Conform unui Raport al ONU privind migrația între 2007 și 2015, circa 3.4 milioane de români au emigrat, plasând țara pe locul doi, după Siria la nivel mondial, prin rata de creștere a emigrației între 2007 și 2015.

Emigrația nu este compensată prin imigrație, deoarece, la sfârșitul anului 2017, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrație, în România s-au stabilit doar 117. 000 de străini, dintre care 3.900 de persoane aflate sub incidența statutului de refugiat sau de protecție subsidiară. Numărul cererilor de azil politic a crescut de la 1.500 în anii anteriori, la 4.820 în 2017.

România are unul dintre cele mai mici procente ale rezidenților din afara UE – 0.3 la sută – similar cu cel al Sloveniei sau Slovaciei. Dintre toți străinii care emigrează în România, doar 9% o fac prin intermediul unui contract de muncă. Principalele motive pentru care străinii vin în România sunt reunificarea familiei (43%) și pentru studii (23%).

Ponderea persoanelor care au venit în România prin programe de protecție internațională este mult mai mică decât în ​​alte state, cum ar fi Germania. 5% dintre străinii din România se află sub protecție internațională.

Numărul persoanelor din afara UE care aleg România ca loc de rezidență este scăzut, deoarece acestea se lovesc de mai multe dificultăți: barierele lingvistice, limita mediană a salariilor pentru lucrătorii străini, înregistrarea defectuoasă a străinilor în statisticile instituțiilor de muncă.

În contextul crizei forței de muncă, „România nu a avut o evaluare serioasă a deficitului de forță de muncă în anumite sectoare și meserii și este departe de a avea o abordare sistematică a imigrației ca forță de muncă și tampon pentru îmbătrânirea populației”, a spus Luciana Lăzărescu de la CDCDI (Centrul de Documentare şi Cercetare în Domeniul Integrării Imigranţilor).

SURSA   Business Review