 1949; de asemenea, nu ar fi existat problema refugiaţilor arabi. Dacă liderii arabi din 1967 şi mai tîrziu, din anul 2000, ar fi fost dispuşi să facă pace cu Israelul, nu ar mai fi existat nici o suveranitate israeliană asupra teritoriilor disputate din Cisiordania si Fîşia Gaza.
În acest context istoric trebuie înţelese adevăratele probleme din spatele controversei asupra coloniilor israeliene din Cisiordania şi Fîşia Gaza precum şi statutul lor legal.
Dedic acest articol victimelor Holocaustului şi ale acţiunilor teroriste ale arabilor şi suporterilor lor.
Coloniile
Există cinci feluri de colonii: A. Colonii agrare în scopuri militare întreţinute în general de soldaţi. B. Colonii de evrei care revin în aşezări locuite de evrei înainte de 1948 [(Hebron, Gush Etzion, cartierul evreiesc din Ierusalimul de Est (de fapt din Oraşul Vechi – ed.)]. C. Expansiunea suburbiilor oraşelor israeliene din jurul „Liniei Verzi”. D. Colonii fără legătură cu cele trei feluri de mai sus. E. Colonii ilegale – „pirate” (rogue).
A. Colonii în scopuri militare
Coloniile agrare întreţinute de soldaţi IDF au fost stabilite imediat după război de-a lungul unor coridoare pe care armata le considera cruciale din punct de vedere defensiv, în special de-a lungul rîului Iordan, în apropierea „Liniei Verzi”, în Golan şi în vecinătatea Fîşiei Gaza. Din moment ce Egiptul, Siria şi Iordania au rămas state beligerante timp zeci de ani, şi din cauză că OEP încerca în mod activ să dezvolte tabere de terorişti în teritoriile proaspăt cucerite, şi mai ales din cauză că din aceste teritorii Israelul fusese invadat în trecut, idea era ca aceste colonii să servească scopuri strategice militare defensive.
Potrivit Planului Alon, întocmit de gen. Yigal Alon imediat după război, era vorba de o serie de aşezări militare-agrare („Nahal” în ebraică) menite să protejeze zone strategice de-a lungul Iordanului (să nu uităm că Regatul Haşemit al Iordaniei a menţinut de jure starea de război cu Israelul pînă în anul 1994) şi în anumite porţiuni din Cisiordania unde supravegherea şi potenţialul pentru intervenţie militară rapidă erau considerate esenţiale în scopuri de securitate.
Fermierii palestinieni s-au folosit în nenumărate rînduri de sistemul judiciar israelian pentru a depune plîngeri împotriva armatei israeliene sub pretextul că armata le ia pămînturile fără motive militare propriu-zise, şi Tribunalul Suprem din Israel le-a acordat cîştig de cauză. Baza militară de la Beth El (lîngă Ramallah) este unul din cele mai renumite – poate unul din puţinele – exemple din întreaga istorie a omenirii unde sistemul judiciar al învingătorului dă cîştig de cauză învinsului, în pofida argumentelor legate de securitatea statului invocate de armată, care a fost forţată să-şi mute baza militară vreo 10 km spre vest pentru a satisface pretenţiile la pămînturi ridicate de palestinienii locali.
B. Colonii de evrei care se reîntorc la casele lor dinainte de 1948.
Aşezarea civililor israelieni în Cisiordania a început scurt timp după războiul din 1967, cu un mic număr de evrei ultra-religioşi care s-au instalat în cîteva case din fostul cartier evreiesc din Hebron, urmaţi de un număr mai mare de evrei în Cartierul evreiesc din Ierusalimul de est (Oraşul Vechi – ed.) care tocmai fusese reconstruit. Prezenţa aproape neîntreruptă a evreilor în Hebron fusese atestată încă de pe vremea lui Iosua (adică acum peste 3100 de ani). Evreii au fost alungaţi din Hebron numai după oribilul pogrom din 1929 cînd gloate de arabi au măcelarit sute de evrei. De asemenea, prezenţa evreilor în Ierusalim a fost atestată de-a lungul a mii de ani, şi doar războiul din 1948 şi masacrarea a aproape 50% din populaţia Cartierului evreiesc i-a pus capăt.
Ulterior, evreii au repopulat satele din regiunea Kfar Etzion (actualmente Gush Etzion) aflată la sud-est de Betleem. Din moment ce această regiune a fost populată şi dezvoltată de pionierii sionişti în prima parte a secolului XX, iar aproape întreaga populaţie fusese măcelărită de formaţiuni arabe paramilitare în timpul războiului din 1948, revenirea israelienilor la fostele gospodării a sporit numărul de colonii de tip B.
C. Expansiunea suburbiilor oraşelor israeliene din jurul „Liniei Verzi”.
În zonele nelocuite din împrejurimile Ierusalimului şi la est de Kfar Saba şi Natania (lîngă Tel-Aviv), precum şi la nord de Petah-Tikva au fost ridicate mari proiecte de locuinţe ieftine pentru populaţia crescîndă din Ierusalim şi Tel-Aviv. În majoritatea cazurilor terenurile folosite aparţinuseră „coroanei iordaneze”, adică terenuri care nu pot fi reclamate ca proprietate particulară a unei anumite persoane. Din moment ce Iordania nu intenţiona să participe la tratative pentru pace după război, faptul că Israelul a adjudecat aceste zone nepopulate a fost la fel de legal ca şi suveranitatea israeliană, din moment ce suveranitatea israeliană a fost cîştigată în mod legal printr-o manevră defensivă în urma unei acţiuni agresive iniţiate de altă naţiune (Iordania).
În cazurile în care arabii din Cisiordania erau proprietarii legali ai pămînturilor de care Israelul avea nevoie pentru această expansiune, Statul Israel a achiziţionat terenurile respective la preţurile de piaţă valabile la data respectivă. Tranzacţiile de terenuri între arabi şi Statul Israel au fost foarte frecvente în deceniile care au urmat războiului de şase zile, fapt ce l-a determinat pe Arafat să le declare, după înfiinţarea Autorităţii Palestiniene în 1994, drept crimă capitală. Familiile palestiniene care beneficiaseră de aceste tranzacţii s-au trezit brusc în pericol de moarte, şi multe dintre ele au fost obligate să fugă din Cisiordania.
Populaţia evreiască din Ierusalim a crescut rapid în perioada de după război, reprezentînd în acelaşi timp o problemă şi o soluţie cu multe valenţe politice pentru guvernul israelian. Zonele dens populate de evrei au fost extinse pentru a face loc acestei creşteri şi au servit în acelaşi timp formării unei centuri împrejurul Ierusalimului, astfel încît fenomenul de „coridor al Ierusalimului” dintre anii 1948-1967 (cînd Ierusalimul era înconjurat din trei părţi şi jumătate de aşezări arăbeşti ostile în timp ce restul Israelului era accesibil numai prin intermediul unui singur drum, unic şi îngust) nu va putea fi repetat în contextul unui viitor tratat de pace cu arabii. Periferiile (French Hill, Ammunition Hill, Gilo, Maaleh Adumim şi Har Homa, printre altele) au fost transformate în suburbii înfloritoare care au extins perimetrul metropolitan şi au făcut loc populaţiei în plină ascensiune. Gilo, de exemplu, a fost construit pe o fostă proprietate particulară – în 1974 o familie creştină din Beit Jalla (vecină cu Gilo – ed.) a vîndut vîrful dealului Primăriei Ierusalimului.
D. Colonii fără legătură cu cele trei feluri de mai sus.
Cu timpul partidele politice religioase şi de extremă dreaptă au sprijinit colonizarea Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza dincolo de scopurile enumerate mai sus. Coloniile au proliferat în perioadele cînd Begin şi Rabin au fost premieri. Deseori coloniile au fost plasate în apropierea unor vestigii sfinte pentru evrei, cum ar fi mormîntul lui Iosif, în apropiere de Nablus (biblicul Sichem).
Purtători de cuvînt arabi pretind că aceste colonii, dintre care unele se află adînc pe teritoriul Cisiordaniei şi al Fîşiei Gaza, s-au ridicat pe pămînturi furate de la fermierii arabi. Statul Israel susţine că majoritatea terenurilor folosite pentru aceste proiecte erau nelocuite şi nefolosite, intrînd astfel în categoria „pămînturilor Coroanei” pe care Israelul are drepturi legale depline să construiască şi să le dezvolte. Statul Israel mai susţine că de cîte ori a avut nevoie de pămînturi aflate în proprietate privată pentru expansiunea coloniilor, acestea au fost cumpărate de la proprietarii legali la preţuri de piaţă în vigoare.
În Israel s-a dezbătut îndelung, atît la nivel public cît şi la nivel guvernamental, dacă aceste colonii de tip D influenţează într-un fel sau altul procesul de pace de lungă durată. În cele din urmă, guvernul a convenit că aceste „fapte împlinite” („uvdot bashetah” – colonii existente, concrete, cu clădiri, locuitori, activitate agricolă şi industrială, conectate graţie infrastructurii lor eficiente la Israelul de dinainte de 1967) vor putea fi puse şi ele în miză în cadrul unor negocieri viitoare.
E. Colonii ilegale „pirate” (rogue)
Aceste colonii au fost întemeiate de colonişti separatişti, deseori contrar instrucţiunilor armatei sau ale guvernului, uneori pe terenuri aflate în proprietate privată palestiniană. Palestinienii se adresează tribunalelor israeliene în legatură cu aceste terenuri luate cu forţa, şi nu de puţine ori au cîştig de cauză. Aceste colonii, indiferent de faptul că s-ar afla pe terenuri ocupate ilegal, sunt considerate ilegale de majoritatea publicului din Israel. Unele au fost evacuate şi distruse cu forţa de Statul Israel. Acest subiect are mare încărcătură emoţională în Israel, unde evreii religioşi mai ales cer ca toţi evreii să aibă dreptul de a se aşeza oriunde pe Pămîntul Făgăduinţei (mai ales în acele locuri unde a trăit şi locuit Avraam, adică in Cisiordania, de la Nablus/Sichem la Hebron). Antipatia multor israelieni (în special din rîndurile publicului nereligios) faţă de colonii este alimentată în mare parte de existenţa acestor aşezări pirate. La aceste colonii, aproape în exclusivitate, se referea fostul premierul Sharon cînd s-a declarat dispus să evacueze coloniile din Cisiordania înainte de lansarea tratativelor cu Autoritatea Palestiniană.
Legalitatea coloniilor
Purtătorii de cuvînt anti-colonii (arabi, israelieni sau alţii) au înfierat în repetate rînduri coloniile ca fiind ilegale conform legilor internaţionale şi a prevederilor Convenţiei a 4-a de la Geneva. Cu toate acestea, o examinare sumară a legilor internaţionale relevante demonstrează ca această interpretare a Convenţiei de la Geneva nu este decît un exemplu tipic de „doublespeak” orwellian, pentru că tocmai legile internaţionale, Convenţia de la Geneva şi rezoluţiile ONU relevante definesc aceste colonii ca fiind perfect legale.
Potrivit Convenţiei a 4-a de la Geneva, interdicţia de a exila populaţia înfrîntă şi colonizarea teritoriilor cucerite cu populaţie de pe teritoriul cuceritorului se referă la teritorii cucerite în războaie ofensive. Aceste articole din Convenţia de la Geneva au fost redactate pentru a preîntîmpina acţiuni de genul celor întreprinse de Germania nazistă în estul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial. Dar din moment ce suveranitatea Israelului asupra teritoriilor a fost dobîndită în urma unui război defensiv, aplicabilitatea acelor interdicţii trebuie puse sub semnul întrebării. Faptul că una din părţile beligerante (Iordania) a rămas practic în stare de război cu Israelul (pînă în anul 1994) însemna că populaţia cucerită era potenţial ostilă. Mai mult decît atît, Statul Israel nu a exilat niciodată nici un arab de nicăieri din acele teritorii (mai puţin în 1992 cînd, în încercarea de a opri valul de teroare, aproximativ 400 de terorişti au fost deportaţi în sudul Libanului).
Dimpotrivă, datorită politicii „podurilor deschise” între Israel şi Iordania, un mare număr de arabi au trecut din Iordania în Israel (deşi Regatul Haşemit se afla încă în stare de război cu Israelul), astfel încît populaţia arabă din Cisiordania s-a triplat, de la aproximativ 650.000 în 1967 la peste 2.000.000 în 1994, in paralel cu o creştere incomensurabilă a aşezărilor arabe (se estimează cam 260 de noi aşezări arăbeşti şi expansiune a celor existente între 1967-1994).
De aici reiese clar că activitatea de colonizare a Israelului nu numai că nu a deranjat cu nimic bunăstarea populaţiei locale; mai mult decît atît, colonizarea a creat de fapt o ambianţă economică favorabilă care a facilitat integrarea a sute de mii de arabi.
În ceea ce priveşte teritoriile cucerite în acţiuni defensive, Carta Ligii Naţiunilor (aceeaşi Ligă care a acordat Britaniei dreptul de a stabili guvernul mandatoriu în Palestina şi care a declarat că Palestina aflată sub mandatul britanic trebuie să devină patria poporului evreu) arată că felul în care se va dispune de acest teritoriu trebuie stabilit printr-un tratat de pace între părţile beligerante. În absenţa unui astfel de tratat, soarta teritoriilor rămîne în dispută. De aceea trebuie să ne referim la aceste teritorii ca „teritorii disputate” în loc de „teritorii ocupate”. Continuarea ocupaţiei de către partea defensivă este legală. Deoarece atît războaiele din 1948 şi respectiv 1967 au fost războaie defensive pentru Israel, faptul că Statul Israel ocupă teritoriile de dincolo de graniţele stabilite de planul de partiţie din 1947 şi respectiv armistiţiul din 1949 este perfect legal. Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite acceptă, şi nu are autoritatea să modifice, Carta Ligii Naţiunilor. Aşadar Carta Ligii Naţiunilor încă este legea internaţională, care completează în mod logic Convenţiile de la Geneva cu care este în concordanţă (de exemplu, Carta Naţiunilor descrie drepturile unei naţiuni aflate în defensivă de a ocupa un teritoriu, iar Convenţia descrie restricţiile impuse unei naţiuni care ocupă un teritoriu ca urmare a unei acţiuni defensive). Ambele sunt perfect valabile conform legilor internaţionale.
De asemenea, partea defensivă are dreptul legal să menţină ocupaţia în absenţa unui tratat de pace, pentru a putea lua măsurile necesare pentru securitatea sa. Astfel, aşezările de tip Nahal (din motive militare) sunt perfect legale în cadrul legilor internaţionale.
Rezoluţia ONU 242 (22 noiembrie 1967) spune foarte clar că scopul rezoluţiei este creerea unei păci juste şi de durată, cu garanţii pentru inviolabilitatea teritoriului, graniţe recunoscute reciproc şi independenţă politică pentru fiecare stat din zonă. Dupa cum spune Eugene Rostow, unul dintre autorii acestei rezoluţii, din textul adoptat rezultă ca administraţia israeliană asupra Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza este perfect legală pînă la obţinerea unei păci juste şi durabile. În absenţa unui tratat de pace, şi luînd în consideraţie necontenitele ostilităţi din partea naţiunilor arabe şi a grupărilor teroriste, această administraţie poate include terenuri nefolosite în scopuri de dezvoltare urbană pentru populaţia sa crescîndă. Aceasta activitate nu echivalează cu transportarea populaţiei în aceste teritorii în scopuri de reaşezare. Deci şi al treilea tip de colonii (C) este legal.
Coloniile de tip D sunt ceva mai complicate. Nicăieri în Convenţia de la Geneva nu se interzice dezvoltarea voluntară a teritoriilor disputate. Ce se interzice este deportarea forţată şi dislocarea organizată a populaţiei originare prin intermediul colonizării forţate a populaţiei cuceritoare. Deci, în măsura în care coloniile de tip D rămîn în cadrul aşezării voluntare de israelieni în zone din Cisiordania şi Fîşia Gaza, fără să sechestreze pămînturi aflate în proprietate palestiniană şi să disloce populaţia palestinienă, şi coloniile de tip D sunt legale. Mai mult decît atît, din moment ce Cisiordania şi Fîşia Gaza nu au făcut niciodată parte, în mod legal, dintr-un stat suveran (pînă în 27 noiembrie 1947 au făcut parte din Palestina Mandatorie şi erau destinate de ONU să devină parte din statul palestinian, dar au fost invadate şi ocupate în mod ilegal de Iordania şi respectiv Egipt în timpul războiului din 1948, în totală şi flagrantă încălcare a planului de partiţie ONU precum şi a rezoluţiilor ONU 181 şi 194), faptul că Israelul a ocupat aceste teritorii după războiul din 1967 nu contravine pretenţiilor legale ale nici unei naţiuni.
Cu toate acestea, din moment ce unele terenuri aflate în proprietate privată palestiniană au fost expropriate prin decret de stat, de unde s-ar putea specula că, fie prin complicitate fie intenţionat, guvernul israelian ar fi susţinut aceste colonii (caz în care aceste colonii n-ar reprezenta o reaşezare voluntară ci mai degrabă un proiect guvernamental), s-ar putea declara că aceste colonii de tip D, deşi perfect legale conform Convenţiei a 4-a de la Geneva şi a rezoluţiilor ONU relevante, s-ar plasa într-o categorie de moralitate cenuşie.
Coloniile pirate (tip E) sunt în mod clar ilegale. Reprezentanţii guvernului israelian le-au definit ca „pirate”, armata a desfiinţat cîteva, iar fostul premier Sharon a desemnat cîteva pentru o soartă similară.
Efectul coloniilor asupra populaţiei arabe
Efectul coloniilor israeliene (cu excepţia celor pirate) este exact invers decît ceea ce susţine propaganda arabă.
Este important să subliniem că între anii 1967-1992 atît populaţia cît şi economia Cisiordaniei au crescut în mod substanţial. Nivelul de viaţă al palestinienilor, precum şi venitul mediu pe cap de locuitor, a crescut exponenţial, datorită în parte „planului Marshall” aplicat de Israel, care a dezvoltat infrastructura, a modernizat drumurile şi resursele de apă, electricitatea şi canalizarea, şi a introdus servicii medicale la nivelul secolului XX. Tehnologiile de radio şi telefonie au fost şi ele modernizate. Progresul economic s-a datorat în parte integrării forţei de lucru palestiniene în economia israeliană. Sute de mii de palestinieni au găsit de lucru în diverse proiecte industriale şi agricole israeliene.
Dezvoltarea turistică a Cisiordaniei a dat un impuls suplimentar economiei locale. Populaţia arabă din Cisiordania şi Gaza a crescut de peste trei ori între anii 1967-1994, de la aprox. 950.000 în 1967 la peste 3.000.000 în 1994. Şapte universităţi, finanţate în parte de guvernul israelian şi de donaţii evreieşti, au fost înfiinţate acolo unde odată existaseră doar trei institute pedagogice.
În loc să-i disloce pe palestinieni, suveranitatea israeliană asupra Cisiordaniei a condus la o creştere substanţială şi la îmbunătăţiri. S-a observat că oriunde apărea o colonie israeliană de tip A, B, C, sau D, împrejurimile nelocuite deveneau focare de atracţie pentru prăvălii palestiniene care vindeau produse agricole sau artizanale pentru israelieni. După prăvălii veneau şi casele palestinienilor.
Mai mult decît atît, cîteva zeci de ani după 1967 nu au existat bariere, „carantine”, interdicţii de circulaţie (exceptînd rare ocazii cînd armata sau serviciile de securitate primeau informaţii despre prezenţa unor terorişti în vreun sat sau oraş). Arabii din Cisiordania şi Fîşia Gaza făceau cumpărături la Tel Aviv, evreii făceau cumpărături în Ierusalimul de est şi Ramallah (eu personal mergeam aproape în fiecare sîmbătă la Betleem – ed).
Numai după 1994, cînd 96% din palestinieni au primit autonomie şi control independent sub Autoritatea Naţională Palestiniană, a fost economia Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza schilodită şi vieţile palestinienilor nenorocite de domnia despotică şi teroristă a a Autorităţii (adică Arafat – ed). În anul 2003 Produsul Naţional Brut al Cisiordaniei era cam 10% din cel înregistrat în 1992. Teroarea dezlănţuită de Arafat a fost unicul factor care a forţat Statul Israel să implementeze măsurile, considerate în prezent infame şi mai ales grosolan exagerate, necesare pentru a opri valurile de atacuri teroriste şi pentru a-şi proteja civilii.
De asemenea este important să subliniem că aşa-zisele „drumuri de apartheid” nu existau înainte de înscăunarea lui Arafat în 1994, şi că nici măcar nu sunt drumuri de apartheid. După 1967 israelienii şi arabii circulau pe aceleaşi drumuri, care de multe ori erau şi strada principală din oraşele şi satele Cisiordaniei, şi care aduceau negustorilor arabi sărăciţi venituri de milioane de dolari din tursim. Numai după ce Arafat a dezlănţuit războiul de teroare şi a pus în pericol de moarte orice israelian care trecea printr-un oraş arăbesc s-au văzut israelienii nevoiţi să construiască drumuri noi, „numai pentru israelieni” (nu „numai pentru evrei”). În loc să pedepsească aspru pe acei arabi care au omorît şi rănit nenumăraţi automobilişti israelieni (evrei, creştini şi musulmani), guvernul a preferat să construiască aceste devieri de drum pentru ca israelienii să poată ajunge la destinaţiile dorite din Cisiordania şi Fîşia Gaza fără să se expună la atacuri teroriste.
În concluzie, pînă ce Arafat şi-a declanşat războiul de teroare, creşterea populaţiei israeliene în Cisiordania şi Fîşia Gaza precum şi expansiunea aşezărilor evreieşti în aceste teritorii a exercitat un efect extrem de binefăcător asupra economiei şi populaţiei arabe din teritorii, nu a constituit o pierdere substanţială de terenuri aflate în proprietate particulară, a oferit cadrul juridic necesar în cazuri de exproprieri abuzive şi a fost însoţită de o creştere mult mai mare a populaţiei şi aşezărilor arăbeşti în Cisiordania şi Gaza.
Rolul coloniilor în procesul de pace
Rolul coloniilor în contextul conflictului actual, precum şi prevederile discutable ale planului de pace „Road Map” pentru tratative de pace în viitor, reprezintă poate cel mai complex şi dificil obstacol, tocmai din cauză că propaganda arabă a fost extrem de eficientă în fixarea unei serii de caracteristici axiomatice coloniilor:
a) ilegale
b) simptom al intenţiilor Israelului de a cuceri pămînturi palestiniene, şi prin urmare obstacole în calea păcii
c) indiciu prezicător al ocupaţiei permanente a Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza de către Israel, şi prin urmare obstacole în calea unui compromis territorial
d) indiciu clar al refuzului inerent al Israelului de a negocia o pace justă
De aceea trebuie să examinăm atent afirmaţiile arabilor pentru a determina în ce măsură corepsund realităţii istorice.
Sunt coloniile ilegale? Am văzut că nu.
Sunt coloniile obstacole în calea păcii? Între 1949-1967 nu au existat nici un fel de colonii în Cisiordania şi Gaza. Şi nici pace nu a fost. Belicozitatea arabilor nu era legată de coloniile din Cisiordania şi Gaza. Coloniile contestate de arabi la vremea respectivă erau Tel-Aviv, Haifa, Hadera, Afula, etc.
În iunie 1967, imediat după războiul de şase zile şi înainte de apariţia primei colonii israeliene în Cisiordania sau Gaza, Statul Israel a înaintat o dramatică propunere de pace atît la ONU cît şi în cadrul unor discuţii sub rosa cu Iordania. Această iniţiativă a fost respinsă de toate statele arabe şi de OEP în cadrul Conferinţei de la Khartoum din august-septembrie 1967. Obstacolul în calea păcii era însăşi existenţa Statului Israel, nu coloniile din Cisiordania.
În 1979, în cadrul acordului de pace cu Egiptul, coloniile israeliene din Sinai au fost evacuate. În cadrul unui tratat de pace, aşadar, coloniile sunt negociable, şi pot fi desfiinţate, aşa cum au fost desfiinţate în trecut.
În 1979, în cadrul acordului de pace cu Egiptul, Israel a sistat expansiunea coloniilor timp de trei luni, pentru a încuraja Iordania să se alăture procesului de pace dintre Israel şi Egipt, dar Iordania a refuzat. Sistarea expansiunii coloniilor nu a stimulat interacţia în scopul obţinerii păcii. Arafat (care la ora respectivă era ocupat cu înfiinţarea unui stat terorist în sudul Libanului) a fost invitat să se alăture Egiptului la tratativele pentru pace, şi sistarea expansiunii coloniilor era menită să-l atragă şi pe el la negocieri. Arafat a refuzat. Prezenţa coloniilor în Sinai nu a fost o piedică în calea acordurilor de pace dintre Israel şi Egipt; sistarea expansiunii acestora nu a reuşit să aducă la masa de tratative nici Iordania nici OEP.
În 1994 Iordania a semnat un tratat de pace cu Israelul în plin avînt al coloniilor din Cisiordania şi Gaza, atît din punct de vedere numeric cît şi territorial. Prezenţa şi expansiunea teritoriilor nu pare să fi obstrucţionat cu ceva procesul de pace cu Iordania.
Este compromisul teritorial imposibil din cauza coloniilor? Toate acordurile si discuţiile, fie de la Madrid, Wye, Oslo sauTaba, includ recunoaşterea că aceste colonii (unele, cîteva, multe, probabil că nu toate) vor fi desfiinţate în contextul unui tratat de pace. La aceste acorduri s-a ajuns în timp ce coloniile se extindeau, ceea ce nu părea să fie o piedică în calea discuţiilor la acea vreme.
În prezent vreo 250.000 de evrei locuiesc în 144 de comunităţi răspîndite în Cisiordania şi Gaza (date valabile în 2005 – ed.). 80% din ei ar putea fi plasaţi în interiorul graniţelor dinainte de 1967 cu ajutorul unor mici retuşuri la graniţa cunoscută ca „Linia Verde”.
Parte din oferta făcută de Barak lui Arafat în anul 2000 consta într-un schimb teritorial în aşa fel încît Autoritatea Palestiniană să fie compensată pentru un număr mic de colonii care ar fi rămas pe loc prin cedarea unor porţiuni din teritoriul Israelului dinainte de 1967, alături de aprox. 95% din toate teritoriile disputate din Cisiordania şi 100% din Gaza, care ar fi trecut sub controlul Autorităţii Palestiniene. Arafat a refuzat oferta spre marea mîhnire a preşedintelui Clinton.
Faptul că Israelul întemeiază colonii în pofida acordurilor internaţionale indică lipsa intenţiilor sale de a negocia o pace justă? În ceea ce priveşte Convenţiile de la Geneva şi Rezoluţia ONU 242, am văzut deja că aceste colonii nu constituie nici o încălcare a legilor internaţionale. Acest argument este aşadar o diversiune.
Acordurile de la Camp David au stabilit sistarea coloniilor pe o perioadă de trei luni. Premierul de atunci, Menahem Begin, s-a ţinut de cuvînt.
