Vestul trebuie să se adapteze urgent la războiul informațional digital dominat de regimuri autoritare precum Rusia și China, scrie Pekka Kallioniemi în ultimul său editorial pentru The Baltic Sentinel.

Țări precum Rusia și China au petrecut ani de zile transformând dezinformarea într-un pilon central al politicii de stat. Nu doar că mint – mint zgomotos, constant și pe toate platformele disponibile. Au perfecționat arta de a semăna confuzie, de a submina încrederea și de a adânci diviziunile politice în societățile democratice. Acest lucru nu se întâmplă accidental – se realizează prin campanii bine finanțate și extrem de bine coordonate, care combină media de stat, ferme de troli ascunse, influenceri din rețelele sociale și algoritmi manipulați.

În același timp, își mențin un control strict asupra propriilor medii informaționale. În Rusia, presa independentă este redusă la tăcere, disidenții sunt închiși, iar internetul este cenzurat prin așa-numita infrastructură „suverană” care poate bloca sau încetini conținutul nedorit. În China, statul filtrează tot discursul online prin Marele Zid Digital, interzice platforme precum YouTube și Twitter și inundă rețelele sociale interne cu propagandă strict controlată. Algoritmii nu sunt instrumente pentru implicare – sunt instrumente de obediență.

Aici este cheia avantajului lor: ei controlează ce văd cetățenii lor, în timp ce exploatează deschiderea societăților noastre. Noi nu putem injecta adevărul în spațiul lor – dar ei pot injecta minciuni în al nostru. Dezinformarea lor poate ajunge pe telefoanele noastre în câteva secunde, în timp ce adevărurile noastre nu pot nici măcar să treacă de granițele lor digitale. Este o luptă profund asimetrică, în care statele autoritare acționează cu viteză, amploare și impunitate – în timp ce democrațiile se chinuie să răspundă fără a-și submina propriile valori ale libertății de exprimare și transparenței.

Aceste regimuri nu așteaptă aprobări. Nu se preocupă de libertatea presei sau de dezbaterile publice. Dacă vor să lanseze o campanie de influență, o fac – rapid și în tăcere. Au rețele întregi care produc și răspândesc mesajele lor în zeci de limbi, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Mai rău, au devenit foarte buni în a atrage atenția. Folosesc superspreaderi (o persoană sau entitate care răspândește rapid și masiv informații sau dezinformări pe rețelele sociale, influențând un public larg / n.trad.) din rețelele sociale, influenceri conspiraționiști și videoclipuri atractive pe TikTok pentru a ambala propaganda într-un mod care pare incitant, rebel sau amuzant – chiar dacă este complet fals. Spun povești simple, încărcate emoțional, care se răspândesc ca focul. Și toate acestea sunt amplificate cu inteligență artificială.

Și noi ce opunem acestui lucru? Comunicate de presă seci de la oficialii UE. Rapoarte lungi. Declarații monotone de la diplomați. Articole detaliate de demontare a minciunilor, ascunse în spatele paywall-urilor sau îngropate în rapoarte PDF pe care aproape nimeni nu le citește. Intenții bune – livrate cu tot farmecul unui formular fiscal. Majoritatea nu ajung niciodată la oamenii vizați de dezinformare. Nu e că nu avem fapte – dar nu știm să îi convingem pe oameni să le acorde atenție.

Între timp, câmpul de luptă informațional s-a schimbat deja. În Finlanda, jumătate dintre adolescenții între 13 și 18 ani își iau știrile de pe TikTok. Și nu este doar despre influenceri și divertisment – chiar și Coreea de Nord publică acum propagandă pe platformă. Acesta este nivelul de expunere și adaptabilitate cu care ne confruntăm. Regimurile autoritare vorbesc direct generației următoare, folosind limbajul și mediile lor. Iar noi încă șoptim din spatele paywall-urilor și podiumurilor oficiale.

