Ultimele sondaje de opinie sunt îngrijorătoare, mai ales că toate, indiferent de comanditar, dau rezultate oarecum asemănătoare. Le analizează Dan Tăpălagă într-un articol bine documentat : ”Din eurobarometru, rezultă că doar 46% dintre români cred azi că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% media europeană… Un al doilea sondaj a fost invocat de șefa Delegației Comisiei Europene la București, Ramona Chiriac. Potrivit sondajului, 47% dintre români, față de 52% media UE declară că au încredere în instituțiile europene.”

Autorul încearcă să identifice și cauzele acestei semnificative scăderii din ultimii ani. O face pe baza concluziilor unei conferințe organizate de G4Media.ro pe 20 martie.

Cauzele identificate, destul de corect, după părerea mea, sunt în cea mai mare măsură interne, fiind vorba, în esență, despre promovarea în România a curentului suveranist și anti-european. La început a fost Dragnea (între 2016 și 2020), apoi a apărut AUR (care s-a legitimat prin discursul anti-vaccinist), s-au alăturat CCR și Justiția, a intervenit mai nou discursul conspiraționist pe teme alimentare, totul, cu sprijinul masiv al unor televiziuni de știri cu mare priză la public.

Mai apare tot ca o cauză internă reforma pensiilor, așa cum e prevăzută în PNRR. Autorul spune că în propaganda anti-europeană se arată cu degetul spre Bruxelles, aceasta fiind o altă sursă de euro-scepticism. Scuze! Aici dl. Tăpălagă comite o mare eroare! E exact invers! Populația vrea, în proporție covârșitoare, desființarea pensiilor speciale! Deci intervenția fermă a UE este bine primită de români.

Singura cauză externă identificată (dar tot folosită în propaganda internă) ar reprezenta-o scandalurile de corupție din Parlamentul european). Chiar așa să fie? Doar atât?

Eu aș zice că, de fapt, promovarea insistentă de către UE a curentului ”progresist” (care acoperă termenii corectitudine politică, ”woke”, LGBTQ etc.) este o cauză majoră de insatisfacție pentru cetățeanul român!

De fapt, dl. Tăpălagă baletează în jurul ideii de mai sus (fără să o numească) atunci când spune: ”În populismul lor, politicienii români prezintă mereu Uniunea Europeană ca un bancomat: banii europeni sunt buni, regulile și reformele ei sunt rele. Vor în Schengen, dar cu tot cu corupția din vămi, din politică și din administrație.”

Referirea la ”regulile UE” cam asta vrea să spună, eufemistic. Personal, nu cred că UE înseamnă în special așa ceva, adică ”progresism” vârât cu lingura pe gât țărilor europene membre UE. Nicăieri în documentele europene, nu se spune explicit așa ceva, deși apar niște cuvinte cheie (”diversitate” etc.) care POT fi interpretate în acest sens. Nici un funcționar european nu a riscat până acum să solicite un vot european pe acest subiect. Dar aceiași funcționari europeni (nealeși, ci numiți!) promovează în mod ferm, dar subteran, ”progresismul”. Oamenii simt asta și, de aici, reticența lor în a accepta TOATE regulile UE. Aceasta fiind, zic eu, o cauză majoră de scădere a dorinței de apartenență la UE. Negarea oficială a existenței acestei probleme nu ajută deloc curentul pro-european! Dimpotrivă!

Un alt autor, mai puțin abil în a ascunde esența problemei este Valentin Naumescu. Iată chiar începutul articolului său:

”Pornit insidios, cu ani în urmă, dintr-un cumul de idiosincrazii, aversiuni istorice și percepții negative, în aparență foarte diferite unele de altele, de la un spațiu cultural la altul (antiamericane, antiglobalizare, anticapitaliste, antioccidentale, anti-UE, naționaliste, xenofobe și anti-diversitate, iliberale etc.), instrumentate discret de dușmanii civilizației occidentale, curentul contestatar se extinde treptat în lume, cuprinzând teritorii și niveluri politico-sociale tot mai diverse.”

După părerea mea, autorul face, în mod voit, două erori grave:

1. Inversează pur și simplu termenii în discuție. De fapt, curentul ”progresist”, pe care îl apără dl. Naumescu cu disperare, este contestatar al unei evoluții naturale, normale a istoriei, fără salturi aiurea și revoluții zbuciumate. Nu invers, cum încearcă să ne convingă autorul!
2. Pune în aceeași oală orientări complet diferite, doar ca să le poată combate mai ușor. Ca și cum cei care sunt împotriva ideologiei ”progresiste” (mascată, iată, și aici, prin sintagma ”diversitate”) ar fi neapărat xenofobi, anti-europeni și anti-americani. Metodă de tip comunist: cine nu e cu noi e împotriva noastră! 

Ca să nu lungesc vorba, cred că un sondaj de opinie, făcut corect (presupunând că acest lucru este posibil în România) ar putea lămuri problema. Un sondaj cu următoarea întrebare: ”Dacă UE ar renunța la impunerea unor reguli de promovare insistentă a ideologiei progresiste (corectitudine politică, woke, LGBTQ etc.), ați avea o opinie pozitivă despre apartenența României la UE?”

În articolul citat, dl. Naumescu estimează că astăzi electoratul României se împarte în trei părți mari: 30-35% sunt pro-occidentali, 35-40% sunt indeciși sau absenți, iar 25-30% sunt antioccidentali. S-ar putea să aibă dreptate. Întrebarea propusă de mine ar avea rolul de a developa limpede cauza principală a antioccidentalismului în creștere.

Eu cred că procentajele s-ar modifica substanțial dacă cineva, o forță politică românească, ar milita ferm pentru ca acel ”dacă” să devină realitate! Spuneți că nu e posibil să militezi pentru așa ceva și să rămâi în UE? Vă înșelați! E ceea ce face, foarte ferm, conducerea actuală a Poloniei! Până la un punct, și Ungaria merge pe aceeași linie (păcat de excesele putiniste penibile!). Deci ar exista deja o tabără căreia România i se poate alătura. Unde-s mulți, puterea crește! 

 O opoziție reală, adică USR+FD+PMP, ar putea să se poziționeze astfel! Cu rezultate care, sunt convins, ar fi pozitive în 2024!