Acordurile de la Oslo nu s-au referit la colonii. Părţile s-au înteţeles tacit şi neformal ca sistarea activităţii de colonizare să reprezinte una din cele 16 măsuri de încurajare a încrederii reciproce la care urmau să se angajeze atît Statul Israel cît şi Autoritatea Palestiniană. Clauza privitoare la nemodificarea „statutului” teritoriilor se referea la înţelegera ca nici una din părţi să nu anexeze în mod unilateral zonele respective (sau să le declare stat independent). Confruntat cu încălcări făţişe, sfidătoare şi provocatoare ale fiecărui punct din Acordurile de la Oslo înfăptuite de Autoritatea Palestiniană la scurt timp după semnare, guvernul Netanyahu a considerat că nu mai are obligaţia de a respecta înţelegerea tacită. Din moment ce Autoritatea Palestiniană nu încerca să încurajeze încrederea reciprocă prin încetarea atacurilor teroriste (în realitate Autoritatea Palestiniană era în spatele acestor atacuri), de ce să-şi fi compromis Statul Israel securitatea şi poziţia pentru viitoarele tratative?
Dar în timp ce Israelul a construit 144 de colonii în Cisiordania şi Gaza, palestinienii au construit peste 260 de aşezări noi în aceleaşi zone. Aceste noi aşezări sunt dovada economiei înfloritoare şi a înmulţirii populaţiei palestiniene aflate sub control israelian (1967-1994) contrar pretenţiilor venite din partea arabilor că Israelul comite genocid şi schilodeşte economia în Cisiordania. În virtutea cărei logici poate cineva să susţină că aceste colonii palestiniene constituie un obstacol mai mic în faţa păcii, sau că schimbă statutul teritoriilor mai puţin decît cele israeliene?
În concluzie: toate coloniile mai puţin cele pirate sunt legale. Creşterea şi expansiunea lor au contribuit substanţial la dezvoltarea economică a Cisiordaniei şi a Fîşiei Gaza. Nici cînd nu exista nici măcar o singură colonie israeliană în Cisiordania şi Gaza nu s-a ajuns la un compromis teritorial sau la un tratat de pace. Ulterior s-au semnat tratate de pace şi Israelul a făcut concesii teritoriale, deşi la ora respecivă existau asemenea colonii în Cisiordania şi Gaza. Coloniile israeliene nu contravin nici unui acord internaţional. Aşadar, orice sugestie că prezenţa coloniilor israelieni în Cisiordania şi Gaza sunt un obstacol în calea păcii sunt iraţionale. (Coloniile din Gaza au fost evacuate şi demontate în 2005 – pacea cu Gaza este absolut splendidă şi exemplară– ed). Este vorba, mai degrabă, de refuzul Autorităţii Palestiniene să ţină în frîu grupurile teroriste, să pună capăt incitării şi să se angajeze în negocieri autentice. Iată de ce compromisul este imposibil.
Retragere unilaterală?
Stabilirea unor fapte împlinite („uvdot bashetah”) a reprezentat parţial intenţia de a crea „atu-uri” pentru negocieri viitoare. Acestea reprezintă unul din elementele pe care le va negocia Statul Israel. Aceasta este cauza pentru care atît Netanyahu cît şi Barak au încurajat extinderea coloniilor după ce Arafat a început să încalce Acordurile de la Oslo. Stăvilirea unilaterală a creşterii naturale a populaţiei nu are nici un fel de justificare raţională în momentul în care oponentul menţine starea de război în pofida înţelegerilor de a pune capăt violenţei.
Nevoile de securitate care au stat la baza Planului Alon şi coloniile impuse de situaţia militară sunt valabile pînă în ziua de azi; mai ales dacă ţinem cont de intensificarea activităţii teroriste declanşate în mod făţiş de Hamas şi de cel puţin alte 9 grupări teroriste care operează în Israel. În plus, aceste nevoi nu dispar cîtă vreme o mulţime de organizaţii teroriste sunt alături de statele arabe care refuză să accepte ideea păcii cu Israelul şi continuă campania de ură împotriva evreilor prin intermediul presei şi a sistemului de educaţie, şi care promovează scopurile organizaţiilor teroriste, fie Hamas fie altele, care urmăresc anihilarea totală a Statului Israel. Prezenţa coloniilor şi a armatei în zonele cu populaţie majoritară arabă din Cisiordania reduce în mod substanţial abilitatea grupurilor teroriste de a-şi pună în aplicare atacurile. Retragerea unilaterală sporeşte posibilităţile acestor grupuri de a lansa războiul de teroare.
Orice evacuare şi demontare unilaterală de colonii va fi interpretată de Autoritatea Palestiniană şi de conducerea organizaţiilor teroriste ca o victorie a terorii. Aşa cum s-a întîmplat în uma deciziei lui Sharon de a evacua coloniile evreieşti din Gaza şi nordul Cisiordaniei. Purtătorii de cuvînt ai organizaţiilor teroriste se bucură de succesul aparent al terorii, care, susţin ei, a fost motivul real al deciziei lui Sharon, în timp ce reprezentanţii oficiali ai palestinienilor susţin că retragerea unilaterală din Gaza este de fapt încă una din înşelătoriile Israelului. Potrivit logicii acestora, retragerea unilaterală nu a constituit o reală concesie acordată palestinienilor setoşi de autodeterminare naţională, ci o manevră suplimentară de a distrage atenţia mondială şi a conducerii palestiniene pentru ca Sharon să-şi întărească poziţia în Cisiordania şi să extindă coloniile de acolo.
După Oslo, Netanyahu a abandonat orice idee de a sista coloniile deoarece Autoritatea Palestiniană şi-a declarat sus şi tare intenţiile de a ignora Acordurile de la Oslo şi a continua politica de teroare nestăvilită. Se crede că unul din scopurile extinderii coloniilor era intenţia de a-i transmite lui Arafat un mesaj cît se poate de clar: „Dacă persişti cu această atitudine anti-Oslo, teritoriul disponibil pentru statul palestinian va fi din ce în ce mai mic.” Plauzibil, mai ales în situaţia în care o reacţie militară ar fi fost poate justificată, dar ar fi scandalizat „lumea”. N-a fost să fie aşa, deşi un număr de intelectuali palestinieni şi conducători politici (în special Elyas Freij, primarul Betleemului, citat în Washington Post, 1991) s-au declarat în favoarea negocierilor deoarece creşterea coloniilor israeliene în Cisiordania indicau cît se poate de clar că „timpul este de partea Israelului”.
N-a fost să fie aşa, pentru ca Arafat n-a avut niciodată intenţia să negocieze, ci doar să-şi pună în aplicare multdorita soluţie finală de a distruge complet Israelul. Într-un discurs de 90 de minute ţinut prin intermediul telefonului mobil la o staţie de radio OEP din Liban, la data de 14 aprilie 2002 (din dormitorul situat în comandamentul din Ramallah – înconjurat şi distrus parţial de Israel în cadrul operaţiunii Scut Defensiv) Arafat şi-a expus strategia: cu ajutorul statelor arabe, cu succesul propagandei arabe care va reuşi treptat să slăbească legitimitatea Statului Israel în ochii omenirii pînă ce trupe ONU vor fi trimise în ajutorul palestinienilor şi vor împiedica orice intervenţie militară israeliană, şi pînă cînd SUA, singurul prieten „de vreme rea” al Israelului, nu va mai putea, din considerente politice şi morale, acorda ajutor statului etichetat ca „tîlhar”, armatele teroriste şi aliaţii lor vor putea folosi Cisiordania ca bază de lansare a marelui Jihad împotriva Israelului. Intenţiile lui Arafat, aşa cum au fost exprimate în discursul telefonic, au fost confirmate de repetatele atacuri israeliene asupra reţelei de trafic de arme prin care, începînd cu anul 2001, trec sute de tone de armament şi muniţii ilegale, precum cele 50 de tone de armament din cala navei Karine A şi zecile (care zeci? mai degrabă mii – ed.) de tuneluri de contrabandă dintre peninsula Sinai şi Fîşia Gaza. Dacă acest edificiu al terorii este tolerat, se prea poate ca bunăstarea întregii lumi libere, aşa cum o cunoaştem noi, să fie în ultimă instanţă compromisă.
Nu există nici un fel de justificare raţională pentru un compromis unilateral în materie de colonii atît timp cît partea cealaltă rămîne în stare de război. Retragerea unilaterală îmbunătăţeşte capabilităţile teroriştilor de a a-şi perpetua războiul de teroare. În lumina perseverenţei neabătute a grupurilor teroriste cuplată cu frecventele declaraţii făcute de Mahmoud Abbas (Abu-Mazen) în care laudă activitatea teroristă, îi declară martiri pe teroriştii morţi, şi jură solemn să nu folosească forţa împotriva lor, pare iraţional ca palestinienii să răspundă binevoitor unor viitoare concesii din partea Israelului. Concesiile anterioare au demonstrat exact opusul. Eşecul de la Camp David s-a datorat în mare parte strategiei lui Arafat de a accepta concesiile lui Barak fără să ofere nici un fel de concesii substanţiale reciproce ca apoi să ceară şi mai mult de la Barak (Dennis Ross, Pacea care lipseşte, 2005).
În august 2005 Statul Israel s-a retras în mod unilateral din Gaza: cei 8.500 de locuitori au fost evacuaţi în Israel după care toate coloniile din fîşie au fost desfiinţate. Totodata, Israelul a desfiinţat cîteva colonii din nordul Cisiordaniei. În acest fel, Israelul a făcut concesii fără precedent din punct de vedere istoric pentru a încerca să reanimeze procesul de pace şi să dovedească palestinienilor că este dispus să schimbe pămînt pentru pace. Cu toate acestea, nici un singur conducător palestinian nu a încercat să facă un gest reciproc. În schimb, conducătorii organizaţiilor teroriste au apărut la posturi arabe de radio şi televiziune, şi au scris în ziare, declarînd cu toţii că retragerea a fost o mare victorie pentru teroarea arabă, şi că atacurile teroriste trebuie să se înteţească pînă la anihilarea Israelului şi „eliberarea” Palestinei. Cu alte cuvinte, nu coloniile sunt problema, pentru că tocmai o bună parte fuseseră desfiinţate. Problema este prezenţa evreilor între Iordan şi Mediterană, precum şi hotărîrea nestrămutată a conducerii arabe teroriste de a distruge Statul Israel şi de a comite genocid împotriva poporului evreu.
Concluzii
Cea mai recentă instanţă în care creerea unui stat palestinian viabil şi cu continuitate teritorială, precum şi soluţionarea problemei refugiaţilor, a avut loc în anul 2000, cînd Arafat, preşedintele Autorităţii Palestiniene l-a refuzat pe preşedidntele Clinton care tocmai venise cu cea mai generoasă ofertă pînă atunci, şi a dezlănţuit o crudă intifadă împtriva Israelului. La ora respectivă, premierul israelian Ehud Barak, care spera să pună capăt îndelungului conflict cu arabii deşi era perfect conştient de concesiile extrem de dureroase pe care trebuia să le facă ţara sa, a acceptat oferta.
Majoritatea coloniilor israeliene din Cisiordania şi Gaza sunt legale şi nu contravin nici unei legi internaţionale sau rezoluţii ONU relevante. În majoritatea cazurilor nu a avut loc nici un fel de furt al pămînturilor palestiniene. Mişcarea de colonizare a adus enorme beneficii arabilor din zonele respective şi a înlesnit triplarea populaţiei arabe şi evoluţia meteorică a economiei Cisiordaniei – pînă la preluarea puterii de către Arafat. Coloniile nu reprezintă obstacole în calea păcii sau piedici în faţa tratativelor pentru pace. Ele pot fi desfiinţate, după cum şi au şi fost, în contextul unor negocieri cu un partener onest. Concesii privitoare la colonii trebuie făcute numai în contextul unor tratative, care pot fi lansate doar în momentul în care conducerea palestiniană este dispusă să oprească activităţile teroriste, să pună capăt războiului de teroare, să înceteze incitarea la ură, predicarea urii, predarea urii în şcoli, ură infiltrată în toate aspectele societăţii palestiniene începînd din anul 1994.
Acum, după ce Statul Israel a renunţat unilateral, şi cu foarte multă durere, la toate coloniile din Gaza şi din nordul Cisiordaniei, va fi şi mai uşor pentru palestinieni să demonstreze dacă intenţia lor este să obţină pacea. Deocamdată acţiunile lor nu par prea promiţătoare.
Nu există nici o problemă legată de coloniile israeliene din Cisiordania care să nu se poată resolva în mod onorabil şi spre mulţumirea ambelor părţi la masa de tratative, între doi parteneri oneşti şi de bună credinţă. Statutul coloniilor existente trebuie soluţionat prin negociere.
Nu se aşteaptă de la nici un stat suveran să procedeze altfel.
141 Comments
Gradinariu
24 November 2008Cartulia lui Meir-Levi mi-a fost recomandata de un domn in trecut, pe vremea cand nu stiam pe cine sa-i cred: pe palestinieni sau pe evrei…
Imperialistu'
24 November 2008Tipic pentru comportamentul arab fata de evrei: Siria.
Imediat dupa obtinerea independentei, sirienii au restrictionat imigratia evreiasca in ceea ce este astazi Israelul, au instigat la boicot asupra produselor evreiesti si la violenta asupra evreilor. Evreii nu puteau sa lucreze pentru guvern, nu aveau voie sa detina permis de conducere sau telefon. Dupa violentele din 1947, nu mai aveau nici macar scoli evreiesti. Peste cimitirul evreiesc din Damasc au trantit un aeroport. Adaugati la toate astea supravegherea intensa din partea statului si aveti o mica idee despre ce insemna a fi evreu in Siria.
Dar nu se sufla un cuvant despre aceste „mici” probleme. Nu, problema marilor constiinte este nedreptatirea conducerii Hamas.
bipedu' rau
24 November 2008http://palestinalacrimamea.blogspot.com/2008/02/negarea-catastrofei-nakba-palestiniene.html
Imperialistu'
24 November 2008Bipedule, esti simpatic tare cu lacrimile „palestinei”, dar vezi ca nu te-ai prins: noi suntem bipezi rai, nu patrupezi buni. Bipezi rai, mestere; n-ai priceput numele blogului.
emil
24 November 2008Reactia nu s-a lasat mult asteptata.
Un individ care isi spune Fedayeen a postat citeva mici grohaituri tipice pentru un fedayeen. Le grupez aici cu titlu informativ.
Micule iubitor de teroristi, aceasta e si ultima ta aparitie aici. Inghite-ti flegmele si plimba cercul prin alte parti.
Imperialistu'
24 November 2008Emil, era mai bine daca ii publicai opera sub propria lui semnatura. Lasa oamenii sa demonstreze singuri cat pot.
israelianca
24 November 2008In sfirsit, primesc si eu un pic de „love mail”. Ce-i rau in asta? Mie imi place sa vad ca fostii anti-semiti nu sint in stare sa se deghizeze in anti-sionisti, doveding ei singuri cit de lipsita de adevar si de continut este propria lor declaratie „nu am nimic cu evreii, sint doar antisionist”. Dupa cum stie toata lumea, perciuni poarta evreii religiosi, nu sionistii, in viziunea carora statul evreu modern urma sa fie laic.
In plus, pe mine nu ma jigneste apelativul jidanca, pentru ca in el este dovada ca ma trag din iudei – vechii locuitori ai Iudeii – si nu am nici o legatura cu khazarii convertiti la religia mozaica. Iar Iudeea, dupa cum stim cu totii, se afla in Cisiordania, in „teritoriile ocupate”, unde „palestinienii” pretind ca au drepturi inalienabile de a-si infiinta stat. Da, fedayeen, eu sint intr-adevar stimabila, spre deosebire de dumneata.
Si daca tot insisti, pe mine nu m-a instruit nimeni, pentru ca eu am cap pe umeri si printre urechile mele nu sufla vintul, cutia mea craniana fiind ocupata de un creier unde au loc procese de gindire independenta si unde nu incape doctrina legionara.
Si inca ceva, eu am invatat in Romania, scoala primara, liceu, universitate. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun curent sionist in invataminatul romanesc, Romania fiind invadata de studenti arabi, iar Arafat, Gadafi si Sadam Hussein si tot restul tiranilor lumii a treia fiind oaspeti de onoare la masa lui nea caisa. Daca se invata ceva din linia oficiala pe vremea aceea, era simpatia pentru „bietii palestinieni”.
emil
24 November 2008Ok. Fedayeen, ti-am ridicat interdictia. Esti asteptat, se pare. Dar, ai grija, inghite-ti flegmele inainte sa postezi ceva. Poti sa zici orice, lucru valabil pentru orice vizitator, dar orice se refera la idei; fara atacuri la persoana.
israelianca
24 November 2008Lasa-l, Emil, sa scuipe, ca se scuipa pe el insusi. Si e si amuzant sa-l vezi cum se da de ceasul mortii inecat in propria sa ura.
I LOVE IT!
Panseluta
24 November 2008israelianca:
„Nu-mi amintesc sa fi fost vreun curent sionist in invataminatul romanesc, Romania fiind invadata de studenti arabi, iar Arafat, Gadafi si Sadam Hussein si tot restul tiranilor lumii a treia fiind oaspeti de onoare la masa lui nea caisa. Daca se invata ceva din linia oficiala pe vremea aceea, era simpatia pentru “bietii palestinieni”.
Adevarul asta merita repetat ori de cite ori se poate. „Orizonturi Rosii” a lui Pacepa abia atinge, la suprafata, coniventa lui Ceausescu cu palestinienii lui Arafat/PLO. La urma urmelor, nu Mossadul a fost racolat s-o „invete minte” pe Monica Lovinescu, ci PLO. Imi e cam jena sa aduc argumentul asta, asa de evident, dar multi nu au habar.
Ma tem, insa, ca nu vom afla mai mult prea curind, desi dosarul/dosarele trebuie sa fie doldora (daca n-au fost distruse) atita vreme cit progenitura spirituala si de interese de casta ale lui Ceausescu et comp. se afla inca la putere, sau se afirma acum, ca madam Mizil, invigorata si excitata de noile posibilitati ale accesului la putere.
Pe de alta parte, ai nostri juni istorici par mai interesati de promovarea marilor idealuri ale lui „Che” si a „memoriei” lui decit de adevarul istoric din tara. Si jurnalisti imberbi sau cu ceva experienta nu se lasa mai prejos. In loc sa investigheze lumea corupta a afaceristilor din caminele studentesti veniti pe linia arabo-PLO pe timpul lui Ceausescu, tin vie flamura lui Che, a lui Fidel, a comunismului/ecolo shic, a post-istoriei/post-orice de gen Foucault-Fukuyama.
Cit e de „post” toata treaba e usor de vazut.
Revizionismul istoric prin minciuna e in plina floare, cum e si primitivismul ecologist, cu imperativele sale de renuntare la beneficiile civilizatiei adresate Vestului, nu trogloditilor, ca aia mor pe capete de tot felul de boli in lipsa de ingrijire medicala si apa curata). As vrea sa vad un singur ecolo radical predicindu-le celor din Zimbabwe sa nu mai spere sa bea apa curata, pentru ca apa curata se obtine prin filtre probabil inventate de Vestul exploatator, si prin pompe si mecanisme a caror sursa se pierde in istorie (zona Tigru si Eufrat??) sau sa renunte la tratamentul pentru holera pentru ca tratamentul respectiv a fost gasit in urma unui sir de experimente stiintifice si tehnice care au poluat, exploatat natura, animalele si aborigenii, etc…
Sper ca nu fortez analogia intre revizionismul anti-Israel si ecologismul primitivist,
dar citesc o tema comuna: ura fundamentala fata de liberatea spiritului si creativitate a individului fata in fata nu cu idealul colectivist/de clan/tribal, asa cum se crede, ci cu cei care urmaresc puterea personala prin manipularea ideii de agregate de perpetue victime si agregate de exploatatori/ Vestul ca suprem exploatator al „Planetei”.
Tiberiu Florea
24 November 2008Mi-e un pic frică să mă bag cu voi în orice fel discuţii despre Israel/Palestina, pentru că e cel mai sensibil subiect dintre toate. Acum câteva luni vă spuneam că ştiu mult prea puţine despre conflict ca să mă bag în seamă, dar că-mi propun să învăţ mai multe. Am luat un curs despre istoria modernă a Orientului Mijlociu care a avut, desigur, anumite bias-uri şi poate pe alocuri interpretări tendenţioase (deşi per ansamblu a fost destul de obiectiv, zic eu), şi tot simt că mai e nevoie să mă documentez mult până să mă bag cu încredere la o discuţie serioasă.
Vă rog să luaţi asta în calcul şi indiferent dacă mă credeţi sau nu când spun că n-am niciun fel de simpatii sau antipatii religioase sau rasiale să evitaţi a mă încadra în vreo tabără a disputei, mai ales dacă taberele sunt doar „noi” şi „ei”.
Mi-a atras atenţia un comentariu de mai sus… Nu mă refer la tot articolul şi la tot ce aţi spus până acum şi asta pentru că sunt şi multe lucruri adevărate acolo (ca fapte istorice, chiar dacă nu sunt de acord mereu cu interpretările şi punerea lor în context).
1) Teritoriile ocupate n-au nevoie de ghilimele. Indiferent dacă vă place sau nu ONU, e indiscutabil că în Gaza şi Cisiordania există în ziua de azi un regim de ocupaţie. Indiferent cum e justificată această ocupaţie (eu unul consider că „pământul promis” şi alte astfel de noţiuni religioase nu ar trebui să fie luate prea în serios în probleme de politică, deşi evident sunt), n-are rost să bagatelizăm ce se întâmplă şi nici să ne jucăm cu cuvintele.
2) Sunt de acord cu Nicolae Iorga în privinţa faptului că un popor e până la urmă un grup de oameni care vor să trăiască împreună. Nu cred că avem nevoie de definiţii etnice, mai ales în condiţiile în care toate studiile de specialitate bazate pe genetică arată că mai toate popoarele sunt amestecături „impure”.
Conceptul de popor se referă la un grup de oameni cu concepţii comune despre ascendenţa, valorile, istoria şi cultura lor.
Ştie toată lumea, inclusiv cei ce se declară anti-Israel, că până spre sfârşitul secolului XX niciun arab din Palestina nu s-a considerat „palestinian” într-un sens etnic sau naţional. Totuşi, e cât se poate de clar că situaţia socio-economică tragică din zonă, refuzul altor state arabe de a le acorda cetăţenie şi drepturi refugiaţilor, existenţa unei entităţi percepute ca fiind un opresor şi un duşman comun (chiar dacă această percepţie e justificată sau nu) şi manipularea liderilor politici (inclusiv Arafat) au produs în conştiinţa arabilor schimbarea care-i face acum să se considere palestinieni.
Dacă acceptăm că asta e de-ajuns ca să vorbim de un popor palestinian, e bineînţeles poporul care s-a format cel mai rapid vreodată. Dar mai important decât terminologia pe care o folosim e să înţelegem că auto-identificarea cu aşa-zisa naţiune palestiniană e o opţiune pe care nu le-o putem nega acelor oameni.
Mi se pare foarte crud să-i spui cuiva că nu e un muntenegrean (pentru că muntenegrenii sunt „un fel de” sârbi) sau unui locuitor al Republicii Moldova că nu se poate considera moldovean, chiar dacă ştim în ce fel s-au produs tezele moldovenismului la Moscova. Indiferent cum au ajuns să creadă lucrurile astea, asumarea unei naţionalităţi ar trebui să fie o chestiune personală. La fel şi cu palestinienii.
emil
24 November 2008Ooh, Tiberiu :-)… am citit primele cuvinte si am izbucnit in ris. Hai ca nu mincam pe nimeni (stiu ce vrei sa spui, chiar daca eu exagerez putin).
israelianca
24 November 2008Tiberiu, multam de comentariu. As vrea sa imi explici cum este Gaza ocupata si mai ales de ce trebuie sa mi se para crud ca nu inteleg ce drepturi are „poporul palestinian” care s-a format dupa 1967 cu singurul scop de a distruge Statul Israel si de a duce la bun sfirsit ceea ce a inceput Hitler.
Sper ca nu ti-e frica de mine ????
Panseluta
24 November 2008Tiberiu,
Cum zice emil, nimeni nu te maninca aici. Eu, dimpotriva, am ajuns sa-ti astept cu nerabdare postarile.
Numai bine, prietene.
Mai mult miine, ca am de lucru la sarmale.
Panseluta
24 November 2008isrealianca:
Exact asa, cum i-ai raspuns lui Tiberiu, dar urma sa-l mai provoc miine, dupa ce-mi fac faza No.1 a sarmalelor, cu foi de varza murata cumparate de la sirbi pe e-mail, groase si noduroase, care trebuie fierte cel putin 20 de minute ca sa poata fi impaturite bine cind le pun carnea.
Tiberiu e o „rara avis”, o minte deschisa si un gentleman.
israelianca
24 November 2008Spor la sarmale, Panselutzo! Iti mai datorez un raspuns a propos de Che Guevara si incalzirea, dar si eu sint ocupata (desi nu fac sarmale).
Panseluta
24 November 2008Scumpo,
Daca nu ne mai auzim pina dupa sarbatori, sper sa petreci un Chanukah/Hanukkah fericit (mama doamne, ce grele sunt transcrierele astea) si, daca ai o reteta de latkes, trimitemi-o si mie. Eu le fac din pachet Manischewitz–cred ca stii despre ce vorbesc.
Eu am o reteta imbatabila de chopped chicken liver, cu shmaltz pe care l-am salvat de la multi pui pe care i-am gatarisit, si trei feluri de cepe inabusite/asudate greu, pina la vreo ora, galbene, albe si violete. Plus un ingredient secret.
fish
24 November 2008Off-topic: panseluta ????
imi aduci aminte de filmul kung-fu panda „there is no secret ingredient”
Tiberiu Florea
24 November 2008@Israelianca
Dacă fac vreo greşeală, simţiţi-vă liberi să mă corectaţi… Nu stau să verific acum lucrurile pe care-o să le spun în continuare şi sper că mi le aduc aminte bine.
Gaza e o bucată de pâmânt (pe care întâmplător trăiesc şi ceva oameni înghesuiţi mai ceva ca în autobuzul 331) în privinţa al cărei statut Israel are de facto un cuvânt foarte greu de spus fără a avea dreptul de suveranitate recunoscut internaţional. Încă din 1967, ONU îl consideră „teritoriu ocupat” de Israel. Cetăţenii de acolo nu au voie să-şi hotărască singuri destinul politic.
Da, organizaţia extremistă şi teroristă Hamas e „in charge” acum şi da, e tragic că respectiva organizaţie lansează rachete în Israel (parcă în Sderot, nu?), dar n-am intenţionat să fac judecăţi morale ci numai să constat o situaţie. Care situaţie e mai complicată de faptul că pe plan internaţional Gaza nu e recunoscută ca entitate de sine stătătoare ci întotdeauna împreună cu Cisiordania. Tocmai din acest motiv nu prea are rost să vedem de ce Gaza e ocupată şi de ce Cisiordania e ocupată. Teritoriile Ocupate sunt, aşa cum le spune şi numele, ocupate.
Când am văzut ghilimelele am presupus următorul raţionament implicat: Israel are dreptul istoric, moral, divin la acele teritorii, deci Israel nu le poate ocupa pentru că îi aparţin. Şi nu mi se pare corect să gândim în termenii ăştia. Ce cred unii oameni că a promis Dumnezeu unui popor sau altuia nu schimbă situaţia concretă pe care o poate constata oricine.
În plus, eu n-am vorbit de „drepturile” poporului palestinian. Am spus doar că din punctul meu de vedere e perfect acceptabil dacă un om se declară etnic arab, de religie musulmană şi făcând parte din aşa-zisa naţiune palestiniană. El singur poate stabili idealurile naţionale la care aderă, şi nu văd cum şi de ce i-am nega acest drept (e vorba de un drept individual, nu de „drepturile colective” de care ar beneficia întreaga naţiune).
