Stânga are o problemă în toată lumea, la ora asta, nu doar în România. De fapt, vedem sub ochii noștri cum are loc o mare realiniere politică, o schimbare tectonică în structura politicii globale și naționale… Dreapta e afectată și ea. Se folosește mult termenul „populism” pentru a defini fenomenele politice curente. Este înșelător. Cuvântul-cheie este, de fapt, „realiniere”. Realiniere politică. Nu înseamnă că stânga și dreapta vor dispărea. Dar clivajele care le definesc se vor modifica. Și asta are implicații enorme pentru structura și echilibrul sistemului de partide.

Când se trece de la tensiunea stat asistențial vs stat antreprenorial, de la capitalism vs social- democrație, la noi clivaje ce țin de emigrație, cultură, fluxuri economice internaționale, tot sistemul de partide se clatină și se reajustează. Stânga tradițională pare mult mai puternic lovită de schimbări… La noi încă nu a ajuns valul, dar va ajunge… să mai așteptăm puțin. Trendurile globale vor atinge și România, și atunci vom redeschide discuția despre stânga și dreapta pe un nou palier…

Este fake news-ul un pericol atât de mare, încât ar putea fi considerat o armă care face ravagii similare cu ale unui război?

Depinde, desigur, de ceea ce înțelegem prin „fake news”. Dar e oricum vorba aici de o exagerare. Apropo, ați observat, cred, că fervoarea cu care era folosit termenul până de curând s-a cam disipat. Deja începe să sune un pic cam depășit…

În ceea ce mă privește, voi crede că „fake news” este pericolul care establishment-ul ne spune că este abia atunci când establishment-ul se va purta ca și cum ceea ce afirmă este real. Altfel spus, când va și crede ce spune. Momentan, acesta vorbește una și decizia și acțiunea arată cu totul altfel. Nu poți afirma supraexcitat că suntem în fața unui pericol de grad zece, pe o scară de la 1 la 10, dar când e vorba de acțiune practică defensivă în fața amenințării iminente, acționezi ca și cum ar fi un pericol de grad 2. E dubios. E neserios…

Ne aducem aminte toată isteria, toată agitația… Dacă ne uităm în jur, nu putem să nu ne întrebăm: „Bun, și?! Dacă îmi spuneți că această chestiune e așa de gravă, atunci care sunt urmările în plan instituțional și bugetar ale diagnosticării ei ca fiind gravissime?!”. Vedeți bine, am o modalitate simplă de a estima relevanța unei teme publice în ochii decidenților, a oricărei teme publice: alocarea de resurse bugetare și efortul de instituționalizare. Ceea ce văd, relativ la chestiunea „fake news”, ca alocare de resurse, nu îmi spune că establishment-ul occidental – care, repet, era atât de isterizat până mai ieri de tematica aceasta – se poartă ca și când am avea de a face cu „o armă care face ravagii similare cu ale unui război”…

Dragoș Paul Aligica

SURSA   Fragment dintr-un interviu acordat publicației Reporter Global