A fi profund nu înseamnă să te exprimi obscur sau confuz. Nicidecum. Preferința unor filozofi ca Derrida sau Deleuze pentru limbajul ermetic a făcut ravagii printre studenții generației mele. (Să n-o uităm nici pe Julia Kristeva, colaboratoarea Securității comuniste din Bulgaria!) După ce-am risipit ani prețioși în studiul inutil al postmodernilor francezi, a dat bunul Dumnezeu și m-am întâlnit cu exigența anglo-saxonă a clarității. Profesorul Colin Gunton mi-a spus: dacă vrei să comunici cu forță, atunci limpezește-ți gândurile și îmbracă-le atent în haina cuvintelor.

Oricât de complexă, lumea întreagă poate încăpea într-o propoziție („the ordinary British sentence”, vorba lui Winston Churchill). Nu poți diagnostica problemele vieții atunci când îți lipsește claritatea exprimării. Dacă râvnești la retorica lui Cicero, întărește mai întâi osatura limbii: gramatica. În absența acestui schelet, cuvintele vor fi deșirate. Când propozițiile n-au structură iar paragrafele sunt lipsite de logică, auditoriul e distrat și nu mai reține nimic. Forma și materie își dau întâlnire într-o producție lingvistică de semnificații.

Cuvântul aduce în lume ordinea și lumina. Marii oratori au schimbat destine prin puterea cuvintelor de-a inspira minți și de-a mișca inimi. Omul, spre deosebire de celelalte mamifere, e capabil să vorbească într-un limbaj articulat. Nu răcnetele, strigătele sau niște onomatopee, ci metaforele, conceptele sau rimele definesc un spirit cultivat. Nu poți confrunta anxietățile, depresiile și incertitudinile zilei de mâine fără să-ți dezvolți aparatul cognitiv. O casă fără cărți e ca trupul dezgolit.

Care-i prima regulă a comunicării? Termină propoziția pe care o începi. Nu vorbi oricum și nu deschide gura fără să ai ceva de spus. Evită exprimările vagi. Rostul și rostirea se caută reciproc. Pune acordul între cuvinte și realitate. Cântărește bine greutatea unui verb. Caută sinonimiile potrivite. Ascultă sunetul fin al adjectivului. Cuvintele au puterea să alunge haosul indeterminat și să construiască sensuri ale existenței. Ca să-l citez pe Wittgenstein, limitele limbajului meu sunt și limitele lumii mele.

Fotografie: Ludwig (matematician) & Paul Wittgenstein (muzician).

Mihail Neamțu

SURSA   Facebook