Poporul palestinian, dacă am voie să-i zic aşa, nu s-a format cu un scop, pentru că un grup de oameni nu poate avea un scop. Un grup de oameni nu gândeşte, nu urăşte şi nu se manifestă în niciun fel. Ideea de popor palestinian a fost formată de lideri politici şi acceptată de o mare parte a cetăţenilor arabi de acolo.
Deşi sunt sigur că mulţi dintre aceştia şi-ar dori acum (după zeci de ani de conflict) ca Israelul să dispară de tot de pe hartă şi ca israelienii (sau poate chiar evreii) să dispară sau să piară (poziţii cu care nu sunt de acord, dacă mai era nevoie să precizez), eu zic că motivele principale pentru care liderii şi cetăţenii au inventat şi respectiv au acceptat noţiunea de „popor palestinian” au fost, în primul rând:
– un mijloc strategic de a-şi spori influenţa şi puterea (în cazul politicienilor)
– o cale mai uşoară de a scăpa de situaţia insuportabilă în care se află, cerându-şi acele „drepturi colective” la care nu m-am referit eu mai sus (în cazul oamenilor de rând)
Cam atât. Sper că nu-i aşa revoltător ce-am spus.
Panseluta
24 November 2008fish:
Ha ha! Eu tot zic ca tre’ sa fie, daca nu un ingredient, macar o tigaie cu fundul greu si asezonata de straturi-straturi de vechi prajeli, nu vreun teflon oarecare.
israelianca
24 November 2008Tiberiu, nu vad nimic revoltator in ceea ce ai scris/spus. Sper sa nu te revolti nici tu pentru ca simt nevoia sa te intreb daca ai citit ambele parti de la Minciuni gogonate.
Gaza si Cisiordania trebuie luate impreuna, zici tu. De ce, te intreb eu. De ce nu au fost luate impreuna cind una din ele a fost ocupata de Egipt si cealalta de Iordania? De ce nu a sarit nimeni cind arabii fugiti din Israel pentru a face loc armatelor arabe invadatoare au fost inghesuiti in tabere de refugiati in Gaza (dupa chiar marturia lui Arafat), care nu este chiar atit de inghesuita, saraca si flaminda pe cit se arata la TV. Sint destule terenuri libere transformate de teroristii de la Hamas in tabere de antrenament si sint foarte multe case schelet, adica doar peretii exteriori, pentru a masca vestitele tuneluri, unele spre Egipt pentru contrabanda, altele spre Israel in scopuri teroriste. Asta asa, fiindca te-ai simtit obligat sa ne amintesti cit de amariti sint locuitorii fisiei Gaza. (Ah, stii ca miile de sere abandonate de Israel si cumparate cu zeci de milioane de dolari de binefacatori americani si donate Gazei, sere unde se cultivau de predilectie capsuni si flori, sere cu piete de desfacere bine stabilite in Europa, si la care gasisera de lucru mii de arabi din Gaza au fost distruse si devastate in cea mai buna traditie islamica cu ragete de alahu asa si pe dincolo si restul de manifestari de animale turbate, dar asta e alta istorie). Deci, ca sa revin, pe nimeni nu a deranjat ca in 1948 Gaza si Cisiordania au fost ocupate de Egipt si respectiv Iordania si ca timp de 19 ani nimeni nu s-a gindit la independenta lor. Dupa cum nimeni nu a cerut englezilor socoteala pentru ca au ciopartit Palestina mandatorie si au dat 80% din ea cadou familiei Hashemite de la Mecca, Arabia Saudita. Unde erau drepturile asa-zisilor „palestinieni” atunci, ca sa nu mai vorbim de drepturile evreilor. Si fiindca tot veni vorba, unde am pomenit eu (sau autorul eseului, David Meir-Levi) de drepturi divine asupra acestui teritoriu? Din cite stiu eu este vorba de drepturi istorice si mai ales garantate printr-o hotarire a Ligii Natiunilor care au incredintat Palestina englezilor pentru a crea statul evreu, nu pentru a face ce vor ei cu ea. Si daca ei au gasit de cuviinta ca evreii si arabii nu pot convietui in pace unul alaturi de celalalt, de ce sa nu creeze un stat pentru evrei, Israel, si unul pentru arabi, Palestina? La asta eu nu am raspuns.
Dar ce pot sa-ti spun este ca in legile internationale, dupa cum pot sa-ti confirme cei care invata stiinte politice nu exista sentimente si mila, ci definitii. Si definita ocupatiei nu corespunde realitatii din Gaza, oricit ar incerca apologetii teroristilor sa lege soarta celor doua teritorii. Ocupatie inseamna prezenta unor trupe militare care impun un anumit gen de administratie locala. Daca examinezi mai atent, definitia nu este aplicabila nici in Cisiordania, unde inca guverneaza Autoritatea Palestiniana. E drept ca Israelul a intervenit in momentul cind Hamas a facut putsch-ul si i-a salvat pe Abu-Mazzen, Dahlan si restul de pungasi. Dupa parerea mea trebuia sa-i lase in Gaza, unde precis ar fi fost aruncati de la etajul 18 sau linsati in strada de hoardele de hamasnici. Altminteri, cita vreme in Gaza guverneaza guvernul ales, iar in Cisiordania guverneaza fostul guvern ales (si vreau sa-ti fie clar ca nu Israelul a impus
„domnia” lui Abu-Mazen, ci mai degraba toata conducerea Autoritatii Palestiniene a implorat Israelul sa le sara in ajutor) cu primari, politie si autoritati locale, cum poti vorbi de ocupatie? Ocupatie este ceea ce a fost in Europa in cel de-al doilea razboi mondial, in Polonia, Franta, Olanda, Grecia, Yugoslavia, etc. Cind oricine putea fi impuscat pe strada fara motiv si fara explicatii, cind locuitorii a sate intregi au fost inghesuiti in sinagogi sau biserici si arsi de vii, cind trupele naziste ardeau cartiere intregi cu aruncatoare de flacari dupa ce incarcasera locuitorii in vagoane de vite. Asta este ocupatie. Nu dorinta Israelului de a trai fara amenintarea terorii. Si daca tot vorbim de teroare, hotaririle ONU care au precedat infiintarea Statului Israel prevedeau „secure borders” pentru Israel care sa-i asigure linistea si pacea. Din moment ce Israelul fara granite a fost atacat cel putin o data (1948) si cu granite stabilite prin armistitii si tratate de incetarea focului de doua ori – 1967 si 1973 – se intelege clar ca Israelul nu are asemenea granite, si are drepturi depline, stabilite de legile internationale in vigoare, chit ca iti plac sau nu, chit ca esti de acord cu ele sau nu, sa ocupe acele teritorii din care s-au lansat atacuri teroriste si ostilitati impotriva teritoriului sau si a populatiei sale civile, citeste bine, te rog, POPULATIEI CIVILE, si de a le detine pina la semnarea unui tratat de pace. In concluzie, deoarece palestinienii nu sint niciodata de acord cu propunerile Israelului, deoarece palestinienii nu au avut niciodata un stat independent, si asta nu din cauza Israelului, ci din cauza Iordaniei, Egiptului si a ligii arabe care au sperat de fiecare data ca vor distruge Israelul si ii vor repune in „drepturi” pe palestinieni, Israelul este in deplinatatea drepturilor sale sa retina aceste teritorii. Deci orice ar zice ONU aceste teritorii nu sint ocupate, conform legilor internationale in vigoare, ba mai mult, nu este interzisa colonizarea lor. Si ce comod este sa ascunzi numele Iudeea si Samaria in Cisiordania, ca sa se stearga orice urma si impresie ca aceste teritorii ar fi facut parte din teritoriul istoric al Israelului. Lingua Tertii Imperii (LTI, q.v.). Ce usor e sa salubrizezi limba si istoria, citeva cuvinte bine plasate, sau cum zicea Goebbels, repeta o minciuna de suficiente ori si va deveni adevarul. Deci nu, teritoriile nu sint ocupate, pentru ca asa este numele lor, iar Cisiordania sau West Bank inseamna de fapt Iudeea si Samaria. Inca ceva, Israelul a fost victima a nenumarate acte de agresiune si razboaie cu intentii declarate de a-l nimici . Teritoriile nu au fost ocupate sau znexate pentru ca asa s-au trezit conducatorii Israelului – ia hai sa pornim noi azi intr-o expeditie de jaf si cotropire impotriva vecinilor nostri pasnici, ca ne plictisim si n-avem ce face. Teritoriile au ramas la Israel pentru ca de fiecare data, contrar tuturor asteptarilor, Israelul a invins in razboaie. Nu stiu daca exista vreun precedent istoric in care i se cere invingatorului in razboi sa capituleze in fata agresorului care a pierdut razboiului. Israelul are dreptul sustinut de legile internationale sa-si impuna granite in care sa poata vietui in liniste si pace. Deci cum iti spuneam, palestinienii sint un popor constituit ad-hoc, dupa invatatura sovietica, pentru a putea continua lupta impotriva Israelului:
Am spicuit pentru tine citeva declaratii memorabile:
„Poti oricind gasi in Palestina arabi veniti cu citeva saptamini sau luni in urma … Ei insisi fiind straini intr-o tara straina, sint cei care striga cel mai tare – Afara cu evreii. Printre ei se afla arabi din Transiordania, Arabia Saudita, Maroc, Egipt, Sudan si Irak.” (Ladislas Farago, Palestina at the Crossroads, New York, Putnam, 1937, pl. 17).
„Pentru ei (arabii), acesta (Ierusalimul) nu se afla in Palestina. Pentru arabi (si turci) intreaga regiune cuprinsa intre Muntii Taurus si Egipt, intre Mediterana si marginea desertului este Siria, numele sub care a fost cunoscuta inca din antichitate (Sir Geoffrey Furlonge, Palestine is My Country, The Story of Mussa Alami, New York, 1979, p. 7).
Abdel Malik Dahamshe, arab israelian, membru in Knesset (parlamentul israelian) a declarat intr-o vizita de solidaritate (?????) la Damasc in 1995 – Palestina si Siria sint o singura patrie. Natia araba va invinge cu ajutorul sabiei. Victoria va fi asigurata de jihadul lumii arabe. (Iti propun o mica sarada: hai sa zicem ca un ungur cetatean roman se duce in vizita de solidaritate la Budapesta si declara: „Romania si Ungaria sint o singura patrie. Natia maghiara va invinge cu ajutorul sabiei.” Ce ar fi patit acel parlamentar la intoarcerea in Romania? Ce ar fi zis cetatenii lumii, ONU, care nu cunosc istoria Romaniei ca noi, ci din media angajata?)
Ahmed Shuqeiri, in fata Consiliului de Securitate, ONU, 1949: „Toata lumea stie ca Palestina nu este nimic altceva decit nordul Siriei.”
Salad Khalaf, nr.2 in conducerea OEP (Al Sachrach, Kuweit, 6 ianuarie 1987): „Vom lua Palestina si o vom integra in marea natiune araba.”
http://www.afsi.org/MEDIA/newsLinks/shockers/m100.htm
Se vede ca poporul palestinian nu exista, ci este un fel de monstru al lui Frankenstein creat artificial si cu cinism intr-un anumit scop, care este foarte clar, chiar daca nici eu nici tu nu sintem de acord cu el. Un popor nu se poate forma de la sine cu un scop anumit, asa cum nu s-a format de la sine poporul roman cu un scop sau altul. Dar un grup de oameni poate avea un scop bine definit pe care vrea sa-l duca la bun implinit.
Tiberiu, nu vad nimic revoltator in ceea ce ai scris/spus. Sper sa nu te revolti nici tu pentru ca simt nevoia sa te intreb daca ai citit ambele parti de la Minciuni gogonate.
Gaza si Cisiordania trebuie luate impreuna, zici tu. De ce, te intreb eu. De ce nu au fost luate impreuna cind una din ele a fost ocupata de Egipt si cealalta de Iordania? De ce nu a sarit nimeni cind arabii fugiti din Israel pentru a face loc armatelor arabe invadatoare au fost inghesuiti in tabere de refugiati in Gaza (dupa chiar marturia lui Arafat), care nu este chiar atit de inghesuita, saraca si flaminda pe cit se arata la TV. Sint destule terenuri libere transformate de teroristii de la Hamas in tabere de antrenament si sint foarte multe case schelet, adica doar peretii exteriori, pentru a masca vestitele tuneluri, unele spre Egipt pentru contrabanda, altele spre Israel in scopuri teroriste. Asta asa, fiindca te-ai simtit obligat sa ne amintesti cit de amariti sint locuitorii fisiei Gaza. (Ah, stii ca miile de sere abandonate de Israel si cumparate cu zeci de milioane de dolari de binefacatori americani si donate Gazei, sere unde se cultivau de predilectie capsuni si flori, sere cu piete de desfacere bine stabilite in Europa, si la care gasisera de lucru mii de arabi din Gaza au fost distruse si devastate in cea mai buna traditie islamica cu ragete de alahu asa si pe dincolo si restul de manifestari de animale turbate, dar asta e alta istorie). Deci, ca sa revin, pe nimeni nu a deranjat ca in 1948 Gaza si Cisiordania au fost ocupate de Egipt si respectiv Iordania si ca timp de 19 ani nimeni nu s-a gindit la independenta lor. Dupa cum nimeni nu a cerut englezilor socoteala pentru ca au ciopartit Palestina mandatorie si au dat 80% din ea cadou familiei Hashemite de la Mecca, Arabia Saudita. Unde erau drepturile asa-zisilor „palestinieni” atunci, ca sa nu mai vorbim de drepturile evreilor. Si fiindca tot veni vorba, unde am pomenit eu (sau autorul eseului, David Meir-Levi) de drepturi divine asupra acestui teritoriu? Din cite stiu eu este vorba de drepturi istorice si mai ales garantate printr-o hotarire a Ligii Natiunilor care au incredintat Palestina englezilor pentru a crea statul evreu, nu pentru a face ce vor ei cu ea. Si daca ei au gasit de cuviinta ca evreii si arabii nu pot convietui in pace unul alaturi de celalalt, de ce sa nu creeze un stat pentru evrei, Israel, si unul pentru arabi, Palestina? La asta eu nu am raspuns.
Dar ce pot sa-ti spun este ca in legile internationale, dupa cum pot sa-ti confirme cei care invata stiinte politice nu exista sentimente si mila, ci definitii. Si definita ocupatiei nu corespunde realitatii din Gaza, oricit ar incerca apologetii teroristilor sa lege soarta celor doua teritorii. Ocupatie inseamna prezenta unor trupe militare care impun un anumit gen de administratie locala. Daca examinezi mai atent, definitia nu este aplicabila nici in Cisiordania, unde inca guverneaza Autoritatea Palestiniana. E drept ca Israelul a intervenit in momentul cind Hamas a facut putsch-ul si i-a salvat pe Abu-Mazzen, Dahlan si restul de pungasi. Dupa parerea mea trebuia sa-i lase in Gaza, unde precis ar fi fost aruncati de la etajul 18 sau linsati in strada de hoardele de hamasnici. Altminteri, cita vreme in Gaza guverneaza guvernul ales, iar in Cisiordania guverneaza fostul guvern ales (si vreau sa-ti fie clar ca nu Israelul a impus
„domnia” lui Abu-Mazen, ci mai degraba toata conducerea Autoritatii Palestiniene a implorat Israelul sa le sara in ajutor) cu primari, politie si autoritati locale, cum poti vorbi de ocupatie? Ocupatie este ceea ce a fost in Europa in cel de-al doilea razboi mondial, in Polonia, Franta, Olanda, Grecia, Yugoslavia, etc. Cind oricine putea fi impuscat pe strada fara motiv si fara explicatii, cind locuitorii a sate intregi au fost inghesuiti in sinagogi sau biserici si arsi de vii, cind trupele naziste ardeau cartiere intregi cu aruncatoare de flacari dupa ce incarcasera locuitorii in vagoane de vite. Asta este ocupatie. Nu dorinta Israelului de a trai fara amenintarea terorii. Si daca tot vorbim de teroare, hotaririle ONU care au precedat infiintarea Statului Israel prevedeau „secure borders” pentru Israel care sa-i asigure linistea si pacea. Din moment ce Israelul fara granite a fost atacat cel putin o data (1948) si cu granite stabilite prin armistitii si tratate de incetarea focului de doua ori – 1967 si 1973 – se intelege clar ca Israelul nu are asemenea granite, si are drepturi depline, stabilite de legile internationale in vigoare, chit ca iti plac sau nu, chit ca esti de acord cu ele sau nu, sa ocupe acele teritorii din care s-au lansat atacuri teroriste si ostilitati impotriva teritoriului sau si a populatiei sale civile, citeste bine, te rog, POPULATIEI CIVILE, si de a le detine pina la semnarea unui tratat de pace. In concluzie, deoarece palestinienii nu sint niciodata de acord cu propunerile Israelului, deoarece palestinienii nu au avut niciodata un stat independent, si asta nu din cauza Israelului, ci din cauza Iordaniei, Egiptului si a ligii arabe care au sperat de fiecare data ca vor distruge Israelul si ii vor repune in „drepturi” pe palestinieni, Israelul este in deplinatatea drepturilor sale sa retina aceste teritorii. Deci orice ar zice ONU aceste teritorii nu sint ocupate, conform legilor internationale in vigoare, ba mai mult, nu este interzisa colonizarea lor. Si ce comod este sa ascunzi numele Iudeea si Samaria in Cisiordania, ca sa se stearga orice urma si impresie ca aceste teritorii ar fi facut parte din teritoriul istoric al Israelului. Lingua Tertii Imperii (LTI, q.v.). Ce usor e sa salubrizezi limba si istoria, citeva cuvinte bine plasate, sau cum zicea Goebbels, repeta o minciuna de suficiente ori si va deveni adevarul. Deci nu, teritoriile nu sint ocupate, pentru ca asa este numele lor, iar Cisiordania sau West Bank inseamna de fapt Iudeea si Samaria. Inca ceva, Israelul a fost victima a nenumarate acte de agresiune si razboaie cu intentii declarate de a-l nimici . Teritoriile nu au fost ocupate sau znexate pentru ca asa s-au trezit conducatorii Israelului – ia hai sa pornim noi azi intr-o expeditie de jaf si cotropire impotriva vecinilor nostri pasnici, ca ne plictisim si n-avem ce face. Teritoriile au ramas la Israel pentru ca de fiecare data, contrar tuturor asteptarilor, Israelul a invins in razboaie. Nu stiu daca exista vreun precedent istoric in care i se cere invingatorului in razboi sa capituleze in fata agresorului care a pierdut razboiului. Israelul are dreptul sustinut de legile internationale sa-si impuna granite in care sa poata vietui in liniste si pace. Deci cum iti spuneam, palestinienii sint un popor constituit ad-hoc, dupa invatatura sovietica, pentru a putea continua lupta impotriva Israelului:
Am spicuit pentru tine citeva declaratii memorabile:
„Poti oricind gasi in Palestina arabi veniti cu citeva saptamini sau luni in urma … Ei insisi fiind straini intr-o tara straina, sint cei care striga cel mai tare – Afara cu evreii. Printre ei se afla arabi din Transiordania, Arabia Saudita, Maroc, Egipt, Sudan si Irak.” (Ladislas Farago, Palestina at the Crossroads, New York, Putnam, 1937, pl. 17).
„Pentru ei (arabii), acesta (Ierusalimul) nu se afla in Palestina. Pentru arabi (si turci) intreaga regiune cuprinsa intre Muntii Taurus si Egipt, intre Mediterana si marginea desertului este Siria, numele sub care a fost cunoscuta inca din antichitate (Sir Geoffrey Furlonge, Palestine is My Country, The Story of Mussa Alami, New York, 1979, p. 7).
Abdel Malik Dahamshe, arab israelian, membru in Knesset (parlamentul israelian) a declarat intr-o vizita de solidaritate (?????) la Damasc in 1995 – Palestina si Siria sint o singura patrie. Natia araba va invinge cu ajutorul sabiei. Victoria va fi asigurata de jihadul lumii arabe. (Iti propun o mica sarada: hai sa zicem ca un ungur cetatean roman se duce in vizita de solidaritate la Budapesta si declara: „Romania si Ungaria sint o singura patrie. Natia maghiara va invinge cu ajutorul sabiei.” Ce ar fi patit acel parlamentar la intoarcerea in Romania? Ce ar fi zis cetatenii lumii, ONU, care nu cunosc istoria Romaniei ca noi, ci din media angajata?)
Ahmed Shuqeiri, in fata Consiliului de Securitate, ONU, 1949: „Toata lumea stie ca Palestina nu este nimic altceva decit nordul Siriei.”
Salad Khalaf, nr.2 in conducerea OEP (Al Sachrach, Kuweit, 6 ianuarie 1987): „Vom lua Palestina si o vom integra in marea natiune araba.”
http://www.afsi.org/MEDIA/newsLinks/shockers/m100.htm
Se vede ca poporul palestinian nu exista, ci este un fel de monstru al lui Frankenstein creat artificial si cu cinism intr-un anumit scop, care este foarte clar, chiar daca nici eu nici tu nu sintem de acord cu el. Un popor nu se poate forma de la sine cu un scop anumit, asa cum nu s-a format de la sine poporul roman cu un scop sau altul. Dar un grup de oameni poate avea un scop bine definit pe care vrea sa-l duca la bun implinit.
Zici tu:
Nazistii, bolsevicii, legionarii, Al-Qaeda, Hamas, Hezbollah, Khmer Rouge, sint grupuri de oameni care te contrazic.
Tiberiu Florea
24 November 2008Răspunsul e uriaş, n-am cum să-l iau bucată cu bucată din acelaşi motiv din care n-am citit ambele articole cu „minciuni gogonate”.
„De ce nu au fost luate impreuna cind una din ele a fost ocupata de Egipt si cealalta de Iordania?”
Nu au fost luate împreună de către cine? Din punct de vedere administrativ-teritorial au aparţinut Egiptului şi Iordaniei pentru că altfel nu se puteau forma zone conexe. Şi da, şi alea au fost o formă de ocupaţie. Dacă lumea n-a subliniat asta destul de mult pe-atunci, de ce ar trebui să n-o facă nici acum?
„care nu este chiar atit de inghesuita, saraca si flaminda pe cit se arata la TV”
Densitatea populaţiei nu e „decât” de 10 ori mai mare ca cea a Olandei…
Aş vrea să citesc şi eu nişte ştiri, reportaje, ceva care să explice cât de bine o duce arabul/palestinianul din Gaza în zilele noastre, mai ales în condiţiile embargo-ului.
Repet. N-am spus că embargo-ul e de condamnat! Dar nu văd cum se poate nega faptul că oamenii de acolo trăiesc în ultimul hal! Există vreo sursă care să descrie viaţa bună pe care-o au în 2008?
„Dupa cum nimeni nu a cerut englezilor socoteala pentru ca au ciopartit Palestina mandatorie si au dat 80% din ea cadou familiei Hashemite de la Mecca, Arabia Saudita. Unde erau drepturile asa-zisilor “palestinieni” atunci, ca sa nu mai vorbim de drepturile evreilor.”
Parcă am convenit mai sus că poporul palestinian (dacă suntem de acord cu un astfel de concept) s-a format în ultima parte a secolului XX. Atunci întrebarea pusă în forma asta nu are sens.
Nu sunt de acord cu interpretarea dumneavoastră a statutului Palestinei mandatorii. Să recapitulăm un pic situaţia:
– ţările care au câştigat al 2-lea război mondial au împărţit Imperiul Otoman fără a ţine cont de dorinţele oamenilor care chiar locuiau acolo
– mandatul Palestinei a fost dat Marii Britanii ŞI pentru a construi o „casă” pentru poporul evreu DAR fără a încălca drepturile altora, şi asta numai din cauza declaraţiei ambigue din 1917 care poate fi interpretată în multe feluri. Nu a fost vorba în niciun moment ca acea casă pentru poporul evreu să fie un stat pe teritoriul întregului mandat! Asta e interpretarea pe care au făcut-o unii, dar nu a fost bazată pe altceva decât pe presupuneri şi pe vise/dorinţe.
– raportul comisiei King-Crane (din 1919, dacă nu mă înşel) constata că nu se poate forma un stat evreu în Palestina fără a încălca grav drepturile arabilor, dar până la urmă nu s-a ţinut cont de el.
Pe mine nu mă deranjează că s-a înfiinţat statul Israel în Palestina… Probabil că acest lucru era necesar în condiţiile atrocităţilor petrecute în Germania şi-n alte părţi (şi a evreilor refuzaţi de multe ţări, şi care n-aveau unde să se ducă). Dar crearea statului evreu nu fusese stabilită încă de după primul război mondial, şi dacă ar fi fost stabilită de către învingători asta tot nu i-ar fi conferit altă legititate decât aceea pe care o poate avea un plan de a schimba situaţia de-acolo cu forţa.
—-
Of… mai aveam multe de spus, dar am constatat că fără să vreau transform discuţia într-o ceartă.
Eu unul văd multe probleme în această interpretare a istoriei, şi-mi pare rău că n-am vreme să le dezbat pe toate cu voi… chiar e nevoie de mult mai mult timp.
Tiberiu Florea
24 November 2008Doar la asta vreau să mai răspund, şi apoi mă apuc să-mi fac bagajele (vin în ţară!).
Susţin afirmaţia pe care am făcut-o mai devreme. Un grup de oameni nu gândeşte, nu are capacitatea de a acţiona şi nu poate avea planuri şi dorinţe. Mi se pare clar ca lumina zilei că e aşa.
Nu vorbim de România, români, ţigani, unguri, terorişti, suporteri de fotbal şi despre orice altfel de grup decât metaforic. Ceea ce e util, pentru că nu putem înţelege nimic din lume dacă vrem să ne gândim doar la fiecare din cele 6 miliarde de oameni separat.
Dar numai oamenii au capacitatea de a acţiona!
Panseluta
24 November 2008Tiberiu:
„Un grup de oameni nu gândeşte, nu are capacitatea de a acţiona şi nu poate avea planuri şi dorinţe.”
Ai gindit bine inainte de-a spune o prostie de asmenea magnitudine??
Vrei sa spui ca Unirea de la 1918, si cea de la 1859, si putchul comunist din 1944–ca sa nu mai zic de semnatarii Constitutiei Americane, un grup mai definit, mai inteligent si mai uman ca oricare altul in modernitate–au fost infaptuite de vampiri/strigoi/lupi fara libera vointa?
Odihneste-te, Tiberiu, si revin-o aici mai intelept. Sarmalele si caltabosii si gogosarii murati scoala pe oricine din somn.
israelianca
24 November 2008Tiberiu, dumneavoastra sint eu? Hai ca oi fi cu vreo jumatate de ora mai mare decit dumneavoastra, dar nu sint chiar baba si va dau voie sa ma tutuiti.
E greu sa discutam daca nu citesti articolele, macar pe diagonala.
Viata in Gaza nu este un rai, dar inca nu se maninca turte de argila coapte ca in Haiti si nici nu se moare de inanitie ca in Africa. Sint poze pe internet. Crede-ma ca in Romania dinainte de revolutie era mult, mult mai rau decit in Gaza. Olanda e o tara cu multe spatii verzi si cimpuri de lalele. Si Israelul este suprapopulat, cu 20% din populatie arabi, druzi, crestini, circasieni, etc. So? Nu-i obliga nimeni in Gaza sa tina cite 3-4 neveste si sa toarne cite 15 copii.
