În era digitală, Rusia se folosește în războiul său informațional de televiziuni precum Russia Today și centre de „informare” așa cum este Sputnik. La conflictul cu Occidentul iau parte însă și actori terți, indivizi capabili să opereze programe software occidentale pentru a răspândi în spațiu virtual ideile produse în laboratoarele de propagandă ale FSB-ului.

Să luăm, de pildă, această producție marca ОКеям – Нет! | Антизападное творчество [OK-lor – nu! (adică adepților lui OK – nu). Creație (artă)antioccidentală] despre virtuțile ocupației rusești. Potrivit realizatorilor materialului video, autorul rândurilor de mai jos ar fi un anume Alex Ivanov, textul fiind apărut inițial pe Proza.ru. Documentul original nu mai poate fi consultat, fiind șters din arhiva site-ului rusesc.

Îi mulțumesc lui Radu Părpăuță pentru că a avut bunăvoința să asculte originalul în rusește pentru a-mi corecta traducerea din engleză.

Salut!

Sunt ocupantul rus. Este profesia mea. Așa s-a format istoricește.

Cândva am ocupat Siberia. Acum produce petrol, gaz, aluminiu și alte lucruri folositoare. Acum se află acolo orașe cu grădinițe și spitale. Acum nu-și mai pot vinde femeile pentru un mănunchi de piei de samur, așa cum era posibil înainte de venirea rușilor.

Am ocupat Pribaltika [statele baltice n.t.]. Au fost construite multe fabrici și centrale electrice. [În epoca sovietică n.t.] Statele baltice produceau echipament radio de înalt calitate, mașini, parfumuri faimoase și balsamuri. Mi s-a cerut să plec… Acum ele produc conserve de șprot și o bună parte din populație curăță closete în Europa.

Am invadat Asia Centrală. În stepe pustii am construit canale, fabrici, cosmodromuri, spitale și stadioane. Au început să producă rachete spațiale și avioane, dezvoltându-și industria, cultivând grâu și bumbac pentru întreaga țară. Mi s-a cerut să le părăsesc și pe acestea. Acum ei împrumută bani de la americani și cultivă marijuana. O bună parte din populație muncește pe șantierele de construcții ale fostului ocupant.

Am ocupat Ucraina. Împreună cu ucrainenii am construit motoare pentru avioane, nave, tancuri și mașini. Mi s-a cerut să îi părăsesc. Acum ei distrug tot ce a mai rămas de pe urma ocupantului rus. Mai mult, nu mai construiesc nimic nou, cu excepția „maidanurilor” fără număr și a dictaturii.

Da, sunt ocupant și m-am săturat să-mi cer scuze pentru asta! Sunt ocupant din naștere și monstru însetat de sânge! Temeți-vă!

Am suferit de pe urma atrocităților invadatorilor polonezi din Timpurile Tulburi, dar ce s-a ales din intervenția lor militară? Am ars Moscova pentru ca Napoleon să nu o cucerească, dar cum a sfârșit Napoleon? Am fost în tranșeele de la Volokolamsk, știind prea bine că naziștii nu pot fi liniștiți. Unde sunt acum toți acești naziști și blestematul lor Hitler? Toți și toate au venit acasă la mine: turcii, britanicii, polonezii, germanii, francezii. Avem destul pământ pentru toți – doi metri și jumătate pentru fiecare dintre ei! [invadatorul, ocupantul și pacificatorul rus se referă aici la „pământ de îngropăciune”, n.t.]

Vă rog, înțelegeți că nu am nevoie de ipocrita voastră „libertate” [imagini cu grupul anarhist rus Pussy Riot făcând scandal într-o catedrală rusă, o caricatură anticreștină din săptămânalul francez de satiră Charlie Hebdo n.r.], nu am nevoie de putreda voastră „democrație” [waterboarding, fotografie cu soldat NATO vorbind cu o fetiță afgană și imagini editate ale unui așa-zis bombardament asupra unui oraș din lumea islamică, bancnota de 100 de dolari cu moto-ul „In God We Trust” n.r.]. Tot ce numiți „valori occidentale” [imagini cu transsexualul Conchita Wurst și o paradă Gaypride din Olandan n.r.] îmi este străin. Am alte interese.

