Adrian Papahagi observa urmatoarele: „Există două tipuri de români școliți în Occident: (…) Primii nu s-au lăsat influențați de climatul stângist din universitățile apusene, … Și-au păstrat discernământul și au știut să separe erudiția și excelența academică occidentală de balastul ideologic neo-marxist. Nu s-au întors spălați pe creier (…) Ceilalți, de care e plină azi universitatea românească, au ajuns în Occident fără cultură și au imitat docil și oportunist módele dominante. S-au întors formatați de stângismul ambient, vorbind newspeak-ul academic la modă, jonglând jalnic cu trei clișee ideologice fumate.”
In ceea ce ma priveste, as vrea sa asistam la o discutie la obiect si onesta cu purtatorii de retorica si pozitii din cea de a doua categorie. Din pacate pana acum acest lucru a fost imposibil.
Motivul: e ca si cum ai incerca un dialog cu robotii de pe twitter. Oricat ai incerca sa manevrezi, sa eludezi, sa penetrezi platosa rinoceritei CP, cliseele si pantomima indignarilor doctrinar-alimentate, nu reusesti. Daca e cineva care a reusit, am fi bucurosi sa aflam ce a gasit dincolo de fatada curiasata cu sabloane si lozinci mentale.
O sa fiu si mai concret: Oamenii astia in general declina identitatea culturala romaneasca (asupra careia oricum au o imagine foarte vaga si distorsionata – ceva proiectat in registrul caricatural dihotomic progresist/neprogresist cool/necool sau ceva pe acolo). Bun. E dreptul lor.
Ce identitate par sa vrea sa adopte insa? „Europena”. Ce e aia? Ei stiu. Ptr ca par sa fie de fapt straini sau adversi la tot ceea ce este intrinsec definitoriu pentru traditia europeana. Ignoranta lor in ceea ce priveste de unde vine si ce inseamna chestia asta cu Europa si civilizatia moderna europena este strigatoare la cer. Oamenii astia sunt de fapt a-istorici nu doar in relatie cu Romania ci cu universul intreg. Intelectual fiinteaza in ideologie pura. Atat.
Si atunci despre ce vorbim? Ce Europenism si ce identitate e aici in discutie? Nu spun ca nu e. Spun doar ca din datele pe care le avem, nu reiese decat confuzie si paradox. Niste fantose ideologice despre care nu putem ghici mai nimic, cand vine vorba de identiatea si profilul lor intelectual si cultural real. Da: Eurovision. Asta e clar. Selfiuri cu Turnul Eiffel. Clar si asta. Disco fericire la Erasmus. Clar. Je suis cearli etc etc etc: clar…
Sa le dam totusi un credit. Poate ca e mai mult…De asta spun: Sa discutam. Ne aflam in fata unui mister si paradox istoric si cultural. Pare caraghios sa-i luam in serios, Dar poate ca trebuie sa incercam. Poate aflam ceva. Si despre ei, si despre noi si despre directia in care merg lucrurile….
Dragos Paul Aligica
PRELUAT DIN Facebook