Spui tu ca tarile care au cistigat primul (nu al doilea) razboi mondial au impartit… Arata-mi dupa care razboi s-a tinut cont de dorinta celor care traiau acolo. Ia-i de exemplu pe polonezi, cehi, slovaci, sirbi, sloveni, muntenegreni, etc. Dupa ce au fost ocupati de nemti, au primit cadou comunismul. Ca si romanii, ungurii si bulgarii. Zeci si zeci de milioane de europeni – i-a intrebat cineva ce vroiau? Conta ce vroiau? Ce s-a ales de drepturile lor? Granitele Europei au fost mutate dupa bunul plac al cistigatorilor razboiului. Asta a fost. Astea sint standardele omenirii. Arabii au primit covirsitoarea majoritate a provinciilor otomane din Orientul Mijlociu, toate pline de petrol si gaze naturale. Israelul a primit o bucata de desert si una de mlastina. Si asta e prea mult?
Cine se intereseaza de drepturile curzilor in prezent? Sadam Husein i-a atacat cu arme chimice, turcii trimit aviatia si ii bombardeaza, dar toata lumea plinge soarta palestinienilor care o duc atit de rau incit la 15 ani populatia lor se dubleaza.
Eu n-am convenit ca poporul palestinian s-ar fi creat cu vreun alt scop decit sa distruga Israelul dupa care sa se alipeasca la Iordania sau Siria, sau la ummah.
Israelul nu are pretentii teritoriale la Iordania: s-a impartit si gata.
Cert este ca pe partea cealalta a Iordanului nu exista picior de evreu si toate proprietatile evreiesti au fost confiscate. Ca sa-i scoate pe evrei din cartierul evreiesc din orasul vechi (Ierusalim) legiunea araba a tras cu tunul in case, si cind acestia nu au avut incotro si s-au predat, iordanezii au luat prizonieri pina si batrini de 80-90 de ani. Casele si scolile evreiesti au fost jefuite si distruse, din sinagogi s-au facut latrine si cotete de animale (nu te miri, nu, si turcii intrau cu caii in biserici in Romania), mormintele din cimitirul de pe Muntele Maslinilor unde evreii se ingroapa de 2000 de ani au fost pingarite si pietrele de mormint s-au folosit la constructii. Pe parte din cimitir s-a construit un drum, un hotel si o statie de benzina. Evreii aveau acces numai la Zidul Plingerii, pe o poteca ingusta unde arabii aveau grija sa treaca cu magari si camile in speranta ca animalele se vor balega linga unicul si cel mai sfint loc din lume pentru evrei. Si nu numai, pentru ca toti prietenii mei crestini care vin in vizita, din Romania, America si Europa cer sa-i duc la zid, sa-si lipeasca si ei fruntea de pietrele udate cu lacrimi si lustruite de miinile oamenilor care, chiar si cei care nu mai cred in nimic, cer ceva de la divinitate.
Israelul nu a reciprocat in 1948. Nu au reciprocat nici in 1967, cind arabii sia-u facut bagajul sa plece din orasul vechi, dar Dayan i-a oprit si i-a rugat sa ramina. Am fi putut si noi sa facem latrina in moscheile lor, sau sa crestem vite acolo. Uite ca n-am facut-o. Si nici nu sapam cu buldozerul pe dedesubt ca sa distrugem orice dovada arheologica ramasa de pe vremea templelor.
Arabii din Israel au cetatenie, drept de vot, au citeva partide politice, au membri in parlament, nu 2-3 de decor cum erau minoritatile reprezentate in Romania, sau cum e amaritul de evreu din parlamentul iranian, au drept de proprietate, invata la universitatile infiintate de evrei din donatii de la evrei, au acces la spitale evreiesti infiintate din donatii de la evrei. Circula in aceleasi autobuze, cu aceleasi avioane, stau la cafenea si sint serviti de chelneri evrei, cumpara de la magazine si etc.
Am sustinut intotdeauna ca daca vreun popor sau vreun grup are vreo doleanta, moare de foame, de sete, vrea drepturi civile sau politice, sa spuna ca i-a atacat Israelul – sa vezi cum sare toata lumea sa le dea ajutor. Ia sa vina cei din Darfur sa spuna ca i-a bombardat aviatia israeliana, sau cei din Haiti ca maninca turte de lut pentru ca Israelul le-a luat paminturile – sa vezi cum se repede toata lumea sa le doneze bani. Asa, cui ii pasa, cine stie exact care sint triburile care se omoara intre ele in Rwanda sau in Somalia. Niste negri… Important e sa nu confundam islamismul cu terorismul. Sau invers.
Da, uite, am gasit citatul din Declaratia Balfour adoptata de britanici in 1917 – „nothing shall be done which may prejudice the civil and religious rights of existing non-Jewish communities in Palestine, or the rights and political status enjoyed by Jews in any other country.”
Eu stiu ca doua rele nu fac un bine, dar e nedrept sa ceri numai de la evrei sa renunte la drepturile lor.
Nu ne certam, ma rastesc numai la cine ataca ad hominem. Discutam, chiar daca in contradictoriu, chiar daca ma infierbint repede. Raminem amici pe forum.
O sa-ti caut niste albume de poze cu viata din Gaza, scapate de sub ochiul ager al cenzurii Hamas.
Mai am o intrebare. In ultimele zile Hamas a reluat tirul cu mortiere si rachete. Inteleg ca o racheta cu bataie scurta de tip Qassam costa cam 500 de euro. Hamas si restul de teroristi lanseaza citeva zeci de rachete din astea pe zi. Nu crezi ca ar trebui sa cumpere de mincare pentru locuitori?
Vezi ce patesti daca te plingi ca raspunsul e prea lung?
Tiberiu Florea
24 November 2008Panseluţa,
Am gândit foarte bine şi foarte mult ceea ce am spus mai sus, şi pot să repet oricând această afirmaţie şi s-o apăr în faţa oricui într-o dezbatere serioasă.
Din nou: niciun grup de oameni, niciodată, nu a gândit şi nu a făcut ceva. Eu fac parte dintr-o asociaţie non-profit: Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti. Conform presei, această AISS dă comunicate, ia poziţii şi aşa mai departe.
E corect într-un singur sens: din punct de vedere public, „acţiunile” respectivei asociaţii apar unitare şi coerente. Ar fi extrem de impractic pentru cineva să vadă ce a gândit fiecare membru, cum au funcţionat procesele de decizie, cine a venit cu ideile şi cine a protestat vehement împotriva lor. Dar în niciun caz nu-i putem atribui acestei asociaţii trăsături umane, conştiinţă şi aşa mai departe. Până la urmă suntem doar nişte oameni care au ales să se prezinte în faţa lumii în această formă mai eficientă şi mai uşor de înţeles.
Trebuie să atrag atenţia asupra unui fapt esenţial: asociaţia noastră este bazată pe voluntariat. Fiecare a întrat în ea şi a cotizat de bună voie şi nesilit de nimeni. Acelaşi lucru nu se poate spune despre poporul român, de exemplu. Nu există contracte sociale atâta timp cât cel puţin un om băgat la grămadă n-a făcut un contract voluntar cu nimeni.
Unirea de la 1859 a fost făcută de indivizi care au colaborat şi care se aflau în anumite raporturi sociale cu un scop precis unii faţă de alţii. Ei şi-au asumat calitatea de reprezentanţi ai „voinţei neamului”, dar şi atunci a fost vorba de o simplă metaforă. Dacă 1% din români n-ar fi fost de acord cu unirea (să presupunem prin absurd), atunci nu s-ar mai fi putut vorbi decât de voinţa a 99% din neam. Corect?
Şi şi dacă ar fi fost toţi de acord, colectivitatea acestora nu s-ar fi personificat într-o entitate cu gânduri, dorinţe, idealuri şi acţiuni. Astea-s doar impresii care ne ajută să clasificăm şi să ordonăm într-un fel o lume care e altfel prea complexă.
Ce-am spus eu mai sus nu e contestat de prea multă lume, şi din punctul meu de vedere nu e nici prea contestabil. Inclusiv Huntington, care se referă la împărţirea lumii în civilizaţii şi care e acuzat de mulţi că ar comite aceeaşi greşeală a personificării unei colectivităţi, vorbeşte despre asta în introducerea cărţii sale (Clash of Civilizations) pe care o citesc zilele astea. Recunoaşte şi el ca şi mai toată lumea că avem o planetă cu 6 miliarde de locuitori, şi că singurul motiv pentru care ne referim la etnii, popoare, civilizaţii e că trebuie făcut un compromis ca să putem pricepe ceva.
Şi dacă mai era nevoie să enunţ corolarul ăsta, sistemul politic al planetei noastre, privite la un anumit nivel de detaliu, este şi a fost dintotdeauna anarhia. Există cooperare, există iluzii de personaje colective, dar dacă ne uităm bine avem doar o planetă şi mulţi oameni care o locuiesc şi care acţionează numai şi numai ca indivizi.
Israelianca,
Îmi pare rău, dar trebuie să ne structurăm cumva discuţia. După ce că n-am timp simt şi că dezbatem 20 de subiecte simultan.
Nu renunţ să te combat (şi n-avea impresia că tot ce fac e să te combat, căci de multe ori nu mai stau să înşir toate lucrurile cu care sunt de acord, mi se pare de la sine înţeles că nu te contrazic în totalitate), dar sper să dezbatem în viitor cumva mai organizat.
Numai bine tuturor. ????
emil
24 November 2008Tiberiu, cu asta m-ai dat gata. Sint crescut in Drumul Taberei si Steaua e parte din ADN-ul meu. Printr-un noroc i-am vazut pe Stones in concert in 75, dar nu se compara cu privilegiul de a fi fost pe Ghencea in 85/86/87. Dupa un meci al Stelei calcam pe nori, iar in acea perioada se intimpla des, Steaua nu avea rival in Europa. Well… destul cu paranteza asta.
Mama, ce te-as „combate” la citeva afirmatii din comentariul de mai sus, dar m-ai dezorganizat complet ????
cheers, drum bun si te astept
bugsy
24 November 2008@Tiberiu, e mai simplu decat pare. Ca sa intelegi mai bine care este treaba cu „poporul palestinian” si cu „opresorul” stat Israel, mergi la fata locului. Ia/ti un bilet pentru Tel Aviv si stai intr/o mica vacanta , de doua saptamani, in Israel.
Asa vei afla raspunsuril la multe din nelamuririle tale!
….as incerca si un pariu cu tine. dupa acesata experienta e posibil sa fi vrut sa iei doar „one wauy ticket”!!!!
Tiberiu Florea
24 November 2008Ştiu, mi-ai mai explicat. „Pe evrei nu poţi decât să îi iubeşti sau să îi urăşti”, sau cum era? Cât timp am ca să îmi aleg tabăra până să devin antisemit?
Toată discuţia asta îmi aduce aminte de un vers plin de înţelepciune al formaţiei Gogol Bordello…
Emil,
mi-am terminat bagajele. ???? Mulţumesc pentru urarea de drum bun. Până când ne mai citim, baftă tuturor cu blogul. Dacă vreunul dintre voi e-n Bucureşti în perioada asta, să dea un semn şi ne şi vedem la o bere sau mai multe!
bugsy
24 November 2008@Tiberiu: Drum bun!
sunt surpins placut ca/ti amintesti o discutie mai veche a noastra pe acest blog.
Eu as cam fi prin zona.
Dinny
24 November 2008Drum bun si de la mine!:) Am citit cu interes raspunsurile, desi trebuie s-o cam iau de la zero ca sa pricep ceva ???? Si eu sunt in Bucuresti zilele astea, numai ca n-am cum s aparticip la discutii, doar sa ascult :))
israelianca
24 November 2008Emil, a propos de Steaua, sper sa nu intram in conflict. Eu sint Rapidista, dar Rapiduletzu’ ala vechi, unde jucau Raducanu, Dan Coe, Neagu, Lupescu si Dumitru. Asta apropos de les neiges d’antan…
israelianca
24 November 2008Pardon, vroiam sa-i urez si eu lui Tiberiu drum bun si petrecere frumoasa la Bucuresti.
Tiberiu, poti sa ma urasti daca vrei, dar sa nu dai. Nici eu nu iubesc pe toata lumea, dar asta nu inseamna ca fac vreun rau la cineva.
bugsy
24 November 2008@Emil, Israelianca: CRAIOVA MAXIMA!!!!! (anii ’80)
israelianca
24 November 2008Bugsy, stii ca il cunosc personal pe Cornel Papura, de cind a jucat in Israel?
Craiova Brava!
bugsy
24 November 2008Super, Israelianca! Cornel este unul din ultimii lideri de echipa ai U CRAIOVA. Nu stiam ca a jucat in Israel (din ce/mi amintesc eu, a jucat parca in Cipru). La ce club a jucat in ISR?
israelianca
24 November 2008Beitar Ierushalaim, 2001.
Carneliu Papura
UIte si o poza.
Nu-l cunosc din tribune si de pe teren, ci pentru ca l-am invitat de mai multe ori la noi la masa vineri seara, sa nu stea singur la hotel.
bugsy
24 November 2008Extarordinar gest, dar nu ma mira! Evreii originari din Romania si stabiliti in Israel au pentru romanii neevrei si pentru Romania sentimente extraordinare.
Evreii romani din Israel sunt mult mai patrioti decat romanii get beget care se bat cu pumnul in piept de dragul tarii. (teatru ieftin!)
Stiu ca este cea mai importanta masa la evrei, cina de vineri seara, si mai stiu ca multe familii de evrei romani stabiliti in Israel fac acest gest pentru romanii (goim) aflati in Israel.
Si cum este Cornel Papura ca om? Mai pastrati legatura cu el?
israelianca
24 November 2008Bugsy, din cit ne-am vazut si am stat de vorba, Cornel e un tip foarte placut, foarte simpatic si bine crescut. Baiat destept si frumos foc. Craiovean mindru, din Banie.
Unul din baietii (am doi) mei mai tine legatura eu el, ocazional, la telefon.
In ce priveste patriotismul, copiii mei stiu romaneste. Nu chiar perfect, nu stiu sa scrie bine, citesc destul de greu, dar vorbesc si inteleg tot. Si mai ales stiu ca sint bucuresteni (si vorbesc romaneste cu accent de Bucuresti, dar nu de Podul Grant ???? ). Din pacate nu pot spune acelasi lucru despre prieteni si fosti colegi de scoala, romani get-beget si crestini care au plecat prin America si Europa si ai caror copii nu au habar de limba romana. Go figure!
george
24 November 2008rusinos site-ul …propaganda evreiasca este`n floare …:)) rad de cat de ieftin va vindeti evreilor .. sanatate!
israelianca
24 November 2008Gresesti, mon cher, n-ai idee ce bani buni primim de la Mossad si CIA.
bugsy
24 November 2008@George: Eu am primt de la Mossad un cos cu toate bunatatile pentru Sarbatori! Nu stiu cum au gasit adresa mea, dar mi l/au adus pana in fata usii („door to door delivery”).
Am spus „Toda Raba” si l/am primit!
Vrei sa/ti spun ce contine ca sa/mi zici daca m/am vandut ieftin sau scump?
israelianca
24 November 2008Bugsy, asta in afara de cecul lunar, nu?
bugsy
24 November 2008Bineinteles Israelianca! E un cadou bonus din partea lor. Cecul este separat. Dar, stii cea mai mare surpriza a fost cand am vazut cine este persoana care mi/a adus cadoul! Nu as fi crezut niciodata. Cred ca si George ar fi surprins!!!!!
Adevarul este ca, la inceputul relatiei noastre, eu le/am spus ca as face propaganda pentru Israel pro bono, din credinta si convingere. Dar ei mi/au zis ca nu se poate asa, trebuie sa primesc ceva pentru ca, spunea tot ei, „Bussines is bussinues, Moses is Moses”. Asa ca, …..
costin
24 November 2008eu ce fac?… ca nu am primit nimica inca si astept infrigurat pe gerul asta naprasnic. george, m-au fraierit! auzi, mai au nevoie de oameni la voi in Hamas, sau orice?.. sa iasa un ban, un porc, ceva… cu evreii astia arivisti mori de foame
bugsy
24 November 2008@Costin: cu mare placere iti cedez o parte din beneficiile mele de sluga la evrei, dar nu te duce la Hamas. E posibil sa/ti cera in schimbul banilor/porcului sa porti o centura la brau (un fel de pasaport pentru Allah)
costin
24 November 2008nu stiu bugsy, ma mai gindesc. sa vad ce oferte are george…
bugsy
24 November 2008OK, Costin. tu evalueaza toate ofertele, dar tine te rog cont ca propunerea mea ramane valabila.
israelianca
24 November 2008costin, nu se poate, eu te-am recomandat calduros, trebuie sa fie o incurcatura. Imediat dau telefon sa vad ce se intimpla si te anunt.
costin
24 November 2008asa sinteti voi evreii, mincinosi si cu nasul mare ????
Israelianca
24 November 2008asa de mare?
costin
24 November 2008da, asa! ????
Fedayeen
24 November 2008@duduie cu mintea creata(israelianca),
1. De ce nu ai atins deloc subiectul linkului lasat de mine in comentariul anterior ?!? De ce nimeni nu a pomenit nimic despre ceea ce este prezentat in acel film?
2. Placa cu anti-semitismul deja este veche si mucegaita . De fiecare data cand un sionist/zionist nu are contra-argumente si se loveste cu nasul de peretele dur al ADEVARULUI IREFUTABIL … fuge repede sub fusta matronesei cu numele de anti-semitism .
„Un declin al curentului anti-semitism sincer, ar putea constitui un nou pericol pentru supravietuirea evreeiasca.Disparitia anti-semitismului ar avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre.” (Nahum Goldman –
World Jewish Conference, Geneva 1958)
Cine indrazneste sa va contrazica si sa refuze sa inghita minciunile voastre mucegaite DEVINE BRUSC UN ANTI-SEMIT si un dusman al intregii natii evreesti. Pana si ONU (organismul caruia ii datorati foarte multe) ….
3. „ar Iudeea, dupa cum stim cu totii, se afla in Cisiordania, in “teritoriile ocupate”, unde “palestinienii” pretind ca au drepturi inalienabile de a-si infiinta stat.”
Israelul de astazi avea in 1880 cam 5% din populatie evrei si se numea Palestina. Datorita miscarii sioniste/zioniste, procentul creste la 12% pana in 1914. In 1923, regimul colonial britanic decide crearea unui stat evreu in Palestina, insa continua sa limiteze imigratia evreilor si cumpararea de pamanturi. In urma persecutiei evreilor din Europa, din ce in ce mai multi decid sa emigreze in Palestina. Restrictiile britanice au ramas in vigoare pe perioada razboiului si dupa aceea, insa multi imigranti au ajuns in Palestina pe cale ilegala. Acesti imigranti reusesc sa creze bazele economice si sociale ale viitorului stat Israel. In 1947, ONU adopta o rezolutie prin care Palestina (acum cu o importanta populatie de evrei) urma sa fie separata in doua state, unul evreu (cu alb pe harta) si unul arab (gri + rosu pe harta). Arabii, considerand ca nu ei trebuie sa plateasca pentru crimele Europei impotriva evreilor, nu au acceptat crearea statului Israel si l-au atacat de indata ce si-a declarat independenta. Arabii insa au pierdut razboiul, statul Israel si-a extins teritoriul (anexand zonele gri) si a reusit sa expulzeze mare parte din populatia araba din teritoriul sau. Statul Arab care ar fi trebuit sa fie creat a fost practic impartit intre Israel si vecinii sai Egipt si Iordania, Egiptul ocupand Gaza si Iordania ocupand Cisiordania.
Un nou razboi in 1967 lansat preventiv de Israel ca raspuns la alte incidente militare s-a soldat cu o noua infrangere a arabilor. Un nou razboi in 1973, lansat de Egipt si Siria a avut acelasi rezultat. Dupa cum am mentionat mai devreme, statele arabe au primit arme de la URSS si Israelul de la SUA, iar superioritatea tehnologiei americane si-a spus cuvantul. Tratatele de pace cu Egiptul si Iordania au lasat Gaza si Cisiordania (pe care le numin astazi Palestina) sub ocupatie israeliana – unde sunt si astazi. Deasemenea, o portiune mica de teritoriu sirian este inca sub ocupatie (inaltimile Golan).
Rezultatul acestor infrangeri a fost ca din 1967 palestinienii din Gaza si Cisiordania s-au trezit sub ocupatie si fara nici un mijloc de a lupta impotriva Israelului. Astfel, diferite grupari palestinienene au inceput din ce in ce mai mult sa foloseasca terorismul. Initial au fost deturnate avioane pentru a atrage atentia lumii. Aceste incidente nu s-au soldat cu victime, insa lucrurile s-au schimbat in 1972, cand atleti israelieni au fost rapiti si omorati la Jocurile Olimpice de la Munich. Aceste grupari teroriste nu erau insa islamice ci mai degraba nationalist-seculare sau marxist-leniniste si erau sustinute de state arabe si URSS.
4. „[…]pe mine nu m-a instruit nimeni, pentru ca eu am cap pe umeri […]eu am invatat in Romania, scoala primara, liceu, universitate.”
Zi ZAU ! ???? Si vrei sa te cred pe cuvant? lmao
Era o reclama acum ceva timp pe la tv care spunea ca „pe internet poti sa fii cine vrei” .
Daca eu iti spun ca ma numesc Zwillig si ca am copilarit , m-am scolit si m-am casatorit in Suedia … ma crezi?
Oricum, chiar daca ar fi adevarat cv-ul expus de catre tine , cu ce anuleaza asta posibilitatea (pentru mine e o certitudine) ca tu sa fii o diversionista/un diversionist ce serveste interesele obscure ale adevaratilor teroristi si criminali ai acestei planete (care-si revendica pamantul pentru ca asa le-a promis lor Dumnezeu) ?
Oare nu o exista niciun agent al ISS romanesc, arab sau mai stiu eu ce alta provenienta(fie doar si cu numele)?
5. Observ ca la voi aici(pe blog) e un fel de club inchis . Va comentati articolele intre voi(uneori mai inventati cate un user care sa lase aparenta ca e un simplu vizitator)… Nu v-a invatat nimeni ca nu este bine sa procreati in familie ? Eu stiam ca de aceea sunt interzise relatiile intre rude de grade apropiate . Nu o sa rezulte altceva decat copii cu malformatii, anormali si cu defecte genetice.
Este urat un asemenea fapt. Nu da bine cand va laudati intre voi. Sunteti multi si … degeaba.
6. Oricum si daca banuielile mele sunt adevarate , afla ca esti foarte prost pregatita si ai luat un start gresit. Prea ne crezi prosti pe noi toti ceilalti.
Copy/Paste-ul pe care il dai din colile cursurilor ISS si al instructiunilor primite de la cei care te-au programat sunt lipsite de sustinere si argumente de necombatut. Mizeriile aruncate de catre tine aici nu stau in picioare nici macar la o adiere de vant.
Exista ISTORIA REALA si ADEVARUL … ce niciodata nu vor putea fi ucise sub bocancii vostrii.
Timpul vostru este aproape !
7. Nu va place „terorismul”? Pai si atunci voi de ce l-ati practicat? Sau cumva uitam de gruparile TERORISTE evreesti-sioniste(Irgun Tzwai Leumi, Palmah, etc.) care puneau la cale atentate …cu mult inaintea altora. Nu cumva voi ati adus acest curent in Orient … iar acum il intretineti ca nu cumva sa se stinga?
Daca vreti o lupta dreapta , dati palestinienilor jumatate din avioanele voastre, jumatate din armamentul primit de la americani, jumatate din echipamentul militar… si incetati a le mai ucide copii din fasa, batranii din scaunele cu rotile, parintii, femeile cu copiii leganandu-i pe picioare. Oare ati avea curaj sa faceti asta? Nu cred. Lasitatea este ceva caracteristic voua.
Ati incalcat toate legile internationale, orice regula de moralitate, orice limite . Ati lovit ca lasii in copiii lor, in parintii lor in cei nevinovati (Stiu Stiu… Pentru voi cu totii sunt vinovati si nu sunt altceva decat niste animale , niste fiinte inferioare).
Voi aveti voie sa incalcati orice reguli . Ei NU !
Nu va diferentiati cu nimic de politica si actiunile NAZISTILOR ! Poate doar ca in loc de zvastica nazista , purtati steaua lui David.
Speranta exista… Pacat ca cei care refuza calea voastra marsava si sangeroasa sunt putini !
http://www.btselem.org/English/
http://gush-shalom.org/
http://peacepalestine.blogspot.com/2006/08/gilad-atzmon-why-is-it-so-hard-for.html
Fedayeen
24 November 2008@duduie cu mintea creata(israelianca),
1. De ce nu ai atins deloc subiectul linkului lasat de mine in comentariul anterior ?!? De ce nimeni nu a pomenit nimic despre ceea ce este prezentat in acel film?
2. Placa cu anti-semitismul deja este veche si mucegaita . De fiecare data cand un sionist/zionist nu are contra-argumente si se loveste cu nasul de peretele dur al ADEVARULUI IREFUTABIL … fuge repede sub fusta matronesei cu numele de anti-semitism .
„Un declin al curentului anti-semitism sincer, ar putea constitui un nou pericol pentru supravietuirea evreeiasca.Disparitia anti-semitismului ar avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre.” (Nahum Goldman –
World Jewish Conference, Geneva 1958)
Cine indrazneste sa va contrazica si sa refuze sa inghita minciunile voastre mucegaite DEVINE BRUSC UN ANTI-SEMIT si un dusman al intregii natii evreesti. Pana si ONU (organismul caruia ii datorati foarte multe) ….
3. „ar Iudeea, dupa cum stim cu totii, se afla in Cisiordania, in “teritoriile ocupate”, unde “palestinienii” pretind ca au drepturi inalienabile de a-si infiinta stat.”
Israelul de astazi avea in 1880 cam 5% din populatie evrei si se numea Palestina. Datorita miscarii sioniste/zioniste, procentul creste la 12% pana in 1914. In 1923, regimul colonial britanic decide crearea unui stat evreu in Palestina, insa continua sa limiteze imigratia evreilor si cumpararea de pamanturi. In urma persecutiei evreilor din Europa, din ce in ce mai multi decid sa emigreze in Palestina. Restrictiile britanice au ramas in vigoare pe perioada razboiului si dupa aceea, insa multi imigranti au ajuns in Palestina pe cale ilegala. Acesti imigranti reusesc sa creze bazele economice si sociale ale viitorului stat Israel. In 1947, ONU adopta o rezolutie prin care Palestina (acum cu o importanta populatie de evrei) urma sa fie separata in doua state, unul evreu (cu alb pe harta) si unul arab (gri + rosu pe harta). Arabii, considerand ca nu ei trebuie sa plateasca pentru crimele Europei impotriva evreilor, nu au acceptat crearea statului Israel si l-au atacat de indata ce si-a declarat independenta. Arabii insa au pierdut razboiul, statul Israel si-a extins teritoriul (anexand zonele gri) si a reusit sa expulzeze mare parte din populatia araba din teritoriul sau. Statul Arab care ar fi trebuit sa fie creat a fost practic impartit intre Israel si vecinii sai Egipt si Iordania, Egiptul ocupand Gaza si Iordania ocupand Cisiordania.
Un nou razboi in 1967 lansat preventiv de Israel ca raspuns la alte incidente militare s-a soldat cu o noua infrangere a arabilor. Un nou razboi in 1973, lansat de Egipt si Siria a avut acelasi rezultat. Dupa cum am mentionat mai devreme, statele arabe au primit arme de la URSS si Israelul de la SUA, iar superioritatea tehnologiei americane si-a spus cuvantul. Tratatele de pace cu Egiptul si Iordania au lasat Gaza si Cisiordania (pe care le numin astazi Palestina) sub ocupatie israeliana – unde sunt si astazi. Deasemenea, o portiune mica de teritoriu sirian este inca sub ocupatie (inaltimile Golan).
