Într-o discuție Tedx de la Universitatea din Nevada de acum câteva săptămâni (vizionați videoclipul de mai jos), jurnalista de investigație Sharyl Attkisson a dezvăluit originea narațiunii „știre falsă”, sau fake news, care a fost impusă agresiv de către mass-media liberală și politicienii Democrați în alegerile din 2016, și felul în care a fost ulterior transformată de președintele Donald Trump.

Attkisson a subliniat faptul că „știrile false” sub formă de jurnalism tabloid și narațiuni false au existat întotdeauna, sub diferite denumiri.

Dar ea a observat că în 2016 a avut loc un efort concentrat al canalelor de știri și informație de largă răspândire (așa-zisa mainstream media) pentru a îndrepta atenția Americii asupra ideii de „știri false” în presa conservatoare. Acest lucru i s-a părut lui Attkisson un efort de propagandă și de aceea ea a efectuat o investigație atentă, care a relevat sursa fenomenului la un mic non-profit numit „First Draft”, care, spune ea, „a fost prima organizație ce a folosit termenul de fake news în contextul său modern”.

„Pe 13 septembrie 2016 First Draft a anunțat un parteneriat pentru a combate falsurile și rapoartele de știri false”, a explicat Attkisson. „Scopul era de a separa grâul de pleavă, pentru a împiedica materialele care promovau teorii conspiraționiste să apară proeminent în rezultatele furnizate de motoarele de căutare de pe internet.”

Ea a remarcat că, o lună mai târziu, și președintele Obama a intrat în horă.

„El a insistat, într-un discurs, asupra faptului că cineva trebuie să intervină și să curețe informațiile din această mass-media care seamănă cu Vestul sălbatic”, a spus ea, subliniind că „nimeni din publicul consumator de informații nu ceruse un astfel de lucru”.

Cu toate acestea, subiectul știrilor false a început dintr-o dată să figureze proeminent în titlurile de știri și opinie ale publicațiilor americane mainstream, ca și cum mass-media ar fi primit un ordin de sus. „Știrile false, insistau toți, reprezintă o amenințare iminentă pentru democrația americană”.

Attkisson, care a studiat finanțarea în scop manipulativ din industria informației, a spus că „puține teme apar în mass-media în mod organic, spontan”. Ea a remarcat că este întotdeauna util „să urmărești sursele de finanțare”.

„Și dacă întreaga campanie împotriva fake-news a fost un efort depus de cineva, în scopul de a convinge publicul să nu dea atenție la anumite situri web și să nu dea crezare anumitor știri, prin crearea de controverse și etichetarea informațiilor nedorite drept vești false?”

Cercetând în profunzime, ea a descoperit că Google a fost unul dintre marii finanțatori din spatele mesajului „știri false”, trîmbițat de First Draft. Compania mamă a corporației Google, Alphabet, a fost condusă de Eric Schmidt, un fervent susținător al lui Hillary Clinton.

Schmidt „și-a oferit serviciile pentru funcția de consilier în campania electorală a lui Hillary Clinton și a devenit un donator major, cu fonduri în valoare de mai multe milioane de euro. Compania sa a finanțat First Draft de la începutul ciclului electoral”, a spus Attkisson. „Nu este surprinzator faptul că Hillary s-a alăturat și ea curând campaniei împotriva fake-news, iar David Brock, reprezentantul ei de la Media Matters, a declarat donatorilor financiari, în privat, că el a fost acela care a convins Facebook să se alăture programului de combatere a știrilor false.”

Attkisson a declarat că „întregul efort împotriva fake-news indica lansarea unei campanii de propagandă”. „Dar s-a întâmplat ceva la care nimeni nu se aștepta. Campania împotriva fake-news a avut un efect contrar. De fiecare dată când cineva striga fake-news, Donald Trump eticheta imediat drept fake-news însăși denunțul inițial, până când a confiscat complet acest termen, astfel încât chiar și cei care l-au promovat de timpuriu au început să se îndepărteze de el – inclusiv Washington Post, care ulterior s-a ținut departe de această etichetă.

Attkisson a descris realizarea lui Trump drept o „preluare ostilă” a termenului și a avertizat oamenii să fie întotdeauna conștienți de „interesele puternice care ar putea încerca să manipuleze” opiniile lor.

Ea a vorbit despre două semne de avertisment.

Primul este atunci când mass-media încearcă să modeleze sau să cenzureze fapte și opinii, mai degrabă decât să le raporteze. Atunci când foarte mulți în presă raportează aceleași povești, răspândind aceleași narațiuni și bazându-se pe aceleași surse – uneori chiar folosind aceleași fraze. Attkisson a subliniat că există un număr infinit de moduri de a raporta evenimentele, astfel încât „atunci când toată lumea este pe aceeași pagină, s-ar putea să fie rezultatul unei campanii organizate”.

În al doilea rând, ea a avertizat publicul cu privire la cea mai recentă încercare, de a reduce exprimarea liberă prin ceva numit „alfabetizare în domeniul mass-media”, o inițiativă a elitelor liberale prin care aceste elite se erijează într-un juriu unic care stabilește sursele de informare demne de încredere. Ea a afirmat că „acești susținători ai alfabetizării în domeniul mass-media încearcă să forțeze adoptarea de legi la nivel local, care să oblige școlile publice să predea versiunea lor de alfabetizare mass-media„.

Mai mult de atât, ei dezvoltă situri web și parteneriate cu universități. Ea a avertizat asupra faptului că aceste persoane au o anumită agendă și urmăresc să impună publicului lucrurile pe care ei le consideră demne de încredere.

„Atunci când anumite interese se străduie să influențeze opinia publică, adevăratul lor scop s-ar putea să fie acela de a vă îndepărta pe dumneavoastră de adevăr”, a încheiat Attkisson.

PRELUAT DIN   PJ Media