Când o echipă câștigă un trofeu, nu e deloc complicat să îi identifici suporterii. Acei fani care se regăsesc în succesul echipei, care sunt dispuși să își recunoască atașamentul față de echipă, afișând gesturi de bucurie și mesaje de apreciere. Restul? Scuze, acuze sau, pur și simplu, ignorare.

Sunt aproape șase ani de când Venezuela, una dintre cele mai bogate țări din America de Sud, a încăput pe mâinile lui Maduro. Nici nu se răcise bine cadavrul lui Chavez, marxistul cu față umană care a condus țara cu mână de fier timp de 14 ani, că Maduro era deja ales președinte, gata să demonstreze că moștenirea lui Chavez îl onorează. Au urmat ani de implementare a politicilor socialiste, urmate, evident de colaps economic, iar în anii recenți, de proteste masive cu morți și răniți. S-a instalat sărăcia, iar țara este în ruină. Doar anul trecut, conform FMI, PIB-ul Venezuelei s-a contractat cu 18%.

Pe fondul acesta de destabilizare economică, exacerbat de protestele din ce în ce mai sângeroase care au adunat sute de mii de oameni pe străzile din Caracas, Juan Guaidó, președintele parlamentului și lider al opoziției s-a declarat ieri președinte interimar. Ce pare a fi un pas extrem de important în readucerea Venezuelei pe linia de plutire, a stârnit în întreaga lume reacții. Reacții care ar trebui să ne ofere o perspectivă cel puțin aproximativă asupra alinierii taberelor, cine pe cine susține.

– Maduro refuză legitimitatea protestelor și a gestului lui Guaidó. Evident, Guaidó este cel care vrea să îl „detroneze”.

– Administrația de la Washington, prin vocile lui Trump, Pence și Pompeo, recunoaște gestul lui Guaidó și legitimitatea protestelor împotriva regimului Maduro. Îi urmează exemplul Canada, Brazilia și mai toate statele din America de Sud, state care suferă ca urmare a tensiunilor din Venezuela. Maduro cere expulzarea diplomaților americani din Caracas.

– Rusia, Cuba și China îl susțin pe Maduro. Erdogan, președintele Turciei, îl sună personal pe Maduro pentru a-i oferi sprijinul. Rusia acuză SUA de imixtiune în treburile politice ale unui stat independent. (the irony…)

– Uniunea European monitorizează situația, dar nu își asumă susținerea opoziției de la Caracas

– Obama, Hillary Clinton sau alți înalți reprezentanți ai opoziției americane nu scot o vorbă despre o țară în colaps care destabilizează întreaga Americă Latină. Între timp, sunt mult mai preocupați de situația din Honduras sau Guatemala…

– Bernie Sanders sau Jeremy Corbyn, doi politicieni care au o lungă istorie de osanale aduse dictatorilor de la Caracas, nu scot o vorbă.

– Klaus Iohannis, președintele unei țări care a experimentat acum 30 de ani oroarea de a scăpa de un dictator comunist prin proteste masive și vărsare de sânge, nu spune nimic, probabil fiindcă urmărește cu mare atenție situația…

– Mass-media… de la ei și de la noi…

Faceți un tur al ziarelor și al canalelor de știri și veți înțelege repede cine pe cine susține…

Matei Blaj

PRELUAT DIN FACEBOOK