Rezultatul acestor infrangeri a fost ca din 1967 palestinienii din Gaza si Cisiordania s-au trezit sub ocupatie si fara nici un mijloc de a lupta impotriva Israelului. Astfel, diferite grupari palestinienene au inceput din ce in ce mai mult sa foloseasca terorismul. Initial au fost deturnate avioane pentru a atrage atentia lumii. Aceste incidente nu s-au soldat cu victime, insa lucrurile s-au schimbat in 1972, cand atleti israelieni au fost rapiti si omorati la Jocurile Olimpice de la Munich. Aceste grupari teroriste nu erau insa islamice ci mai degraba nationalist-seculare sau marxist-leniniste si erau sustinute de state arabe si URSS.
4. „[…]pe mine nu m-a instruit nimeni, pentru ca eu am cap pe umeri […]eu am invatat in Romania, scoala primara, liceu, universitate.”
Zi ZAU ! ???? Si vrei sa te cred pe cuvant? lmao
Era o reclama acum ceva timp pe la tv care spunea ca „pe internet poti sa fii cine vrei” .
Daca eu iti spun ca ma numesc Zwillig si ca am copilarit , m-am scolit si m-am casatorit in Suedia … ma crezi?
Oricum, chiar daca ar fi adevarat cv-ul expus de catre tine , cu ce anuleaza asta posibilitatea (pentru mine e o certitudine) ca tu sa fii o diversionista/un diversionist ce serveste interesele obscure ale adevaratilor teroristi si criminali ai acestei planete (care-si revendica pamantul pentru ca asa le-a promis lor Dumnezeu) ?
Oare nu o exista niciun agent al ISS romanesc, arab sau mai stiu eu ce alta provenienta(fie doar si cu numele)?
5. Observ ca la voi aici(pe blog) e un fel de club inchis . Va comentati articolele intre voi(uneori mai inventati cate un user care sa lase aparenta ca e un simplu vizitator)… Nu v-a invatat nimeni ca nu este bine sa procreati in familie ? Eu stiam ca de aceea sunt interzise relatiile intre rude de grade apropiate . Nu o sa rezulte altceva decat copii cu malformatii, anormali si cu defecte genetice.
Este urat un asemenea fapt. Nu da bine cand va laudati intre voi. Sunteti multi si … degeaba.
6. Oricum si daca banuielile mele sunt adevarate , afla ca esti foarte prost pregatita si ai luat un start gresit. Prea ne crezi prosti pe noi toti ceilalti.
Copy/Paste-ul pe care il dai din colile cursurilor ISS si al instructiunilor primite de la cei care te-au programat sunt lipsite de sustinere si argumente de necombatut. Mizeriile aruncate de catre tine aici nu stau in picioare nici macar la o adiere de vant.
Exista ISTORIA REALA si ADEVARUL … ce niciodata nu vor putea fi ucise sub bocancii vostrii.
Timpul vostru este aproape !
7. Nu va place „terorismul”? Pai si atunci voi de ce l-ati practicat? Sau cumva uitam de gruparile TERORISTE evreesti-sioniste(Irgun Tzwai Leumi, Palmah, etc.) care puneau la cale atentate …cu mult inaintea altora. Nu cumva voi ati adus acest curent in Orient … iar acum il intretineti ca nu cumva sa se stinga?
Daca vreti o lupta dreapta , dati palestinienilor jumatate din avioanele voastre, jumatate din armamentul primit de la americani, jumatate din echipamentul militar… si incetati a le mai ucide copii din fasa, batranii din scaunele cu rotile, parintii, femeile cu copiii leganandu-i pe picioare. Oare ati avea curaj sa faceti asta? Nu cred. Lasitatea este ceva caracteristic voua.
Ati incalcat toate legile internationale, orice regula de moralitate, orice limite . Ati lovit ca lasii in copiii lor, in parintii lor in cei nevinovati (Stiu Stiu… Pentru voi cu totii sunt vinovati si nu sunt altceva decat niste animale , niste fiinte inferioare).
Voi aveti voie sa incalcati orice reguli . Ei NU !
Nu va diferentiati cu nimic de politica si actiunile NAZISTILOR ! Poate doar ca in loc de zvastica nazista , purtati steaua lui David.
Speranta exista… Pacat ca cei care refuza calea voastra marsava si sangeroasa sunt putini !
http://www.btselem.org/English/
http://gush-shalom.org/
http://peacepalestine.blogspot.com/2006/08/gilad-atzmon-why-is-it-so-hard-for.html ….
Fedayeen
24 November 2008Numai lasii si complexatii cenzureaza.
Fricosilor!
Imperialistu'
24 November 2008Fedayeen-caraghiosule, numai ca nu te-a cenzurat nimeni (Emil publicand mesajul tau), dar observ ca si in prezent te bucuri de posibilitatea de a-ti da frau la neamprostie. Voi, antisemitii, nu puteti fi si altfel decat badarani? Inainte parca aveati mai mult stil.
Fedayeen
24 November 2008@duduie cu mintea creata(israelianca),
1. De ce nu ai atins deloc subiectul linkului lasat de mine in comentariul anterior ?!? De ce nimeni nu a pomenit nimic despre ceea ce este prezentat in acel film??????
2. Placa cu anti-semitismul deja este veche si mucegaita . De fiecare data cand un sionist/zionist nu are contra-argumente si se loveste cu nasul de peretele dur al ADEVARULUI IREFUTABIL … fuge repede sub fusta matronesei cu numele de anti-semitism .
„Un declin al curentului anti-semitism sincer, ar putea constitui un nou pericol pentru supravietuirea evreeiasca.Disparitia anti-semitismului ar avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre.” (Nahum Goldman –
World Jewish Conference, Geneva 1958)
Cine indrazneste sa va contrazica si sa refuze sa inghita minciunile voastre mucegaite DEVINE BRUSC UN ANTI-SEMIT si un dusman al intregii natii evreesti. Pana si ONU (organismul caruia ii datorati foarte multe) ….
3. „ar Iudeea, dupa cum stim cu totii, se afla in Cisiordania, in “teritoriile ocupate”, unde “palestinienii” pretind ca au drepturi inalienabile de a-si infiinta stat.”
Israelul de astazi avea in 1880 cam 5% din populatie evrei si se numea Palestina. Datorita miscarii sioniste/zioniste, procentul creste la 12% pana in 1914. In 1923, regimul colonial britanic decide crearea unui stat evreu in Palestina, insa continua sa limiteze imigratia evreilor si cumpararea de pamanturi. In urma persecutiei evreilor din Europa, din ce in ce mai multi decid sa emigreze in Palestina. Restrictiile britanice au ramas in vigoare pe perioada razboiului si dupa aceea, insa multi imigranti au ajuns in Palestina pe cale ilegala. Acesti imigranti reusesc sa creze bazele economice si sociale ale viitorului stat Israel. In 1947, ONU adopta o rezolutie prin care Palestina (acum cu o importanta populatie de evrei) urma sa fie separata in doua state, unul evreu (cu alb pe harta) si unul arab (gri + rosu pe harta). Arabii, considerand ca nu ei trebuie sa plateasca pentru crimele Europei impotriva evreilor, nu au acceptat crearea statului Israel si l-au atacat de indata ce si-a declarat independenta. Arabii insa au pierdut razboiul, statul Israel si-a extins teritoriul (anexand zonele gri) si a reusit sa expulzeze mare parte din populatia araba din teritoriul sau. Statul Arab care ar fi trebuit sa fie creat a fost practic impartit intre Israel si vecinii sai Egipt si Iordania, Egiptul ocupand Gaza si Iordania ocupand Cisiordania.
Un nou razboi in 1967 lansat preventiv de Israel ca raspuns la alte incidente militare s-a soldat cu o noua infrangere a arabilor. Un nou razboi in 1973, lansat de Egipt si Siria a avut acelasi rezultat. Dupa cum am mentionat mai devreme, statele arabe au primit arme de la URSS si Israelul de la SUA, iar superioritatea tehnologiei americane si-a spus cuvantul. Tratatele de pace cu Egiptul si Iordania au lasat Gaza si Cisiordania (pe care le numin astazi Palestina) sub ocupatie israeliana – unde sunt si astazi. Deasemenea, o portiune mica de teritoriu sirian este inca sub ocupatie (inaltimile Golan).
Rezultatul acestor infrangeri a fost ca din 1967 palestinienii din Gaza si Cisiordania s-au trezit sub ocupatie si fara nici un mijloc de a lupta impotriva Israelului. Astfel, diferite grupari palestinienene au inceput din ce in ce mai mult sa foloseasca terorismul. Initial au fost deturnate avioane pentru a atrage atentia lumii. Aceste incidente nu s-au soldat cu victime, insa lucrurile s-au schimbat in 1972, cand atleti israelieni au fost rapiti si omorati la Jocurile Olimpice de la Munich. Aceste grupari teroriste nu erau insa islamice ci mai degraba nationalist-seculare sau marxist-leniniste si erau sustinute de state arabe si URSS.
4. „[…]pe mine nu m-a instruit nimeni, pentru ca eu am cap pe umeri […]eu am invatat in Romania, scoala primara, liceu, universitate.”
Zi ZAU ! ???? Si vrei sa te cred pe cuvant? lmao
Era o reclama acum ceva timp pe la tv care spunea ca „pe internet poti sa fii cine vrei” .
Daca eu iti spun ca ma numesc Zwillig si ca am copilarit , m-am scolit si m-am casatorit in Suedia … ma crezi?
Oricum, chiar daca ar fi adevarat cv-ul expus de catre tine , cu ce anuleaza asta posibilitatea (pentru mine e o certitudine) ca tu sa fii o diversionista/un diversionist ce serveste interesele obscure ale adevaratilor teroristi si criminali ai acestei planete (care-si revendica pamantul pentru ca asa le-a promis lor Dumnezeu) ?
Oare nu o exista niciun agent al ISS romanesc, arab sau mai stiu eu ce alta provenienta(fie doar si cu numele)?
5. Observ ca la voi aici(pe blog) e un fel de club inchis . Va comentati articolele intre voi(uneori mai inventati cate un user care sa lase aparenta ca e un simplu vizitator)… Nu v-a invatat nimeni ca nu este bine sa procreati in familie ? Eu stiam ca de aceea sunt interzise relatiile intre rude de grade apropiate . Nu o sa rezulte altceva decat copii cu malformatii, anormali si cu defecte genetice.
Este urat un asemenea fapt. Nu da bine cand va laudati intre voi. Sunteti multi si … degeaba.
6. Oricum si daca banuielile mele sunt adevarate , afla ca esti foarte prost pregatita si ai luat un start gresit. Prea ne crezi prosti pe noi toti ceilalti.
Copy/Paste-ul pe care il dai din colile cursurilor ISS si al instructiunilor primite de la cei care te-au programat sunt lipsite de sustinere si argumente de necombatut. Mizeriile aruncate de catre tine aici nu stau in picioare nici macar la o adiere de vant.
Exista ISTORIA REALA si ADEVARUL … ce niciodata nu vor putea fi ucise sub bocancii vostrii.
Timpul vostru este aproape !
7. Nu va place „terorismul”? Pai si atunci voi de ce l-ati practicat? Sau cumva uitam de gruparile TERORISTE evreesti-sioniste(Irgun Tzwai Leumi, Palmah, etc.) care puneau la cale atentate …cu mult inaintea altora. Nu cumva voi ati adus acest curent in Orient … iar acum il intretineti ca nu cumva sa se stinga?
Daca vreti o lupta dreapta , dati palestinienilor jumatate din avioanele voastre, jumatate din armamentul primit de la americani, jumatate din echipamentul militar… si incetati a le mai ucide copii din fasa, batranii din scaunele cu rotile, parintii, femeile cu copiii leganandu-i pe picioare. Oare ati avea curaj sa faceti asta? Nu cred. Lasitatea este ceva caracteristic voua.
Ati incalcat toate legile internationale, orice regula de moralitate, orice limite . Ati lovit ca lasii in copiii lor, in parintii lor in cei nevinovati (Stiu Stiu… Pentru voi cu totii sunt vinovati si nu sunt altceva decat niste animale , niste fiinte inferioare).
Voi aveti voie sa incalcati orice reguli . Ei NU !
Nu va diferentiati cu nimic de politica si actiunile NAZISTILOR ! Poate doar ca in loc de zvastica nazista , purtati steaua lui David.
Speranta exista… Pacat ca cei care refuza calea voastra marsava si sangeroasa sunt putini !
http://www.btselem.org/English/
http://gush-shalom.org/
http://peacepalestine.blogspot.com/2006/08/gilad-atzmon-why-is-it-so-hard-for.html
Fedayeen
24 November 20085. Observ ca la voi aici(pe blog) e un fel de club inchis . Va comentati articolele intre voi(uneori mai inventati cate un user care sa lase aparenta ca e un simplu vizitator)… Nu v-a invatat nimeni ca nu este bine sa procreati in familie ? Eu stiam ca de aceea sunt interzise relatiile intre rude de grade apropiate . Nu o sa rezulte altceva decat copii cu malformatii, anormali si cu defecte genetice.
Este urat un asemenea fapt. Nu da bine cand va laudati intre voi. Sunteti multi si … degeaba.
6. Oricum si daca banuielile mele sunt adevarate , afla ca esti foarte prost pregatita si ai luat un start gresit. Prea ne crezi prosti pe noi toti ceilalti.
Copy/Paste-ul pe care il dai din colile cursurilor ISS si al instructiunilor primite de la cei care te-au programat sunt lipsite de sustinere si argumente de necombatut. Mizeriile aruncate de catre tine aici nu stau in picioare nici macar la o adiere de vant.
Exista ISTORIA REALA si ADEVARUL … ce niciodata nu vor putea fi ucise sub bocancii vostrii.
Timpul vostru este aproape !
Fedayeen
24 November 20087. Nu va place „terorismul”? Pai si atunci voi de ce l-ati practicat? Sau cumva uitam de gruparile TERORISTE evreesti-sioniste(Irgun Tzwai Leumi, Palmah, etc.) care puneau la cale atentate …cu mult inaintea altora. Nu cumva voi ati adus acest curent in Orient … iar acum il intretineti ca nu cumva sa se stinga?
Daca vreti o lupta dreapta , dati palestinienilor jumatate din avioanele voastre, jumatate din armamentul primit de la americani, jumatate din echipamentul militar… si incetati a le mai ucide copii din fasa, batranii din scaunele cu rotile, parintii, femeile cu copiii leganandu-i pe picioare. Oare ati avea curaj sa faceti asta? Nu cred. Lasitatea este ceva caracteristic voua.
Ati incalcat toate legile internationale, orice regula de moralitate, orice limite . Ati lovit ca lasii in copiii lor, in parintii lor in cei nevinovati (Stiu Stiu… Pentru voi cu totii sunt vinovati si nu sunt altceva decat niste animale , niste fiinte inferioare).
Voi aveti voie sa incalcati orice reguli . Ei NU !
Nu va diferentiati cu nimic de politica si actiunile NAZISTILOR ! Poate doar ca in loc de zvastica nazista , purtati steaua lui David.
Speranta exista… Pacat ca cei care refuza calea voastra marsava si sangeroasa sunt putini !
http://www.btselem.org/English/
http://gush-shalom.org/
http://peacepalestine.blogspot.com/2006/08/gilad-atzmon-why-is-it-so-hard-for.html
costin
24 November 2008fedayeen… linisteste-te! de unde atita indirjire tinere?
chriscross
24 November 2008a treia personalitate a lui emil (a doua, in acceptiunea unora, e costin sau imperialistul presupun) prezent la datorie. datoria de a parea un simplu vizitator (sper sa nu ma fi dat de gol) ????
Imperialistu'
24 November 2008Asa e, Emi… aaa, stai, Chriscross! ????
Costin > Nu e Jorj. Jorj era simpatic ???? , asta e doar mojic.
Fedayeen>
Ce glumet esti! ???? Da’ cu copy-paste-ul tau de pe Islam Abc.ro ce ne facem, tovarase? Bun, am inteles, citam din clasici, dar nu mentionam sursa? Stimate Fedayeen, daca erai la facultate, te exmatriculau pentru plagiat. ????
Hm… A se observa sentimentul de cetate asediata, de paranoia acuta: bietul Fedayeen se simte atacat din toate partile de „perciunati”, indivizi al caror unic scop in viata este asuprirea goy-ilor si exterminarea arabimii. Cabala sionista conduce lumea spre pierzanie. Paziti-va, fratilor! ????
Israelianca
24 November 2008Fedayeen, te atentionez ca faci spume la gura si hiperventilezi. Nu de alta, da’ sa nu faci apoplexie, ca nu mai am cine sa ma distreze. Ca baietii astia de aici (de fapt, ai dreptate, toti sint unul singur, si eu tot unul din alter-ego-urile sale sint) nu ajung nici pina la gleznele tale de mascarici.
Acuma vreau sa te intreb de ce ai publicat de citeva ori la rind acelasi mesaj? copy/paste sau iti tremura mina din cauza unor metehne de gen „selbstbefriedigung”?
Sau nu cumva sa-mi scape „mintea creata”? Multumesc, mintea creata inseamna circumvolutiuni. Cit de mult as vrea sa spun si eu ceva asemanator despre tine, dar nu pot sa spun decit ca la tine e un caz de neted … In fine…
Hai sa incep sa-ti raspund (sper ca n-ai pretentia sa-mi postez si eu raspunsul de citeva ori ci sa intelegi din prima).
Eronat! Englezii au adoptat Declaratia Balfour in 1917:
In 1880 Palestina, in special regiunea care este astazi Israelul si care este revendicata de „palestinieni”, era cea mai saraca, inapoiata, primitiva si nenorocita provincie a Imperiului Otoman si a fost descrisa de destui calatori si vizitatori. Numai ca Palestina nu este numai teritoriul Israelului, ci si al Iordaniei, si daca nu ma insel si Siria si Libanul, pentru ca arabii au adoptat numele de Palestina si popor palestinian pentru ei si pretentiile lor nationale abia dupa 1967. Daca chiar esti curios, arabii numeau aceasta provincie „Bilad-al-Sham”, asa ca nu are prea mare importanta ca erau numai 5% evrei si restul o adunatura de beduini tilhari la drumul mare si de fugari de prin toate colturile Imperiului Otoman si nu numai. Palestina era numele sub care regiunea era cunoscuta de apuseni si de evrei – Palestina Eretz Israel:
As vrea sa te fac atent ca in pretioasa lor Palestina (Israelul de azi) arabii au intemeiat un singur oras, Ramla, la inceputul secolului 8 era noastra. Restul de asezari revendicate de ei fusesera intemeiate mult inainte de evrei sau bizantini. Majoritatea de evrei, pentru ca peste tot se descopera vechi sinagogi.
Deci cum ziceam mai sus, Declaratia Balfour. Al doilea razboi mondial a fost doua decenii mai tirziu. Daca englezii ar fi respectat mandatul n-ar fi murit 6 milioane de evrei. Amin el-Husseini, muftiul Ierusalimului, a fost aliatul lui Hitler, s-a oferit sa extermine populatia evreiasca din Palestina mandatorie. El si familia lui. Arafat ii era var sau unchi (sau poate si una si alta, ca astia chiar ca se casatoresc intre ei). La inceputul celui de-al doilea razboi mondial arabii din Palestina primisera deja Iordania, dar englezii vroiau inca sa mai ciopirteasca din ea. De-aia nu-mi place politica lor externa. Nu prea imi plac aia de-si lipesc orificiul bucal de orificiul stii tu care al stii tu cui. Ma bucur ca recunosti ca arabii au atacat in 1948. E drept ca in 1967 Israelul a atacat bazele aeriene ale arabilor si le-a distrus aviatia la sol. La fel de bine ar fi putut sa bombardeze masiv Cairo, Damasc si Amman, N-au facut-o, au atacat doar baze militare, pentru ca Nasser promisese sa-i arunce pe evrei in mare (si nu neaparat ca respuns la incidente militare cum sustii tu din ignoranta). Ce sa-i faci, pina si Israelul a inteles ca arabii nu mint intotdeauna si ca ii iau din cind in cind in serios. In 1973 tot arabii au atacat. Populatia araba a fugit, draga, ai fi inteles asta daca ai fi citit Minciuni gogonate 1 si 2. Dar mai ai timp, si mai ales o sa urmeze si 3 si 4, si iti recomand sa le citesti ca sa poti comenta la obiect, chiar daca obiectul o sa-ti cam ridice tensiunea.
Poti sa crezi sau sa nu crezi ca am facut scoala in Romania, chiar ca nu ma intereseaza. Totusi ar fi greu sa stiu romaneste asa cum stiu, si mai ales daca m-ai auzi vorbind, daca n-ar fi fost asa. E dreptul tau sa nu crezi, si mai ales problema ta, nu a mea. Nu vad de ce ar trebui sa-ti dau tie socoteala. Adica tu in calitate de ce? Fedayeen? Ptiu, batu-l-ar toaca … Daca eu as crede ca tu ai fi copilarit si invatat in Suedia? Sa-ti spun sincer, as fi tentata, pentru ca am auzit ca suedezii ar fi cam capete patrate. Da mai degraba nu, pentru ca am auzit ca sint un popor civilizat, politicos, cu o exprimare aleasa fata de femei, chiar daca acestea le sint adversare. Deci as inclina sa cred ca nu ai nimic comun cu Suedia, ci mai degraba cu usa cortului (mai ales data fiind simpatia ta pentru locuitorii desertului). A propos, stii limba suedeza cum stiu eu romana? Cunosti istoria si cultura Suediei cum cunosc eu pe cea a Romaniei? Cunosti istoria Romaniei ca mine sau doar ce citesti pe wikipedia?
Ce inseamna ISS?
Dovedeste ca nu esti, pina acum reusesti doar sa-mi confirmi suspiciunile.
Organizatiile paramilitare evreiesti au actionat in principal impotriva englezilor, motiv pentru care au primit ajutor de la arabii din Abu-Gosh, care l-au ascuns pe Begin cind il cautau englezii sa-l spinzure.
Zici tu ca noi am primit armament de la americani si arabii de la rusi? Ce sa-ti zic, fiecare cu prietenii lui. Ar fi putut sa fie invers. Stii tu, daca si cu parca…
Acuma vrei tu lupta dreapta? Lupta a fost dreapta in 1948 cind opt dictaturi arabe au trimis trupe sa ne arunce in mare? Ai impresia ca aici se desfasoara o editie a jocurilor olimpice? Arabii au declansat ofensiva si acum nu le mai convine fiindca o iau pe coaja, ca sa zic asa? Ghinionul lor. Ar putea sa renunte la lupta armata si sa accepte un tratat de pace in calitate de infrinti. Armatele arabe au venit aici in numele acestor palestinieni si i-au adus in situatia in care sint. De nenumarate ori. Pina si patrupezii invata din greseli. Pacat ca palestinienii nu sint capabili de aceasta performanta. Nu reusesc nici cu teroare. Deh, ce-si face omul cu mina lui, cum ziceam mai sus, lucrul manual… Pacat numai ca trebuie sa curga atita singe …
Cit despre linkurile lasate de tine, n-ajunge cit timp pierd raspunzind la aberatiile tale? Chiar crezi ca n-am altceva mai bun de facut decit sa-ti raspund tie cind iti vine sa bati cimpii si sa studiez toate rahaturile pe care le frecventezi tu?
Betzelem este o organizatie formata in majoritate de arabi (da, sint citiva evrei renegati printre ei sau in fruntea lor), finantati de guverne europene. Publica numai minciuni.
Peacepalestine blogspot? Trebuie sa fie o farsa sinistra, numai dupa nume. Peace si palestine nu se pot zice dintr-o suflare, sint diametral opuse. Mai stiu eu un blog palestinian care varsa lacrimi verzi, unde scrie o biata sclava a lui Allah naufragiata din Romania. Erau si pe vremea mea fraiere din astea care s-au convertit la islam si au plecat in tari arabe. Cind s-a saturat barbatelul de ele le-a vindut pe cite o camila, oaie sau capra. Vai de ele!
Cit despre copiii, mamele si batrinii in scaun cu rotile omoriti de noi – spune-mi ce fumezi si de unde pot sa fac rost, ca imi trebuie si mie citeodata sa evadez din realitate.
emil
24 November 2008Israelianca, trebuie sa marturisesc ceva. Aveam de gind sa curat putin duplicatele fedainului (si zau, cumetre, nu era vorba de cenzura, originalele ti le pastram pentru posteritate) dar m-am impotmolit complet in al doilea paragraf, unde spui:
Acuma vreau sa te intreb de ce ai publicat de citeva ori la rind acelasi mesaj? copy/paste sau iti tremura mina din cauza unor metehne de gen “selbstbefriedigung”?
M-am impotmolit intr-un hohot de ris si am renuntat sa-l mai organizez pe fedain. Iti dai seama ca fedainul s-a blocat instantaneu la vederea acelui cuvint german lung si inhibitor? Nu de alta, dar timpul necesar pentru a silabisi asa ceva echivaleaza cu un act de terorism la adresa onanismului. Orice se flescaie in fata limbii germane, daramite vintrele ginditoare ale fedainului, care au nevoie de oxigenare maxima pentru a cugeta cu taria si happy endul optim harazit de natura.
Fedainu’, fii bărbată si treci ca panzeru’ prin aceste provocari jidoviste, ca un Obersturmbahnfuhrer pus pe fapte mari dupa ani de Selbstbefriedigung solitar.
israelianca
24 November 2008emil, pot sa adaug la solitar si „dupa cit se pare nesatisfacator”?
emil
24 November 2008Adica… vrei sa spui Unselbstbefriedigung. Fedainu’, ai grija sa nu-ti musti limba… pe bune, chiar si in vremurile bune un Ober (nu ala cu halbele de bere) se descurca perfect doar cu „sieg” si „heil”. N-o lua in seama pe Israelianca, te tachineaza.
Israelianca
24 November 2008Lasa-l sa spuna singur, ca el stie ce (isi) face.
bugsy
24 November 2008Aici este climax/ul:
„Exista ISTORIA REALA si ADEVARUL … ce niciodata nu vor putea fi ucise sub bocancii vostrii.
Timpul vostru este aproape !”
Putin Nostradamus, putin apocaliptic! ZEITGEIST e la moda!
@ Israelianca:Eu cred ca Fedaianul e pe „mary jeane” cultivata intr/un balcon din Pantelimon sau Berceni. este ireal de real!!!!!!!
george
24 November 2008aici george :)) ///pt israelianca …spune`mi si mie cum se face mai exact armata la voi ..stiu ca barbatii chiar se duc pe „front” dar femeile …din toate pozele pe care le vad mai mult ..trandavesc …machiate. tinuta nearanjat,purtata lasciv ..etc mai exact ce fac ele acolo .. am facut si io armata si daca indrazneam un comportament nemilitaresc imi luam vre`o doua dupa ceafa si vedeam casa la liba!
ps: am facut un an de armata nu doi respectiv trei cum se face acolo la voi …dar creteti-ma cand va spun ca ramasei :)cu impresia ca am facut aproape 2 ????
costin
24 November 2008israelianca,
fiecare are cite unul sau mai multi pitici pe creier. Unul dintre piticii mei este ca sint in stare sa rid zile intregi de o gluma care mi-a placut foarte tare. Ultima care imi e foarte simpatica este asta, facuta de ieri de tine… la care ma tot intorc ????
israelianca
24 November 2008costin, tu crezi ca era gluma? ????
costin
24 November 2008???? lasa-ma un pic sa respir.. ????
Israelianca
24 November 2008George, nu toti barbatii se duc pe „front”, ci numai cei cu profil de combatant (combat troops). Sint si posturi de tehnicieni sau „jobnik”. Aviatia are de ex. o gramada de posturi la sol. Barbatii fac armata obligatorie 3 ani. Iar fetele 2 ani sau chiar mai putin. Cei care merg la cursuri de ofiter mai ramin in armata citiva ani, dupa cum semneaza contractele. Multa vreme fetelor nu li se permitea sa „serveasca patria” pe linga front pentru a nu cadea in prizonierat la arabi. In 2006 in Liban a murit o fata care servea pe un elicopter, cadru tehnic cred.
