Invitatia [la Bruxelles a ministrului de externe iranian n.red.] lansata de Josep Borrell [seful diplomatiei UE n.red.] este in egala masura o proba de aniti-americanism dar si de miopie politica si o dovada ca Mike Pompero are dreptate sa deplinga reactia destul de palida de sprijin din partea europenilor (partea buna este ca macar nu a fost una critica). Ca sa-l inviti pe Javad Zarif la Bruxelles in actualele conditii este o sfidare la adresa Statelor Unite fara nici o folos real. Pentru ca:

1. Cei care detin puterea reala in Iran sunt de fapt ayatolahii si cei din conducerea Garzilor Islamice (a caror lider era Suleimani) nu presedintele Rouhani si Zarif.
2. Acordul Nuclear e mort si ingropat. Oricum a fost o mare naivitate sa te limitezi doar la arsenalul nuclear (si acest lucru pe termen limitat) si sa ignori pericolul mai mare reprezentat de reteaua teorista oraganizata si finantata sub bagheta lui Suleimani. S-a vazut asta din plin iar a continua sa vorbesti despre acord in conditiile de acum e o dovada de stupididate.
3. Sunt convins ca la Teheran in realitate liderii se uita dispretuitor si ironic la vorbaria de la Bruxelles despre negocieri si multilateraliasm; singurul argument pe care acest gen de regimuri il inteleg este cel al “puterii reale”. Dupa ani de negocieri legate de situatia din Siria interventia in forta a lui Putin si iranienilor (sub conducerea lui Suleimani) au transat definitiv conflictul in favoarea lui Assad in mai putin de un an.

Cit despre Borrell, decizia lui nu e pina la urma surprinzatoare. In trecut a avut declaratii si postari pe Twitter admirative fata de regimul de la Teheran. De exemplu, într-o postare pe Twitter, din 11 februarie 2019, prilejuită de cea de-a 40-a aniversare a revoluției islamice, el lăuda realizările Republicii Islamice și sublinia rolul acesteia de putere regională în Orientul Mijlociu. Că acest rol înseamnă în practică sprijinirea și finanțarea grupărilor teroriste Hezbolah și Hamas, a căror scop declarat este distrugerea statului Israel, și menținerea la putere a lui Bashar al-Asad în Siria, nu pare sa faca obiectul preocuparilor Înaltului Reprezentant al UE pentru Politica Externă. La polul opus, dl Borrell a înfierat administrația Trump, pe care a acuzat-o că se comportă „ca un cowboy” în Venezuela, „victima” fiind regimul Maduro pe care un raport ONU îl făcea responsabil de uciderea a mii de militanți din opoziție, cu sprijinul trupelor de securitate cubaneze.
Interesant este ca intre timp Emmanuel Macron prefera sa se consulte mai degraba cu Vladimir Putin decit cu Washingtonul.

In aceste conditii nu poti sa nu-i dai dreptate lui Traian Basescu care spunea in acesta seara ca e timpul ca tarile din Est sa se puna de acord intre ele si cu Statele Unite in privinta asigurarii securitatii lor. A te baza pe Franta si pe Bruxelles ar fi o mare greseala.

Alexandru Lăzescu

SURSA   Facebook