Vă avertizez politicos pentru ultima oară – nu vă puneți cu mine! Construiesc pacea, iubesc pacea, dar știu să lupt mai bine ca oricine altcineva.

Cu stimă,

Ocupantul rus

Jurnaliștii de la BBC au luat legătura cu cel care pare a fi creatorul filmului. Evgheni Jurov are 29 de ani și a recunoscut, cât se poate de senin, că face propagandă. „Un război informațional se duce în acest moment împotriva Rusiei. Eu doar particip la război de partea Rusiei […] Scopul meu este propaganda prorusă de înaltă calitate.” Jurov pretinde că nu a primit nici un ban pentru a pregăti videoclipul și susține că materialele sale sunt mai degrabă destinate compatrioților săi. E o minciună, întrucât același canal YT oferă materiale video produse direct în limba engleză pentru străini dispuși să accepte minciunile Kremlinului.

O țesătură de minciuni

Unicul merit al discursului de mai sus este acela de a arăta întregii lumi o mostră din propaganda agresivă pe care puterea de la Moscova o folosește pentru a stârni ură față de Occident. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel decât sunt prezentate în videoclipul lui Jurov.

Progresul adus Siberiei și Asiei Centrale nu este atât de mare. Schimbări în bine au existat, desigur, dată fiind înapoierea popoarelor cucerite de Rusia în marșul ei spre Pacific, dar la fel de adevărat este că statul sovietic a lăsat în urmă un dezastru de proporții. Experimentele agricole, precum cele din Kazahstan, au distrus mediul înconjurător în multe dintre republicile sovietice. Economia construită de URSS s-a prăbușit peste tot. În tot spațiul fost sovietic, viața omului este desconsiderată, iar traficul de persoane și crima organizată sunt o crudă realitate. Femeile sunt vândute și azi ca și ieri, nu doar în Asia Centrală, ci în întreaga Siberie și chiar și în Rusia europeană. De asta ocupa mafia rusească, infiltrată, tolerată și chiar condusă de FSB și alte structuri de putere din Rusia.

Țările baltice nu au avut nevoie de ocupația rusească pentru a se dezvolta, o duceau foarte bine și înainte de invazia sovietică pregătită de pactul Molotov – Ribbentrop. În prezent, nivelul de trai al rușilor din statele baltice este mult superior celui de care se „bucură” cetățenii ruși. De cât de bine o duc astăzi letonii, estonii și lituanienii nici nu are sens să mai discutăm. Nu curăță closete în Europa. Și chiar dacă ar fi spălat toalete prin Europa, tot nu ar fi fost un comportament rușinos. Hoția este rușinoasă, nu munca cinstită.

Industrializarea bazinului Donbas nu este meritul ocupantului rus. Ea a fost începută de un galez, John Hughes din Merthyr Tydfil. Hughes a venit în Imperiul Țarist pentru a ajuta compania Millwall Iron Works să producă oțelul necesar proiectelor sale din Kronstadt. În stepa ucraineană, a construit fabrici și furnale, înființând orașul Hughesovka. Tot Hughes a sprijinit construcția de școli și spitale, ajutând atât Biserica Ortodoxă locală, cât și pe angajații săi veniți din Marea Britanie. La începutul secolului al XX-lea, Hughesovka avea în jur de 50.000 de locuitori. Sovieticii l-au redenumit Stalin, apoi Stalino pentru ca în 1961 Hughesovka să devină de Donețk-ul de azi, un centru urban de peste un milion de locuitori.