In ultima vreme au cazut si aceste bariere pentru ca multe fete vor si ele sa mearga la cursuri de ofiteri si sa ramina mai multi ani in armata.
Fetele, si zic fetele pentru ca teoretic femeile maritate sint scutite de armata, au posibilitatea sa-si aleaga intre mai multe arme – sint de ex. infirmiere pe front, cu tot echipamentul de lupta pe ele inclusiv M-16, instructoare pentru parasutisti (nu mai vorbesc de impaturit parasute unde sint numai fete din cauza ca baietii nu au in degete dexteritatea si finetea sa impatureasca parasuta corect), instructoare la artilerie (MLRS – Multiple-Launch Rocket System); fetele de la politia de frontiera (care este de fapt politie, nu armata, unde sint citeodata scene care sfideaza imaginatia, unde intr-o patrula poate fi un baiat druz sau etiopian cu o fata din fosta URSS) stau de paza la bariere, sau patruleaza in jeep-uri. Fetele participa la antrenarea trupelor pentru lupte de strada, se baricadeza intr-o cladire pe care baietii trebuie sa o ia cu asalt fara sa stie ca inauntru sint fete care se apara ca leoaicele.
Sint si alte unitati, dar nu-mi aduc aminte acum. Ce pot sa-ti spun este ca aici nu tinuta este pe primul loc, din pacate. Iar instructia nu inseamna incolonare si mersul in pas de defilare prin unitate. Sau mersul la sortat cartofi, cum era pe vremea mea acum multi multi ani, cind fedayeen poate nu stie dar studentele faceau armata in Romania.
Dar, da, daca au un pic de ragaz, si baietii si fetele se relaxeaza si se pozeaza de parca ar trindavi si ce mai zici tu acolo. Machiate – vizioneza clipul, macar pentru Metallica, o sa le vezi machiate cu culori de razboi (ah, m-a prins fedayeen, nu mai tine minte, asa ze zice? Winnetou se picta cu culori de razboi? se vopsea? ah, ce lapsus!).
http://www.youtube.com/watch?v=0NJ5D1dq2ZU&feature=related
costin
24 November 2008stiu pozele. am vazut situl fotografului acum citeva luni, nu mai stiu cum am dat de el. cred ca tu l-ai lasat link la unul din primele tale comentarii. f tare! Israelianca, nu faci un pic de propaganda cu pozele fetelor si cu povesti care le mai stii despre ele in armata?
cred ca ar iesi ceva ????
hai te roooooog!
(consider-o cadou de Moşu’)
Israelianca
24 November 2008Am de tradus minciuni gogonate 3 si 4, am de scris memorii de razboi (Liban 2006). Acum si povesti despre armata?
Cum sa fac un pic de propaganda? Eu fac aici foarte multa propaganda, numai propaganda
Ca si bugsy. De ce crezi ca primim banii la timp si cosuri cu bunatati? A propos, ma intreb de udne are Mossadul adresa de acasa a lui Bugsy si daca nu poate sa faca rost si de alte adrese …
bugsy
24 November 2008@Israelianaca: Metallica cu „Tuesday gone” si fetele din IDF!!!!!
Dau eu primele trei humusuri si o bere Maccabi la prima inatalnire. THANKS A LOT!!!!
Vin in Israel, de regula, cu zbor de nopate si stau la Ben Gurion doua, trei ore apoi plec cu un Intercity de la aeroport spre Haifa. Este impresionant sa vezi in fiecare gara de pe traseu zeci de tineri, baieti si fete, cu rucsacul in spate si su pusca M16 atranata de gat. Merg la unitatea unde isi fac stagiul militar. Intr/adevar, nu este strictete la tinuta, stau tolaniti pe unde apuca, dorm la fel, pe unde apuca (sunt totusi niste adolescenti, oboseal isi spune cuvantul), poarta ochelari de soare ultima moda, vorbesc la celular sau deschid Tora si se roaga. In acelasi timp, trebuie spus ca Israel, procenatjul tinerilor care isi satisfac stagiul militar este de peste 95 % (Israelianca, cred ca ai datele mai excate deecat mine).
Am vazut o scena care spune multe despre educatia tinerilor soldati din IDF. Eram in Zychron Yaakov, in zona turistica. un grup de turisti americani se uitau la o veche sinagoga si e clar ca vroiau sa afle mai multe lucruri despre acel monument. Pe acolo trecea si un grup de tinere eleve din IDF. Una dintre ele (by the way, arata superb, in Romania ar fi concurat cu succes la orice concurs de miss) s/a oprit langa ei, si/a pus M16 la spate si a inceput, in limba engleza sa le prezinte un istoric al acelui monument. Turistii americani au ascultat si apoi….au cerut autografe de la ghidul frumos si inarmant!
Adresa mea au gasit/o in Yellow Pages!
Ei pot orice, oriunde, oricand!
george
24 November 2008mersi pt raspuns israelianca dar videoclipul ala era umplut cu poze de propaganda militara :)…pot fi considerat antisemit pt ca nu imi plac evrei ..mai exact cei care cauta dominatie si care calca pe cadavre k sa ajunga acolo ..cei ce isi vad de treaba lor Feliicitari! dar pe langa asta ii admir ca stau uniti indiferent de ce se intampla …tin la ai lor si fac orice sa ii protejeze nu cum fac albi cu rasa lor …m`ati prins rasist si nationalist :)) ???? totusi Bravo lor pt ca fac ce vor cu oricine ..mai ales cu sua ….Survival of the fittest
ps: sunt fan natalie portman ..she’s hot! ????
Imperialistu'
24 November 2008Bugsy, inseamna ca era cu adevarat frumoasa. ???? Desi noi, romanii, avem barbati cam urati, putem sa ne mandrim cu fete foarte frumoase. Nu stiu cum de ne-am nimerit noi, o adunatura de urati, cu ele. ????
Israelianca > Cu greu am putut deschide filmul de pe YT, iar timp nu prea am. Oricum, incep sa inteleg frustrarea araba. ???? In ceea ce ma priveste, am probleme cu legatura la site, nu stiu ce naiba are taman cu asta.
George > Mai, ce pot sa zic, Natalie Portman e finuta. Mai mult nu ma bag la favorite female actor. ????
Israelianca
24 November 2008George, uite un clip care nu e propaganda militara, postat la youtube sub titlul Why NOBODY is afraid of the British Marines:
george
24 November 2008funny …totusi armata britanica este una dintre cele mai profesioniste ….ce sa mai zic lumea se duce draq …nu mai ai voie sa urasti pe nimeni …homosexuali si lesibienele ..sunt mai protejati de stat decat cetateanul normal de rand ..mi-am dat 3 ani de zile din viata pt romania si`n schimb a dat cu mine de pamant…nustu care din voi zicea ca israelienii romani sunt mai patrioti decat romanii din tara ..ha ha …trebuie sa fi un roman adevarat sa rezisti la porcaria de azi din romania … de tigani sa nu mai vorbim …tot noi romanii suntem de vina ca ei fura violeaza etc … frica si lasitatea romanului din ziua de azi nu are limite ..in loc sa`si apere fratele roman de tigani.. sare la bataie impotriva lui … romani tiganizati ..acasa tv spala mintile tinerilor cu telenovelele despre „romi”..hoardele de imigranti non europeni invadeaza europa si romania …rasa alba se duce draq cu acordul ei … nb
ne vedem in iad!
bugsy
24 November 2008@Imperialistu’: vorbesc serios, chiar era frumoasa.
as fi vrut si eu sa ascult explicatiile si apoi sa obtin un autograf.
@George: keep the place warm for me, please!
hell ain’t a bad place to be!
Tiberiu Florea
24 November 2008Mulţumesc tuturor pentru urările de drum bun. Am ajuns la timp, ceea ce a fost destul de surprinzător în condiţiile zăpezilor de pe coasta de est. ????
@ bugsy
Păi, sincer să fiu, la momentul ăla replica ta m-a şocat. ???? Dacă eşti prin zonă, ne putem vedea… Mail-ul meu e nume punct prenume la gmail punct com.
@ Israelianca
Am refuzat multă vreme să recunosc asta, dar rapidiştii sunt de multe ori printre cei mai plăcuţi parteneri de discuţie. ???? Rapidiştii şi socialiştii, dar numai ăia care ştiu istorie. ????
De ce aş face una ca asta?
Tiberiu Florea
24 November 2008Pardon, prenume punct nume (adică tiberiu punct florea). Şi dacă tot ai zis de Craiova, Bugsy, hai să-ţi spun de când nu mai am eu niciun cuvânt rău de spus împotriva acestui club.
Ultima etapă din 98, Realu’ din Giuleşti ( ???? ) joacă la Craiova şi Steaua acasă cu Bistriţa. Steaua trebuie să bată şi Rapid să nu câştige ca să luăm campionatul. Şi deşi era în interesul Craiovei să piardă (pentru că Rapid juca finala cupei peste câteva zile cu Craiova, şi dacă Rapid lua titlul Craiova mergea în Cupa Cupelor), Craiova (de fapt o parte a echipei) a tras cu dinţii şi a scos un 2-2. Rar s-a mai văzut asemenea exemplu în istoria fotbalului românesc în care o echipă să pună cinstea înaintea propriului interes.
Bine, revenind cu picioarele pe pământ, Steaua a dat mai mulţi bani ca Rapidul (şi, slavă Domnului, s-au aruncat ceva bani în meciul ăla), deci până la urmă tot la propriul interes s-a redus partida. Asta nu m-a împiedicat însă să am o părere bună despre Craiova de-atunci încoace. Aş face o paralelă cu Războiul Rece, dar mi-e că n-o să fie bine primită aşa că mă abţin. ????
Şi, Israelianca, sunt curios ce părere ai despre folosirea cuvântului „ţigan” cu referire la suporterii Rapidului. Eu, sincer să fiu, m-am învăţat să-i numesc aşa indiferent de culoarea pielii lor de când eram mic. Mai nou am zis să fiu „politically correct” şi să nu mai ofensez…
S-au dus oamenii şi la FARE (Football Against Racism Europe) să se plângă că sunt făcuţi „ţigani”. Dar eu încă n-am înţeles o chestie. Dacă-l fac pe Gigel ţigan şi Gigel se consideră jignit, cine-i desconsideră pe ţigani? Eu sau Gigel? ????
(asta ca să mai destindem atmosfera, că văd că aţi dat-o pe scandal)
bugsy
24 November 2008@Tiberiu:
Wellcome home!
Au oltenii o mandrie a lor care de multe ori e intelesa prost sau chiar neinteleasa. Uite, de exemplu, ce face patronul clubului, Mititelu (despre care nu am o parere prea buna) acum la U Craiova, incercand sa construiasca o echipa fara jucatori de import, bazandu/se doar pe resursele oltenesti (care chiar sunt). Daca ii iese treaba asta, in doi ani CRAIOVA poate fi din nou MAXIMA!
Galeria lu’ RAPID nu a fost membra de partid!!!!!
george
24 November 2008@bugsy ..vezi ca te tin de cuvand ????
@imperialistu’ atunci iti recomand calduros Hotel Chevalier sau Closer …:D
Panseluta
24 November 2008Ultimile stiri din Gaza, via Yahoo News/AP/Reuters:
„Palestinian rocket kills 2 Gaza girls:
Dec 26, 9:09 am AP GAZA (Reuters) – A rocket apparently fired by Palestinians on Friday struck a house in the Gaza Strip, killing two Palestinian sisters aged five and 13, Palestinian medics said.
Hamas police said they were investigating the cause of the blast in Beit Lahiya village in northern Gaza, which medics said seemed to be due to a rocket aimed at Israel that had misfired.
Gaza militants frequently fire rockets at Israel from the same area.
The incident came amid rising tensions with Israel, with officials threatening stepped-up military action against Gaza militants to stop rocket shootings from the coastal territory.
(Reporting by Nidal al-Mughrabi; Writing by Allyn Fisher-Ilan)”
1. Cit timp va trece pina cind Israelul va fi gasit vinovat de acest act de agresiune?
2. Cit timp va trece pina cind Hamas vor cersi mai multe ajutoare de la EU ca sa-si perfecteze artizanalale rachete Kassam??
„Nu nimerim unde trebuie, adica in scoli de copii evrei, pentru ca n-avem tehnologia necesara,” declara, scirbit de egoismul Vestului bogat, un „militant” palestinian care prefera sa ramina anonim, de frica retalierii din partea „entitatii zioniste”.
3. Asta trebuie sa fie cel mai laconic reportaj din Gaza al lui Reuters, dar plin de eufemismele obisnuite(„militanti” in loc de „ucigasi/teroristi”), si de rationamente depravate care te fac sa plingi si sa rizi in acelasi timp, de genul „a rocket aimed at Israel that had misfired”. Ergo, atacul ar fi fost OK daca ar fi fost bine tintit si ar fi omorit doua copile evreice.
4. Si ce ziceti de perla asta de jurnalism:
„Gaza militants frequently fire rockets at Israel from the same area.”
Tradus: „Asta-i viata in Gaza, n-ai ce-i face, e o chestie normala sa tragi rachete ucigase in oameni nevinovati. E o viata demna si pe deplin justificata, avind in vedere revendicarile seculare ale palestinienilor oprimati”.
5. Am lasat la urma chestia cea mai nostima: „Reporting by Nidal al-Mughrabi; Writing by Allyn Fisher-Ilan)”
Nidal (al-Mughrabi whatever)? Unde am mai auzit numele asta? Abu Nidal, unul din cei mai mari teroristi palestinieni, si un erou national. Mi se pare o inductie logica fireasca sa ma gindesc ca Mr. al-Mughrabi e un palestinian nationalist.
6. Intr-o telegrama de citeva paragrafe, trebuie sa te intrebi unde se sfirseste „reportajul” si incepe „scrisul (writing)”. Cam care a fost impartirea de responsabilitati pentru articol intre Nidal si Fisher-Ilan, al doilea probabil un evreu care-si uraste parintii? Un paragraf tu, un paragraf eu? Cine cumpara asemenea facaturi de jurnalism?
israelianca
24 November 2008Panseluta…
ooofff, cite ar fi de comentat la ce ai scris mai sus, dar am sa zic numai citeva:
– al Mughrabi inseamna marocan, marocanca. Multi „palestinieni” din Gaza au nume de familie care indica de unde au venit in Palestina: al-Mughrabi – marocanul, marocanca, al-Iraqi (e simplu), al-Kurdi (iar simplu), al-Masri – egipteanul, egipteanca. Mai stiam si algerianul dar l-am uitat. Palestinienii negri au fost importati din Sudan. Dalal al-Mughrabi, terorista, spune cuiva ceva?
Abu-Nidal, Abu-Mazen, Abu-Allah, Abu-Ammar (Arafat), toti abuii sint teroristi actuali sau fosti (teoretic), Abu-whatever fiind numele lor de razboi.
In mod normal, dupa ce li se naste primul fiu, arabii devin pur si simplu tatal/mama lui cutarica. Noms de guerre alese de teroristi nu au nici o legatura cu odraslele lor.
Gaza nu trebuie sa ceara ajutor nimanui pentru ca a primit azi 90 de camioane de ajutor umanitar de la Israel. Vorba aia: cu cit trageti mai multe rachete si mortiere cu atit va dam mai mult ajutor mai repede. Ba chiar un barbat foarte grav ranit (nu stiu daca el era printre cei care incercau sa lanseze racheta sau daca i-a cazut in cap din greseala – friendly fire? collateral damage?) a fost transferat din Gaza in Israel pentru a primi tratament medical In ajun de Craciun au lansat spre Israel peste 80 de rachete si mortiere, care costa in medie 500 de euro bucata, adica peste 40,000 de euro – cu banii astia ar putea sa-si cumpere singuri mincare si sa-si ingrijeasca singuri bolnavii si ranitii, nu?. De asemenea vreo trei proiectile au cazut in apropriere de cei vreo 150 de pelerini crestini din Gaza in drum spre Betlehem pentru a participa la slujba de Craciun (care a fost televizata in intregime de Canalul 1 Israel).
Dar asta nu-i nimic, in ajun de Craciun, parlamentul Hamas a adoptat introducerea sistemului de legi sharia care prevede pe linga ceea ce stim ca se petrece in Arabia Saudita si Iran, adica infractorii vor fi bicuiti, li se vor taia miinile, vor fi executati (nu stiu daca prin spinzurare sau decapitare), dar, tineti-va bine – Hamas vrea sa reintroduca supliciul rastignirii. Presa a cam trecut cu vederea acest „mic” amanunt, dar o sumedenie de bloggeri au reprodus pe net stirile de la canalul al-Arabia.
M-am abtinut pina acum sa abordez acest subiect, pentru ca era bine si caldut aici – atmosfera de sarbatoare – Craciun si Hanuka, doua clipuri improspatate zilnic pe prima pagina, dedicatii de cintece, filme – ce mai, parca am fi stat la gura sobei depanind aminitiri si rontaind nuci, mere coapte si cozonac si bind vin fiert …
emil
24 November 2008Rastignire? De unde pina unde… e vreo traditie la musulmani in acest sens, sau vor sa reinvie traditia romana?
O analiza de pe site-ul Pajamas Media:
Hamas Goads Israel Into War
israelianca
24 November 2008Emil, nu stiu precis, dar se pare ca musulmanii practica rastignirea:
http://www.americanthinker.com/2005/06/crucifixion_and_mutilation_in.html
Si nu stiu daca rastignirea a fost „inventata” de romani sau de persani, dar era o pedeapsa cunoscuta in lumea antica si in Cartagina si in Imperiul Seleucid. Nu este straina nici japonezilor care au aplicat aceasta tortura pina si unor prizonieri de razboi britanici (dupa cum am vazut intr-un film infiorator: To End All Wars
Detalii despre legislatia adoptata de Hamas:
http://www.solomonia.com/blog/archive/2008/12/pmw-hamas-enacts-islamic-sharia-laws-han/index.shtml
si un articol foarte bun de Caroline Glick, care scria si poate mai scrie si acum la Jerusalem Post:
http://www.jewishworldreview.com/1208/glick122608.php3
Francesco
24 November 2008Caroline Glick a descris admirabil indolenta si prostia liderilor politici occidentali care neglijeaza sau minimizeaza ofensiva islamistilor declarati, gen Ahmadinejad, care si-a permis sa declare pe Channel 4 in Marea Britanie ca solutia problemelor lumii este o supunere la mahomedaism. Iata ce a spus Ahmadinejad:
Statele „agresoare, nervoase si expansioniste” nu sunt departe, pe Luna, ci aproape, sunt SUA si Israel, asta o stie oricine citeste discursurile presedintelui iranian.
Iar „solutia” lui Ahmadinejad, de „reintoarcere la chemarea profetilor divini” este o ghicitoare cu un singur raspuns, cand se stie – dar este putin difuzat in public – faptul ca in Coran li se spune musulmanilor ca evreii si crestinii nu asculta de legile lui Dumnezeu, ca se inchina la idoli, ca sunt spurcati etc…
Interviul lui Ahmadinejad pe Channel 4 a fost difuzat in „contrapartida” cu discursul de Craciun al Reginei. Ciudat mod de a sarbatori!
Caroline Glick despre liderii politici:
Pe scurt, liderii politici occidentali practica „refuzul de a asculta si ignorarea semnificatiei” si isi tin popoarele intr-o atmosfera calduta, multiculturalista, in timp ce se inteteste razboiul islamului contra valorilor democratice.
Panseluta
24 November 2008Tatzo:
Apropos de Otomani. Cautam ceva in legatura cu splendida „The Innocents Abroad” a lui Mark Twain,
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Innocents_Abroad
si am dat peste compunerea asta, care reprezinta dogma academica post-Edward Said:
„The Emperor and the Sultan in Mark Twain:
How Innocent were the “Innocents”?
by Muhammad Raji Zughoul
(Journal of American Studies of Turkey 11 (2000)
Zughoul citeaza portretul pe care-l face Twain Sultanului Otoman: <>
si comenteaza:
„It is surprising to the reader why Mark Twain would be using such harsh and cruel words such as “stupid and unprepossessing” in the description of the Sultan. The reader expects an honest impression of the Sultan not necessarily favorable but definitely not predetermined . Was Twain suggesting that that the Sultan belonged to the low class of chefs or waiters? Has Twain already decided based on his preconceived ideas about the Turk to intentionally distort the image of the Sultan? […]
The quotation above, where Twain categorically brands the Muslim Turks – be they Arabs, Turks, Persians, Serbs, Albanians etc. as “by nature and training filthy, brutish, ignorant, unprogressive and superstitious” reveals bigotry and prejudice on the part of Twain himself. These sweeping generalizations about all these people from different races and geographical regions could not have come by chance. Twain, must have been like many a writer since the eighth Century a champion of anti-Islamic propaganda. Islam generated what has been recently termed in the literature as “Islamo-phobia” which has been reflected in English literature throughout the ages. […] The Turk in the Ottoman Empire was threatening to the psyche of the European and was perceived as endangering his being. Said addresses this issue again and again throughout his book. Trying to summarize the western attitudes to Islam and Turkey of which Twain seems to be typical, he maintains that
‘Not for nothing did Islam come to symbolize terror, devastation, the demonic, hordes of hated barbarians. For example, Islam was a lasting trauma. Until the end of the seventeenth century the “Ottoman peril” lurked alongside Europe to represent for the whole of Christian civilization a constant danger, and in time European civilization incorporated that peril and its lore.’
Adica, in mintile confuze ale autorului–(intimplator numit „Muhammad”) si a lui Said, cel mai corupt intelectual al secolului XX–tarile care au avut de suferit de pe urma unui Imperiu care a distrus civilizatii intregi, si n-a lasat mai nimic de valoare in urma, decit baile termale mostenite de la romani, tari–ca Tarile Romane–a caror evolutie a fost intirziata de permanenta agresiune otomana, de birurile stoarse pentru o minima autonomie, si de coruptia endemica a „civilizatiei otomane”, care e inca in floare in Levant si la noi,
tarile astea sunt considerate „islamofobe” avant-la-lettre. Adica, istoria perfect documentata a romanilor, ca si folclorul despre „turcul” care vine de peste Dunare si-ti trece satul prin sabie, sunt, pentru revizionistii mincinosi ai Islamului si expresia esecului sau masiv, Imperiul Otoman ,pura propaganda de „islamofobie/turcofobie” si indoctrinare anti-Islam.
israelianca
24 November 2008Ca de obicei, 1-0 pentru tine, Panselutz.
Nu numai folclorul despre turci, ci chiar expresiile din limba romana, care suna extrem de bine si azi, pentru mine cel putin: „de parca se bateau turcii la gura lui”, sau „ca doar nu dau turcii”, ca sa nu mai vorbesc de „ciinele turcului a mincat si mere padurete ca sa nu moara de foame”, si de „cum e turcul shi pistolul”. Dar de ce sa creada vestul pe romani, pe bulgari, sau chiar pe greci? Ca doar toti eram (si din pacate inca sintem) dupa parerea lor un morman amorf de trogloditi?
Hai tzatzo la Iunion sa bem ceva, ce zici?
costin
24 November 2008imi amintesc expresiile care se foloseau oamenii in satul bunicii in dobrogea si care le mai folosesc inca ai mei, dar pe care nu le-am prea auzit in Ardeal, cum ar fi: „nu intelegi ce zic? esti turc?”, „esti turc!” adica esti incapatinat, inchis la minte, si cuvintul care inca se foloseste: „halal”, azi a facut Dinny un comentariu in care folosea halal..”halal treaba ai facut” adica treaba de mintuiala, facuta superficial si neglijent… halal, care indeplineste normele islamice cum e mincarea halal.
Imaginea islamului care o am din copilarie, cu multele povesti despre bataliile care le-am avut cu turcii sute de ani, scrisoarea a treia a lui Eminescu, Vlad Tepes, stefan cel Mare etc, toate in legatura directa cu islamul, cu lupta romanilor cu mohomedanii, imaginea care o am de atunci o compar continuu cu ineptiile si acuzele aberante de „islamofobie” si rasism. Tare sint curios ce se preda in zilele noastre in scoli in manualele de religie din scoala generala despre turci. stie cineva?
Acum ceva timp vb cu o prietena, cu 5 ani mai mica ca mine care, din ce stia de la scoala, nu facea nici o legatura intre vlad tepes si turci. Asta m-a pus pe ginduri.
emil
24 November 2008„nici o legatura intre Tepes si turci…” POFTIM? dar ma mir si eu ca turcu’… pardon de islamofobie
Panseluta
24 November 2008Israelianca:
Pardon de greseala cu „tatzo” in loc de dulcea vocabula „tzatzo” pe care o intentzionam…
Revin cu o mica adaugire:
Portiuni uriase ale lumii islamice traiesc literal din exploatarea ruinelor, mai bine sau mai rau intretinute, ale civilizatiilor pe care Islamul le-a distrus conform conceptului de „jahiliyya”, adica „orbirea de dinainte de iluminare”, adica inainte de revelatiile lui Mohamed.
Islamul a distrus ce-a putut pe unde a cucerit si s-a deshantzat. Uneori s-a asezat deasupra, marcindu-si teritoriul cu un pipi de ciine, ca in Ierusalim si in alte orase ebraice, sau a confiscat intelesul si reformat uzul monumentelor esentiale ale crestinatatii, ca Sfinta Sofia, in Constantinopole, sortita, azi, turismului abject dupa ce fusese, pina la venirea turcilor, sursa cea mai mare de spiritualitate crestina din vremea ei.
Turcii de azi–ca si sirienii, iordanienii, libanezii si mai ales egiptenii–traiesc din turismul la monumente si ruine ale civilizatiilor care au premers Islamului.
Europenii sunt cei care au salvat civilizatiile vechi din Est de la totala distrugere a Islamului.
Un link despre „jahiliyya” in Islam:
http://www.newenglishreview.org/custpage.cfm/frm/11130/sec_id/11130
si atitudinea Islamului fata de istorie, perfect relevanta in cazul revizionismului „post-colonialist”.
Nu ma pot abtine sa nu dau citeva citate:
„Our current civilizational conflict is often characterized as “Islam against the West” or more accurately, “Islam against the Rest,” because Islamic doctrine mandates a permanent struggle by Muslims against all that is non-Islamic. But the war of Islam goes deeper than that for it sets up hostility toward reality itself by elevating a substitute reality in its stead. This is particularly evident in the Muslim attitude toward history. All events prior to the coming of Muhammad belong to the “time of ignorance” and are seen by Muslims as having no relevance or value. Muslims accept without question the stories in the Qur’an, Hadiths, and Sira as true history and are implacably hostile to those who dare to investigate Islamic history employing non-Islamic sources, such as Ibn Warraq and Christoph Luxenberg.”