Am văzut deja cât de devastator poate fi războiul informațional dacă este lăsat necontrolat. În ianuarie 2014, 60% dintre ruși aveau o părere pozitivă despre ucraineni. Apoi, Kremlinul a lansat o campanie neîncetată de defăimare la televiziunea națională și pe rețelele sociale – prezentând ucrainenii ca naziști, trădători sau marionete ale Occidentului. Până în 2015, cifrele s-au inversat: 60% dintre ruși aveau o părere negativă despre ucraineni. Așa funcționează propaganda. Și când controlezi întregul ecosistem informațional, funcționează înfricoșător de bine.

Dar, în același timp, Ucraina a învățat să riposteze. Din 2014, și mai ales după invazia pe scară largă a Rusiei din 2022, ucrainenii au tratat informația ca pe o linie de front. Au construit parteneriate între guvern, societatea civilă și comunitățile creative. Au folosit umor, meme-uri, muzică și videoclipuri virale pentru a demasca minciunile și a ridica moralul. Lucrează non-stop – nu pentru că e la modă, ci pentru că înțeleg cât de distructive pot fi aceste campanii de manipulare. În Ucraina, dezinformarea nu este o amenințare abstractă – este o armă care slăbește țintele înainte ca bombele să cadă.

Luați Rusia: cheltuiește aproape 2 miliarde de dolari pe an pe propaganda de stat. Operațiunile media ale Chinei sunt și mai extinse și opace. Între timp, Uniunea Europeană cheltuiește o fracțiune infimă din asta încercând să apere adevărul.

Nu este doar despre bani – este despre mentalitate. Am jucat în defensivă, încercând să verificăm minciunile după ce au devenit virale. Nu este suficient. Trebuie să anticipăm problema.

Și nu putem să ne concentrăm doar pe soluții pe termen scurt. Atât Rusia, cât și China își planifică strategiile informaționale cu decenii în avans – și noi ar trebui să facem la fel. Asta înseamnă să oferim mai multe resurse și sprijin creatorilor moderni de media – influenceri, podcasteri, artiști digitali, futuriști, analiști, vizionari. Aceștia sunt oamenii care modelează modul în care gândesc și simt milioane de oameni. Trebuie să investim în platformele, vocile și formatele care ajung efectiv la oameni astăzi.

De asemenea, trebuie să construim reziliență pe termen lung. Avem nevoie de un vaccin împotriva dezinformării online. Și acel vaccin este educația.

Asta înseamnă să avertizăm oamenii înainte ca minciunile să înceapă să se răspândească. Înseamnă să predăm alfabetizarea media în școli, astfel încât tinerii să știe cum să detecteze manipularea. Înseamnă să plasăm conținut clar, adevărat și captivant acolo unde oamenii își petrec timpul – YouTube, TikTok, Instagram – nu să-l ascundem pe site-uri obscure guvernamentale și ale UE.

Dar apărarea singură nu va câștiga acest război. Trebuie să ducem lupta la ușa adversarului. Regimurile autoritare au vulnerabilități reale – corupție, represiune, inegalitate și ipocrizia elitelor. Acestea sunt puncte de presiune pe care ar trebui să le vizăm cu mesaje bazate pe adevăr care încurajează disidența, expun abuzurile și subminează controlul lor asupra percepției publice. Nu este vorba despre schimbarea regimului – este despre folosirea faptelor pentru a contesta miturile de care depind pentru a rămâne la putere. Așa cum ei exploatează deschiderea noastră, noi trebuie să fim dispuși să expunem putregaiul lor.

Nu este vorba despre a copia tacticile autoritare. Este despre a apăra valorile de care ne pasă – libertatea, transparența, democrația – cu strategii creative și îndrăznețe.

Chiar trebuie să așteptăm până când Rusia trimite drone și trupe peste granițele noastre pentru a lua asta în serios?

Războiul informațional este aici. Nu putem alege dacă suntem parte din el. Dar putem alege să nu mai pierdem.

Text tradus și publicat cu acordul autorului | Dr. Pekka Kallioniemi, expert în social media și dezinformare, cercetător postdoctoral la Universitatea Tampere, studiază operațiunile informaționale rusești și impactul tehnologiilor precum ChatGPT și deep fakes. Autor pe X al seriei populare #VatnikSoup din 2022, colaborează cu Byline Times și a fost menționat în The Wall Street Journal, The Washington Post, The New York Times și Die Welt.