Ocupantul rus al ОКеям – Нет! pretinde că Rusia a tratat cu respect popoarele pe care le-a condus. În realitate, imperiul condus de la Moscova îi disprețuia până și pe supușii ruși, cu atât mai mult pe minoritari. Videoclipul produs de Jurov trece sub tăcere crimele, abuzurile și teroarea dezlănțuită de statul rus și apoi sovietic asupra tuturor popoarelor stăpânite:
– nimic despre rusificarea prin limbă și nume a micilor națiuni aflate în calea expansionismul moscovit;
– nimic despre teroarea bolșevică și victimele ei minoritare, dar și rusești;
– nimic despre nenumăratele lagăre de muncă și exterminare înființate pe întreg teritoriul rus;
– nimic despre exterminarea prin înfometare a ucrainenilor și a altor popoare considerate ostile de conducerea sovietică;
– nimic despre deportările în masă spre Asia Centrală sau înghețata Siberie;
– nimic despre nenumărații soldați sovietici uciși de comisarii politici comuniști și trupele NKVD în plin război contra Germaniei naziste. Nici o altă țară de pe Pământ nu și-a mitraliat proprii soldați pentru a-i împiedica să se retragă din calea unui inamic tehnologic și militar.

Memoria selectiva a propagandiștilor menționează luptele cu Polonia, campania lui Napoleon contra țarului Alexandru și invazia nazistă, dar acestea nu sunt singurele conflicte militare din ultimele trei secole. Rusia a participat la nu mai puțin de trei împărțiri ale Poloniei, a ocupat țările baltice, s-a luptat cu turcii pentru dominație atât în Balcani, cât și în munții Caucaz, și a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a-și extinde teritoriile în dauna vecinilor săi. Numai nouă câte ne-a făcut Moscova în două secole de mare prietenie!

Prietenia ruso-română

În 1812, Rusia a ocupat Basarabia. Administrația sa a supus populația românească unei intense politici de deznaționalizare prin rusificare. Limba română a fost interzisă mai întâi în administrație, apoi în școli și în biserici, iar numele au fost rusificate. Populația românească a fost fie deportată, fie „încurajată” să fugă, în locul său fiind aduși coloniști ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani etc. Deși aliați războiul din 1877-1878 contra turcilor, la sfârșitul ostilităților rușii au obligat România să îi cedeze Bugeacul. Trecută la comunism, Rusia a încercat să creeze o identitate națională distinctă de cea română, inventând un popor „moldovean” și o limbă, „moldovenească”. În 1940, statul sovietic a dat un ultimatum României și a ocupat atât Basarabia, cât și nordul Bucovinei, începând deportarea populației locale și exterminarea elitei. Ocupația sovietică a fost reluată în 1944, după ce URSS a respins invazia germană a ajuns cu armatele în inima Europei.

Chiar și după destrămarea Uniunii Sovietice, Moscova a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a împiedica revenirea Basarabiei la România. În 1991, temându-se că forțele unioniste ar putea să unifice Moldova cu țara, Rusia a pornit războiul din Transnistria. Cu ajutor financiar și militar de la Moscova, o bandă de mafioți antiromâni a reușit să pună stăpânire pe toată regiunea de dincolo de Nistru. În prezent, statul rus este principalul finanțator și susținător militar al regimului antiromânesc din Transnistria, instigă la separatism și ură față de români în Găgăuzia și agită apele în politica moldovenească.

Rusia a revenit la imperialism

Invazia rusă din estul Ucrainei face parte din planul Kremlinului de a readuce Rusia la gloria de altă dată a Uniunii Sovietice. Rolul „republicilor populare” Donețk și Lugansk, înființate pe model transnistrean și sprijinite de forțe armate ruseștie, este acela de a servi drept cap de pod pentru anexarea jumătății de est a Ucrainei. Moscova intenționează să cucerească toată Ucraina de sud pentru a redeveni vecin al statului român și a recupera Transnistria, bastionul său de la Nistru. Fostele teritorii românești Cahul, Ismail și Bolgrad, rămase în componența Ucrainei la căderea URSS, ar urma să fie adăugate de Vladimir Putin renăscutului imperiu sovietic. Acum își pregătește terenul. Propaganda de Internet face parte din armele sale, iar cei care o înghit pe nemestecate îi fac jocul.