„One of the most fascinating aspects of Islamization is its substitution of Islamic history for the history of the areas it has conquered. Islam effectively stifles the curiosity of people toward their history, by declaring that history worthless. Pre-Islamic art, literature, music or archaeological artifacts are all deemed, not only unimportant, but potentially dangerous to Islam, and have been treated as such throughout Muslim history. However, one must wonder whether this hostility does not stem from the fear that too much actual reality might topple the all-encompassing substitute reality of Islam.”
„It is a matter of Muslim theology that everything which occurred before the coming of Islam is jahiliyya – the time of ignorance, or, the state of ignorance of the guidance from God – and it is asserted that this has nothing whatever to teach Muslims. On the contrary, it must be resisted because such knowledge is considered dangerous as it has the potential to lead Muslims away from the “straight path” of Islam, possibly into idolatry. As Fjordman writes in The Importance of Knowing Your History:
“Saladin or Salah al-Din, the twelfth century general loved by Muslims for his victories against the Crusaders, is renowned even in Western history for his supposedly tolerant nature. Very few seem to remember that his son Al-Aziz Uthman, the second sultan of the Ayyubid Dynasty founded by Saladin and presumably influenced by his father’s religious convictions, actually tried to demolish the Great Pyramids of Giza only three years after his father’s death in 1193. The reason why we can still visit them today is because the task at hand was so big that he eventually gave up the attempt. He did, however, manage to inflict significant damage to Menkaure’s Pyramid, the smallest of the Great Pyramids, which contains scars clearly visible to this day.”
Fiul lui Saladin a incercat sa distruga piramidele de la Giza. N-a putut, ca n-avea tehnica necesara. Egiptul supravietuieste pentru ca Al-Aziz Othman a esuat.
Francesco
24 November 2008La multi ani de 8 martie! Aceasta urare se adreseaza tuturor doamnelor si domnisoarelor care intra pe acest blog.
israelianca
24 November 2008Merci, Francesco – gentleman ca intotdeauna!
bugsy
24 November 2008Excelente cele 2 videoclipuri postate. Felicitari celui/celei care a avut ideea! Cred ca este un cadou potrivit pentru toate doamnele/ domnisoarele care au intrat/ intra azi pe blogul 4ped. LA MULTI ANI!
Panseluta
24 November 2008Francesco:
Mersi de felicitari, desi eu nu am prea mare folosinta pentru ziua asta–deh, racilele trecutului comunist de parada, ce sa fac…–dar si pentru ca ma simt „felicitata” zi de zi printre voi.
Tzatzico:
Video clipul cu Al-Qaradhawi e intr-adevar remarcabil. Din gura celui mai „important teolog musulman” contemporan iese o condamnare fara drept de apel a inapoierii culturii careia ii apartine, desi nu e clar daca se refera la etnia araba sau la Islam in general sau la amindoua ca identice/co-extensive (ceea ce ar fi patent neadevarat: arabii sunt o minoritate in lumea musulmana).
N-am vazut nici un apologet al Islamului–ca Tariq Ramadan–sa intoarca pe dos mesajul lui Qaradhawi cu o deconstructie desteapta a mentalitatilor colonialiste care populeaza inca subconstientul fostilor colonizati, inclusiv cel al lui Qaradhawi. Omu’ nu stie ce vorbeste. Sufera de „constiinta falsa”.
N-am vazut nimic de felul asta, dar sunt convinsa ca eseuri de semestru si masterate se scriu exact pe tema asta in timp ce noi discutam.
O bere la Iunion, zici? „Baietii” nu sunt in stare de decenii sa readuca la viata Gambrinusul, linga Cismigiu, ce sa mai zic de a re-inventa Iunionul?!
ws
24 November 2008un articol al lui dan tapalaga despre tru, pe hotnews:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5475475-tru.htm
si un citat din articol:
„TRU e liber. Isi ia libertatea sa sfideze, sa gandeasca autonom, sa critice cat, cum si pe cine vrea, isi ia libertatea sa se arunce de pe bloc, sa candideze, sa faca ce crede el ca e bine. Ceilati fac ceea ce cred altii ca e bine si evident, nu sunt liberi.”
regards,
ws
panseluta
24 November 2008Fostul ambasador Charles „Chas” Freeman, nominalizat pentru unul din posturile cele mai sensibile ale securitatii SUA, director al „National Intelligence Council”, si-a retras candidatura pe motiv ca a fost defaimat si improscat cu noroi de „lobby-ul Israelian”, dupa ce legaturile sale financiare si politice cu Arabia Saudita au iesit la suprafata.
Din revista de politica externa The Cable:
http://thecable.foreignpolicy.com/posts/2009/03/10/freeman_speaks_out_on_his_exit:
Documentul e fascinant in paranoia si ipocrizia sa:
„Freeman speaks out on his exit
Tue, 03/10/2009 – 5:35pm
Retired Amb. Chas Freeman, who said today that he no longer accepts an offer to chair the National Intelligence Council, has just sent this message:
You will by now have seen the statement by Director of National Intelligence Dennis Blair reporting that I have withdrawn my previous acceptance of his invitation to chair the National Intelligence Council.
I have concluded that the barrage of libelous distortions of my record would not cease upon my entry into office. The effort to smear me and to destroy my credibility would instead continue. I do not believe the National Intelligence Council could function effectively while its chair was under constant attack by unscrupulous people with a passionate attachment to the views of a political faction in a foreign country. I agreed to chair the NIC to strengthen it and protect it against politicization, not to introduce it to efforts by a special interest group to assert control over it through a protracted political campaign.
As those who know me are well aware, I have greatly enjoyed life since retiring from government. Nothing was further from my mind than a return to public service. When Admiral Blair asked me to chair the NIC I responded that I understood he was “asking me to give my freedom of speech, my leisure, the greater part of my income, subject myself to the mental colonoscopy of a polygraph, and resume a daily commute to a job with long working hours and a daily ration of political abuse.” I added that I wondered “whether there wasn’t some sort of downside to this offer.” I was mindful that no one is indispensable; I am not an exception. It took weeks of reflection for me to conclude that, given the unprecedentedly challenging circumstances in which our country now finds itself abroad and at home, I had no choice but accept the call to return to public service. I thereupon resigned from all positions that I had held and all activities in which I was engaged. I now look forward to returning to private life, freed of all previous obligations.
I am not so immodest as to believe that this controversy was about me rather than issues of public policy. These issues had little to do with the NIC and were not at the heart of what I hoped to contribute to the quality of analysis available to President Obama and his administration. Still, I am saddened by what the controversy and the manner in which the public vitriol of those who devoted themselves to sustaining it have revealed about the state of our civil society. It is apparent that we Americans cannot any longer conduct a serious public discussion or exercise independent judgment about matters of great importance to our country as well as to our allies and friends.
The libels on me and their easily traceable email trails show conclusively that there is a powerful lobby determined to prevent any view other than its own from being aired, still less to factor in American understanding of trends and events in the Middle East. The tactics of the Israel Lobby plumb the depths of dishonor and indecency and include character assassination, selective misquotation, the willful distortion of the record, the fabrication of falsehoods, and an utter disregard for the truth. The aim of this Lobby is control of the policy process through the exercise of a veto over the appointment of people who dispute the wisdom of its views, the substitution of political correctness for analysis, and the exclusion of any and all options for decision by Americans and our government other than those that it favors.
There is a special irony in having been accused of improper regard for the opinions of foreign governments and societies by a group so clearly intent on enforcing adherence to the policies of a foreign government – in this case, the government of Israel. I believe that the inability of the American public to discuss, or the government to consider, any option for US policies in the Middle East opposed by the ruling faction in Israeli politics has allowed that faction to adopt and sustain policies that ultimately threaten the existence of the state of Israel. It is not permitted for anyone in the United States to say so. This is not just a tragedy for Israelis and their neighbors in the Middle East; it is doing widening damage to the national security of the United States.
The outrageous agitation that followed the leak of my pending appointment will be seen by many to raise serious questions about whether the Obama administration will be able to make its own decisions about the Middle East and related issues. I regret that my willingness to serve the new administration has ended by casting doubt on its ability to consider, let alone decide what policies might best serve the interests of the United States rather than those of a Lobby intent on enforcing the will and interests of a foreign government.
In the court of public opinion, unlike a court of law, one is guilty until proven innocent. The speeches from which quotations have been lifted from their context are available for anyone interested in the truth to read. The injustice of the accusations made against me has been obvious to those with open minds. Those who have sought to impugn my character are uninterested in any rebuttal that I or anyone else might make.
Still, for the record: I have never sought to be paid or accepted payment from any foreign government, including Saudi Arabia or China, for any service, nor have I ever spoken on behalf of a foreign government, its interests, or its policies. I have never lobbied any branch of our government for any cause, foreign or domestic. I am my own man, no one else’s, and with my return to private life, I will once again – to my pleasure – serve no master other than myself. I will continue to speak out as I choose on issues of concern to me and other Americans.
I retain my respect and confidence in President Obama and DNI Blair. Our country now faces terrible challenges abroad as well as at home. Like all patriotic Americans, I continue to pray that our president can successfully lead us in surmounting them.”
Francesco
24 November 2008„Mental colonoscopy” pentru Chas Freeman! El a spus-o, poate ca i s-au inversat unele circuite de cand a primit distinctia saudita Prince Abd-Al-Azziz.
bugsy
24 November 2008Israelianca, felicitari!
Deocamdata, atat.
Sa asteptam comentariile….antisioniste!!!!
Israelianca
24 November 2008Merci. bugsy.
Mai am pe rol ceva scrieri ale lui David Meir-Levi care vor produce multe comentarii vitriolice.
Mai aveam o dedicatie pe care am uitat sa o adaug in introducere, asa ca o scriu acum:
Nu toti evreii au mers pasiv la abator sau crematoriu dupa cum se crede, multi dintre ei luind parte activa la lupta impotriva nazismului:
– aprox. jumatate de milion de soldati si ofiteri in armata rosie (unul din ofiterii care au eliberat lagarul de la Auschwitz era evreu, dupa cum era si ofiterul sovietic care a organizat revolta din lagarul Sobibor – daca nu cumva este vorba si aici de o conspiratie sionista, pentru ca stim cu totii, si ni s-a demonstrat matematic si aritmetic ca Holocaustul nu a avut loc, nu au existat lagare de concentrare si exterminare, etc)
– peste jumatate de milion de soldati si ofiteri in armata americana
– 45.000 de partizani in rezistenta franceza
– Brigada evreiasca din armata britanica, din care a facut parte si fostul nostru presedinte Ezer Weizmann, pilot si ofiter de aviatie. La inmormintarea lui nu a catadixit sa se prezinte nici un reprezentant al maiestatii sale regina Angliei, desi Ezer Weizmann era veteran de razboi si s-a mindrit intotdeauna ca a fost ofiter in armata britanica.
– un numar necunoscut de partizani pe teritoriul URSS.
Carevasazica, evreii au participat in mod activ la eliberarea Europei de sub jugul fascist si nazist.
Francesco
24 November 2008Adaug la comentariul anterior participarea unui mare număr de evrei la acţiunile de lupta ale brigăzilor de partizani iugoslavi.
Felicitări israelianca.
israelianca
24 November 2008Multumesc tuturor pentru suport si incurajari, pentru corectari si adaosuri.
Multumesc si celor care ma insulta, am ce pune la profil. Chiar va rog sa verificati, am o colectie demna de invidiat ????
israelianca
24 November 2008Ah, si inca ceva, adaos la adaos: printre cei enumerati mai sus au fost si barbati si femei, si de multe ori minori.
Francesco
24 November 2008Interesant, la Maale Adunim a fost o manastire ortodoxa – a lui Martyrius – abandonata dupa cucerirea musulmana la mijlocul secolului al 7-lea.
israelianca
24 November 2008Da, Francesco, e incredibil. Cine ar fi crezut ca o manastire ortodoxa a avut de suferit din cauza cuceririi musulmane? doar musulmanii sint cei care ocrotesc alte religii, ba chiar ni s-a spus ca ei au fost in spatele Renasterii europene. Mda, probabil ca inca nu aflasera asta la mijlocul secolului al 7-lea. Grava scapare din partea lor. Culmea este ca dupa ce au aflat acest lucru, cum ca ei ar fi protectorii religiilor si culturilor altor popoare, s-au apucat imediat sa sape cu buldozerul pe sub El-Aksa.
Si mai interesant este ca sub „jugul sionist” toate aceste comori si valori crestine sint studiate si protejate, ba chiar pot fi vizitate de public.
Francesco
24 November 2008Obama catre Netanyahu: „Este necesar un stat palestinian”. Raspunsul lui Benjamin Netanyahu: „Nu unui stat palestinian”.
Sursa Corriere della Sera.
costin
24 November 2008Israelianca, oau! E gata? Traducerea tuturor partilor face cit o carte mai mica. Foarte multa munca, si eu, magarul, inca nu am citit toate partile in intregime. Dar o fac cum imi iau imprimanta.
Inca o lucrare de „propaganda” cum zice machi de la degeabatologie. Foarte tare cum pe cei ca machi nu ii intereseaza daca „propaganda” este adevarata sau falsa. pentru el este important ca este propaganda, si nu propaga realitati care se potrivesc cu teoriile lui. Nu-i asa machi?(push the button!)
Israelianca
24 November 2008Costin, si gindeste-te ca mai am in colimator niste lucrari ale lui David Meir-Levi.
Auzi, am aruncat o privire pe sub butonul indicat de tine si peste comentariile lasate acolo.
Am o nedumerire in ceea ce priveste Sabra si Shatila – se stie clar ca falangele crestine au comis acel masacru. Motivul invocat de ei l-au constituit actele de teroare intreprinse de palestinieni impotriva lor, asa cum descrie Brigitte Gabriel, si dupa cum atesta atitea si atitea marturii. Daca IDF statea sa nu de paza… ce-i drept, acele tabere de refugiati erau in zona controlata de Israel, drept pentru care Statul Israel si-a asumat o oarecare raspundere ministeriala. Ca sa nu mai pomenesc despre faptul ca interventia IDF in Liban a fost binefacatoare pentru crestinii de acolo. Desigur, se pare ca soarta crestinilor nu mai preocupa pe nimeni, trebuie sa ne angajam cu totii sa salvam islamul – Religia pacii este in mare pericol.
Dar am si eu o intrebare. Cam cum s-ar judeca la tribunal urmatoarul caz: X se duce in vizita la Y. Z se strecoara noaptea in casa lui Y si il omoara pe X. Nu se stie precis daca Y dormea sau nu era acasa, cert este ca afla de crima comisa de Z abia a doua zi dimineata. Cine a comis crima? Cine trebuie condanmnat? In ce masura este Y, in calitate de gazda vinovat, ca sa nu mai zic complice la crima?
cristian
24 November 2008Buna ziua.
Inca de la inceput as dori sa va spun ca nu fac politica, nu sunt sub nici o forma rasist, anti-semit sau mai stiu eu ce alta forma de extremism.
Sunt roman 100%, fara nici un fel de ascendenta evreiasca/araba.
As dori insa sa va rog (pe cei care semneaza articolele) sa incercati sa faceti o minima distinctie intre niste lideri scelerati si marea masa a arabilor.
Va rog mult sa evitati generalizarea ! Delimitati personaje ca presedintele Iranului, sefi de grupari teroriste s.a.m.d. de lumea islamica.
Poate nu este relevant pentru continutul site-ului dvs., dar imi place foarte mult sa calatoresc. Astfel, printre alte destinatii, am fost in Iordania, Siria, Iran (urmeaza si Israelul). Nu va pot spune decat atat: comportamentul si ospitalitatea arabilor sunt cu mult peste ce va puteti imagina (pentru cei care nu au vizitat aceste tari). Si nu era dictat de interese comerciale („hai sa bei un ceai, poate cumperi de la mine ceva”), nu, am fost invitati la oameni in case, serviti cu diverse, ajutati etc. Imaginea mea despre populatia musulmana „obisnuita” este clara, nu mi-o poate schimba un miliard de declaratii belicoase ale unora si altora.
Repet, nu neg ca problema intre „voi” si „ei” exista de secole…dar sa cataloghezi o intreaga civilizatie dupa „chipul si asemanarea” liderului este o mare greseala.
Mai mult, ar fi bine sa nu uitam de unde a inceput civilizatia si cunoasterea, ar fi bine sa nu uitam ca invataturile lor religioase sunt chintesenta mesajului de pace ! Ca au fost denaturate si interpretate de unii si altii, e cu totul altceva !
Sunteti convinsi ca printre evrei nu sunt „uscaturi” ? Oare nu au evreii nici o parte de vina ? Va intreb obiectiv si astept un raspuns obiectiv !
Ca incheiere, desi se repeta termenul, va rog doar atat: incercati sa fiti mai obiectivi !
Va doresc o zi buna !
cristian
24 November 2008Imi cer scuze, am apasat „trimite” inainte de a mai adauga ceva, si anume niste versuri compuse de un mare OM, un om care condamna de zeci de ani razboaiele si dementa.
Asadar, reflectati :
„The monkey sat on a pile of stone
And stared at the broken bone in his hand
Strains of a Viennese quartet rang out across the land
And the monkey looked up at the stars
And he thought to himself
Memory is a stranger
History is for fools
And he cleaned his hands in a pool of holy writing
Turned his back on the garden and set out for the nearest town
Hold on hold on soldier
When you add it all up
The tears and the marrowbone
There’s an ounce of gold
And an ounce of pride in each ledger
And the Germans killed the Jews
And the Jews killed the Arabs
And the Arabs killed the hostages
And that is the news
And is it any wonder that the monkey’s confused
He said Mama, the President’s a fool
Why do I have to keep reading these technical manuals
And the joint chiefs of staff
And the brokers on Wall Street said
Don’t make us laugh, you’re a smart kid
Time is linear
Memory is a stranger
History is for fools
Man is a tool in the hands
Of the great God Almighty
And they gave him command of a nuclear submarine
And sent him back in search of the Garden of Eden
Can’t you see
It all makes perfect sense
Expressed in dollars and cents,
Pounds, shillings and pence
…”
bugsy
24 November 2008@Cristian: daca ai vize de Iran si Siria pe pasaport o sa vezi Israelul …din pliante turistice! Sorry, ar fi trebuit sa stii lucrul acesta.
In ce priveste obiectivitatea/subiectivitatea, cu mine scapi mai usor, sunt subiectiv, chiar foarte subiectiv!!!! Sunt proIsrael si sunt convins ca pe ansamblu contributia evreilor la mostenirea umanitatii este mai importanta decat cea a lumii islamice. Da, luat pe indivizi, sunt uscaturi si printre evrei, la fel cum sunt si oameni ok printre arabi!
cristian
24 November 2008@bugsy: eu stiam ca nu intri in Siria/Iran daca ai viza de Israel, dar nu te contrazic…
De aceea am si mers initial acolo, lasand Israelul ultimul.
Asta e, expira si pasaportul ala pana la urma…
Referitor la ceea ce spui, imi permit sa spun: „obiectivitatea este suma tuturor subiectivitatilor”…
costin
24 November 2008cristian,
Poftim? Tu glumesti? Daca nu, detaliaza putin. Ce te face sa crezi asta? … de ex, cei 500 de ani de „pace” care i-am avut noi cu turcii?
Francesco
24 November 2008Cristian, mutumim pentru atentie si comentarii dar cred ca gresesti cand ne atribui pacatul generalizarii. Tonul tau masurat ma determina sa-ti raspund pe cat pot la fel, desi nu stiu daca voi reusi sa iti clatin parerea. Asta nu este un pacat al tau, ci o nereusita pentru mine desi nu-mi doresc sa fiu un predicator ca sa-ti arunc in fata – cum ai facut tu – anatema pentru pacate. Ideile preconcepute au o rezilienta fantastica si este foarte greu sa convingi pe cineva ca o critica nu este egala cu o injuratura.
Civilizatia si cunoasterea nu au inceput de acolo iar invatatura lor religioasa – ca atare, prin exemplele curente, Sudan, Pakistan, Indonezia etc – ne arata ca nicio alta confesiune nu poate convietui in pace, fara sa se supuna. Si supunandu-se se erodeaza si dispare.
In materie relatiilor cu persoane, cu familii de aceasta confesiune sunt perfect de acord cu tine. Absolut de acord, fara reticente.
Iar istoria nu este pentru nebuni sau prosti. Poezioara pe care ai postat-o este inca o piatra intr-un lac, aici discutam pe baza unor fapte. Citeste ce s-a scris, tonul masurat, ideile ce sustin clar coexistenta unui stat evreu alaturi de o entitate arabo-palestiniana responsabila si iubitoare de pace. Extremism? Da, exista la cei care contesta existenta statului Israel, nu aici.
cristian
24 November 2008@costin
Costin, ma refeream la, daca vrei, „textul initial” – ca sa-i zic asa – al Coranului. Nu se poate afirma ca ce scrie in Coran instiga la razboaie sau actiuni violente.
Repet, la fel ca orice alte percepte, a fost interpretat si denaturat dupa interesul unora si altora.
Pana si intelesurile cuvintelor au fost rastalmacite !
Luati de exemplu celebrul „jihad” ! Chiar si detractorii islamului sunt de acord ca nu inseamna „razboi sfant” – termen aparut in perioada cruciatilor, fiind creat de acestia. Si atunci ?
Sa nu uitam totusi ca Profetul lor a reusit sa uneasca toate acele triburi disparate, i-a facut sa renunte la a mai lupta intre ei, i-a reunit intr-un tot unitar.
Facand o paralela, ce propovaduia Isus si unde s-a ajuns ? Pe buna dreptate religia (de orice fel) poate fi condamnata pentru ce se intampla !
Tu spui de turci, de acord !
Din pacate nu au fost singurii…este in firea absurda a omului sa cucereasca, sa domine, sa distruga alte civilizatii, fara alt scop decat economic…otomani, mongoli, persani, romani, spanioli, etc., cu totii au „uitat” pentru ce au trait si murit un Isus, un Mohamed…
@Francesco
Departe de mine intentia de a pune o anatema !
Iar criticile le accept cu bucurie, nu pot fi decat benefice !
Idei preconcepute incerc sa-si cred- ca nu am.
Am folosit termenul de „generalizare” pentru ca am observat in multe titluri de articole si continuturi expresii ca: „arabii au facut si au dres”, „religia pacii” – cu exprimare peiorativa, „profetul” – in acelasi context peiorativ, etc.
Repet si va rog sa ma credeti: nu am nicio legatura cu o parte sau alta. Dar imi place foarte mult istoria, si tot navigand am dat peste acest site, ca si peste altele.
Mintea mea refuza sa inteleaga de ce nu putem trai cu totii in pace pe acest pamant ?! Pana cand o sa ne tot batem intre noi ? De ce nu se poate gasi o cale de mijloc ? Sa fie de vina doar banii ?
Si imi pare rau, nu am spus nimic despre extremism !
Mai demult am dat peste o povestire de calatorie a cuiva care a nimerit de Paste in Iordania; descrierea episodului mi s-a parut superba prin semnificatii:
„Mai aveam o zi, si ne-am hotarat sa o petrecem in desertul iordanian, in Wadi Rum…
Am petrecut cinci ore mergand prin desert – am putea petrece mult mai multe. Pe seara am ajuns la un camp si am innoptat, dupa ce ne-a fost oferita mancare pregatita de beduini. Am stat in jurul focului, si apoi ne-am indepartat pentru a vedea stelele – si am vazut si cateva cazatoare. Impresionant cum in aceasta zi de Paste am stat alaturi si am ciocnit oua de Paste la un pahar de vin romanesc iordanieni, egipteni, israelieni, germani, romani, libanezi, olandezi, englezi, australieni, si japonezi, crestini, musulmani, evrei si budisti.”
Pacat ca oamenii simpli trebuie sa sufere pentru tampenia unora…
Va salut cu respect !
bugsy
24 November 2008@Cristian: in problema vizelor, chestiunea este reciproca, intr/adevar. Cred ca ai gresit, trebuia sa mergi mai intai in Israel. Dar asta este o opinie subiectiva! Nu te baza pe chestia cu pasaportul expirat. „Institutul” este cel mai tare in materie de intelligence!
cristian
24 November 2008Revin cu o „problema” de care m-am lovit cand planuiam excursiile, si anume perceptia negativa a oamenilor despre lumea araba.
Bineinteles ca nu sunteti voi de vina sau articolele postate aici, asta ca sa nu fiu gresit inteles.
Aproape toti cunoscutii si rudele (intre care destui oameni educati, cu pretentii) isi faceau cruce cand auzeau unde vreau sa merg ! Expresii de genul „te omoara aia acolo”, „vrei sa ajungi bucatele inapoi”, „nu te duce ca te rapesc”, „ai grija noaptea pe unde umbli” etc.
Ce folos aduc astfel de lucruri ? Cui ?
Multumesc @Francesco ca esti de acord cu mine asupra acestui aspect !
costin
24 November 2008Cristian,
Ce anume din felul in care a trait Mohamed te face sa crezi ca Islamul reprezinta „chintesenta pacii”? Exista diferente enorme intre felul in care a trait Iisus si felul in care a trait Mohamed. Diferentele sint foarte mari, diametral opuse ar putea spune unii. In timp ce crestinii se gindesc la Iisus ca la cineva ce propovaduia dragostea si pacea, Mohamed este amintit ca un razboinic pizmas si cu un interes special pentru evrei, sa zicem.
Spune-mi daca nu este asa, si lamureste-ma unde gresesc.
De aici si diferenta: un crestin bun incearca sa fie cit mai mult asemeni lui Iisus, iar un musulman va incerca sa fie cit mai apropiat de ce a fost Mohamed. Ce inseamna asta? Ca toti musulmanii sint niste pedofili cu razboiul in singe? Nu, in nici un caz, dar asta inseamna si ca nu sint musulmani buni, puri, cum se vor talibanii de exemplu.
Israelianca
24 November 2008cristian si bugsy
in ceea ce priveste vizele problema sta cam asa: israelienii sint foarte suspiciosi cu persoanele care au in pasaport stampile de intrare in tarile arabe, deoarece sintem de jure in stare de razboi cu majoritatea lor. In mod paradoxal, cu Iranul nu sintem in stare de razboi. Dar in timp ce poti intra in Israel cu un pasaport in care sint stampile arabesti (mai putin Iordania si Egipt cu care avem tratate de pace si unde ne plimbam si noi, sau anumite tari din Nordul Africii unde de asemenea si noi putem merge in excursii organizate), nu poti intra in majoritatea statelor arabe cu stampile israeliene, si tocmai din cauza asta poti cere cind ajungi la Ben-Gurion sa nu ti se stampileze pasaportul. Cita vreme era nevoie de viza de intrare in Israel, exista posibilitatea de a primi aceasta viza pe o foaie separata.
A propos de placerea de te plimba in tarile arabe. Pe vremea cind eram inca in Romania, majoritatea celor pe care in cunosteam isi doreau sa ajunga in occident, pentru ca auzeau de la altii cit e de bine acolo, dar in acelasi timp circula si urmatorul banc: un individ intra in moarte clinica si i se ofera posibilitatea de a alege intre iad si rai.
Se duce tipul in iad si ce sa vezi? petrecere mare, friptane, bautura, femei, lautari. Se duce in rai si vede doar oameni imbracati in alb si ingeri, si toti cintau imnuri religioase. Alege iadul, imediat se aseaza la o masa si incepe sa chefuiasca. Intre timp doctorii fac toate eforturile si il readuc la viata. Dupa citiva ani tipul moare de-a binelea si alege imediat iadul. Cind intra, vede numai suflete in cazane cu smoala si draci care ii impung cu furca si numai durere si chinuri. Tipul incepe sa protesteze, stati, ca am fost acum citiva ani si erau numai mese intinse cu bunatati si muzica si femei. Dracii se uita la el si incep sa rida: Da, dar atunci ai fost turist.
