Publicistul Robert D. Kaplan este, conform publicației Foreign Policy, unul dintre „primii 100 gânditori ai lumii”. Fost consilier al președintelui George Bush, a vizitat de mai multe ori România, ultima dată în urmă cu câteva zile, la Bookfest, unde, mulțumită profesorului Vladimir Tismăneanu, am avut ocazia de a-i lua un scurt interviu în care a subliniat necesitatea de a consolida statul de drept și a explora zăcămintele de gaze de șist și de hidrocarburi din zona economică exclusivă a României din largul Mării Negre. 

ILD: Spuneați că, în următorii cinci ani, România nu trebuie să se ferească de o invazie rusească, ci de acțiunile subversive ale Rusiei. Cum se vor manifesta acestea?

Dacă privești această regiune, vezi, de exemplu, Moldova unde rușii au o influență semnificativă în sectorul bancar, indirect – în media, în mediul de afaceri în general, în comunitățile de ruși, de ucraineni, de găgăuzi, rușii exercită o influență soft. „Soft” spre deosebire de influența hard – adică intervenția militară. Așadar cred că aceasta este amenințarea. Practicile imperiale rusești din secolul 21 nu sunt cele ale Armatei Roșii, ci țin de aducerea țărilor în starea de dependență față de Rusia: prin energie – vânzându-le energie, prin cumpărarea de către Rusia a unor părți din economiile acestor țări și prin influențarea opiniei publice.

KGB-ul a procedat diferit. KGB-ul lupta un Război Rece cu SUA și, prin urmare, era mai interesat de activitățile clasice de spionaj. Ceea ce descriu este mai mult decât spionaj, implică…

ILD: Cumpărarea de televiziuni…

Da. Este despre cum influențezi opinia publică. KGB era interesat în opinia publică, dar nu în aceeași măsură în care este interesată această nouă formă de imperiu rusesc.

ILD: Dar Rusia adoptă aceste tactici pentru că nu mai are puterea militară din trecut?

Nu. Cred că o face din cauză că formele tradiționale de imperialism sunt pur și simplu prea scumpe. Pactul de la Varșovia nu a funcționat, a falimentat Uniunea Sovietică. Deci Vladimir Putin nu vrea să refacă Pactul de la Varșovia.

ILD: Pentru că nu poate.

Pentru că nu poate, și pentru că știe că va distruge Rusia. Ce dorește, în schimb, este o zonă de influență tradițională în statele -tampon, între Europa Centrală și Rusia, la Vest, și între Rusia și zona Transcaucaz, la Sud.

ILD: Este „finlandizare”…

„Finlandizarea” a funcționat. Nu era scumpă pentru Uniunea Sovietică și aceasta se asigura că Finlanda poate acționa numai în cadrul unor anume parametri.

ILD: Aveau economie liberă, presă liberă, capitalism…

Dar nu puteau avea o politică externă liberă.

ILD: Puteți numi câteva idei pe care Rusia le-ar putea folosi pentru a influența opinia publică din România?

Cred că e mai subtil. Cred că Rusia ar dori să creeze dificultăți între România și Ungaria. Cred că Rusia și-ar dori ca partidele naționaliste de dreapta să aibă succes în Europa, poate suna paradoxal, dar ei îl susțin pe Putin, pentru că Putin este un revanșard naționalist, ca ei. Așadar va fi o strategie mediatică de susținere a partidelor naționaliste de dreapta care creează conflicte între România și Ungaria, Slovacia și Ungaria etc. Este în interesul rușilor să susțină astfel de conflicte, cu alte cuvinte să rupă orice rețea de relații bilaterale între aceste țări. Pentru a divide și conduce. De fapt nu pentru „divide et impera”, ci pentru a divide și a crea o zonă de influență între Europa Centrală și Moscova.

Statul de drept – pavăză în calea subversiunii, gazele de șist – cheia suveranității

ILD: Care credeți că este principala vulnerabilitate a României?

Instituții slabe. Instituții slabe ale statului. Instituțiile puternice reprezintă apărarea în fața subversiunii externe. Li Kuan Yew în Singapore a creat instituții puternice pentru ca un mic oraș-stat să se poată apăra de Malaezia și Indonezia. Același lucru l-a făcut Park Chung Hee în Coreea de Sud: a creat instituții puternice, stabilizând astfel Coreea de Sud.

Pe plan intern, este o problemă de construire a unor instituții puternice, impersonale, de construire a statului de drept. Rușilor nu le place statul de drept. Lor le plac chestiile tulburi, vagi, în care pot mitui politicieni.

ILD: Care ar fi principalul punct forte al României, asupra căruia ar trebui să ne concentrăm?

România are un mare avantaj – nu este atât de dependentă de Rusia pentru energie pe cât sunt Bulgaria, Ungaria, Serbia și alte țări. România deține depozite importante de hidrocarburi. Cred că România este dependentă de gazul rusesc în proporție de doar 30% – în timp ce Bulgaria – 90%. Și ar putea exista rezerve importante de gaze de șist în România, dar și hidrocarburi în largul Mării Negre, în zona economică exclusivă a României.

România se află într-o poziție mult mai bună decât orice altă țară din Sud-Estul Europei în fața influenței rusești.

Gânditorul și publicistul polonez Bronislaw Wildstein a avut și el o întrebare pentru Robert Kaplan:

Bronislaw Wildstein: Credeți că Administrația Obama renunță la rolul de lider în Europa de Est și face loc Germaniei pentru a deveni lider regional?

Aș descrie asta în câțiva pași.  În primul rând, în timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică nu avea o economie, deci nu avea influență în Europa Ocidentală pentru că nimeni nu făcea afaceri cu ea. Dar Rusia de astăzi are o economie. Nu e vorba doar de gaz natural, există și multe alte lucruri. Are o populație de aproximativ 150 de milioane. Așadar, acum, Germania și alte țări din Europa sunt profund inter-conectate cu economia rusească. Din cauza aceasta devine foarte dificil ca Europa să impună sancțiuni puternice, să fie un important adversar al Rusiei.

Există un fost cancelar german, Gerhard Schröder, care a fost practic cumpărat de ruși.

În decursul istoriei, în timpul Războiului Rece și după aceea, SUA a fost un factor de echilibru. Oferea o contrapondere față de China, față de Rusia, de Iran.

Ceea ce Administrația Obama încearcă să facă este să determine țările din regiuni să îndeplinească singure acest rol, pentru a ușura povara Statelor Unite. Cu alte cuvinte, să-i facă pe israelieni și saudiți o contrapondere a Iranului, Japonia și Vietnam să fie contrapondere la China, iar ceea ce și-ar dori este să facă Europa să fie o contrapondere la Rusia. Dar aici există o problemă. Europa nu poate fi o contrapondere în fața Rusiei, pentru că Europa este compromisă de legăturile economice și energetice pe care le are cu Rusia. Asta este problema, este una structurală.