Da, nu contest ca arabii sint foarte ospitalieri cita vreme esti in vizita, dar daca te duci sa lucrezi acolo sau sa te stabilesti, situatia se schimba. Multe femei se pling de felul in care se poarta famailia sotului cu ele, ca sa nu mai pomenim de faptul ca daca au de gind sa divorteze sau sa plece inapoi de unde au venit nu-si pot lua copiii cu ele. Multe nici nu au voie sa lucreze, pentru ca nu le permite sotul sau socrul, adica devin prizoniere in propria lor casa.
Din pacate nu e vorba de citiva conducatori scelerati si de mase de arabi binevoitori, ajunge sa vezi zecile si sutele de mii care striga moarte Americii si moarte Israelului (Iranul nu este tara araba, ci doar musulmana).
Nu vreau sa abordez aici toate subiectele ridicate de voi, doar atit – islam nu inseamna pace ci supunere. Adica va fi pace cind toata lumea se va supune la islam. Cine spune ca jihad nu inseamna razboi sfint, ori minte cu buna stiinta ori nu stie ce vorbeste. Intre musulmani nu exista pace nici pina in ziua de azi, si nu va fi, pentru ca nu poate fi pace sintre shia si suna, negrii sint considerati sclavi, suboameni, femeile sint considerate deficiente mental, etc. Asta este mainstream-ul islamului. O fi placut cind te duci in vizita la ei, e mult mai putin placut cind vin ei in vizita la tine si vor sa aplice sharia sau incep sa se simta ofensati de un desen din ziar sau de ce a spus Papa de la Roma.
Israelienii pe de alta parte, nu sint aparent la fel de ospitalieri precum arabii, sint obraznici, nervosi, vorbesc tare, dar de cite ori e vreo calamitate undeva, simpli cetateni doneaza din propriul buzunar pentru a ajuta sinistratii si tot felul de alte gesturi de acest gen – de ex. trimitem echipe medicale care ofera tratament gratuit in tot felul de zone unde nu exista servicii medicale adecvate – oftalmologie in Africa, chirugie plastica si maxilo-faciala pentru reparat buza de iepure, si mai grav cleft palate (nu stiu cum se traduce in romaneste) in America de Sud unde copii absolut normali mental sint ostracizati pentru simplul fapt ca sint desfigurati.
Imi pare rau, dar eu am crescut pe vremea cind datoram civilizatia europeana care a fost ulterior exportata in restul lumii, datoram deci bazele civilizatiei europene grecilor si romanilor. Pe bune, pe rele, asta era. Si mai tirziu renasterii.
Ceea ce numim noi cifre arabe sint de fapt feniciene, iar 0 se pare ca este un concept indian. Asa ca nu stiu pentru ce trebuie sa fiu din cale afara recunoscatoare arabilor, poate doar pentru algebra, cu care oricum nu m-am impacat niciodata.
Si repet, eu una nu pot fi obeictiva, dupa cum nu pot cere nici unui roman sa fie cit se poate de obiectiv cind vine vorba de Transilvania, Basarabia si Bucovina. Pentru ca nici macar eu nu pot fi obiectiva, deoarece contrar celor ce se spun despre evrei, eu ma identific cu Romania – este tara unde m-am nascut si am crescut, unde am fost scolita, unde am prieteni din copilarie. Si pe mine tot leusteanul, mamaliga si vinurile de Cotnar si Murfatlar ma fac sa salivez, desi bugsy viseaza la humus si Jerusalem mixed grill.
Imperialistu'
24 November 2008As vrea sa stiu de ce trebuie sa delimitam personaje ca presedintelui iranului de lumea musulmana, atata timp cat lumea musulmana nu se delimiteaza de ele. De ce sa resping eu legatura bin laden – Islam, atata timp cat seicul Bin Laden este un erou pentru o buna parte din lumea islamica?
De fapt, e ceva mai complicata abordarea noastra, nu se reduce la un simplu „follow the leader”, desi daca vrei, putem discuta mult si bine despre rolul extrem de pozitiv pe care il joaca in lumea islamica personajul Mahomed. Banuiesc ca iti dai seama ca in calitate de warlord cvasisalbatic, cu zeci de neveste si tendinte spre pedofilie, fondatorul Islamului a adus o contributie nemaipomenita la bunul mers al lucrurilor in plan local, regional si mondial.
Datorita „invataturilor” mahomedane, lumea islamica traieste intr-un cu totul alt spatiu temporal si se face cunoscuta numai gratie barbariilor pe care le comite.
Serios? Nu stiu de unde iti iei tu informatiile, dar cuvantul jihad apare de nenumarate ori in Coran si se refera nu atat la ceea ce isi imagineaza filoarabii ca se refera (lupta interioara pentru autodepasire; un soi de stahanovism islamic), cat la practica extrem de simpatica a luptei fizice impotriva necredinciosilor. Inainte de a aminti de cruciade, domnule pasionat de istorie, ar fi bine sa te documentezi cu privire la lunga istorie a razboaielor religioase islamice, incepute din vremea maretului Mahomed. Ca fapt divers, Mahomed a trimis scrisori catre toate triburile si puterile imperiale din vremea sa, propunandu-le trei variante
1. trecerea la religia adevarata – Islamul;
2. plata taxei de protectie si cedarea suveranitatii musulmanilor; statut de supusi;
3. razboi
Strategia a fost aplicata cu toti acestia.: treci la Islam, esti scapat; refuzi sa accepti religia lui Allah si pe sfantul ei profet, mai poti scapa platind taxa de protectie (ca la mafioti); refuzi sa platesti jizya, atunci pregateste-te de razboi.
In mai putin de 150 de ani, armatele musulmane – iubitoare de pace si tolerante tare – au cucerit toata crestinatatea orientala si din nordul Africii, invadand Spania si incercand sa treaca in Caucaz si Balcani. In Caucaz au fost tinuti in sah de khazari pentru aproape 100 de ani. In Balcani, nu au reusit sa treaca de bizantini; in centrul Asiei au inaintat aproape fara sa fie opriti; in India, au inceput era masacrelor.
In anul 635, arabii au cucerit Damascul, oras crestin. 3 ani mai tarziu, in 638, armatele islamice intrau in Ierusalim. In 642, cucerirea Egiptul (crestin) era definitivata (arabii cuceritori i-au numit pe localnici „copti”, de la grecescul „ekyptos”). In 651 Imperiul Sassanid se prabuseste si incepe ocupatia islamica a Persiei, urmata de islamizarea treptata a populatiei. In 652 avea loc prima razie (de la bunele practice islamice avem noi in vocabular razie) in Italia. In 668, primul asediu arab al Constantinopolului. In 709, Afghanistanul era sub ocupatie araba, iar Africa de Nord se afla in aceeasi situatie, numai Ceuta ramanand independenta; Samarkand este cucerit. In 715, cucerirea musulmana a Spaniei este incheiata. Intre 717 si 718 are loc al doilea asediu arab al Constantinopolului. In 732, arabii sunt opriti de Charles Martel in batalia de la Tours, in centrul Frantei. In 751, Califatul Abasid invinge armatele chineze in batalia de la Talas. In 846, arabii jefuiesc Roma. In 878, intreaga Sicilie intra sub ocupatie araba. Vrei sa continui, stimate domnule Cristian? Crezi ca are sens sa dezbatem in vreun fel relatia arabomusulmani – restul planetei? Poate vrei sa luam in discutie cucerirea islamica a Indiei, cea mai sangeroasa din istorie, musulmanii omorand zeci de milioane de necredinciosi politeisti.
P.S.
Ayatollahul Khomeini ti-a raspuns, acum mai bine de 60 de ani.
bugsy
24 November 2008@Israelianca: You killing me softly!!!!
cristian
24 November 2008@Imperialistu’
Multumesc pentru reply. Tot ceea ce ai spus este bine documentat (apropo de istorie).
Reiterez: nu sunt nici filoarab, nici filoevreu.
Am vrut doar sa exprim o parere.
Imi cer scuze daca am deranjat.
Raman insa la opinia mea (sper ca-mi acorzi acest drept, asa cum si eu respect opiniile tuturor de aici) ca ETIMOLOGIC si LA ORIGINE termenul „jihad” nu are nici o conotatie violenta.
Khomeini ? Un scelerat, ar trebui ca Israelul sa „atace” America pentru ca aceasta i-a permis (si l-a ajutat, impreuna cu Franta) pe acest dement sa revina in Iran ! Ironic, acum cea mai mare prietenie la nivel mondial este cea israeliano-americana.
Repet ce am spus si mai sus, o mana de oameni se joaca cu destinele a milioane.
Regret daca am suparat pe cineva. Nu am vrut decat o discutie fara incrancenare. Nu spun ca EU am dreptate, nu spun ca VOI aveti dreptate.
Fiti convinsi ca adevarul este (ca intotdeauna !) undeva la mijloc.
Este totusi mare pacat ca astfel de probleme nu-si gasesc o rezolvare.
Vom continua sa ne omoram intre noi la nesfarsit…
Va salut cu respect !
Imperialistu'
24 November 2008Daca ai stii cat de previzibil esti, stimate Cristian, numai daca ai stii. Esti arhetipul omului modern: nimeni nu are dreptate, nu exista adevar (daca exista, musai se afla la mijloc ???? , deci nu exista ), (toti) oamenii sunt buni, culturile au cam aceeasi valoare, religiile sunt asemanatoare (diferenta e de nume si cuvintele folosite), etc. etc. etc. Stimate domn, esti un mandru locuitor al minunatei lumi noi – un relativist.
Recunosti ca istoria este acea de mai sus, dar refuzi sa tragi concluzia. Mai bine zis te feresti sa tragi concluzia, ca si cum ti-ar fi frica de ideea ca 1,4 miliarde de oameni urmeaza o ideologie care are in centrul ei razboiul impotriva necredinciosilor. Te inteleg, e greu, dar politica strutului nu functioneaza.
De fapt, daca chiar te intereseaza, jihad inseamna lupta. Nu trimite la violenta? Din partea mea, n-ai decat sa sustii ce vrei, atata timp cat refuzi sa vezi realitatea, tot wishful thinking e. Islamul nu devine mai moderat pe masura ce voi regurgitati afirmatii fara acoperire. Poate ca unii dintre voi se vor trezi, dar cei mai multi vor juca rolul tovarasilor de drum din timpul razboiului rece. Trebuie cineva sa fie si coloana a V-a.
Khomeini nu a fost sprijinit de Statele Unite ale Americii, numai ca la Washington se afla un precursor de-al lui Obama, pe numele sau Carter. Carter a aplicat atunci ceea ce Obama aplica astazi; el este cel care a pierdut Iranul si care nici macar nu i-a permis sahului – un bun prieten al Occidentului si un modernizator, in ciuda defectelor sale – sa intre in Statele Unite, dupa ce a fost nevoit sa isi paraseasca tara datorita revolutiei islamice.
Probabil.
israelianca
24 November 2008Cristian, e drept ca te-ai adresat numai Imperialistului, dar am si eu trei observatii:
pe ce te bazezi cind spui ca jihadul nu inseamna ce zicem noi, ci ceea ce zici tu. Ai vreun citat competent?
In al doilea rind, nu te mai scuza atita ca nu da bine. Ori „cine se scuza se acuza”, ori ne iei peste picior.
In al treilea rind nimeni nu e prieten cu nimeni (la nivel de state), sint doar interese, uneori de moment, uneori de lunga durata. Atit si nimic mai mult. Din pacate.
cristian
24 November 2008@Imperialistu’, @israelianca
Desi am afirmat in comentariul postat pe marginea articolului cu declaratia lui Wilders, ca nu mai comentez, imi calc promisiunea (stiu, sunt mincinos)si mai adaug un comentariu:
Pentru ca v-o doriti atat de mult, DA, AVETI DREPTATE. Sunteti detinatorii adevarului absolut, fara putinta de tagada, nu al celui relativ, de mijloc, in al carui sustinator ma erijez. Mai mult, chiar istoria (de care sunt atat de pasionat) va da dreptate.
Aceasta afirmatie nu ascunde nici o rautate, nici ceva de genul „cel mai destept cedeaza”, pentru ca departe de mine gandul c-as fi vreun geniu atoatestiutor…
Este cat se poate de sincera si reflecta atitudinea voastra.
Si nu, @israelianca, nu-mi permit sa iau pe nimeni peste picior, pur si simplu nu ma caracterizeaza.
Si citate competente si obiective, pur STIINTIFICE (lingvistice)sunt cu duiumul. Ce sa fac, sa dau copy/paste ? La asta se rezuma totul, la galceve intre care gaseste sursa mai demna de incredere ?
Si dincolo de „discutia” noastra, ganditi-va de doua ori inainte de a mai face comentarii apreciative despre unul ca Wilders. Riscati sa cadeti in derizoriu, aparand un extremist, dar de data asta un fost romano-catolic, actualmente ateu declarat. Puteti descrie o singura diferenta STRUCTURALA intre el si Bin Laden ? Sincer, chiar nu va deranjeaza afirmatiile si atitudinea lui ? Intrebare retorica, as prefera sa nu primesc raspuns.
La revedere !
Imperialistu'
24 November 2008In loc sa iti fi pierdut vremea cu ce crezi si cu ironii ieftine, mai bine ai fi incercat sa raspunzi la celelalt mesaj. Poti sa raspunzi sau nu? Pun pariu ca nu. Tare as vrea sa te vad cum il scoti pe Mahomed un nou Isus. Surprinde-ma!
P.S. Nu exista „adevar relativ”.
cristian
24 November 2008@Imperialistu’
contrar a ceea ce crezi, am intrat pe acest site in speranta unor discutii relativ civilizate. Daca mai este necesar de spus, nu am jignit pe nimeni. In schimb am fost catalogat in fel si chip (las, patetic, adept ascuns al islamului, etc.).
Nu voi raspunde cu aceeasi moneda. Nu ma prevalez de o identitate virtuala ca sa aduc injurii.
O sa incep cu sfarsitul comentariului tau: stricto senso, da, NU exista adevar relativ. Insa filozofii spun altceva. Nu poti ignora filozofia, asa cum nu poti ignora religia.
Doamne, unde am spus ca Mohamed a fost EXACT ca Ius ? Procedezi precum @israelianca ? (vezi comentariul ei despre Wilders si vezi ce am scris eu).
Nu POT sa te surprind. Pentru ca nu VREI sa poti fi surprins.
Dar te rog si pe tine sa-mi spui de ce luati apararea lui Wilders ?
Multumesc
israelianca
24 November 2008Cristian, eu nu i-am luat apararea lui Wilders, eu am spus doar ca nu-l poti compara cu Bin Laden pentru ca Wilders inca nu a omorit pe nimeni. Nici macar nu am spus ca sint de acord cu tot ce face sau spune, doar atit, ca nu a omorit pe nimeni.
Dar daca insisti, Wilders nu se ascunde prin niste pesteri de unde ne transmite din cind in cind niste casete video care incita la crime impotriva occidentului si impotriva civililor nevinovati. Si din cite vad va fi dat si in judecata – oare a fugit sa se ascunda undeva precum viteazul Bin Laden? In ceea ce priveste STRUCTURAL, eu nu ma descurc cu termeni atit de inalti, Eu stiu ca in engleza – handsome is as handsome does. Wilders este un parlamentar olandez care circula prin lume si incearca sa-is popularizeze ideile, prin declaratii publice si un film care nu este din cele mai scandalizatoare pe tema islamului – vezi Obsession.
Bin Laden s-a protapit in fruntea unei organizatii teroriste, a ordonat moartea a mii de oameni nevinovati, se ascunde de ani de zile si comunica prin casete video. Eu vad aici o oarecare diferenta, tu nu?
A propos, Hitler statea ascuns in Bunker, la fel si Nasrallah si capii Hamasului. Ofiterii americani si britanici si israelieni merg in fruntea trupelor pe care le comanda.
Astept analiza ta, dar in termeni concreti, pentru ca eu nu mai inteleg speculatii care se vor pe undeva pe la mijloc, asa impartial, sa nu jignim pe nimeni si sa raminem impartiali.
Poti sa-mi arati unde si cu ce te-am jignit eu? Poate doar indirect in ceea ce priveste definitia jihadului pe care refuzi deocamdata sa mi-o furnizezi – da-mi un link, nu copy/paste, da-mi un link, unul, nu un duium, unde sa pot verifica sursa. Pentru ca daca invoci autori ilustri dar deocamdata anonimi, si eu si ceilalti autori si poate chiar si comentatori ai acestui blog iti putem aduce tot atitia istorici si analisti ilustri care sa-ti defineasca jihadul ca fiind razboiul sfint impotriva infidelilor.
„procedezi precum israelianca” – ce vrei sa spui prin asta? cum am procedat de te-am suparat asa de tare?
Imperialistu'
24 November 2008Ai comparat insultele aduse lui Isus cu critica lui Mahomed. Daca nu il consideri pe „profetul” islamului un nou Isus, cum poti, omule, sa vii cu o asemenea comparatie aiuritoare?
Il apar pe Wilders pentru ca este unul din putinii politicieni europeni ce s-au ridicat impotriva islamizarii continentului. Olandezul a atras atentia asupra pericolului crearii de enclave islamice si pentru asta a fost demonizat. Sigur, poate comparatia Coran – Mein Kampf poate parea la prima vedere exagerata, dar daca analizezi Coranul si studiezi istoria Islamului, iti dai seama ca Hitler a fost un biet amator.
Ieri sau alaltaieri am adus in discutia masacrele islamiste din India. Zeci de milioane de hindusi au fost ucisi de musulmani(numele lantului muntos Hindu Kush inseamna „masacrul hindusilor”). Iti poti imagina asta?
cristian
24 November 2008@israelianca
nu m-ai suparat, ma refer la comentariul tau anterior in care scoti din context afirmatia mea ca nu exista diferente intre Wilders si Bin Laden.
Si nu am spus tintit: „m-a jignit cutare”, dar daca cititi toate comentariile o sa regasiti termenii pe care i-am citat.
Fii sigura ca mister Wilders, dac-ar putea, ar face exact ce face Laden.
SIGUR ca sunt diferente enorme intre modul cum ACTIONEAZA cei doi, am spus eu altceva ? Ce Dumnezeu, nu mai rastalmaciti fiecare cuvintel !
PASTRAND proportiile, asa a inceput si Hitler, precum spui tu ca face Wilders, tinand cuvantari frumoase prin care isi populariza ideile demente…
Va rog eu mult de tot, dati-mi oricate exemple, dar nu un individ de teapa lui Wilders !
Atasez un link (nu pretind ca este cel mai BUN) si singurul de altfel pe care il voi posta. Nu vreau sa ne „batem” in link-uri. Daca Universitatea respectiva poate fi demna de incredere, atunci articolul este clar in a sustine afirmatia mea despre ETIMOLOGIA si intelesul INITIAL al cuvantului jihad.
http://www.scu.edu/ethics/publications/submitted/heit/whatisjihad.html
Si pentru amuzament, ca tot intreaga lume se conduce dupa principiul „ba al meu e mai frumos”, un link cu „invataturile” pasnice ale Bibliei noastre cea de toate zilele…
http://skepticsannotatedbible.com/cruelty/long.html
cristian
24 November 2008@Imperialistu’
„Daca nu il consideri pe “profetul” islamului un nou Isus, cum poti, omule, sa vii cu o asemenea comparatie aiuritoare?”
Daca tu imi arati in afirmatiile mele unde as fi sugerat ca Mohamed e un nou Isus, promit ca inghit monitorul pe nemestecate !
Imperialistu'
24 November 2008Ti-am mai zis ca esti clasic. CHiar esti. Un relativist clasic. Hopa! un link de dhimmi si apoi niscaiva relativism cu Biblia, ca de! daca in Biblie scrie ceva ce poate fi interpretat negativ, Coranul care incita la crima deodata nu mai pare atat de dezgustator. Asa te simti si tu mai bine; ai zis ca esti de acord cu crima, jaful, poligamia, violul si pedofilia „profetului”, trebuie sa te „speli” si tu cumva.
Se pare ca trebuie explicat, ca la copii.
Pentru tine a-l critica pe Mahomed e acelasi lucru cu a-l critica pe Isus. Punct.
P.S. Fascinant cum musulmanii proaspat convertiti de Mahomed nu au priceput ca violenta nu are loc in Islam, trecand la cucerirea lumii in numele lui Allah. Fascinant, nu-i asa? Cumva, toti musulmanii din timpul lui Mahomed nu au reusit sa internalizeze mesajul pacifist al Islamului. Nici macar Profetul nu a putut, doar a cerut si a participat la executarea tuturor barbatilor din Banu Quraiza; dupa baia de sange, si-a luat ca nevasta o „proaspata” vaduva, doar e profet, ce mama naibii! Noroc cu oamenii ca John Heit care au reusit sa patrunda adevarata natura a Islamului. Nici Mahomed, nici Abu Bakr, nici marii califi sau comentatori musulmani nu au reusit.
Imperialistu'
24 November 2008Vai, ce surpriza.
PA Palestinian Muslims desecrate Christian graves
Cine ar fi crezut ca moderatii lui Abbas ar fi capabili de asa ceva?
Israelianca
24 November 2008Cristian, nu stiu sa-ti explic exact de ce, dar am impresia ca Wilders, chiar daca il lasam in pace, nu va transporta musulmanii in vagoane de vite catre un lagar de concentrare unde ii va omori cu gaze de esapament sau Zyklon B, dupa care ii va expedia la ceruri prin intermediul cuptoarelor, nu inainte de a le smulge dintii de aur din gura si de a-i tunde pentru a face din parul lor pislari pentru echipajele de pe submarine. De asemenea nu cred ca va face experiente medicale pe ei si pe copiii lor. Nu vad ca Wilders face planuri de a cuceri Europa sau lumea intreaga – vezi ca ti-a explicat Imperialistu’ ce zice Wilders – si de a elimina „rasele inferioare”, handicaptii, bolnavii, inapoiatii mental.
Hitler nu a inceput chiar cu discursuri frumoase, hai sa nu exageram.
Chiar si in linkul postat de tine se face referinta la Dar-el-Harb si Dar-el-Islam, ce sa-i faci. Pentru a ajunge la jihadul cel mare, purificarea si ce mai scrie acolo, trebuie facut jihadul cel mic, cu alte cuvinte sa nu mai existe picior de necredincios, ori de bunavoie ori cu ajutorul sabiei – am avut rabdare si am citit pina la sfirsit.
A propos de violenta din Vechiul Testament, am sa raspund doar la doua din citate, si din lipsa de timp, si pentru ca nu sint chiar specialista in materie de Biblie: Cain a fost pedepsit pentru ca si-a ucis fratele: a fost condamnat sa colinde pamintul in lung si in lat purtind un semn pe frunte, ca sa stie toti oamenii ca si-a ucis fratele din gelozie si nu cumva sa-l omoare, ci sa-l lase sa-si traiasca pedeapsa (a propos, de aici vine expresia „strigator la cer”, pentru ca Dumnezeu l-a intrebat pe Cain unde este Abel si i-a spus „Singele fratelui tau striga la mine din pamint”.)
In ce priveste Sodoma si Gomora, Avraham s-a tocmit cu Dumnezeu si l-a rugat sa-i crute pe sodomiti daca reuseste sa gaseasca macar un singur om drept in oras, ceea ce n-a reusit. Nu 50, nu 20, nu 10, ci macar unul singur.
Eu nu spun ca religia mea e mai buna decit a ta sau decit a altora, eu nu o raspindesc nici cu vorba buna nici cu sabia si nici nu incerc sa conving pe nimeni ca e mai buna. Pot sa te asigur ca daca incerci sa te duci la sinagoga sau la un rabin pentru a te converti la iudaism vei fi primit si privit cu mari suspiciuni si cu neincredere.
cristian
24 November 2008@Imperialistu’
Dincolo de relativismul meu clasic, esti sau nu de acord cu continutul link-ului ? Care eram sigur ca nu intruneste cerintele…
Iar link-ul cu Biblia, ma faci sa rad, nu l-am pus pentru a aduce un argument in favoarea islamului ! Sa fim bine intelesi ! L-am pus pentru a-mi sustine o opinie personala: ideile si doctrinele religioase, indiferent de natura lor pot fi foarte frumos baze de pornire pentru actiuni demente…depinde CINE si CUM citeste acolo.
Si apropo de religii, desi sunt sigur c-o sa fiu ostracizat: sunt ATEU, asadar putin ma intereseaza in afara aspectului istoric ce a spus un profet, un mantuitor sau un saman…
Gata, acum chiar am incheiat…
Nu mai am argumente, nici nu am avut vreodata, m-am bagat in seama pe aici sa-mi treaca vremea mai repede la servici…
Sunt las, desi am spus ca vom continua discutia despre coran si mohamed, la ce bun ?
VOI aveti idei preconcepute si de neclintit, ura voastra impotriva islamului este atat de mare, incat refuzati sa vedeti si „dark side of the moon”…
Eu, din fericire pentru mine, imi permit sa fiu impartial. Nu cred in divinitati, profeti, mantuitori, preoti etc. etc., asa ca nu ma afecteaza personal astfel de divergente (poate doar ca turist, cum bine a zis @Bugsy…)
Ce sa va doresc ? Sa scapati odata pentru totdeauna de musulmani, poate invadeaza Israelul Iranul, se baga si altii sa-l ajute, se alege praful de milioane de oameni, aialalti o sa tot dea cu bombe pe unde apuca, nimeni n-o sa mai iasa din case de frica, si poate intr-un final va triumfa ADEVARUL…al cui ?
Sa fiti sanatosi si sa dea (cine ? de obicei se zice Dumnezeu, nu ?) sa va rezolvati problemele !
PS: chiar mi-a facut placere sa conversez cu voi.
Imperialistu'
24 November 2008Nu ma pasioneaza defel credinta ori necredinta dumitale (pe aceasta cale te anunt ca ne citesc destui atei). In schimb, nu-s atat de incantat de victimismul tau si doza semnificativa de relativism pe care ai adus-o cu cele cateva comentarii pe care le-ai lasat.
Nu pricep ce tot o mai dai la intors cu interpretatul religiei, doar Coranul e cat se poate de clar, iar personajul Mahomed nu este defel enigmatic. Viata lui este o carte deschisa; daca ar fi trait astazi printre noi, „profetul” Mahomed ar fi facut inchisoare mii de ani (in Europa) sau ar fi fost condamnat la moarte pentru jaf, crima, viol si pedofilie (in SUA). Cat despre Islam, istoria – pe care ori nu o cunosti, ori refuzi sa o pricepi – ne ajuta sa intelegem ce reprezinta pentru noi toti. Ai dreptul sa o ignori.
Cale batuta.
bugsy
24 November 2008@Cristian: Spre deosebire de tine, eu nu/mi permit sa fiu impartial, deci: sunt crestin, cred in Dumnezeu, cred si sustin dreptul incontestabil la existenta al statului ISRAEL exact acolo unde este el acum, for ever and ever, imi place sa mananc un falafel excelent la restaurantul unui arab din Hadar,in Haifa, dar la mine in tara nu vreau sa vad minaretul mai sus peste turla bisericii, samd
Imi poti spune, te rog, cine/ce este pe „dark side of the moon?”